Love actually

A fost odata ca niciodata..A fost odata o fetita rasfatata care avea un mic teatru de papusi. In spatele unul scaun vechi al carui spatar fusese scos, Milena construise scena si spatele scenei, pusese cortina groasa de plus grena, batuse stinghii si le vopsise frumos, construise decoruri pe care le misca doar tragand de mici sforicele. Totul era proaspat si Milena visa fericita la primul spectacol. Ii lipsea insa cel mai important lucru. Papusa. Cauta in cufere vechi din pod. Acolo erau intr-adevar o multime de papusi, insa toate erau prafuite, cu hainele ponosite, erau si cateva papusi de portelan cu mintile sparte..
Cu siguranta Milena cauta o papusa speciala, asa ca intr-o zi decisa sa o faca ea, cu manutele ei. Cauta materialele potrivite si apoi se puse pe cusut si asamblat, camera ei era plina de ate si bucati de lemn. Nu, nu vroia un Pinocchio, ci o papusa speciala. O papusa care sa gandeasca, sa vorbeasca, sa se miste, dar nu singura! Ajutata de ea. Citise undeva ca daca sufli multa iubire si magie peste ea, papusa care deja are viata, va avea si sentimente, asa ca Milena puse toata dragostea ei in faurirea acestei papusi. Si papusa incepu sa prinda forme, pe zi ce trecea devenea mai frumoasa si se apropia de perfectiune - in viziunea Milenei. Nu era o papusa oarecare, era un baietel inalt, putin nesigur pe miscarile lui. Malena ii facuse mainile si picioarele cam subtirele dar stia ca atata timp cat ea manuia bine marioneta, baietelul se va misca frumos si spectacolul va fi un succes. Cusu Milena zile si nopti la marioneta, il purta cu ea peste tot, era secretul ei bine ascuns de toti. Intr-o zi baietelul ceru ceva. Un nume. Milena rase si gasi interesanta indrazneala lui, dar ii dadu un nume, fara sa il intrebe daca ii place sau nu. Si numele lui fu Sostos. The right one. Papusa se aseza in coltul ei si gandi in liniste ganduri secrete. Milena se gandi ca doar o papusa nu este destul pentru un spectacol de succes. Lipsea publicul, la ce bun sa ai un mini teatru si un personaj perfect daca nu va fi nimeni care sa aplaude? Asa ca uita o vreme de Sostos si se concentra pentru gasirea celui mai bun public posibil. Personaje ale povestii ei, toate. Alese pe spranceana sau ..create de ea insasi. Pentru ca Sostos se plicitisea in ungherul lui, Milena se gandi sa ii dea o sansa papusii pe care o iubea asa de tare, doar era al ei, creatia ei.
Incepu sa ii arate lumea, sa ii povesteasca despre lucruri care o fascinau, il duse in calatorii magice, impartii cu el iubirile ei de fetitza. Sostos parea fericit. Avantajul Milenei era ca avand o marioneta, era destul sa ii schimbe expresia fetei din trist in fericit. Erau si zile in care Milena era trista sau vroia sa se certe, asa ca ii indoia sprancenele lui Sostos si crea niste dispute care speriau biata papusa, Milena insa nu pastra niciodata supararea si dupa fiecare "cearta fictiva" lua papusa in brate si o iubea, ii aseza manutele in jurul gatului ei si isi cerea scuze. Papusa parea muta, insa o parte din magia si iubirea pe care Milena le revarsase asupra ei (a papusii baietel) prinsesera radacini si Sostos, desi nu iubea inca, gandea. Avea o minte a lui. O minte care uneori urzea planuri de evadare din mrejele Milenei cea sucita, cand vesela cand trista.
Milena nu baga de seama schimbarile lui Sostos, nu avu vreme sa sesizeze ca papusa ei putea sa isi schimbe locul pe scena, ca atunci cand era nu era in camera papusa punea in scene monologuri interminabile, in fata unui public invizibil care il ovationa si il aplauda. Sostos auzea bis dupa bis, iesea la rampa si facea plecaciuni de multumire spectatorilor invizibili..
Milena croia un public real. Papusi asezate pe randuri, papusile mai scunde si facute din resturi de materiale au fost asezate in fatza, ca sa vada mai bine spectacolul. Cele instarite, care aveau si binocluri speciale, au fost croite sa stea la balcon sau inspre spatele salii. Mai era un mic amanunt la care Malena, ocupata cu personajele, nu se gandise. Monologul lui Sostos. Nu scrisese nimic pentru el..Biata Malena nici nu se gandise ca in vremea in care ea organiza un spectacol grandios, Sostos pusese la cale o evadare, isi jucase deja rolurile vietii in micul ei teatru si ..cel mai grav..o ura. O ura pentru nepasarea ei, pentru grija ei fatza de detalii. Cui ii pasa de personajele de pe randul 2 sau 3?! Cui ii pasa daca cei care stau la balcon au vizibilitate buna?! Sostos isi dadu seama ca o sa fie greu sa scape de Milena, asa ca incerca sa vorbeasca cu ea. Ii sugera sa il lase sa o ajute la alegerea oaspetilor pentru premiera. Milena rase si gandi: tu, papusa draga, pe cine mi-ai recomanda sa aduc? Si Sostos, la inceput timid, indrazni sa ii sugereze trei personaje. Poate 7. La croirea carora sa ajute si el. Milena rase, ii scoase firele si bucatile de lemn si il ruga sa o ajute. Sostos incepu sa ii povesteasca despre cele 7 personaje, cum sunt fiecare in parte, Milena decupa materiale si cosea la papusi, Sostos povestea si povestea. Insa in timp ce croia, Milena nu vazu cum papusa ei iubita, prima ei papusa adevarata, care vorbea si gandea dar nu iubea, sterpelea materiale pe care le indesa in podeaua teatrului de papusi. Apoi fura si ata si chiar un AC, inalt cand o papusica mica, din aia ponosita..In noptile in care Milena alerga in vise albastre, Sostos croia papusi cu buricul gol imbracate in paiete, papusi verzi, ecologice, cu par din iarba de mare, papusi blonde cu parul lung si lins. Un arsenal de papusi secrete despre care Milena habar nu avea.
Cand totul parea aproape gata pentru marea premiera, Milena descoperi ca cele mai frumoase bucati de material ramasesera nefolosite intr-o cutie. Le pusese acolo chiar ea, cu luni de zile in urma. Fericita tare, fetita dori sa il roage pe secretosul Sostos sa o ajute sa faureasca cea mai frumoasa dintre papusile facute vreodata. Insa el era absent, nu o auzi. Ii impinse materialele sub nas si incepura sa coase amandoi, sa lipeasca, sa adauge fiecare ce credea ca e mai bun, fara sa stie ce faceau acolo. Caci aceasta papusa nu era una din public. Nu era o papusa care sta la balcon, nu era o papusa mica si ponosita din randul 1, nu era doar o papusa. Milena pusese tot sufletul ei in mica faptura. Sostos urzea in continuare planuri de evadare, avea cele 7 papusi gata; i le aratase Milenei care insa fusese prea ocupata sa isi puna problema ca nu EA facuse acele papusi, ca nu le cunostea, ca ea NU STIA cum sa le miste sprancenele si forma guritei ca ele sa fie fericite..
Le-a acceptat fara sa se gandeasca exact ce este cu ele, pe ce rand vor sta..Ei, o sa puna Sostos niste scaune in primele randuri, papusile lui vor avea chiar si ochelari de soare ca sa se deosebeasca de restul spectatorilor.
In tot acest timp al gandurilor primei papusii faurite vreodata de Milena, fetita noastra se simti dintr-o data pierduta. Singura. Se uita inspre teatrul de papusi si vazu intr-un colt un picior atarnand, pitit dupa cortina. Un picior atasat unui corp firav, era o papusa cu un cap mare si greu, plin de par ondulat. Milena lua papusica si o aseza in primul rand, alaturi de restul papusilor paietate ale lui Sostos, ba chiar ii prinse parul sa nu o incomodeze. O mangaie usor si ii spunse: o sa iti placa la spectacol. Nu stiu cine esti, dar cred ca esti o papusa de treaba. Papusa creatza clipi des si nu zise nimic. Sigur nu era una dintre papusile Milenei, papusile ei vorbeau toate si paradoxal, cea mai mare parte dintre ele aveau sentimente, urau si iubeau!
La fel devenise si Sostos al ei. Papusa ei vrajita gandea, ura si iubea. O ura pe ea, pe Milena cea ocupata cu publicul, pe Milena cea care nu intelegea ca el inca nu are monologul scris, pe Milena cea care cosea cu ardoare o papusa mica-mica, cea mai frumoasa papusa cusuta vreodata de cineva. O ura pe Milena care uitase de el intr-un colt ocupata fiind cu genele lungi ale papusii neterminate inca. Plictisit de amanarea spectacolului, Sostos de retrase alaturi de papusile lui secrete si urzii planuri de evadare. Povesti acestora cum Milena coase zi si noapte la o papusa care va schimba statutul tuturor in niste "simple papusi", povesti cum el a ajutat-o sa se apuce de acesta micuta papusica si acum Milena nu mai are nimic in minte si in suflet decat aceasta noua faptura, povesti cu el a fost manipulat si folosit de ea, de la inceputurile teatrului de papusi! Cum el, vedeta absoluta nu avea INCA nici macar un singur monolog scris, nu facuse nici macar o singura repetitie pentru marea premiera la care erau absolut toti invitati! Papusile cretze si blonde si cu iarba de mare in par si cercei in buric il inconjurara cu dragoste si compasiune. Lasa, nu suferi frumosule Sostos, tu esti the right one, Milena este doar o papusareasca care nu se opreste din cusut..

Dar intr-o zi Milena se opri. Avea in fatza cea mai frumoasa papusa din lume. O papusa mica si atat de frumoasa incat Milenei ii dadura lacrimile. O papusa cu ochii mari si albastrii, cu genele lungi cusute cu atata migala de mainile mici ale Milenei. Era o papusa faurita exact cat sa arate impecabil pe scena micului teatru de papusi. Sostos si papusile lui zaceau ascunsi intr-o cutie mare de carton, sediul secret al urzelii impotriva Milenei. Spectatorii erau intinsi in toata camera fetitei, se imprietenisera intre ei si din cand in cand se intrebau cand va avea loc marea premiera.
Milena nu isi putea lua ochii de la papusica cea noua. Intr-o dimineata cobori din pat si uitandu-se la scena micului teatru isi dadu seama ca nimic din ce era acolo nu fusese facut pentru Sostos. El avea nevoie de o scena mult mai mare, de alte decoruri. Totul era facut pentru mica printesa, papusa fara nume, papusa cu ochii de cer. Decorurile pareau prafuite, asa ca Milena scoase cortina grea grena, si puse una noua de catifea verde, scoase sforicelele si decorurile, curata micutza podea si o repicta in verde crud. In tot acest timp Sostos isi taiase cu ajutorul papusilor LUI sforicelele, aruncase in foc lemnele care alta data il plimbasera in lume si ii ghidasera primii pasi. Facusera niste petreceri monstruoase in cutia mare de carton, sarbatorind eliberarea din ghearele crudei Milena, acest monstru al cusaturilor!

Milena nu stia nimic. Scrisese un mic si gresit monolog pe care i-l daduse lui Sostos sa il repete..acesta nu se plansese, biata fetitza credea ca totul se deruleaza normal. Cu pasi repezi Milena incepu sa pregateasca premiera. Insa nu era o premiera pentru Sostos, ci pentru noua ei papusica, minunea care vorbea si respira si iubea si imbratisa..intre timp o buna parte dintre spectatorii cusuti pentru premiera lui Sostos se ponosisera si iesisera din povestea noastra. Randurile 2 si 3 fusesera puse deoparte pana la o data pe care nu o cunoastem. In primul rand mai erau cateva papusi speciale, doar ale Malenei. Papusi rare, una si una. Sostos si ai lui ocupasera jumatatea stanga a salii, venisera cu scaunele lor de acasa, crezand ca vor asista la marea performanta a frumoasei si primei papusi, cel ales, cel corect, Sostos.

Insa Milena nu vorbea cu nimeni. Era fascinata de micuta ei creatie si se retrasese intr-un colt al mintii unde nu erau decat ele doua. Doua fetitze. Singure. Sostos isi facu primul si singurul spectacol. Rupse monologul sec scris de Milena, vorbi liber in fata publicului aplaudac si anunta victoria sa asupra papusaresei haine, cea care croieste papusi apoi uita de el, orbita de stralucirea unor materiale noi si pure cu care poate sa mai coasa inca o papusica si inca una!
Sala fusese in extaz ascultandu-l pe cel care se eliberase, il purtara pe brate. O parte dintre papusile lui se gandira cu mila la biata Milena si noua ei papusica, una cu care probabil nu va putea face spectacole cu sala plina..
Milena tacea si se minuna cum a evoluat prima ei mare iubire. Cum o papusa care abia putea fi miscata cu 4 sforicele si doua stinghii a devenit o papusa puternica, cu opini, cu un public care il adora. Era mandra de Sostos. Si il iubea in continuare, caci doar fusese prima ei papusa. El insa se transformase. Era puternic, insa nu era inca un baietel adevarat. Si nici toata iubirea si magia insuflata de Milena nu il puteau inca face asta..

Insa mai era cineva in poveste care putea sa schimbe totul. O papusica mica, cu gene lungi si dese, cusute cu migala, cu ochii mari de cer. O papusica imbracata intr-o rochie alba cu flori verzi mari..Numele ei era Kate.

My love, my weekend, my girl

De cate ori sunt suparata si primesc sfaturi imi dau seama ca stiu deja tot, ca oricum unele chestii le voi pune in aplicatie, unele nu, etc..
Fericirea nu sta in cel de langa tine. Fericirea sta in tine. In mine sta la propriu:)) Am nevoie de un film. Apoi de un dans, e drept mi-e destul de greu sa il "efectuez" ca pe vremuri. Oftez din varful patului si zambesc, zambesc din tot sufletul. Fericirea sta in mine. Ascult Otis Redding si imi dau seama ca pana acum viata mea a fost minunata, ca am trait maxim totul si ca de fapt nu am niciun regret..culmea..Nici macar unul mic nu pot sa imi permit sa am pentru ca am fost atat de norocoasa sa am parte de absolut orice fel de experienta - mai e loc!! mai vrem!!
Am vazut mari si imi doresc sa vad oceane. Am urcat munti si inca am asa de multe culmi neurcate. Am dat si voi ma da cata iubire pot. Nu doar cui merita, e o absurditate sa afirm ca stiu cine merita..Habar nu am. O sa iubesc randomizat, daca nu pica in plasa, poate in fuga lui se mai impiedica vre'un speriat de iubire. Sau vre'o speriata?!

Asculta mai multe audio Muzica

Ma simt asa de rock and roll dupa ce am vazut The Boat That Rocked. Azi am vazut New York I love you si deci am ascultat The Budos Band ca sa ma satur de fericire..Am mai vazut Los Abrazos rotos si am avut un weekend estupendo. Monograma pe care o cos pe damascul fica-mi e aproape gata, nu sunt 100% multumita de broderia mea manuala si stangace, dar copilul o sa fie foarte fericit, mai ales ca o sa stie ca ma'sa a cusut saptamani integi la o bucatica de damasc, de la ta'su btw..pastrata cu sfintenie 30 de ani..
Ma gandesc ca se va bucura asa cum m-am bucurat eu dormind ani de zile pe un pui de perna pe care mami meu cususe un M frumos cu rosu si verde. La fel is si culorile pentru K. Urmeaza G pentru Gia.
Cam asa a fost cel mai frumos weekend din ultima vreme. Impacat cu mine insami. Mi-am cumparat jurubite colorate, ma mananca sa imi fac un gherghef mic cum aveam la gradi, dar nu prea mai tin minte cum se bat cuitzele alea..
Ne canta Dusty Springfield - You don't have to say you love me. Excelenta piesa!Mi-am facut manichiura, rosh, rosh. Vreau o masina sa ma duca inapoi in timp macar cateva zile. Vreau cateva rochii cum purta mama mea, desi urasc plasticul ala..Dar ale mele ar fi din bumbac..Vreau pantofi rosii si da, ma duc sa ma dau cu rujul ala rosu cu care m-am dat de maxim 3 ori pana acum..caci e vampic asa..
Daca nu ar trebui sa stau in pijamale (locuiesc in pat rememeber), mi-as cauta (si nu m-ar incapea..) niste haine potrivite pentru David Bowie si Let's dance..

Incheiem cu piesa serii:


Wouldn't it be nice if we could wake up
In the morning when the day is new
And after having spent the day together
Hold each other close the whole night through

The happy times together we've been spending
I wish that every kiss was never ending
Oh Wouldn't it be nice

Maybe if we think and wish and hope and pray it might come true (run, run, run)
Baby then there wouldn't be a single thing we couldn't do
We could be married (we could be married)
And then we'd be happy (then we'd be happy)