Hainele cele noi ale imparatului

[Am schimbat totul. Am renuntat la luna plina si noaptea din antet, am renuntat la pagina albastra ca marea mea, am schimbat culorile textului. Nu are legatura neaparat cu primavara..eu sunt o indragostita de vara si de 33 de grade si apa la capatul chaise-longue-lui:)) (de parca nu puteam sa scriu shezlongului, mai mi se si impleticeste scrisu'n dejte..)]

Ma macina ganduri si nu imi vine a mai iesi din casa vreodata. Sarga avea dreptate, parca mi-a citit gandurile, la naiba cu feministele astea care au vrut drept la vot, care au vrut sa munceasca, sa aiba opinii. Asa de fericita as fi acasa, cu trei plozi pentru care sa cos, sa gatesc, sa spal. Cu care plozi sa plec pe coclauri si sa ii invat sa iubeasca finetzea ierbii proaspete, sa ii invat sa iubeasca mirosul cojilor de pepene galben. Nu stiu exact ce caut in secolul asta in care femeile au big balls..Mie imi lipseste rochia lunga la care se pune musai un fel de palarioara, imi lipseste umbrela, manusile, sapunul de casa, baia la rau..cada aia in mijlocul inceperii pentru cand afara e frig si faci baie in casa, te uzi cu un polonic mare cu apa dintr-o galeata de lemn..Asta seara mi-as dori sa fiu doamna lui Monet..
Cine ma cunoaste stie desigur ca in spatele doamnei care coase mici tablouri si are o rochie lunga si o moaca foarte serioasa si inchipuita se ascunde o nebuna, gen George Sand..dar nu chiar asa..
Adica as avea si pantaloni de calarie si as incalca puternic "cererile" vremurilor. Si da..as vrea sa fi avut niste amanti! Hihihi! Ce bine este sa ai loc de visare si sa poti sa asterni tot ce iti trece prin minte. Rectific..Nu as fi avut multi amanti, ci unul singur. Iubirea imposibila care ar aduce "neste" drama in viata aia perfecta.

Adorm. Poate ma trezesc o doamna..

Cartile copilariei mele

Asta am facut azi, din nou virusata, rapusa de raceala, fir'ar sa fie..Dar a meritat fiecare aspirina si o sa merite si frectia pe care mi-o trage mama dupa ce terminam de copt prima serie de mucenici moldovenesti care se fac in aceasta casa pur olteneasca:))

Enjoy, aici

When I was just a little girl..

I asked my mother what will I be

will I be pretty

will I be rich

heres what she said to me..


Intr-o cutie veche de pantofi, invelita intr-o hartie de cadouri, stau zeci de poze. Bunica pastreaza tot. Vietile noastre toate in imagini, oameni pe care credeam ca i-am uitat ne zambesc si ne readuc zambetul pe buze. Am fotografiat poze cu vietile noastre. Am inceput cu mine, moaca cea mica. Restul de poze si povestile lor or sa apara cand o sa ma pot pune pe scris. Acum inca ma bucur de patul meu de acasa. E frumos la bunica, insa patul lui tataia Misu e asa de mic si eu is asa de lungaaaaaaa. Nimic nu se compara insa cu mica noastra casa de la bunica, cu gogosile facute la 7 dimineatza pentru mine, pofticioasa cea mai mare din neam si cea mai nemaritata:))

Nu pot sa va scriu
"que sera sera
whatever will be will be
the futures not ours to see
que sera sera
what will be will be" pentru ca mama mea nu mi-a cantat asa. Pot sa va spun ca bunica a zis asa: mama, pune si tu mana pe un baiat si ia-l de barbat. Asta a fost in prima zi:)) In ultima zi bunica a zis: mama, fa ce vrei tu sa faci numa' sa fii fericita, sa nu suferi ca altele..



Doris day-Que sera sera
Asculta mai multe audio Muzica »


Femeia care a uitat sa nasca l-a adus pe lume pe Nichita. A new baby in town, mi veri hapi!Hapi, hapi, hapi!