marți, 25 decembrie 2007

Si pentru ca noi mergem mai departe..

http://www.herald.ro/2007/12/23/colinda-lui-ahmed/

Silent..night dragii mei!

De Craciun

Cand ne dorim ce e mai bun si mai frumos pe lume, asta primim. Am avut parte de cel mai frumos Craciun din viata mea. Duminica dimineata am gatit cu mama, mai mult ea. Eu si tata am dansat pe muzica noastra sarbeasca Cimeri Uzivo, el a baut vin bun si eu am cercetat netul pentru retete diverse fantastice. Am facut "dulce" dupa reteta Simonei! S-au mancat repede, calde fara nici o glazura:)) A fost casa asa cum imi place mie sa fie, plina cu exact cine imi doream sa fie la masa. Luni am plecat in vizite, din casa in casa, incarcati de cadouri, am vazut un copil frumos bucurandu-se de carti si cadouri, am vazut o mama si un tata fericiti ca e copilul acasa in zi de sarbatoare, am ras si am cantat ca de obicei in gand si am sporovait tot drumul. Seara am ajuns acasa, la mine - casa plina si ceva ciudat in aer, ne-am tras sufletul si am plecat la Mircios si Daneza, ca in fiecare an de Craciun. Am ratat Mosul si frumosul Ren, dar am gasit o casa plina de bucurie si fetite frumoase si cuminti (una din ele locuieste intr-un castel!). Am plecat in miez de noaptea la Casa Margaretelor, Mosul lasase totul sub brad..Exista o magie in casa Margaretelor, in bucataria Mirelei toate sarbatorile au ceva special in ele..Magia..Am fost asa de fericita ca in visul meu de inainte de Craciun, totul a fost exact cum mi-am dorit. Am dormit bine, m-am trezit cu gandul la ciocolata, apoi lumea mea a cazut brusc. Am simtit ca ceva nu e in regula, ca magia se risipeste si habar nu aveam de ce. Da, eu am primit tot ce mi-am dorit, poate mai mult..
La mine in casa era ieri o atmosfera trista..Am simtit si in nebunia mea am crezut ca poate nu le-au placut cadourile..nu stiu de ce m-am gandit ca are legatura cu ei. Avea legatura cu mine. Azi am ajuns acasa cu acelasi gol in stomac. Am fost agitata, muta si nervoasa fara motiv.. Si apoi tata mi-a spus ca a murit Ciprian. Repede, fara sa ma lase sa respir.
Grasul s-a stins..Grasul nu ne va mai inventa povesti, nu va mai face misto de politisti pe strada, nu va mai fi un personaj dintr-o legenda urbana. Pe Ciprinzocul il stia cumva o lume intreaga, il stiau toti de la National Tv..multa lume.. Nici nu stiu daca trebuia sa scriu asta aici, oamenii nu vor vesti triste de sarbatori. Nu am iesit din casa azi si nu vreau sa ies. Am zacut in pat si am multumit in gand pentru tot ce am, pentru Craciunul meu de vis, pentru cei pe care ii iubesc asa de tare.
Grasul e departe de casa, dar acum va fi cu frumoasa lui..S-au terminat toate pentru ei pentru ca au plecat impreuna dincolo..

Noi mergem mai departe.

Pastrati-va sarbatorile de vis, bucurati-va de cei dragi si multumiti pentru ce avem chiar daca voi credeti sau nu intr-un Dumnezeu:)

M-a sunat Dona si mi-a sters toata supararea. Ma asteapta un delfin in USA, cica in 2008 trebuie sa ajung sa ne imprietenim. Era cald acolo si fata noastra e la plaja. Delfinul meu exista!!!


Cand cerem mult, primim si mai mult si pierdem mereu cate ceva..de obicei pierdem ceva care nu se mai poate inlocui..

Latter edit: 2008 ian 7

Nu a murit Ciprinzocul!! O ureche a auzit gresit si a dus vorba in bloc aiurea..Ce bine ca e in viata! Bietul gras ce o sa rada cand o sa auza ca l-am plans:))

sâmbătă, 22 decembrie 2007

Cresc mare dar nu singura!

http://atelier.liternet.ro/articol/5257/Simona-Cratel-Mihaela-Racescu/Kamikaze-kids.html



--------------------------------------------------------------------------------------------


Cred ca vom avea cel mai frumos Craciun din lume. Mama o sa ne faca sarmale si piftie, tata o sa se lupte cu mine sa vedem cine face pestele si eu voi invinge pentru ca eu voi avea CARTEA! ( adica voi gati cu Jamie!hihihi), sora-mea o sa toace la legume pentru salata si poate daca e in toane bune o sa ne faca un tort bun-bun. Intre timp nu mananc mai nimic pentru ca nu imi e foame. Am impachetat toata ziua la cadouri si sunt cumva multumita, si calma, desi cadourile is mici si inca nu ajung pentru toti.
Pup cu ocazia Craciunului minunat ce va sa vie pe Simona si feciorii, pe Miruna, o printesa Ana, pe draga mea Andreea, pe fetele mele dragi de la NY - Lolita si fetita Ina, pe Dsh, pe Vlad cel bun, pe Mircea si Cavalera, pe Andrei, pe Alex Brie, pe Mazi + gasca Robert, Dani+ soldatel, pe Zaza cea minunata, pe cel caruia ii simt lipsa si i se spune Musculin, pe Markus cu cronicile lui si daca nu ma opresc acum cine stie cand mai termin curatenia!
Craciun fericiti neobositi scriitori blogosferici! Sa va fie casa plina si sa va bucurati de parintii vostri, de prieteni si de sarbatoare:)

Pe cine nu am mentionat mai sus voi pupa direct.

joi, 20 decembrie 2007

Baba Omida sa graiasca!

..sa scoatza cartea de vise si sa imi zica ce inseamna ce am visat:))

Se facea ca eram pe marginea unei sosele care trecea pe langa un baraj inalt, genul ala ca in America. Soseaua facea un ocol si am zis ca decat sa mergem pe marginea drumului mai bine sa trecem peste parapet si sa o luam direct pe camp, era un camp de grau cosit, eram imbracata cu o geaca cu gluga, neagra si aveam manusi. De mana ma tinea varu-miu, Marcel Bidileci - pe care mi-l aduc aminte perfect cu moaca de cand era mic:)) Ne-am pus amandoi glugile in cap si am strans siretelul sub barbie ca sa nu ne bata vantul.
Am mers pe campul ala pana am ajuns aproape de baraj, apa era sub noi departe, departe si stiam ca e foarte adanca, cineva ne-a strigat si noi nu am fost atenti. Am cazut tinandu-ne de mana de la o inaltime uriasa, nu imi era frica deloc si ii strigam lui Marcel sa se tina de nas si sa fie atent sa intram cu capul in apa. ca glugile or sa ne protejeze. Apoi imi aduc aminte ca dadeam tare din picioare si incercam sa imi scot manusile ca sa pot sa dau mai bine din maini, sa ma ridic la suprafata. Apa nu era murdara, ci asa, maronica, ca o apa de lac (nu ca aia de la mare, albastra, clara). Nu stiu decat ca dadeam tare din picioare - am dat pana m-am descoperit si m-am trezit partial razand, apoi "urmatorul cadru" era cu multi oameni la o masa de lemn, lunga. Ufulica facea o lista cu ce sa comandam de mancare. Eu am cerut o ciorba. Cred ca mi-era frig dupa baia aia:))
Ce bine nu nu am murit inecata azi dimineata!! Ce ciudat ca nu mi-a fost frica! In mintea mea era un singur lucru - sa ma misc repede ca am putin aer!

Ce-o insemnand???

Hihihihi!

miercuri, 19 decembrie 2007

Calm de seara si lista cu liniute despre 2007-le de pana azi


Am avut 16 proiecte, "Viata e o calatorie" mi-a schimbat existenta si viziunea asupra lumii (lumea mea, desigur!).

De cand am 30 de ani si pana fac 31 tot ce mi se petrece este revolta mea fata de ce am facut pana in 30 de ani.

Drept pentru care nu imi refuz nici o bucurie. Mai e pana la dead-line!

Am calatorit ceva anul asta, am descoperit locuri care au devenit spectaculoase numai pentru ca am avut langa mine oamenii potriviti.

M-am bucurat de niste prieteni speciali, am atatea gasti intre care ma impart cu greu si totusi am zile in care vreau sa fiu singura, ca mi se face dor de mine.

In zilele alea scriu - proiectul meu implica 12 femei.

Cand o sa fie gata o sa pot sa ma apuc de altceva din care sa iasa si bani zic.

Am facut poze bune anul asta, desi de ceva vreme nu mai simt nimic si nu mai pozez..o sa imi reviu eu miraculos.

Am socat o armata de femei indragostindu-ma over and over. Si atat.

Am baut si ras ca la 18 ani, am dansat si am facut investitii majore in incaltari si genti.

De haine nu mai vorbim.

M-am razboit cu cel care acum un an imi era cel mai apropiat om sufleteste, de la dragoste la ura e un pas mic pe care noi il facem la cateva zile..dar cat timp nu ne zmulgem parul suntem ok.



Ce vreau sa fac in 2008 ?

- sa ma urc in avion si sa zbor la Dona la Chicago
- apoi sa ma opresc la Monica in Scotia
- de la Monica sa ma opresc la Zurich, Mihut - daca ma mai vrea de oaspete
- de la Mihut sa zbor la Ruxa-Puxa la Praga si sa sarbatorim ce am pierdut in anii astia
- de la Praga sa ma opresc la Budapesta si sa il prind acolo la munca pe BojeMoi si sa il cunosc pe marele artist (maestrul)

Apoi vreau sa vin acasa si sa dorm cateva zile, sa plec in Ibiza cu Adalex 1 saptamana, sa vina ziua mea, sa plec in Thassos, sa vina nunta sora-mi si sa dansez pe mese si apoi sa ma linistesc putin. Din punct de vedere financiar unele din dorintele de mai sus nu is chiar realizabile..Dar pentru ca pot sa visez, visez.

Inca nu am inotat cu delfinul, nu am vazut un desert si un ocean. Inca nu am apucat sa fac un copil si sa fiu sincera cred (mai nou) ca copii se fac cu cap ( nu numai cu sex) si implica doua capete. Daca se poate unul responsabil, ca pe ala in nori il am eu.

(Nu am scris nimic de dragoste si de licenta, ce ciudat. Cred ca astea is ale doua domenii care in acest moment nu isi fac loc intre atatea zboruri. De dragoste numa' de bine, de licenta numa' de rau. )

O sa fac un biletel in care o sa imi scriu dorinta, Ina zicea sa cer chestii realizabile. Apoi il impaturesc si ii dau foc. Si apoi ma concentrez tare de tot, ca in filmul ala THE SECRET si Legea Atractiei va aduce totul la mine! Iupiiiiiii!!

Remember


Sandy Bell


Lidia in jurul lumii


Noapte buna copii!


Denver, ultimul dinozaur





Ratonii


Aventurierii spatiali


Sidbad marinarul


Vai ce mai mai dixtrat!!

Zduf peste gura!

M-am trezit intre doua patratele de ciocolata Lindt, imi ingheata capul in camera asta, sub patura e cald si bine, eu am cantat toata noaptea. Am cantat la party, am cantat pe strada mergand cu pasi mici , de dans desigur, am cantat in visul meu care era desigur despre o filmare, am cantat in gand dimineata, apoi sub dus, am cantat pana am ajuns langa masina mea parasita pe o strada din ratiuni bahice care nu permiteau drivingul pana peste strada, acasa. Cant si merg intr-un trafic infernal, dau semnal ca ma bag dreapta, vaz un domn politist in mijlocul strazii si ce crezi? Zduf! Fix in poponelul lui Bubu s-a oprit un domn cu un Renault murdarel. El era pe banda de facut dreapta si vroia sa faca stanga(!!), eu pe mijloc, incadrata frumos. Bubu nu avea nimic, masina lui nimic. Si dl. politist a zis sa ii dam drumul acasa, nu inainte de a ii spune domnului ca el e de vina. whatever. Nu am mai cantat. In ultima luna eu si Bubu am patit chestii asa ca m-am decis - e vremea ca Bubu sa stea acasa. Nu mai conduc o vreme, trebuie sa ma invat sa pun mai multe haine pe mine, sa ma dau cu metroul si sa citesc. Sunt cam stresata cred. Si Alexa imi trimite un banc sa ma bucure :
"mama molie catre fiii molie: cine nu mananca ciorapel, nu primeste pulovarash"

Zduful peste gura:
Ma simt framantata de anumite intrebari:

01. Ce fac oamenii fara familie de sarbatori?
02. Sau cei care nu se duc acasa cu drag?
03. Ce fac nefericitii/depresivii de sarbatori?
04. Este ok eu sa fiu atat de fericita doar pentru ca vine Craciunul, cand alti au "probleme" serioase?

Sa ma lumineze cineva frate, ca ma simtzesc vinovata ca nu mai vreau sa vin la munca, ca vreau sa imi bag mainile in zapada de pe fiecare masina necuratata, ca vreau sa dorm si cand ma trezesc sa simt miros de lemne, prajituri cu mere si scortisoara, vin fiert, tuica fiarta, parfumul maica-mii sau al lui tata care vine inghetat in casa.




in alta ordine de idei:
Am inceput sa cred asa in soarta, sa vaz semne si sa inteleg ca roata se intoarce. Dupa cum vorbeam cu mister B. am incercat sa vad un film "The secret" - filmul care iti va schimba viata. La jumatate am adormit. Nu mi-a schimbat viata, am pricipit cu e cu Legea Atractiei asa ca ma rog cu putere sa mi se intample chestii! O parte se intampla. ma gandesc cu voce tare si zic "there is a God".
Nu mai gandi papusha, taci!
"Avea dreptate aia cand zicea ca tu comentezi aiurea. Dar eu eram orb."

Mult sgomot pentru nimic la noi in batatura.

Intre timp eu CANT!!

Santa Claus got stuck in my chimney,
Stuck in my chimney, stuck in the chimney
Santa Claus got stuck in my chimney
When he came last year

There he was in middle of the chimney
Roly-poly, fat and round
There he was in middle of the chimney
Not quite up and not quite down

Santa please come back to my chimney
Back to my chimney, back
Santa please come back to my chimney
You can come back here.

Cause baby, made a brand new chimney
Just for you this year!

Santa, come on back!

luni, 17 decembrie 2007

Aproape de sarbatoare



Noi suntem putini la birou, dar buni. In anul care se apropie de sfarsit am muncit si am petrecut bine. Da, stiu lipsesc niste torturi..o fata care e din familia noastra nu mai sarbatoreste zile de nastere, un baiat nu sta la poza si tot asa..La multi ani sa traim zic caci tare bine ne-am petrecut si in 2007. Am cunoscut oameni noi si ne-am facut noi prieteni. Constanta firmii este lumanarea galbena! Nu a fost tort fara lumanarea galbena la noi la birou! Urmeaza un Craciun la care poate nu o sa avem brad si luminite, dar ne avem unul pe altul. La noi mai pleaca si mai vin oameni, dar si cei care au plecat is tot in familie. Si sincer vorbind as da multe sa fie o zi in care sa vina la birou Tritica, Trostas, Sarga, Razvan, Parfi, Mircea Craciun, Petit, Mircios, Serghi, Neli, Ilinca Palinca, Andra si Vlad piticul ...si as putea sa scriu nume dupa nume.
Am gasit atatea poze in computer!! Ce moace avem si cum ne schimbam frezele!
Realizarile anului is spoturile pe sticla. Anul asta am pierdut oameni dragi. Si tot anul asta s-au nascut fetite minunate, am fost la nunti si botezuri, am ras si am bocit ca toantele. Ne-am certat si impacat ca asa e in neamul asta mare al publicitarilor..gurile is slobode, cerintele is mari si e nevoie de nervi de otel. Dar uite ca mai trece un an si noi mergem mai departe. Cu tort si o lumanare galbena de la cine stie ce filmare.
1, 2, 3 ! Sufla ca fac poza!!

vineri, 14 decembrie 2007

From Espana with love.. Bebe..




siempre me quedara
la voz suave del mar
volver a respirar,
la lluvia que caerá sobre este cuerpo y mojará.


CTL rulez!

Vineri !!!!

Ma uit la Shrek the Halls!! Vreau sa vina un Craciun si sa fie veselie ca in desenele astea! I'm a real boy!!! Nu stiu cand s-au nascut cei trei copii ai lui Shrek!! Imi plac maxim copii Magarushului care scot flacari pe nari! Si imi place Turta Dulce!
Si curcanul care danseaza pe Everybody dance now!!
Me very happy today!

Am zis ca il iubesc pe Motan?!

joi, 13 decembrie 2007

Simona mea cu iluziile si piesa ei




Sit there and count your fingers
What can you do
Old girl you're through
Sit there, count your little fingers
Unhappy little girl blue.

Sit there and count the raindrops
Falling on you
It's time you knew
All you can ever count on
Are the raindrops
That fall on little girl blue

Won't you just sit there
Count the little raindrops
Falling on you
'Cause it's time you knew
All you can ever count on
Are the raindrops
That fall on little girl blue

No use old girl
You might as well surrender
'Cause your hopes are getting slender and slender
Why won't somebody send a tender blue boy
To cheer up little girl blue


Cumva in piesa asta sunt cuvinte cheie care ma reprezinta pe mine mai mult decat pe tine, dar noi doua suntem legate de ceva, asa ca nu conteaza ce zic versurile.. :)

CineMAiubit 2007

Am ajuns la acest festival la invitatiunea unei doamne dragi mie, tanara regizoare Raluca Mirescu [pe care o pupam tare si o iubim oricum (chiar si cand ne enerveaza pe platou si ii sugeram ca poate sa se duca frumusel acasa)].
Este prima oara cand merg la acest gen de eveniment, da, stiu, sa imi fie rusine.
Lume multa si cunoscuta - sau cel putin intalnita destul de des in ultimii trei ani..
Filmele or fost dragute. Am ras si mi-a placut maxim "Radu+Ana" al lui Paul Negoescu, un tanar regizor pe care il vad bineeee in anii care vin. Si filmul Ralucai a fost bun - "Heartbeats", mi-a mai placut "Interior scara de bloc" al lui Ciprian Alexandrescu..si apoi am plecat spre mirarea colegilor de pe randul 16. Trebuia sa ajungem undeva:(
Eu cred ca o sa castige Paul Negoescu. Si mai cred ca scoala noastra de regie livreaza produse de calitate pentru o piata care este dupa parerea mea o varza totala.
Vorbesc de regizori care ar putea sa faca reclame, spoturi video, publicitate si film.
Agentiile de publicitate cer numai regizori straini, vor show reeluri, vor NUME. Ai nostri filmeaza telenovele si seriale de tv, cate unul mai ia un Palm D'or, un Urs la Berlin..si apoi traiesc din spoturi la diverse vopseluri.
Nu pentru ca nu s-ar filma destul in Romania, Doamne fereste! Se filmeaza in draci, cu diverse nume europene. Cu cat esti mai nordik cu atat esti mai placubil, mai vandabil.
Ai nostri nu sunt destul de buni. Nu ii cheama nicicum..Sunt niste "escu" si atat.
Nimeni nu risca sa dea un scenariu pe mana unui regizor roman care a terminat de curand scoala. Mai bine nu dam noi fre'o 15.000 de euro pe zi unuia care vine din Germania sau mai bine unul NORDIK, un finlandez, ceva asa..cum sa zic..care sa filmeze asa..nordik.?!

Lasa ca ai nostri au din ce sa traiasca. Ai nostri se descurca, cum zisei. Mai o vopsea, mai un medicament.
Mai o rola de pelicula sa isi faca filmul de an, mai un prieten sa ii joace in el, hai cu o cutie de la Ikea ca are cineva acasa, niste pahare, niste diapozitive..Ah, uite pe frigider vad chiar o cutie de la Kodak! E un prop! Si uite-o si pe Mirela, joaca rolul unei casiere!

CineMAiubit..

Statusurile "muzicale" si oamenii din viata mea

Acum o vreme am avut asa, o suferinta cauzata de un anume domn. Acesta, personaj important in existenta mea a interpretat starea mea dintr-o zi in baza unui status. Si m-am gandit eu azi..Oare ascult o muzica anume, oare muzica pe care aleg sa o ascult intr-o zi are legatura numai cu mine sau si cu barbatii din frumoasa mea viata?!
Si revaz playlistul si notez ca sa se stie!
Cand ascult Mazzy Star ma gandesc la un om pe care il consider un prieten drag. Cineva cu care obisnuiam sa vorbesc zi de zi, sa rad, sa povestesc aberatii. Apoi nu am mai vorbit dintr-o data. Pentru ca nici eu nu vorbesc cu toti oamenii din lista mea, ma gandesc ca e dreptul lui sa imi mai fie amic. Si nu ma supar. Fiecare om are spatiul lui care trebuie respectat. Asa cum si eu am spatiul meu:)
De acest personaj ma mai leaga inca niste piese de la The Knife, Noir Desir si inca...Pe care le ascult PENTRU CA IMI PLAC.
Ascult The Doors, Manu Chao cand mi-e dor de Que Pasa, Boji, fetele mele din liceu, fetele mele de acasa.
Ascult Fado cand imi este dor de cei care nu mai sunt si vreau sa plang, incet. Fara sa ma vada nimeni. Cand zic Fado se intelege Dulce Pontes, Cristina Branco, Mariza.
Ascult muzica romaneasca cand imi este dor de vacantele mele in lume. Cand nu sunt in tara muzica noastra mi se pare buna:)) Paradoxal, nu?
Ascult Su di noi pentru ca mi-e dor de Theo si de anii de Fire, cu Bozo si Stefan, cu Popic si Danutz, imi aduc aminte de vacanta de la Vadu si de anii in Vama Veche cea care a fost.
Dar! Mai presus de toate amintirile ASCULT MUZICA pentru ca IMI PLACE. Fiecare vers, fiecare nota au legatura cu mine mai intai. Si apoi cu ceilalti oameni.

Si da, cand ascult Gloomy Sunday ma gandesc la tine. Pentru ca e de la tine piesa. Ma mai gandesc la tine cand ascult Damien Rice, si cand vad Closer (oare de ce ascult rar aceste piese?! hiihhihi)
Ma gandesc la fostul meu prieten cand vad Prime si stiu ca am luat o decizie buna cand am pus punct unei relatii... si ma gandesc la nebunele mele fete cand vad Sex and the City.
Cred ca ma "gandesc" prea mult pentru cineva asa de ocupat ca mine!

Imi canta April March "Chick habit", e din ultimul Tarantino! La cine sa ma gandesc eu repede???

Oh! La mine!Hahahahah!

miercuri, 12 decembrie 2007

Eu cu mintea mea sucita

Mai nou scriu chestii. Secrete desigur, adica numai pentru "priviri alese". Recitesc si imi dau seama ca personajele mele sunt in mare parte nebune:)) Femeile mele sunt duse cu pluta, barbatii apar ca prin minune in viata lor, unii raman, altii se duc pe apa sambetei. Oricum femeile mele sunt nebune. Una este o desfanata, una este o drogata, una este speriata de bombe. Pe toate le salveaza cumva un Fat-Frumos contemporan, un mascul cum ne exista pe planeta (sau nu l-am descoperit eu asa pe viu:)).
Madam Lorena Lupu scrie din punctul de vedere al unui barbat ceea ce mi se pare foarte dragut..mai ales daca ma gandesc la dl. Coelho care in 11 minute scrie din punctul de vedere al unei muieri, si scrie bine. Desigur ma gandesc ca dl. Coelho este destul de gay (oare?!). Eu nu pot sa scriu bine daca vreau sa scriu ca un barbat..oricum ce scriu eu mi se pare siropel de vara:))
In ziua in care o sa mi se pare ca am scris bine, o sa pun un link. Prevead ca ziua asta este foarteeeee departe.

In alta ordine de idei, viata este minunata! Trebuie sa fac o investitie majora in hainite de fetite pentur ca imi atarna toti pantalonii si par asa..o starpitura. Vreau sa treaca repede zilele astea si sa vina vacanta! Vreau zapada, sosete ude ca sa am de ce sa ma plang, vreau tuica fiarta si slana si branza! Vreau sa cantam in masina si sa fac poze! Vreau sa treaca Craciunul repede ca sa nu am timp sa ma gandesc la nimic trist. Vreau sa ii sun pe ai mei la miezul noptii si sa le cant ca in fiecare an!
Dupa toate astea vreau sa dorm putin si cand ma trezesc sa fie cald si primavara! Si apoi iar sa dorm si sa fie vara si sa plec in Thassos! Daca eu as avea un buton magic...

luni, 10 decembrie 2007

Weekend movie

http://mysoundtracks.blogspot.com/2007/12/death-proof.html

am mai vazut si Transformers cu niste masini care se fac robotei, foarte dragut, asa de clasa a sasea..Dar acest ultim Tarantino ne-a placut maxim. Atat. Ala de groaza cu Planeta Terorii..neh!

Gateala de weekend

Am gatit acasa duminica seara. Povestea este aici:
http://moodboardfood.blogspot.com/2007/12/shrimp-time.html

si urmeaza desertul facut de sora mea Sabina:)

http://moodboardfood.blogspot.com/2007/12/sweetie.html
Pofta buna va zic!

duminică, 9 decembrie 2007

Party time!! Zee Wonders are in the house!!

Cand eram mici faceam un chef in cateva ore. Aveam nevoie de niste bani sa luam vin si fiecare aducea de acasa ceva bun de mancare. Cand am crescut ne-am organizat, cineva se ocupa de cumparaturi, cineva aducea muzica etc. Am incercat sa vedem cum este sa faci o petrecere surpriza. In afara de durerile de cap pe care le-am avut toata ziua, cel mai greu a fost sa pastram secretul.. Si apoi cel mai greu a fost sa ne tinem gura cand sarbatoritul era aproape..am dansat si ne-am petrecut pana tarziu in noapte. Eu m-am simtit ca la ziua mea, caci asa am un obicei sa ma bucur ca si cum eu as fi centrul universului..


La multi ani copil frumos!
Multumesc celor care au alergat si s-au ocupat de toate pentru ca eu sa imi vad de bugete si sa nu mai sufar ca o stupida..
Fratelui Boji pentru casa lui pusa la dispozitie, Sargonei pentru good food, Andrei si lui Alex pentru "cadourile speciale", Corei Gramos si lui Vlad pentru pastele pe care le-au pazit, lui Dana si Mircea pt alcool si zacusca de la mama (sa traiasca iasca iasca!!!!) lui Le Petit pentru ca este MARE si rade mereu si stie ce inseamna muzica "buna", lui Parfanfan pentru ca este un partener impecabil de dans si lui Mibabiba care ne-a dat ocazia sa il sarbatorim si sa bem ca la 18 ani, la bairam de cartier :))
Ce se aude in noapte va intreb???
Jessica Jay Casablanca pentru Andra, Dr. Alban pentru Micutu', Zdob si Zdub pentru Vladislave, Doors pentru mine si Bojemoi si NOZE pentur toti cei care au inceput o petrecere cu J&B care nu se mai termina pana dupa Sf ION:))))
PS - Alcoolul este viata si viata e alcool, din zori pana'n noapte traim in pericol.
(Alcoolul dauneaza grav sanatatii, dar noi nu traim decat o viata)

vineri, 7 decembrie 2007

Ce as vrea sa fac acum..



Poze pe o plaja, desigur.

Caleasca fermecata

V-am povestit istoria marelui dovleac? Cel adus de la Mama Tzurli pentru a fi tocat marunt si facut placinte pentru fecior?! Ei bine, am facut si poze, dar am uitat de ele. Azi le-am gasit.

Un urias de cam 7 kg, care era numai un sfert din ceea ce ar fi putut fi caleasca unei Cenusarese intarziate la bal.

A intins mama o foaie cat masa, are ea nu stiu ce reteta secreta de la buni a mea. Eu vroiam o alta foaie, din aia subtirica..dar te pui cu olteanca?

A calit dovleacul ras cu unt, zahar si nu mai stiu ce, ca nu am participat activ, apoi a invelit in foaia subtire compozitia si a stropit totul cu scortisoara si a mai dat cu ceva..habar nu am cu ce.
Desi povestea asta era numai buna pentru linkul de food, mi-am dat seama ca am prea multe bloguri si prea multe griji. Asa ca de acolo punem link aci:)

joi, 6 decembrie 2007

Printese necunoscute sau date uitarii



Libraria Carturesti a gazduit aseara o minunata adunare de printese si printi contemporani, cu varste cuprinse intre 2 si 40 de ani. Ne-am asezat pe perne moi si am urmarit o proiectie cu imagini despre Printese necunoscute sau date uitarii, timp in care 4 tinere actrite ne-au povestit despre eroine nemaiauzite. S-au impartit distinctii si cadouri de la Mos Nicolae, copii au fost fascinati de eveniment iar noi ne-am bucurat de un ceai bun si o atmosfera calduroasa, la propriu si la figurat.
M-am regasit in Printesa Talmes-Balmes si va invit sa rasfoiti aceasta carte cu ilustratii extrem de frumoase pentru a va descoperi inaintasele.

Paparazzi time



"My summer of love"
T: If you leave me, I'll kill you.
M: If you leave me, I'll kill you... and then I'll kill myself.

marți, 4 decembrie 2007

Ai un gand secret undeva..

"The greatest weakness of most human is their hesitancy to tell others how much they love them while they're still alive.."



- Can I see you again?
- You can see me now..


- You'll see me alright, you can mist me..

duminică, 2 decembrie 2007

Noapte alba la Politie - VL 95 MGA

Incep prin a striga: sa traiasca Mircea Badea!! Caci tare bine a grait cand s-a nervozat din cauza orasului distrus de primarul lui peste. La fel cum bine a mai zis multe despre legile tampite din tara asta, oamenii cretini si altele. Am avut un 1 dec national la munca,de pe la 11 pana pe la 7. Am plecat cu foamea in gat spre casa, intr-un oras turbat dupa 1 fals brad. Lume pe strazi ca
la revolutie,toate intersectiile blocate,romanul sarbatoreste intens. Ma feresc de centru cat pot, urc din cotroceni si o iau spre chirigii. Dar si rahova petrece, bdul Cosbuc e o masa de metal si
capatanii,semafoarele merg degeaba. Am facut 1 ora jumate de la sf Elefterie pana in intersectia Cosbuc cu Odoarei. Aici delir total,eu pe banda mea ca toanta,restul contorsionati si plini de spume si idei. Merg in spatele unui Opel rosu, un om calm ca mine. O tzoapa cu un suv blocheaza tot,langa mine unul tipa si se apropie k taranul.Ii fac semn sa stea linistit, el tipa, eu tip.Trec si ma incanta 2 benzi goale pe Odoarei spre Nasaud. Pe celalalt sens, omor. Bara la bara, nu se misca nimic. Sa fi avut 30 la ora, apoi cat puteam sa am in 10 m?! Verde, o calc si ma hahai cu andra blestemand traficul de rahat. Intr-o secunda, milimetric si ca vantul trece pe langa mine dacia cu ala isteric din intersectie, imi ia fata si pune frana..Pe o strada goala, inainte de un semafor verde.Am calcat frana pana m am oprit in jegul de masina.VL 95 MGA.Nemernicul coboara,ma injura,tragem de usi si eu si Ada pornite sa coboram sa l omoram pe dobitoc.Usile blocate k asa is fumeile, nevricoase. Ala radea,ne injura si mi striga "esti vinovata, m-ai lovit din spate"..Am coborat din masina, i-am pozat nr ca un copil de securist ce ma aflu, mi-a stat inima cand am vazut pe Bubu sifonat. Cioara a plecat. Ah, nu, nu sunt rasista, nu am nimic cu tiganii sau cu ciorile. Dar ce? Nu va spusai din timp ca era tigan? Oltean de al meu
dar de Valcea! VL 95 MGA. (Sa tinem minte numarul zic)
Futu-le muma'n cur, vorba lu' tata!
Am tras masina pe dreapta, am sunat la 112 pana mi a venit cu spume. Un rand de capete de soferi striga "du te dupa el! Suna la politie" sun dar nu i nimeni.Imi raspunde la 20.16 si eu povestesc coerenta unde sunt si cum mi am furat o de la un cacanar..E 1.30 noaptea, sunt la politie cu fratili Bojescu.Noi, un motan ca al lui Bulgakov si inca 30 de accidentati usor.Un politai pt toti.Unul!Am nr. 199 si o mare liniste in suflet.Pe dobitocul cu dacia de VL l-am iertat.Nu ii vreau raul. O sa plateasca oricum pt ce mi a
facut.Si eu mi o iau la greu, fre'o un milion jumate cica.As vrea sa l fac insa de ras pe acest magar de om, tigan sa nu.Mi e sila de javrele din tara asta, indiferent de unde ne sar in fata.Apai cand mi o zice caraliu' k eu is vinovata, sa ma tie Al de Sus calma si sa mi tiu gura.Ca asa le as spune sa si vare legile astea imputite in fund, sa il caute pe marsav si sa ma penalizeze pt ceva ce am facut. Imi cad ochii in gura, scriu pe telefon si, din nou - obsesiv, un singur gand imi da speranta!In Thassos nimeni nu o sa mi faca asa ceva niciodata! Am ratat o cina cu fratii Simionov si Sotiris,un somn cu vise,un Tiesto si o baie lunga.Pentru un motan la politie, pe o masa.Un pisic care ma trateaza cu shalele pentru ca un calorifer e mai hot decat mine.

Latter edit:
la ora 4 dimineta am intrat in casa. 710.000 lei vechi amenda. Oare cum aflam numele, numar de telefon, cine is ma-sa si ta-su olteanului de Valcea?! Cum sa il fac eu de ras pe carnatul care ma face sa platesc pentru o greseala care nu-i a mea? Dl. Badea, zi matale la News FM cum facem cu cacanarii.. ca matale le stii bine:))

sâmbătă, 1 decembrie 2007

J&B party starter!!

1 decembrie 2007 - Este prima oara de cand am messenger la yahoo cand nu este absolut nimeni on line. M-am speriat! Numai noi muncim din toata tara:((

Am petrecut pana la o ora despre care nu am prea multe informatii acum, la Sala Omnia - o mare petrecere J&B. Si am decis. Nu mai merg niciodata la o pleasca unde se da bautura moka. Petrecerea a fost foarte tare, dar lumea era asa de amestecata incat..nu stiu daca mi-a placut. Asta cat am fost sobra, caci dupa..Party people!!
Toata lumea era praf. Partea buna este ca la un moment dat ajungi sa crezi ca stii pe toata lumea din jur.
Foarte buna muzica, foarte bine backstage la minibarul care avea de toate si in plus avea si o canapea rosie extrem de confortabila, pe care ne-am inghesuit si ne-am imprietenit maxim.

miercuri, 28 noiembrie 2007

La volan



V-am povestit ca eu merg cu masina si cand dau tare o piesa din masina mea ies flacari de desen animat cu mov si verde si rosu si albastru? Ei bine, asa merg eu. Si asta este ultima piesa care scoate "flacari" din micul Jder zis Bubu:)

Vraji si vrajitoare

Spuneam Simonei ca mi-ar placea sa fac vraji si m-a intrebat care ar fi prima vraja pe care as vrea sa o fac. Vara! As vrea sa fie vara, sa fie soare, cald, verde tot. Si sa fie plin de fluturi!

Date fiind "antecedentele" din neam, cred ca as avea mari sanse sa fiu o vrajitoare buna. Maica-mea o sa rada si o sa creada ca sunt nebuna, dar eu stiu - o parte de magie de la un neam + o parte de credinta de la celalat neam = o buna vrajitoare!
Una din aia fara matura. Deci?! Carti, potiuni, unde gasim? Se mai baga cineva?!
Hahahaha!

marți, 27 noiembrie 2007

Evenimente culturale in urbe

01. Agentia Adventure a implinit 5 ani. La multi ani dragilor!

Speram sa creasca mari si sa ne bucuram de realizarile lor. Am sarbatorit la Club Exile, cu bucate alese si licori minunate, muzica aleasa si oameni frumosi. Dans, dans!

02. Targul de carte Gaudeamus. Foarte aglomerat. Lansare de carte Lorena Lupu - scrie "contemporan", cu limbaj colocvial. O poveste despre un domn care lucreaza la o fabrica de pantofi, este "tragator in parti". Nu am citit cartea, nu stiu daca o sa o citesc, dar mie mi-a placut fata:) Autoarea zic. Are un chip senin si rade frumos. Practic a ras tot timpul si eu gasesc asta minunat. Doar eu..

Am incercat sa ma bucur de carti, insa zecile de oameni m-au obosit ingrozitor. Am luat cadoul cu Jamie, pe care il iubim forever. Si atat. Ne era foame asa ca am razbit pana la iesire, in frig, am fumat repejor si apoi ne-am repezit la masina cea frumoasa cu incalzire rapida. Am mancat bine la Picolo Mondo. Desi nu m-a dat pe spate, mi-a placut. Daca nu as fi vorbit o ora la telefon poate mi-as fi comandat ce trebuia:) Whatever, food is good!

03. Chicago - muzicalul la TNB. Mie mi-a placut. Nu am termen de comparatie ca alti domni, dar mie mi-a placut.

Muzica, Chicago band - eu sunt pe jazz, asta e clar. Orice muzica ma muta intr-o stare, si jazzul are o legatura cu noptile la Maison Alfort.

Actorii - Anca Turcasiu este foarte tare. Habar nu aveam. Cred ca stam prea mult timp lipiti de micul ecran. Monica Davidescu este minunata, m-a terminat cu vocea ei subtirica:)) Costume is ok, nu vreau sa zic nimic de rau..Azi.

Jos palaria pentru Maia. Unele roluri sunt facute pentru anumiti oameni. Atat am de spus:)

Despre barbatii din spectacol, numai de bine. Cred ca Temisan trebuia sa se nasca in alta tara. Ar fi avut un succes nebun. Are o voce foarte buna, nu inteleg de ce la noi omul asta nu este "folosit" maxim. Oare avem nevoie de un Simon ca la Britain's Got Talent , ca cineva sa il redecopere? Whatever.. Roumanie..

Vasile Calofir in lenjerie:) Ne place. El este amantul ucis rapid si aparut in timpul procesului ca o fantoma secsi:)) Am ras si ne-am distrat.

Sala plina. Oamenii ies totusi din casa, si nu ies ca sa mearga neaparat in baruri sau carciumioare.

04. Teacher's festival film, TNB - a doua editie. Aici as putea sa scriu mult si bine. Mi se pare o idee excelenta pentru angajatii din marile companii acest festival. O provocare si un moment in care pot sa uite de birou si de dead line-uri si pot sa face ceva impreuna. 24 de participanti, Nane si Moisescu MC, lume multa si vesela, aplauze si premii, filmuletze cu trailere dragute:) Cred ca toti cei implicati in proiecte s-au simtit foarte bine cand si-au auzit numele intre nominalizati. Atmosfera plina de energie, cate un eveniment din asta pe saptamana si mi-am facut plinul de buna dispozitie!

Dintre "prieteni" ne bucuram imens pentru Robert si Tabu care au facut un filmulet foarte dragut, pe care il puteti vedea online. Mi-a placut sala plina de oameni, felul in care se ridicau si strigau de cate ori isi auzeau numele. Cred ca marii stresati din companiile mari au nevoie de asemenea provocari, ca sa descopere ce echipe bune pot sa faca cu oamenii pe care uneori ii au langa ei dar nu ii observa.
Eu m-am bucurat. Mi-a placut sa vad atatia oameni care tineau unii cu altii. Cred asa sunt eu, ma bucur si pentru bucuriile altora.

Ce-am iscat cu un post..

Dragi fete,
Dona, Simona,oamenilor dragi mie,
postul de ieri se refera exclusiv la jobul meu. La cum imi pierd timpul facand ceva care uneori ma scoate din minti.
Cand am scris ca tzes povesti care se destrama ma refeream la povesti scrise, cu zane si spiridusi, povesti pentru copii. CTL stie ca despre povesti cu zane vorbesc.
Of, Duamne fetelor!!
Sunt BINE. Dupa o vreme in care credeam ca totul se darama in jur, am avut nevoie sa pierd ceva ca sa imi dau seama ca nimic nu se darama in jur cat timp suntem inca aici, zi de zi:)
Deci..calm. Sunt bine cu dragoastele, ieri eram rau cu stresul al munca. Totul de la niste cizme..dar s-a rezolvat. Calm:)
Love iu all:)

luni, 26 noiembrie 2007

Imi pierd timpul

Blogul asta o sa devina un loc unde eu pot sa ma plang. Daca s-ar auzi cum imi vine mie acum sa urlu, toti din blogosfera si-ar apasa tare mainile pe urechi sau ar fugi care incotro.
Nu se aude nimic.

Am decis: vreau sa mi se schimbe brusc viata. Vreau sa ma vad cu CTL si sa ne punem planul in aplicare, sa demaram proiectul pentru care suntem nascuti. Asa am auzit eu la cineva, ca fiecare dintre noi este nascut pentru un proiect anume. Eu simt ca ar putea ca visul asta al lui CTL sa fie parte dintr-un proiect amplu.
Ma calmez si imi dau seama ca pierd timp.

vineri, 23 noiembrie 2007

..FIRST DAY OF THE REST OF YOUR LIFE

Azi incepem o noua viata. Una in care promitem ca nu ne mai batem joc de noi, ca o sa muncim mai putin si o sa traim mai mult. O noua viata in care nu vom mai lasa pe nimeni sa ne controleze, sa ne impuna. Ne vom trezi fericiti in fiecare dimineata si daca este soare ne vom bucura de el, daca este ceata vom zice un "futu-i" si apoi ne vom bucura de ea, daca ploua..la fel vom zice si tot ne vom bucura.
Ne facem planuri si facem liste. Scriem cu liniuta:
- nu mai fumez
- nu mai beau (mult)
- ma duc la o sala
- nu mai stau 18 ore pe scaun
- nu mai beau 12 cafele la filmare
- mananc mai sanatos si nu ma mai indop cu junk food numai pt ca este mai rapid si astfel am timp sa ma intorc la munca
- nu ma mai cert cu nimeni
- nu mai las pe nimeni sa ma jigneasca
- nu ma mai contrazic cu ai mei, niciodata!
- ma duc si imi dau licenta (desi..who carres?!)

si am multe liniute si sunt convinsa ca toti aveti multe, multe de trecut pe lista.

Azi este prima zi din restul vietilor noastre. Pentru unii abia azi incepe o "viata".
O citez si aici pe Dona care mi-a zis ca suntem ca niste trenuri intr-o gara.

Unele trenuri pleaca, altele vin.
Azi un trec pleaca, destinatia este necunoscuta. O sa mearga cu viteza, este un tgv frantuzesc, albastru. Afara este ceata si o sa ii fie greu sa porneasca cu viteza, de unde ma gandesc ca trenul asta nu trebuia sa plece azi..mai avea de stat in gara, sa cunoasca si alte trenuri, sa aiba mai multe vagoane mici si minunate.
Noi ramanem pe liniile noastre. Suntem trenuri de marfa, de calatori, trenuri cu cusete. Fiecare este ce tren si-a ales.
(Eu sunt un tren cu ochi si nas, vesel colorat, asa ca in desene. Am si doua aripi pentru ca nu vreau sa fiu un tren ca oricare. Si in plus imi plac norii, aripile sunt acolo pentru ca eu trebuie sa zbor.)

O sa fie aglomerat azi in gara noastra. Toata lumea se intreaba de ce pleaca acest frumos tren albastru, de ce este un tren de mare viteza, de ce acum, de ce asa, de ce azi..
Nu avem nici un raspuns. Sa fie vinovat impegatul de miscare? Cine a facut planul de drum pentru acest tren? Cineva a notat gresit o data, undeva. Poate in loc de 2047 a scris 2007. Cine poate sa stie unde s-a gresit?
Noi nu avem nici o putere. Suntem niste simple trenuri, asezate pe sine reci de metal. Nu putem sa ne mutam pe linia lui, nu putem sa il prindem de noi cu nimic.

Se aude un sunet, un suierat care ne trezeste pe toti. Trenul albastru vede un cerc alb cu verde si stie ca usile sunt inchise si pasagerii - amintirile lui - sunt in vagoane.

Drum bun frumosule tren albastru. Sa iasa scantei din sinele tale, sa vedem ca ai franat cat ai putut de tare, ca nu ai vrut sa pleci in calatoria asta!

Drum bun Pilu frumos..Drum bun dragul nostru prieten..

marți, 20 noiembrie 2007

Si noi..

Suntem muti. Vorbesc cu Simona. Stie si ea. A citit la Bradut pe blog, citesc si eu. Plangem toti ca niste copii. Capa e suparat pe un Dumnezeu care azi a ales gresit.
Mi-e greu sa ii scriu numele aici. Si cum sa scriu ca nu mai este?
Cand el este si curand o sa imi trimita un sms in care ma intreaba ceva gen - cum suna "scalp sanatos"?! Eu rad si ii scriu inapoi "scalp sanatos, suna frumos".
La Manafu e o poza cu el. Este asa de serios:)
Imi aduc aminte ce m-am bucurat cand am gasit un articol cu el in Imagoo! Nici nu stiam ca el este "domnul Dan Moldovan".
Sau una si mai tare..La Tempo in sala mare pe pereti sunt tot felul de distinctii.
Inainte de un PPM citeam pe pereti "Dan Moldovan - premiul pentru nusce" si intreb foarte serioasa cand ma prind ce el e Pilu : Da ce ma, si Pilu a lucrat la Tempo? :))

Nu, alta poza trebuie pusa!

Asa e Pilu! Pilu rade si face glume. Pilu pune porecle fetelor, o striga pe Pitica noastra Pocahontas.

Pilu imi da mesaj si imi spune ca s-a nascut Lara. Eu ma trezesc buimaca si sunt fericita de imi vine sa topai! There is a new princess in town!! Anunt pe toata lumea, sa ne bucuram toti pentru minunea lui..
Acum putina vreme Marc imi trimite poze cu Katia si imi face iar ziua frumoasa.

Nu mai am ce sa spun. Nu mai stiu nimic..

Azi nu e o zi buna, nu?

Dan Valer Moldovan.
Nu, doar Pilu.
15.03.1972 - .....

Nu mai esti..

I:
Cine-mi va mai spune-n fiecare noapte somn usor si
Cine-mi va mai spune-n fiecare zi 'Imi este dor' si
Cine-mi va mai spune 'Te iubesc', acum, cand tu nu mai esti.
II:
Cine-si va mai pierde mana foarte-ncet prin parul meu si
Cine-mi va mai spune 'Va fi bine' cand e foarte greu,
Cine-mi va mai spune 'Te iubesc', acum, cand tu nu mai

Refren:
Nu mai esti, tu nu mai
Nu mai esti, tu nu mai esti
Gandul sa-mi citesti.

III:
Cine-mi va mai da sarutul buzelor ce nu te mint si
Cine-si va mai pierde ochii-n ochii mei - tacut alint si
Cine-mi va mai spune 'Te iubesc', acum, cand tu nu mai esti.
IV:
Cine-mi va mai da in dar un trup de jar in albe nopti,
Cine-mi va mai dechide dimineata ale zilei porti si
Cine-mi va mai spune 'Te iubesc', acum, cand tu nu mai

Refren:..
Nu mai esti, tu nu mai
Nu mai esti, eu nu mai
Nu mai sunt decat un cantec frant
Cand tu nu mai esti.

A fost odata, ca niciodata..Uneori credem ca nimic nu ne poate atinge. Avem totul si ne bucuram de fiecare secunda. Iubim si suntem iubiti. Daca facem o lista cu dorinte, ajungem sa taiem tot, pentru ca toate ni s-au indeplinit. Cand ai totul poti sa pierzi totul. Intr-o secunda.
Am spus ca nu mai plang decat daca moare cineva. Azi plang. Nu am vrut sa scriu dar cred ca daca scriu o sa imi treaca tot. Si ma mint, nimic nu trece. Ma doare si imi vine sa urlu, si in jurul meu pe toti ii doare.
Vorbesc cu oameni si ma gandesc ca de fiecare data. Nimeni nu moare! Toti pleaca undeva, departe. Unde nu au telefon si mail. De unde nu ne pot sa nici un semn. Undeva unde le este bine. Unde nu exista durere si intristare. Fac o pauza de la toate.
As vrea sa ma urc maine in masina si sa ma duc departe, acasa la noi. Acolo unde e liniste si unde e cald in casa pentru ca bunica face focul pentru noi.

E soare afara. Ce zi frumoasa ca sa pleci asa de departe dragul nostru prieten..Ce zi frumoasa ti s-a ales.

Mai stii cum ne scriam? Muzica pentru urechi alese. Suna bine tot ce venea de la tine.

Ma opresc acum. Ma duc la biserica. Nu, nu sunt habotnica. Cred ca undeva ne asteapta ceva. E bine sa fie o lumanare care sa ne lumineze drumul catre ceva. Sa fie mai multe mici lumini care sa ne duca acolo.

E liniste.
Sa nu ma intrebe nimeni nimic.

Latter edit
Din 15 lumanari 13 au fost pentru morti. Cam multe.. Ultimele doua le-am aprins la Vii. Pentru noi toti, e mai simplu asa.

Cafeaua mea - latte, latte, latte!


Intr-o cana alba simpla de la Ikea, o infuzie de cafea, asa cum facea Dona pe vremuri cand eram colege la Alma:)) S-a stricat masina de facut cafea asa ca punem o lingurita jumate de cafea macinata, apa clocotita de la dozator - jumatate de cana, zahar tot 1 linguritza jumate si full de lapte.

La o tigara se consuma cam jumatate de cana - prima tigara. Apoi restul se bea pana la sase seara, guri mici si rare.
Ce frumoasa cana are Simona!!
Iar Mircea:)) Super cana nene! Dixtractie cum ziceam.
Super echipa avem. Fiecare e altfel.

luni, 19 noiembrie 2007

The Team - povestea merge mai departe

Cu Simona si cu M. fiecare zi o sa fie o provocare. Sa te tii dixtractie!

Maine ne vom bea ceaiul/cafeaua impreuna. Din trei colturi de lume ne vom uni canile si ne vom trezi cum se cuvine.
Este clar zic.
Simona o sa ne puna sa pozam, M. vrea poesie in viata noastra si eu sunt aia dementa care cere veselie maxima!

Prevad o saptamana cu provocari interesante. Pana s-o enerva baiatul asta si ne pune sa scriem cine stie ce!!

Cine a zis ceva de rau despre blog si oamenii de isi scriu aci povestile, sa ne pupe..Mi-ar placea sa fie echipa mai mare! Sa adoptam persoane serioase. Provocarea viitoare o sa fie sa aduca fiecare din noi un om in vizita. Un contributor ma refer. Dar unul serios care sa isi dea interesul.

Arta nene!

Poveste vesela

(desi nu sunt in stare sa scriu nimic vesel pentru ca m-am trezit cu niste dureri de shale monstruase, eu am iscat asta cu veselia, eu tre sa ma supun:(. sa vedem ce imi iese)


Bacau Kamikaze

La noi in gasca nu erau fete. Numai baieti, de varste apropiate. Aia mari erau cei care dadeau tonul la facut tampenii. Asteptam ploile mai abitir decat taranii care stiau ca de ploi depinde recolta lor. Pentru noi ploia era un motiv bun sa facem ceva rau. Dintr-o teava de plastic cu "gura" destul de larga pentru a indesa un dop in ea, faceam o imensa "siringa", cu o tija pe care o legam cumva de dop. Sugeam apa mizerabila din balti si ne asezam strategic la coltul blocului, intre boscheti. Asteptam masinile si vizam soferii care aveau proasta inspiratie sa aiba geamul deschis. Arta nu consta in a uda masina, ci important era sa il pocnim pe sofer cu jetul de apa muradara fix in mufa. Indemanare maxima se cerea. Ascunsi in boschete, cu siringa uriasa in mana pandeam o Dacie rablagita cu un sofer imprudent la volan. Trebuia sa apesi tare, sa prinzi geamul deschis si masina sa aiba o viteza mica. Ii udam si fugeam care incotro ca potarnichile. Cand nu ploua aveam alt concurs. Caci totul era un concurs. Tot de la coltul blocului, inarmati cu bolovani sau pietre pandeam masinile si le atacam. Ideea era ca masina sa fie in mers, calculasem viteza cu care trebuie aruncata piatra astfel incat soferul sa se sperie si sa faca pe el.
Gelu era campion absolut, isi alegea bolovani de pamant, usor intariti. Din aia care la impact se faceau zob si murdareau tot.
Se aseza in pozitie de atac si tintea gemul. Nimerea des parbrizul, motiv de mare bucurie pentru sofer. Cei mai putin norocosi primeau bolovanul in masina, pamant peste tot, in fata, in gura, pe geam, pe volan. O incantare.
Orasul nostru era mic. Clar stiam o parte din victime. Asta facea totul sa fie si mai interesant!
- Ba Gelule, aia nu-i masina lui tac'tu?! a intrebat Ion dupa un atac cu bolovani asupra unei Dacii albastre.
Gelu a facut ochii mari. Tac'su a oprit masina si a coborat in strada plin de pamant, scuipand si injurand de mama focului. Picimea a disparut cat ai zice peste. Ion a taiat-o si a incercat sa il traga si pe Gelu dupa el. Dar deja tac'su il vazuse si o luase spre el. Gelu avea un ditamai bolovanul in mana. Tricoul lui lalaiu era labargit de la atata tras, murdar de noroi. Gelu sta nemiscat si ii auzea ca prin vis pe ceilalti strigand.
- Ba, fugi ba! Nu fii prost!
Dar Gelu nu se putea misca.
L-a batut tac'su in fatza blocului, apoi l-a tarat in casa. Unde iar l-a batut. Si in final l-a scos in curul gol afara, pe pres. Gelu statea la parter, usa lui era langa intrarea in bloc. Statea in fund pe jos, acoperit cu presul. Rosh la fatza. Ion s-a dus spre el si si-a dat jos tricoul.
- Ia ba, pune asta pe tine. M-ai spus? Stie tac'tu ca eu am dat.
- Nu stie ba nimeni. Ba mi-a dat niste curele, ma ustura de ma cac pe mine!
- Lasa ba, ca o sa iti treaca. Bine ca nu ne-ai zis. Ca daca afla maica-mea nu ma mai lasa afara.
Aia mai mari stateau la distanta.
- Care ai ma ceva de imbracat? a intrebat Gelu nervos. Stati si va uitati la mine in curu' gol, ce nu ati mai vazut un cur? le-a zis si s-a ridicat razand.
Ion radea si i-a venit brusc o idee. Amandoi s-au intors cu spatele la restul gastii si Ion si-a dat jos pantalonii.
- E bine ma? Va place de cururile noastre?



(sunt batrana si obosita. Ma doare mana stanga de la umar pana la degetul mic. Si tot in partea stanga ma doare ceva, pe langa coloana. Nu imi iese nimic vesel. Povestea de mai sus este o adaptare a unor povesti auzite azi noapte de la amicul meu Bojemoi. Spre sa imi dati un 7. hahaha)

Pentru povestile ECHIPEI:

http://perfectflawlessillusionofme.blogspot.com/
si
http://iesitdinminti.blogspot.com/

vineri, 16 noiembrie 2007

De vineri dupa amiaza




cum sa nu ne placa de oamenii care ne trimit asa link frumos intru bucurie?!

Adevar sau provocare

Azi este randul meu sa provoc! Vai ce imi place. Deci S. si M. pana luni aveti timp berechet sa scrieti ceva VESEL.
O povestire pe care cand o citeste cineva sa rada! O comedioara! O chestie care sa amuze.

E timp destul sa aveti parte de aventuri pe care sa le povestiti! Nu trebuie sa fie cu oameni. Puteti sa scrieti ceva in care personajele sa fie animalutze!
Un arici de exemplu!
Hahahah!
Succes maxim va spun!

Intrusa

Mana mea o cuprinde pe a ta
Te privesc cum dormi
Respiri usor si
Eu incerc sa ma strecor in visul tau

Tresari si eu ma sperii
Sa nu-ti fi deranjat visul
Esti atat de senin in somn
Pacat ca eu nu dorm niciodata

Aud pasi pe caldaram
Ma iei in brate si simt ca am o poarta deschisa
Undeva.
Nu, nu intr-un vis.

Nimic din casa asta nu e al meu
Vin si plec.
Sunt doar intr-o scurta vizita.



Nota:
Dragilor, eu nu mai am 20 de ani sa scriu poezii. Scriam si eu frumos cand eram tanara. Deci sa nu auz ca va radeti ca ma fac rosie ca racul!


vezi si:
http://perfectflawlessillusionofme.blogspot.com/
precum si:
http://iesitdinminti.blogspot.com/

joi, 15 noiembrie 2007

Muze diverse

Nu am scris nimic aici azi. Pentur ca am fost foarte ocupata cu fictiunea. Da, mai nou scriu fictiune. Viata mea a devenit brusc prea "personala" asa ca incep sa fabulez. Multumita diverselor muze din jurul meu scriu. Scriu despre femei. Numai despre femei. Toate au mici rautati:)) Ei, nu toate..
Primele doua femei din primele doua povesti. Una este nebuna dupa iubire, o drogata. A doua este nebuna din lipsa de iubire. O mama denaturata. Nu m-am gandit la cienva anume cand am scris. Ca de aia se numeste fictiune.
Daca as scrie despre femeile din viata mea nu m-as opri niciodata.
Insa oare ele nu ar suferi cand ar citi fictiunea? Daca ar avea gandul ca scriu despre ele ce cred eu ca se petrece in viata lor? Daca nu ar intelege ca in timp ce scriu ganduri imi vin si povestea lor se denatureaza si devine altceva?
Alta viata, alta poveste?
Oare femeile mele iubite s-ar supara si m-ar uri? Sau ar intelege si ar rade?
Hm..greu.
Sa le intrebam pe fiecare in parte, in particular.
Deci: te-ar deranja sa iti iau viata si sa ma joc cum cred eu de cuviinta cu ea?!
Totul este fictiune pana la urma, draga mea.


Si o muzica sa imi curga in vene cand scriu. As vrea sa scriu si in timp ce scriu sa am un spatiu special pe pagina unde sa adaug coloana sonoara. Ca sa intelega poporul ce se aude in timpul actiunii. E clar?!


miercuri, 14 noiembrie 2007

Cine-mi ridica moralul..la volan

Usa Simonei si lui M.

Astia is copacii mei:)) In care au ramas strugurii albi si buni, la care nu ajung decat paserile cerului.


Ieri chiar a fost Marti 13, cu 1 post si 13 comentarii:))
Si iata si usa despre care povestiram. De la birou, frumos asa cum ne sade bine. Caci eu teoretic locuiesc la birou:)

more?!
Ma bag la vizita de dimineata in saloanele blogerilor dragi mie:)

marți, 13 noiembrie 2007

8 luni jumate

De unde stim cand a venit "trenul" nostru in statie? Cum ne dam seama ca o decizie pe care o luam este de fapt cea mai buna? Am ajuns sa fac chestii fara sa ma gandesc la consecinte. Simt ca fac bine, orice as face. Desigur as prefera sa nu mai sufere nimeni din cauza deciziilor mele, dar in orice actiune a mea cu siguranta exista "victime" colaterale. Fatza de care imi cer cumva scuze.
Am un gand. Cred ca am pierdut foarte multe in viata mea de pana acum. Pana la 18 ani am invatat. M-am si distrat, dar in toti anii aia scoala a fost mai importanta decat distractia. Apoi m-am indragostit si prima dragoste este cu luare de minti si cu multe compromisuri. Am dat la facultate si am cunoscut oameni care au ajutat la formarea mea. Unul dintre oamenii pe care i-am cunoscut in facultate mi-a ramas bun prieten. Gabi Ispas. Cred ca am ales bine, pentru ca dintre toti colegii de la Filosofie Jurnalistica numai cu el am "comunicat" coerent. Restul erau colegi de scoala si parteneri de bere si taclale la Barza chioara.
Am renuntat apoi la scoala. Too expensive..
Intre 20 si 30 de ani m-am ancorat in relatii dorindu-mi ca orice fetita proasta o relatie care sa se termine cu un mariaj si un copil. Ca asa era trendul pe vremea aia. Stateai cativa ani cu un fecior, ramaneai gravida - prin surprindere desigur si apoi te maritai, ca sa aiba copilul familie. El - saracul, vroia nu vroia trebuia sa te ia.
Cred ca frumos ar fi fost ca in toti anii astia, intre 18-30 zic, sa vad lumea. Sa fac o facultate care sa imi placa cu adevarat, sa am vacante care sa fie vacante - sa vizitez locuri si sa descopar oameni. Asa mi-as fi dorit. Un prieten bun care sa participe la aventura mea. Nu neaparat un iubit cu care sa ies in baruri si cu care sa ajung sa locuiesc. Waste of time..
Anul asta simt ca este ultimul an de nebunie. Cred ca in iulie 2008 cand o sa fac 31 de ani o sa se schimbe totul. Pana astazi anul celor 30 de ani este cel mai palpitant ever. Este anul cunoasterii si desi totul se deruleaza cu repeziciune, imi place maxim nebunia asta care ma face sa cred ca am implinit 20 de ani. Si ca pana o sa imi treaca cei 20 de ani trebuie sa vad mult, sa invat mult, sa ma bucur de mai mult. In februarie am licenta. Termin o facultate de care m-am apucat sperand ca voi avea timp sa invat tot. Mi-am dorit sa pot sa ma duc la cursuri, la toate examenele, sa ma duc in practicile de an si sa raman cu ceva dupa 5 ani. Insa fara job nu is bani de taxa. Cu job nu e timp de mers la scoala. Ultimii doi ani au fost cei mai grei. La un moment dat nu mai stiam ce zi a saptamanii este. Cand nu filmam in weekend, mergeam la scoala. Timpul nu mai conta pentur ca nu mai era timp de nimic. Cu ce raman dupa 5 ani de scoala? Cu un prieten pe care il iubesc maxim si care este jumatatea mea in ale nebuniei. Adrian Bojescu. Cu amintiti frumoase si cu o dragoste imensa pentru cele invatate la oceanografie:)) Cu o pasiune pentru pietre si scoici. Cu o multime de maculatura. Si cu un regret. Ca nu am avut destul timp sa invat tot ce era de invatat. Ca nu am vazut toata tara asta minunata..De asta am ales Geografia Tursimului, ca sa aflu cat pot de multe despre Romania. Indiferent de situatia politica si economica din tara asta "de rahat", Romania ramane un mister care trebuie descoperit si de care as fi putut sa ma bucur in astia 5 ani. Nu stiu aproape nimic din ce ar trebui sa stie cineva care termina 5 ani de facultate. Stiu insa sa fac bugete de productie si sa strang langa mine oameni cu care sa duc o treaba la bun sfarsit. Publicitatea si geografia nu au nimic in comun. Cu ce as putea sa spun ca raman dupa 3 ani de lucrat in mediul asta?! Cu o mana de oameni foarte apropiati de sufletul meu. Cu o multime de amintiri despre specimene ciudate pe care mi-a fost dat sa le cunosc..Cu amintiri frumoase despre locuri pe care le-am vazut avand bani in urma jobului meu. Raman cu multe chestii. Toate is legate de bani din pacate.
Trebuia sa vad lumea. Cu aparatul de gat si un rucsac in spate, cu castile in urechi si o harta mototolita in mana. Daca as avea 20 de ani acum, mi-as lua geanta pe umar si as iesi din birou acum. Ai mei ar vinde masina lor si ar plati ratele la a mea. Caci le-ar ramane lor. As merge sa lucrez voluntar la Unicef. Pentru ca as face orice pentru copii..Sa ma trimita in Africa. Sa ma trimita oriunde in lume unde sunt copii care au nevoie de ceva.
La 20 de ani esti inconstient si lasi timpul sa faca ce vrea cu tine. Nu ai valori. Nu ai nimic. Parintii te trimit la scoala sperand ca vei invata si vei avea o soarta mai buna. Daca ai un anturaj dubios, ai toate sansele sa iti faci scoala intr-un bar, cu o iarba in nas sau mai rau.
Termini facultatea si iti gasesti un job care de obicei nu are nici o legatura cu pregatirea ta. Ca asa este la noi. Muncesti ca un cretin pentru unii care in cea mai mare parte a timpului nu te observa. Sau esti norocos si ai parte de o evolutie frumoasa. Oricum ar fi, timpul trece. Ai 21 de zile de concediu pe an. Ca sa te bucuri de ele ai nevoie de bani. Si de oameni speciali langa tine. Eu sunt o norocoasa. Muncesc 6 luni pe an ca sa imi ofer 14 zile pe insula. Apoi mai muncesc cateva luni si imi ofer 5 zile intr-un oras. Apoi mai muncesc si imi mai ofer o vacanta. Muncesc pentru o rata la masina, branza albastra si alte cascaveluri, Puma si H&M, cadouri pentru cei pe care ii iubesc si..vacante.
As putea sa ma apuc de facut poze la botezuri si nunti, atata lucru am mostenit de la tata - macar sa il valorific cumva. Insa eu nu stiu sa iau bani pe ceva ce fac de drag.
Ce-ar mai fii sa am o carte de vizita pe care sa scriu: fotograf amator la nunti si botezuri?!
Mai am 8 luni si jumatate de aventura. Destula vreme intru cunoastere si aprofundare.
In iulie 2008 trebuie sa trag o linie si sa ma intreb: si acum? incotro?

Pana la trasul liniei.. trag aer in piept, ma indepartez incet..si imi continui calatoria printre oameni.

Si asta am facut sambata:))

http://moodboardfood.blogspot.com/2007/11/festin-de-sf-mihail-si-gavril.html

E cu mancare, deci a se vizualiza cu moderatie.

luni, 12 noiembrie 2007

vineri, 9 noiembrie 2007

Voices in my mind

Oh, Miaiela! Va pup! Stai sa il pup pe I. Ah, sunteti toti. L. este? Vreau sa o pup, a fost ziua ei. Vai cat este de frumos! La cat incepe? 6. Adica acum 20 de minute, hahaha. Ce inalt esti!Unde ti-e parul? Nu am tigari, de aici din centru nu stiu de unde sa cumpar. Nu, nu vreau sa traversez. Ia de la mine. Oricum sunt mai tari decat ale ei.

Miroase frumos a iarna si ceai.Intru si intre carti si muzica ma simt intoarsa in timp. Vad fete ale unor oameni pe care i-am iubit si la care ma uit incercand sa imi aduc aminte ce nu a mers in iubirea noastra. Ma strecor pana la el printre ei.

Hai cu mine sa iti lasi geaca. O sa iti fie cald. Lasa si blanitza. Mi-a fost dor de tine. Doar tu nu m-ai sunat sa imi spui La multi ani! Dintre toti oamenii din lume, numai tu. Nu te supara, am uitat! Hai cu mine. Cum esti? Mi-e dor de tine, de ce nu vrei sa ma pupi? Nu vreau sa vorbim despre asta. Ce iti face sotia, by the way? Salut! Va pup! La multi ani! Nici nu te-am vazut! Ce sunt aia din picioarele tale? Hahaha! Iti tin de cald? Nu, sunt doar de fashion, asa.

Nimicuri.

Miaielo! La multi ani! Pe tine vroiam sa te vad! Am ceva, este asa din suflet. Ia-l cu tine. Merci! Ma duc sa vad. Fumezi? Nu acum. Ba hai. Mai povestim. Ce filmezi? E bine. Sunt ok. O sa il vezi si pe al meu pe aici. Oare putem sa stam pe pernele astea? Ce frumoasa esti! Ai slabit, si ce par lung ai, nu imi vine sa cred. Nu, nu mai merg la sala. Cand incepe? De ce nu vrei sa ne vedem? Ti-e nu iti este dor sa vorbim? Nu. Ai mai facut tampenii? Nu ma mai pupa! De ce nu vrei? Iti multumesc. Este asa de frumos? Ce ai primit? Este ceva mic, dar era demult acolo pentru tine. Spune-mi ce ai. De ce nu poti sa imi povestesti? Pentru ca mi-am promis ca nu mai vorbesc despre asta. E alegerea ta. Dar esti bine, da? M-am gandit mult la tine. De ce razi? Bine, daca nu vrei nu imi povesti. Nu reusesc sa gasesc o bona pentru copil. Vai cat este de frumos, cat este de mare. D200, oh, ce frumos, ne place. Eu am D70. Da, Nikon D70 este un super aparat. Dar am doar un singur obiectiv. Ala care trebuie. Te-am sunat fix cand erai singura. Soarta. Hahaha. Nu mai stiu unde eram. Ce daca m-ai mintit, mie mi-a placut ca am vorbit. Vrei sa te mai sun? Nu cred ca e bine. De ce te-ai schimbat asa? Sunt tot eu, doar ca nu ma intereseaza. Nimic. Hai sa mai fumam o tigara. Mi-e sete. Pot sa am un pahar, va rog. Sigur, apa este pe holul din stanga. Liniste, ce tot susutiti? Ce frumoasa esti! Ti-ai schimbat look-ul. Oh, multumesc. Am vazut-o pe fiica-ta la Kid Loco. Aia mare sau aia mica. Vrei un ceai? Hai ca ma duc si aduc eu. Cum iti mai este? Mi-a placut la conferinta de presa. Vreau sa cumpar cateva carti. Alege si imi spui ce si cum. Unde esti? La munca. Cand pleci? Pai in zece minute. Iai tu cadou si ne reglam noi. Ceai, ceva cu China, ca stii ca ai lui erau cu Ambasada. Un ceai din China? Jasmine. Da, este un ceai foarte scump si foarte bun. Uite cu jeleuri, M nustiucat. Ca eu le stiu ca imi iau acasa. Vreau niste carti pentru niste oameni speciali. O sa plec, mergem sa imi iau geaca te rog. Pot sa te mai sun? Da, suna-ma. Nu ne vedem? Nu. Nu cred ca ne vedem. Va pup. Minunat eveniment. Vreau sa vin la lansarea Printeselor, pentru ca si eu sunt o printesa. Te pup, inca o data La multi ani! Am plecat si eu. Mai vorbim si poate ne vedem si la o cafea, cumva? Sigur. Te pup. Pai pupa-ma. Hahaha! Sigur ca da. Lasa ca el stie.

E frig. Geanta este ingreunata de carti si mintea mea de gaduri. Cine sunt toti oamenii astia frumosi de pe strazi? Cum de orasul asta este dintr-o data special? De ce nu imi mai este frica de nimic? De ce nu imi pasa ca dintr-un gand o sa iasa cineva care o sa imi dea una in cap pentru o geanta mare si plina cu niste carti? Mi-au inghetat mainile. Trec pe langa Dalles si imi aduc aminte de targurile de Craciun, de cum plecam de la birou ca sa cumparam cadouri.
Am intrat in bar si intre oamenii aia straini m-am simtit bizar, acasa. Fum si fete prieteneoase. Geaca mea in cui.
Buna. La multi ani! Mihai nu este? O vodca cola. Te pup. La multi ani! Singura? Vine si el in cateva minute. E full! Pupa-ma, e ziua mea! Ah, pai oricum te pup!La multi ani!Poti sa stai la masa aia, e pentru Mihai, o sa fie full. Eu sunt Mihaela. La multi ani! E draguta aia mica a lui Columbeanu. Asa mare este? Nu e ma, vi se pare, cum sa fi crescut asa de repede? De la cristalele Swarowski? Hahaha! Vreti Twix? Asa, de ziua mea. Ce? E si ziua lui Shobo? Fuck! Intreab-o pe Oana? Cum? A! O cheama si pe ea! La multi ani! Oh, sunt preferatele mele! Noroc!

Ridic o mana si ii fac semn unde stam.

Break on through to the other side
Break on through to the other side
Break on through, yeah!
Wow!
Wow!

Muah-muah. A venit Mihai? Nu inca, stai jos. Ma mut eu acolo si vii tu in locul meu si sa stea prietenul tau la margine. O bere. Ursus. Cum esti? Unde e Mihai? Acasa. Azi nu servim. Hahaha!
Pe mine nu ma inviti la ziua ta? Nu este o petrecere. Beau ceva cu Boji si atat. Daca vrei sa vii, poti. Nu stiu daca ma lasa.

I am the passenger
And I ride and I ride
I ride through the citys backside
I see the stars come out of the sky
Yeah, theyre bright in a hollow sky
You know it looks so good tonight

Inca un Ursus! Ce poate sa bea dupa vodca-cola ca sa nu ii faca rau? Vodca cu suc de mere. Ah, e bun? Da ma, e racoros, e ce beau eu, o sa iti placa. Ea este Alina, o cheama si Mihaela. La multi ani! Noroc! Da-te sa trec si eu. Ce faci ma? Cum ai plecat de la munca? Nu vezi ca sunt imbracat? Stai ca ma suna. Sunt cu Mihaela, ia-o sa ii zici La Multi Ani. Te pup! Buna, sunt Cristina, La multi ani! Hahahaha! Poti sa mi-l dai pe Gabi te rog. De ce esti rau? Nu ma intereseaza. Dar de unde stie ca exista. Nu te mai baga, de ce te bagi in viata lui? Hahahaha! Al cui este numarul asta? Nu ma, ma lasa. Am vazut si mesaje din telefon. Dar ce iti mai pasa. Eu te iubesc. Pa-pa. Imi plac oamenii de aici. Ii stii pe toti? A murit Alf. Baiatul ala frumos cu sapca? De ce mi-ai spus? Nu trebuia sa imi spui..Hai ma, lasa.

Brusc ma doare burta. Nu pot sa aud ca a mai murit nimeni.Beau din pahar si nu aud nimic. Nu La multi ani, nu Noroc. Si stiu perfect baiatul cu sapca. Frumos si vesel.

Cum esti? Fac pipi si vin. Nu ii mai da sperante. Nu i-am dat. Esti bine? La multi ani! Noroc! Hai sa nu mutam repede. Mi-e frig, lasa, uite de bag in gluga mea mare de moldovean. Mai pune o perna. Imi curg mucii. Nu pot sa stau aici, hai sa ne mutam. Ma doare capul. Gata, nu mai bea. Vrei sa ne casatorim? Hahaha! Noroc. Mai fumam o tigara si mergem. Imi place de Cristi. E frumos. Hahahah! Nu ziceam ca e frumos ca barbat. Ah, eu da! Sigur ma intreaba de tine. Nu, ca ma stie.La Multi Ani! Muah-muah! SI eu te pup! Hai sa ne mutam acolo. Nu, ca e canapeaua ingusta. Aici e ca acasa. Eu ma culc asa pe tine si tu vorbeste acolo. Imi place muzica asta.

Nu-mi aduc aminte nici o piesa.

Mi-e rau. Nu, nu sunt bine. Mergem pe jos. Mi-e foame. Fornetti cu telemea. Da-mi o gura. Hahaha! Nu din aia. Nu mai rade de mine. Da mana, strange asa ca sa nu iti fie frig. Hahaha. Imi cade sapca pe ochi. Lasa ca mai mergem putin si te urc in taxi. Fac eu comanda. Nu vine nimic aici. Ba vine. Uite-l. Da un semn ca ai ajuns acasa bine.

Am ajuns. Nani bun. Picul. Pup si somn usor picule.

joi, 8 noiembrie 2007

Despre scrieri si scris

Un om care mi-e foarte drag mi-a spus ca as face bine sa scriu. Si ca atunci cand "povestile nu mai sunt personale si se transforma in fictiune" totul o sa fie mai bine. Cand eram mica scriam povesti. Despre prietenii mei imaginari care erau niste personaje. Era si o ea - un personaj cu care eu as fi vrut sa seman. O femeie puternica. Ca Mirela. Cel mai frumos as putea sa scriu despre prietenele mele. Dar tot nu ar fi fictiune. Si povestile mele ar fi reale si ar durea. Pentru ca uneori realitatea doare. As putea sa scriu despre vietile lor fara sa pun nume, doar initiale. Dar oare pe ele nu le-ar durea sa ne aducem aminte de toate cele ce au fost si nu se vor mai intoarce?
Sunt asa o sensibila, Duamne! Andi mi-a spus mereu ca trebuie sa scriu. Sa scriu tot ce simt, bine sau rau, sa scriu si sa las demonii sa iasa, demonii care ma chinuie. Doar el nu m-a sunat pana acum. My best friend, my captain. My lost love:))
Viata este minunata.

Un pitic atat de mic!

sI dupa ce incepui cu Dona sa zicem ce si cum ii cu piticii dau click-clickul de dimineta prin blogosfera si gasesc la Otrava:
http://bloguluotrava.blogspot.com/2007/11/un-pitic-atat-de-mic.html
Hahahaha!
Cum ii viata asta!

8 nov!

Am stabilit! Ziua de nume este cea mai tare! Nu imbatranesti deloc, te suna cine nu te astepti, e cu tort dar fara lumanari!! E cu soare, e cu hainitze frumoase, e cu pupat si cu mii si mii de mesaje si telefoane! Ne place! Propun sa nu mai avem zile de nastere la care sa constatam ca facem 30.31.32.35.37 etc..ci numai zile de nume!! Multe zile de nume la care sa petrecem si sa ne veselim!
Cred ca pana acum, ora 11.05 asta este cea mai frumoasa zi din anul asta! Nici nu am mai pomenit atatea sms-uri si telefoane, de azi dimineata eu numa' vorbesc si ras si cant "Multi ani traiasca!"
Parca am 6 ani! Si vreau sa tina ziua asta asa pana seara tarziu!
Iuhu!! Ce ne place!!

miercuri, 7 noiembrie 2007

There is a God..

Si cand ma voi ridica..pe multi am sa pocnesc si eu:)
Hahahaha! Mi-am revenit.
Oamenii pe care nu ii simt nu exista. Mi-am dat eu seama. Oricum eu vad numai ce vreau, aud numai ce vreau. Am mers sa ma spal pe maini inainte de masa si am constatat ca eram roz/portocaliu in obraji. Ca un clown:) Mi-am sters make-up-ul si am ras in oglinda. Cine sunt eu azi? Cum sa spun ca eu nu iubesc oamenii cand mie imi sunt asa de dragi toti? Sunt bolnavior si rau! In cartea unui suedez zisa Piticul, citeam si ma distram gasindu-l pe pitic asa afurisit. Asa era, afurisit. Pentru ca era diferit si ii ura pe toti care erau la fel unii cu altii dar nu cu el. Suntem inconjurati de pitici. Si eu sunt unul din ei cand mi se pune pata. Seful meu asculta Radiohead. E cool. Ne place de el. Ma doare capul si ma gandeam ca ma doare capul pentru ca nu sunt fericita. Apoi mi-am adus aminte ca in Shrek se spune ca fericirea este la o lacrima distanta! Doar atat? Strang din ochii si din dinti, ma gandesc la ceva trist. Daca m-ar filma cineva! Simt cum mi se abureste nasul. O lacrima si apoi o sa fiu fericita! Eu cred in minuni si in povesti ca asa m-am educat. Macar un stranut, ca imi mai dau lacrimile cand stranut. Sa miros niste piper? Mi-e neclar.
O sa ma ciupesc tare de mana, daca ma doare o sa imi dea o lacrima. Duamne! Seful meu asculta Supergirl. Eu sunt super fata lui, stie ca este melodia mea. Si melodia tututor superfetelor. Viata mea are cel mai frumos soundtrack. Cica superfetele nu plang:))
M-am ciupit. Nu pot domnule sa plang pentru a imi veni fericirea inapoi! Imi canta Alexandrina - am cetit ca a ascultat un domn (un tanar domn) si am fost curioasa. Canta bine. Sunt in frenezia aia a scrisului fara noima. Muahahahaa! Nici o lacrima.
Nu sufar de nimic pentru a mi veni sa bocesc. Nu mi-a murit nimeni, nu ma doare nimic (ei, in fine..). Sunt bine si asta de mai devreme cu dezamagirea o sa imi treaca. Caci nu stiu de fapt daca am zis bine cuvantul. Dezamagire suna asa "de serial". Mi-e lehamite! Asta simt! Sictir si lehamite?!
Am sa ma uit la Grey's anatomy si o sa uit de toate. Sunt mare acum, nu ma mai doare ca la 18 ani orice. I have a mind of my own. Si mi-am asumat toate cele petrecute in ultima luna de zile.
Maine e ziua mea de nume. Sunt o sfanta.

LISA EKDAHL - vem vet

"Du är en saga för god för att vara sann
det är en saga i sig att vi funnit varann
vi kunde lika gärna
aldrig nånsin mötts
eller var vårt möte
redan bestämt långt innan vi fötts
vem vet, inte du
vem vet. inte jag
vi vet ingenting nu
vi vet inget idag
vem vet, inte du
vem vet. inte jag
vi vet ingenting nu
vi vet inget idag

Vem vet, inte du
vem vet. inte jag
vi vet ingenting nu
vi vet inget idag
vem vet, inte du
vem vet. inte jag
vi vet ingenting nu
vi vet inget idag


Du är en saga för god för att vara sann
det är en saga i sig att vi funnit varann
vi kunde lika gärna
aldrig nånsin mötts
eller var vårt möte
redan bestämt långt innan vi fötts
vem vet, inte du
vem vet. inte jag
vi vet ingenting nu
vi vet inget idag
vem vet, inte du
vem vet. inte jag
vi vet ingenting nu
vi vet inget idag"

nici eu nu le ziceam mai bine ca fata asta!

Oameni si oameni

M-am trezit intr-o caldura infernala. Cred ca si datorita "bolii" simt totul mai puternic, mai intens. Si ma scoate din minti.

Am spus cuiva ca nu mai simt nimic cand ne vedem. Apoi am avut revelatia ca nu mai simt nimic in general. Pentru nimeni. Ca oamenii imi sunt aproape indiferenti, ca daca cuiva ii vine sa planga eu ma ridic si plec (dat fiind ca mi-am promis ca eu nu mai plang!). Nu mai simt nimic cand sunt treaza. In schimb visez si plang si sufar in somn ce nu s-a pomenit. Visez copii. Am visat-o pe Luana gravida, apoi burta ii disparuse brusc. Nu pierduse copilul, ci acesta iesise si crescuse brusc pentru ca timpul nu mai tinea cont de mine. Azi noapte am visat ca Dana si Mircea aveau doua fete, pe Maria si inca una mai mica, cu parul mai inchis. Doua frumusesti. Parintii plecau la o nunta si eu am zis ca tin fetele la mine, sa dormim toate trei. Aia mica a inceput sa planga, mi-a spus ca o iubesc mai mult pe Maria, eu si Maria radeam si o pupam si o gadilam. In vis totul este cum trebuie sa fie. Iubesc pe toata lumea, rad si plang si sunt..umana si normala. Acum nu ma simt nici umana, nici normala. Nici vesela si nici trista. Imi pare ca mi-am cam batut joc de mine in ultima vreme, ca am strigat ca nu imi pasa de nimic si acum nimicului ii pasa de mine. Si mie imi pasa de el. Ne contopim intr-un nimic urias care pe mine ma coplesteste. Mi-e mila si sila de ce vad in jur. Ascult oameni vorbind si imi dau seama ca nu am ce cauta langa ei. Pentru ca nu vreau sa ii cunosc. Nu mai vad oamenii frumosi cum ii vedeam. Nu ii mai vad deloc sa fiu sincera.
Si da, sunt tot eu, aia de ieri care scria ca fericirea este o calatorie. Dar ce crezi?! Surpriza!
Cred ca sufar futu-i mama masii. Ceea ce mi se pare de prost gust. In calatoria mea fericita in care am ales sa dansez fara sa imi pese cine se uita la mine simt ca cineva m-a dezamagit. Desi nu a facut nimic ce nu stiam ca face. Desi nu este altcineva decat cel pe care il stiam si il iubeam. Insa eu asta simt. O dezamagire pe care nu pot sa o justific si care probail nu este dreapta. Nu cred ca e corect sa fiu dezamagita de acest om. Ar putea foarte bine sa nu mai existe pentru mine si aceste randuri ar fi inutile. Insa..in calatoria mea se petrece ceva. Cred ca trebuie sa deschid geamul si sa lasa totul sa iasa afara. Sa scutur covoarele, sa sterg prafurile..sa inchid geamul si sa ma culc la loc. In vise pot sa plang. Aici nu. Nu am de ce. Eu nu mai plang si nu mai sufar. Si nici nu sunt dezamagita de oameni. Pentru ca mie nu imi mai plac oamenii azi. Acum.

luni, 5 noiembrie 2007

Happiness Is A Journey

"...The truth is, there's no better time to be happy than right now. If not now, when? Your life will always be filled with challenges. It's best to admit this to yourself and decide to be happy anyway. Happiness is the way.
So, treasure every moment that you have. And treasure it more because you shared it with someone special, special enough to spend your time ... and remember that time waits for no one ...
So stop waiting until you finish school, until you go back to school, until you lose ten pounds, until you gain ten pounds, until you have kids, until your kids leave the house, until you start work, until you retire, until you get married, until you get divorced, until Friday night, until Sunday morning, until you get a new car or home, until your car or home is paid off, until spring, until summer, until fall, until winter, until you are off welfare, until the first or the fifteenth, until your song comes on, until you've had a drink, until you've sobered up, until you die, until you are born again to decide that there is no better time than right now to be happy....
Happiness is a journey, not a destination.
Work like you don't need money, Love like you've never been hurt, And dance like no one's watching."

Tot ce este mai sus este cumva pentru prietenul meu de care am fost asa de indragostita..ca un copil de un om mare. Cineva mi-a spus ca am o viata dubioasa, ca accept chestii si ca vad totul anormal de frumos. Si eu am ras si am vazut totul la fel de anormal de frumos. Eu nu cred ca exista oameni care nu stiu sa iubeasca. Cred ca exista oameni care nu stiu cine sunt. Carora le este frica de cei care ii iubesc, de cei care ar putea sa ii judece. Sunt oameni care aleg sa traiasca pur si simplu. Fara sa le pese cat sunt de fericiti de fapt..Caci oricum, nu conteaza..
Eu aleg sa imi pocneasca adrenalina, sa fac numai chestii care ma fac fericita, desi mai imi curg mucii de plans asa, in mine. Caci am ales sa nu mai plang.
Vreau sa vad cat pot de mult din lumea asta, sa dansez fara sa imi pese cine ma vede sau ce crede despre dansul meu ca de ratzusca. Aleg sa iubesc ca si cum nu as fi suferit niciodata..caci ce nu ma omoara ma face mai puternica. Muncesc pentru ca stiu ca cu toti banii imi platesc excursiile si hainutzele..si iau numai chestii celor pe care ii iubesc maxim..
Mai sunt si patetica uneori si am ciudate depresii..care imi trec pentru ca eu inca ma trezesc dimineata.

Trebuie sa vad un ocean si un desert, sa inot cu delfinul care ma asteapta de multa vreme.
Calatoria mea a inceput demult si inca mai am drum de parcurs. Chiar daca o sa vad lumea singura (adica nu in doi) cel putin o sa o vad alaturi de oameni care simt ca mine.
Nu imi place sa zbor singura. Aripa de care as avea nevoie ca sa zbor si mai sus este undeva. Si stiu ca intr-un zbor de al meu o sa ne intalnim si o sa ne prindem ca suntem facuti sa pornim la drum..

Dansati... ca si cum nu va vede nimeni

Micul Putza



El este Micul Putza. Sta nemiscat langa hotel Burg. Arata bine el asa, insa..din cauza conditiilor atmosferice nefavorabile a suferit o micsorare ireversibila a ..ma'ntelegeti! L-am pozat intru invatare de minte pentru toti cei care au de gand sa se expuna goi in mijlocul cetatii, in miez de toamna!

Ce-am mancat..ce-au baut


La Sir Lancelot nu se folosesc furculitzele. Vinul e bun si se serveste in mici pahare de lut. Cu apa rece (sparkling time!!) in carafe si scrumiere care parca sunt bucati din zidul cetatii.

Asa arata un platou pentru 4 persoane. Care continea: un ciolan de purcel, crocant pe dinafara si bun de tot in mijloc, o pulpa mare de pui, carne de ratusca, ficatel de gasca, piept de pui umplut cu diverse, carnita de vita picanta pe un pat de nu stiu ce, cartofi copti cu unt picant, cartofi taranesti, marinata de muraturi, castraveti murati, ceapa rosit, file de peste, o gogoasa nu stiu cu ce ca un pane, frigarui de pui si de porc cu legume si fructe, porumb fiert in lapte, kiwi, portocala si grepfruit de decor si omorat greatza. Nu am putut sa mancam decat cam jumatate.. Dar am verificat cu hangitza si cica NIMENI nu a putut sa manace tot vreodata:)
Desfranare va spui..
Mailuri de la fatza locului, scrise sub aripa lui Bachus"
"Mancam la sir lancelot, orgie culinara fara tacamuri,vin rosh si atmosfera medievala..Hangite cu mijlocul gol, flamande de pohte trupesti si tatuate pe shale..Feciori cu tuleie, precis castrati.."
************
"Domnule drag..Dupa aceste orgasme gastronomice va instintam ca cinstita adunare ii beata turta.Fumam pipe si menestrei ne flauteaza la urechi.In nuaptea ce va sa vie, am luat la pachet mankare pt homlesi, dar data fiind intentia de a canta pe strazi "Raluca, **** vine k naluca" simtim ca vom sfarsi intr-o temnita feudala. Iobagia ne mananca!!Te sarutam cu drag.
Noi, ultimele vlastare valahe.."

Budapesta, my love

Am revenit acasa. Maine am filmare asa ca azi o sa fie mai greu sa scriu tot, sa pun poze si sa impart cu voi tot ce am trait cateva zile. Totul a fost pe repede inainte oricum. Ca niciodata.
Am sarbatorit ziua Oanei ca niste printese ce suntem:) La multi ani sa ne traiasca!!
Asta am scris machita in noaptea a doua:
"Frumos oras.Mi-a adus aminte cumva de Lyon. Dunarea este superba, podurile nu sunt asa ca in Paris peste Sena, dar sunt “de trecut”. Stam intr-un loc aflat la mare inaltime, langa Matyas templom, un hotel micut si cu camere dragute. Numai trei stele dar o minune. Privelistea superba, camera mea da in Piateta Sf Treime, daca ma uit mai departe vad Fisherman’s bastion. Minunata locatie. Biserica Matthias este intr un process de reconditionare, insa este minunata. Aproape de noi este Palatul regal pe care l-am vazut azi. Totul e imens, la fel ca in Franta. Ne place orice care seamana cu Franta! Am mers pe jos in ultimele doua zile la fel ca in excursiile de pe vremuri. Am vazut si am savurat tot. Si mi-a venit sa dau 100 de smsuri ca sa strig cat ma bucur ca am ajuns sa vad asa un oras frumos.
Aseara dupa ce am ajuns am mers is petrecut ziua Oanei la Sir Lancelot, un loc unde s-a renuntat la tacamuri si mancarea se serveste in portii grotesc de mari. O risipa as zice.Hahaha!Si o atmosfera excelenta. Dupa ce am bagat in noi ca disperatii am plecat machiti spre casa. Sincera sa fiu imi aduc aminte vag cum am ajuns. Caci tare bun fusese vinul. Si mancarea..
Azi ne-am trezit si am purces la shopping. 1 noiembrie - pustiu – sarbatoare nationala – au lege conform careia nu se munceste. Tare. Am mai vazut cladirea parlamentului – ca sa ajungem acolo am trecut peste minunatul pod Elisabetha – cel mai frumos dintre toate pe care am trecut, foarte frumoasa – acolo s-au razvratit fratii unguri cu primi ministrul? Intreb pentru ca era curatel asa locul..nu se vedea nici o urma. Pustiu orasul, strazile goale. Nu intelegeam unde este ungurul de rand in mijlocul saptamanii – cand ce crezi, zi libera prin lege. Inchis tot. Numai carciumioare deschise. Am mers insa pana pe str. Vaci caci speram ca patronul de Mango sa tie deschis intru vanzare si producere de sume..neh. inchis tot! Mi-a vinit sa plang.. am beut un ceai si am mers cu tramvaiul pana la un loc magic unde spream ca o sa mancam ceva la preturi decente. Insa cumva nimerim la lux, ne cauta tratatiileJ
Am mancat de pranz la Busulo Juhasz – superba locatia, servirea impecabila. Mancarea ciudata. Ungurii mananca dulce. Am mancat muschi de caprioara in sos caramel cu orezel in foaie de sushi – alga, portocale, prosciuto fritto si neste alte chestii bizarre pe langa. Vinul bun! Noroc cu vinul as zice, ca daca si vinul ar fi prost nu stiu ce ne-am face. Am urcat la Citadela-gellert hill unde o doamna tinea o pana in mana si, parafrazandu-l pe fratele Balint se intreba “ce pana mea cautati aici frate?”
Panorama..fara cuvinte. De sus orasul este minunat. Am spus oare cat este de curat acest oras? Cum oamenii nu arunca nimic pe jos? Ti-e si rusine sa arunci o tigara pe jos. De la citadela am coborat pe jos pana la tramvai. Am redescoperit mersul cu tramvaiul, nu ca l-as practica acasa, insa pt alte tari este o binecuvantare. Am cumparat abonament pentru 3 zile si ne dam cu orice mijloc de transport lejer. Am uitat sa zic! In desasperarea noastra de a vedea cat mai mult si mai frumos, nu ne-am uitat pe harta si am mers pe jos o gramada. Apoi am dat 700 de ft ca sa ne urcam cu funicularul la palatal regal pentru a constata ca era la o aruncatura de bat de hotelul nostru. In fine, se mai intampla. Ciudata limba asta. As fi vrut sa fi stiut cateva cuvinte, sa pot sa spun buna ziua si multumesc cand intru undeva. Desi ei stiu romaneste destul de bine.
Am coborat de la citadela si am ajuns acasa. Apoi am coborat sa mancam. “La dracu’” acolo am mancat. Un beci ciudat, Red Devil – la doua strazi de hotel. Cam horror locul, dar ni-l recomandase feciorul de la receptie pe care il banuiam ca e dus cu capul si iata ca mi-a confirmat. Naspa mancare. Acasa am mancat atat de bine la unguresc! Duamne ce gulas impecabil! Aici ti se da o cescuta cu ciobitza, mica, abia iti ajunge pe o masea. Eu nu ma risc sa mananc pentru ca nu am voie picant, insa restul au zis ca e bun. Si putin. Prea putin. Papricasul este altceva decat la noi. Iar stroganoff..nu. Deci nu mancati la red devil caci mancarea nu e ok. Nu pot sa spun ca fac foamea aici, as minti. Am mancat la sir lancelot pentru cateva luni sa fiu sincera. Insa ma asteptam la altceva. Cautam ca si in Grecia locuri cu mancarea lor. Au mult fois gras, nu stiu de unde atatea gaste in Budapesta (hahahah) totul e cu dulce, ratza e in cam toate meniurile. Nu au galuste cu prune, nu au kurtos kolak. Strange as zice. Avem o perceptie gresita despre unguri. Cartile mele de bucate de acasa, alea unguresti imi aratau asa niste minuni. Numai consomeul de pui e ca la carte, adica impecabil. Si au taietei astia ciudatei asa ca niste viermisori. PuahJ
Nu cred ca servim baile termale. Sunt cam raciti si oricum e asa de frig afara ca nu am pomenit. Mersul meu de acasa cu masina ma rupe de realitatea climaterica. Mi-am cumparat manusele si fes, ca nu se mai putea.
Maine spream sa fie deschis Mamutul – nu imi mai pasa de mine, ma gandesc numai la ce am promis ca o sa iau unor oameni pe care ii iubesc. Asa ca ar fi bines a fie deschis, parca nu as lua nimic din metro pe drumul spre taraJ
Mai avem de vazut cateva chestii, neste biserici, etc. sper sa facem maine numai shopping si sa nu mai vedem mare lucru, poate spre seara o plimbare. Jos langa hotel este o cafenea minunata, excellent decorata café jose miro. Sa caut sa vedem cine este acest artist caci mi a placut mult locul. Vreau o geanta mare si frumoasa de piele, am vazut si cred ca ma indur sa imi fac un asa cadou.

Am obosit. Ma uit la mtv germany – ce vremuri cand aveam si noi mtv Europe nu mizeria de acum. Sunt premiile ema. Sa ma bucur de ce am zic."

Reviu cu pozela intru exemplificare:)