vineri, 23 noiembrie 2007

..FIRST DAY OF THE REST OF YOUR LIFE

Azi incepem o noua viata. Una in care promitem ca nu ne mai batem joc de noi, ca o sa muncim mai putin si o sa traim mai mult. O noua viata in care nu vom mai lasa pe nimeni sa ne controleze, sa ne impuna. Ne vom trezi fericiti in fiecare dimineata si daca este soare ne vom bucura de el, daca este ceata vom zice un "futu-i" si apoi ne vom bucura de ea, daca ploua..la fel vom zice si tot ne vom bucura.
Ne facem planuri si facem liste. Scriem cu liniuta:
- nu mai fumez
- nu mai beau (mult)
- ma duc la o sala
- nu mai stau 18 ore pe scaun
- nu mai beau 12 cafele la filmare
- mananc mai sanatos si nu ma mai indop cu junk food numai pt ca este mai rapid si astfel am timp sa ma intorc la munca
- nu ma mai cert cu nimeni
- nu mai las pe nimeni sa ma jigneasca
- nu ma mai contrazic cu ai mei, niciodata!
- ma duc si imi dau licenta (desi..who carres?!)

si am multe liniute si sunt convinsa ca toti aveti multe, multe de trecut pe lista.

Azi este prima zi din restul vietilor noastre. Pentru unii abia azi incepe o "viata".
O citez si aici pe Dona care mi-a zis ca suntem ca niste trenuri intr-o gara.

Unele trenuri pleaca, altele vin.
Azi un trec pleaca, destinatia este necunoscuta. O sa mearga cu viteza, este un tgv frantuzesc, albastru. Afara este ceata si o sa ii fie greu sa porneasca cu viteza, de unde ma gandesc ca trenul asta nu trebuia sa plece azi..mai avea de stat in gara, sa cunoasca si alte trenuri, sa aiba mai multe vagoane mici si minunate.
Noi ramanem pe liniile noastre. Suntem trenuri de marfa, de calatori, trenuri cu cusete. Fiecare este ce tren si-a ales.
(Eu sunt un tren cu ochi si nas, vesel colorat, asa ca in desene. Am si doua aripi pentru ca nu vreau sa fiu un tren ca oricare. Si in plus imi plac norii, aripile sunt acolo pentru ca eu trebuie sa zbor.)

O sa fie aglomerat azi in gara noastra. Toata lumea se intreaba de ce pleaca acest frumos tren albastru, de ce este un tren de mare viteza, de ce acum, de ce asa, de ce azi..
Nu avem nici un raspuns. Sa fie vinovat impegatul de miscare? Cine a facut planul de drum pentru acest tren? Cineva a notat gresit o data, undeva. Poate in loc de 2047 a scris 2007. Cine poate sa stie unde s-a gresit?
Noi nu avem nici o putere. Suntem niste simple trenuri, asezate pe sine reci de metal. Nu putem sa ne mutam pe linia lui, nu putem sa il prindem de noi cu nimic.

Se aude un sunet, un suierat care ne trezeste pe toti. Trenul albastru vede un cerc alb cu verde si stie ca usile sunt inchise si pasagerii - amintirile lui - sunt in vagoane.

Drum bun frumosule tren albastru. Sa iasa scantei din sinele tale, sa vedem ca ai franat cat ai putut de tare, ca nu ai vrut sa pleci in calatoria asta!

Drum bun Pilu frumos..Drum bun dragul nostru prieten..

marți, 20 noiembrie 2007

Si noi..

Suntem muti. Vorbesc cu Simona. Stie si ea. A citit la Bradut pe blog, citesc si eu. Plangem toti ca niste copii. Capa e suparat pe un Dumnezeu care azi a ales gresit.
Mi-e greu sa ii scriu numele aici. Si cum sa scriu ca nu mai este?
Cand el este si curand o sa imi trimita un sms in care ma intreaba ceva gen - cum suna "scalp sanatos"?! Eu rad si ii scriu inapoi "scalp sanatos, suna frumos".
La Manafu e o poza cu el. Este asa de serios:)
Imi aduc aminte ce m-am bucurat cand am gasit un articol cu el in Imagoo! Nici nu stiam ca el este "domnul Dan Moldovan".
Sau una si mai tare..La Tempo in sala mare pe pereti sunt tot felul de distinctii.
Inainte de un PPM citeam pe pereti "Dan Moldovan - premiul pentru nusce" si intreb foarte serioasa cand ma prind ce el e Pilu : Da ce ma, si Pilu a lucrat la Tempo? :))

Nu, alta poza trebuie pusa!

Asa e Pilu! Pilu rade si face glume. Pilu pune porecle fetelor, o striga pe Pitica noastra Pocahontas.

Pilu imi da mesaj si imi spune ca s-a nascut Lara. Eu ma trezesc buimaca si sunt fericita de imi vine sa topai! There is a new princess in town!! Anunt pe toata lumea, sa ne bucuram toti pentru minunea lui..
Acum putina vreme Marc imi trimite poze cu Katia si imi face iar ziua frumoasa.

Nu mai am ce sa spun. Nu mai stiu nimic..

Azi nu e o zi buna, nu?

Dan Valer Moldovan.
Nu, doar Pilu.
15.03.1972 - .....

Nu mai esti..

I:
Cine-mi va mai spune-n fiecare noapte somn usor si
Cine-mi va mai spune-n fiecare zi 'Imi este dor' si
Cine-mi va mai spune 'Te iubesc', acum, cand tu nu mai esti.
II:
Cine-si va mai pierde mana foarte-ncet prin parul meu si
Cine-mi va mai spune 'Va fi bine' cand e foarte greu,
Cine-mi va mai spune 'Te iubesc', acum, cand tu nu mai

Refren:
Nu mai esti, tu nu mai
Nu mai esti, tu nu mai esti
Gandul sa-mi citesti.

III:
Cine-mi va mai da sarutul buzelor ce nu te mint si
Cine-si va mai pierde ochii-n ochii mei - tacut alint si
Cine-mi va mai spune 'Te iubesc', acum, cand tu nu mai esti.
IV:
Cine-mi va mai da in dar un trup de jar in albe nopti,
Cine-mi va mai dechide dimineata ale zilei porti si
Cine-mi va mai spune 'Te iubesc', acum, cand tu nu mai

Refren:..
Nu mai esti, tu nu mai
Nu mai esti, eu nu mai
Nu mai sunt decat un cantec frant
Cand tu nu mai esti.

A fost odata, ca niciodata..Uneori credem ca nimic nu ne poate atinge. Avem totul si ne bucuram de fiecare secunda. Iubim si suntem iubiti. Daca facem o lista cu dorinte, ajungem sa taiem tot, pentru ca toate ni s-au indeplinit. Cand ai totul poti sa pierzi totul. Intr-o secunda.
Am spus ca nu mai plang decat daca moare cineva. Azi plang. Nu am vrut sa scriu dar cred ca daca scriu o sa imi treaca tot. Si ma mint, nimic nu trece. Ma doare si imi vine sa urlu, si in jurul meu pe toti ii doare.
Vorbesc cu oameni si ma gandesc ca de fiecare data. Nimeni nu moare! Toti pleaca undeva, departe. Unde nu au telefon si mail. De unde nu ne pot sa nici un semn. Undeva unde le este bine. Unde nu exista durere si intristare. Fac o pauza de la toate.
As vrea sa ma urc maine in masina si sa ma duc departe, acasa la noi. Acolo unde e liniste si unde e cald in casa pentru ca bunica face focul pentru noi.

E soare afara. Ce zi frumoasa ca sa pleci asa de departe dragul nostru prieten..Ce zi frumoasa ti s-a ales.

Mai stii cum ne scriam? Muzica pentru urechi alese. Suna bine tot ce venea de la tine.

Ma opresc acum. Ma duc la biserica. Nu, nu sunt habotnica. Cred ca undeva ne asteapta ceva. E bine sa fie o lumanare care sa ne lumineze drumul catre ceva. Sa fie mai multe mici lumini care sa ne duca acolo.

E liniste.
Sa nu ma intrebe nimeni nimic.

Latter edit
Din 15 lumanari 13 au fost pentru morti. Cam multe.. Ultimele doua le-am aprins la Vii. Pentru noi toti, e mai simplu asa.

Cafeaua mea - latte, latte, latte!


Intr-o cana alba simpla de la Ikea, o infuzie de cafea, asa cum facea Dona pe vremuri cand eram colege la Alma:)) S-a stricat masina de facut cafea asa ca punem o lingurita jumate de cafea macinata, apa clocotita de la dozator - jumatate de cana, zahar tot 1 linguritza jumate si full de lapte.

La o tigara se consuma cam jumatate de cana - prima tigara. Apoi restul se bea pana la sase seara, guri mici si rare.
Ce frumoasa cana are Simona!!
Iar Mircea:)) Super cana nene! Dixtractie cum ziceam.
Super echipa avem. Fiecare e altfel.

luni, 19 noiembrie 2007

The Team - povestea merge mai departe

Cu Simona si cu M. fiecare zi o sa fie o provocare. Sa te tii dixtractie!

Maine ne vom bea ceaiul/cafeaua impreuna. Din trei colturi de lume ne vom uni canile si ne vom trezi cum se cuvine.
Este clar zic.
Simona o sa ne puna sa pozam, M. vrea poesie in viata noastra si eu sunt aia dementa care cere veselie maxima!

Prevad o saptamana cu provocari interesante. Pana s-o enerva baiatul asta si ne pune sa scriem cine stie ce!!

Cine a zis ceva de rau despre blog si oamenii de isi scriu aci povestile, sa ne pupe..Mi-ar placea sa fie echipa mai mare! Sa adoptam persoane serioase. Provocarea viitoare o sa fie sa aduca fiecare din noi un om in vizita. Un contributor ma refer. Dar unul serios care sa isi dea interesul.

Arta nene!

Poveste vesela

(desi nu sunt in stare sa scriu nimic vesel pentru ca m-am trezit cu niste dureri de shale monstruase, eu am iscat asta cu veselia, eu tre sa ma supun:(. sa vedem ce imi iese)


Bacau Kamikaze

La noi in gasca nu erau fete. Numai baieti, de varste apropiate. Aia mari erau cei care dadeau tonul la facut tampenii. Asteptam ploile mai abitir decat taranii care stiau ca de ploi depinde recolta lor. Pentru noi ploia era un motiv bun sa facem ceva rau. Dintr-o teava de plastic cu "gura" destul de larga pentru a indesa un dop in ea, faceam o imensa "siringa", cu o tija pe care o legam cumva de dop. Sugeam apa mizerabila din balti si ne asezam strategic la coltul blocului, intre boscheti. Asteptam masinile si vizam soferii care aveau proasta inspiratie sa aiba geamul deschis. Arta nu consta in a uda masina, ci important era sa il pocnim pe sofer cu jetul de apa muradara fix in mufa. Indemanare maxima se cerea. Ascunsi in boschete, cu siringa uriasa in mana pandeam o Dacie rablagita cu un sofer imprudent la volan. Trebuia sa apesi tare, sa prinzi geamul deschis si masina sa aiba o viteza mica. Ii udam si fugeam care incotro ca potarnichile. Cand nu ploua aveam alt concurs. Caci totul era un concurs. Tot de la coltul blocului, inarmati cu bolovani sau pietre pandeam masinile si le atacam. Ideea era ca masina sa fie in mers, calculasem viteza cu care trebuie aruncata piatra astfel incat soferul sa se sperie si sa faca pe el.
Gelu era campion absolut, isi alegea bolovani de pamant, usor intariti. Din aia care la impact se faceau zob si murdareau tot.
Se aseza in pozitie de atac si tintea gemul. Nimerea des parbrizul, motiv de mare bucurie pentru sofer. Cei mai putin norocosi primeau bolovanul in masina, pamant peste tot, in fata, in gura, pe geam, pe volan. O incantare.
Orasul nostru era mic. Clar stiam o parte din victime. Asta facea totul sa fie si mai interesant!
- Ba Gelule, aia nu-i masina lui tac'tu?! a intrebat Ion dupa un atac cu bolovani asupra unei Dacii albastre.
Gelu a facut ochii mari. Tac'su a oprit masina si a coborat in strada plin de pamant, scuipand si injurand de mama focului. Picimea a disparut cat ai zice peste. Ion a taiat-o si a incercat sa il traga si pe Gelu dupa el. Dar deja tac'su il vazuse si o luase spre el. Gelu avea un ditamai bolovanul in mana. Tricoul lui lalaiu era labargit de la atata tras, murdar de noroi. Gelu sta nemiscat si ii auzea ca prin vis pe ceilalti strigand.
- Ba, fugi ba! Nu fii prost!
Dar Gelu nu se putea misca.
L-a batut tac'su in fatza blocului, apoi l-a tarat in casa. Unde iar l-a batut. Si in final l-a scos in curul gol afara, pe pres. Gelu statea la parter, usa lui era langa intrarea in bloc. Statea in fund pe jos, acoperit cu presul. Rosh la fatza. Ion s-a dus spre el si si-a dat jos tricoul.
- Ia ba, pune asta pe tine. M-ai spus? Stie tac'tu ca eu am dat.
- Nu stie ba nimeni. Ba mi-a dat niste curele, ma ustura de ma cac pe mine!
- Lasa ba, ca o sa iti treaca. Bine ca nu ne-ai zis. Ca daca afla maica-mea nu ma mai lasa afara.
Aia mai mari stateau la distanta.
- Care ai ma ceva de imbracat? a intrebat Gelu nervos. Stati si va uitati la mine in curu' gol, ce nu ati mai vazut un cur? le-a zis si s-a ridicat razand.
Ion radea si i-a venit brusc o idee. Amandoi s-au intors cu spatele la restul gastii si Ion si-a dat jos pantalonii.
- E bine ma? Va place de cururile noastre?



(sunt batrana si obosita. Ma doare mana stanga de la umar pana la degetul mic. Si tot in partea stanga ma doare ceva, pe langa coloana. Nu imi iese nimic vesel. Povestea de mai sus este o adaptare a unor povesti auzite azi noapte de la amicul meu Bojemoi. Spre sa imi dati un 7. hahaha)

Pentru povestile ECHIPEI:

http://perfectflawlessillusionofme.blogspot.com/
si
http://iesitdinminti.blogspot.com/