Pierduti printre sms-uri

Imi iubesc telefonul. Il iubesc pentru felul in care face poze in liniste la ora 7 dimineata. Il iubesc pentru ca imi spune cat e ceasul, cum e vremea in Thassos, unde ma aflu, cine mi-a dat mail, cine a dat like la o poza, il iubesc pentru ca imi pastreaza muzica, pentru ca ma anunta cand trebuie sa platesc rata la masina, cand expira casco. Il iubesc pentru tot ce NU este un telefon si il urasc pentru altele.
Il urasc. Il urasc pentru felul in care fiecare sms are 2 sensuri in functie de cat sunt de grabita cand scriu/citesc. Il urasc pentru felul in care m-a lasat sa scriu sute de ganduri care ar fi sunat mult mai bine cu viu grai, spuse in fatza unui om. Il urasc pentru ca este o ispita. Unealta diavolului. Moartea iubirii. Il urasc atat de tare! Il urasc pentru cum imi arata ora la care s-a citit un mesaj. Il urasc pentru ultima luna din viata mea. Pentru ca nu a fost un telefon bun. Pentru ca nu a stiut cand sa ramana fara baterie. Pentru ca "The Adjustment Bureau" au renuntat sa isi faca treaba si m-au lasat sa-mi tai craca de sub picioare, eu aflandu-ma intr-un copac foarte inalt si stufos..M-am facut zob pana jos..
Il urasc pentru cum pastreaza numerele pe care eu le sterg. Il urasc pentru cum refuza sa stearga singur poze..Il urasc pentru melodiile "noastre" care incep sa cante pur si simplu cand eu ating o iconita portocalie..
Si apoi il iubesc din nou. Pentru ca eu nu urasc. Pentru ca sunt doar o "inversunata" care vorbeste/scrie mai mult decat trebuie. Si incep sa ma urasc pe mine. Pentru ca nu am limite. Pentru ca totul la mine trebuie sa fie la "maxim". Totul este sau "cel mai frumos" sau "cel mai trist". Totul este drama sau comedie. Nu exista mediu metraj, ori e scurt metraj ori e lung metraj. Nu e niciodata soap opera, desi asa pare, din cauza ochilor care pisha frecvent..Insa nu e. Refuz sa cred ca traiesc "telenovele", mi-e jena de fapt..desi daca ma apuc de scris..atatea incurcaturi in scenariu, atatea lucruri care conduc la alte lucruri..e teribil!
Am stat in soare si am ascultat. Am si vorbit dar mi-a placut sa ascult minute in sir, asta e un lucru mare. Mi-am dat seama ca am uitat sa ascult, ca am auzit, dar nu am ascultat. Ca desi am fost rugata sa tac de atat de multe ori, eu nu am auzit si nu m-am oprit. Am vorbit si teoretizat. Singura. Singura pentru ca cel de langa mine obosise si plecase. Culmea e ca fix inainte de plecare aproape ma rugase sa tac putin. Dar eu nu am auzit, pentru ca ori a zis incet, ori eu eram foarte ocupata sa ma ASCULT pe mine. Cea care le stie pe toate, pentru ca am citit eu intr-o carte cum e cu viata si am vazut eu intr-un film si EU STIU mai bine, caci eu sunt "miezul". Pentru ca EU am auzit de atatea ori cat sunt EU de misto si cat sunt eu de placuta si cum sunt EU..
In realitate eu nu am mai fost nimic intr-o zi. Am disparut in dimineata in care nu am mai dat sms din trafic. Eram foarte ocupata de MINE. Asa ca mi-am zis ca nu are rost sa mai scriu "buna dimineata iubire" sau "ce zi minunata iubire! e soare!" pentru ca oricum e soare si oricum e doar buna dimineata ...Si o sa mai fie si maine, nu? Muzica la maxim, trafic, birou, treaba, pranz. Sms. Treaba, cafele, fete "razande", povesti, glume, munca, filmari. Sms. Acasa, iubire, parc. Sms.
"Noapte buna iubirea mea. Vorbim maine"
Urasc virgula. Si felul in care oamenii o urasc si nu o folosesc, crezand ca nu e importanta. Virgula schimba vieti. Topica cuvintelor face asta, la naiba! Un cuvant rupe o inima in doua. Nimanui nu ii pasa de gramatica, eu insami scriu "razande"..si imi pun ghilimele ca sa se stie ca nu sunt proasta (azi).
Urasc autocorectorul care uneori e simpatic..dar nu a fost cu mine..urasc dimineata in care, adormita fiind, am citit "ma trezesc" in loc de "trezeste ma". La 9:45. Era o dimineata importanta. Dar eu in dimineata aia eram adormita si nu am vazut. Nu am vazut si nici nu am reciti mesajul pentru ca nu mi se parea important.
Pentru ca nu era cu "iubire" sau cu "te iubesc", deci nu putea sa fie ASA de important. Cuvinte. Cuvinte drog, care dau dependenta si te distrug. Am zis bine drog. Love junkie, iaca..
Numele meu il stiti. Am fost dependenta de "te iubesc" si am luat-o razna cand "dealerul" meu a ramas fara marfa. Asa ca am facut ce face orice drogat nenorocit. Am cautat un drog mai prost si mai ieftin si mi-am dat sms cu alti oameni:)) Si daca a mers si am ras, am crezut ca e ok. Ca pot sa traiesc si fara praful alb si scump, ca pot sa traiesc fara teiubescfrumoasameamiedordetine. Nu a mers. Nu am trait. Sevraj.
Nu merge nimic. Nu a mers. Nu exista terapii pentru love junkies. Nu exista nimic. Nu exista alt fel de sms/mail/mesaj. Daca nu vorbesti fatza in fatza nu stii prin ce treci, nu stii unde esti, ce ai de facut. Nu exista nimic care sa inlocuiasca "te iubesc". Imi vine sa imi scriu pe un tricou "ia-ma in brate" si sa trec pe langa oameni si ei sa ma ia in brate. Atat. Fara sa ma iubeasca, fara sa imi scrie asta, fara sa nimic..
Dar ma tem de oameni. Ma tem de mine. Mai bine dau un sms in care sa le zic sa vina sa ma ia in brate?!

Note to self: intr-o zi trebuie sa incerc sa inteleg ca iubirea nu se scrie, e destul cand se simte. 

Dream on

Copilul viseaza in cearsafuri roz si imi zambeste in somn. Eu stau de minute bune si o privesc, framantata de ganduri si iubiri neimplinite. Ce greseala de neiertat. Iubirea este de atat de multe feluri, eu ma lamentez dupa forma ei cea mai gresita in loc sa apreciez iubirea care se afla la cativa centimetrii de mine. Mana ei calda ma cauta in miez de noapte, avem un joc secret, ea ma gaseste, eu ii pup mana, ea ma mangaie si apoi, cu ochii inchisi, adormita, imi gaseste fata si ma pupa, ma pupa pe obraz, pe ochi, pe nas, pe frunte. Se intoarce si adoarme..
Cat de absurda pot sa fiu sa mai cer ceva?! Orice pe lumea asta? Cat de egoista sa fiu incat sa mai cer iubirea altcuiva, cand eu deja am toata iubirea de care am nevoie, pe lumea asta?! Si cat de stupida pot sa fiu cerand iubirea cuiva care nu mai exista in ecuatia care ne include deja pe noi doua?!
Sunt. Am fost. Sper sa nu mai fiu. Sper ca plecarea la Timisoara sa fie cel mai bun lucru pe care puteam sa il fac ACUM.
Inca ma salveaza visele. Am avut nevoie de revenirea unui om drag in viata mea si doua randuri scrise de el, ca sa visez din nou frumos si sa ma trezesc bucurandu-ma si multumind lui Dumnezeu ca 2 randuri ma fac fericita:)
Randurile cu ganduri bune, randurile cu "I do" ca raspuns la "tie nu ti-a fost dor de scriitura cu mine?", randurile zilnice cu fetele dragi si rabdatoare, toate se aduna iubirii de mai sus, din patul meu cald de acasa. Mesajele cu "ce faci floare, vii azi la noi?".."ce faci ciuci?" .."miss u" ..oameni vechi si oameni noi mereu mai aproape decat le dau eu voie, intrand in sufletul meu si incercand sa inteleaga unde m-am pierdut..
Eu stiu exact unde, doar ca am uitat cum sa ma caut.

Iti multumesc. Imi multumesc pentru ca mi-ai dat curajul sa te aleg pe tine. Iti multumesc pentru lunile in care am fost cel mai fericit om din lume. Imi multumesc pentru fiecare te iubesc pe care mi l-ai spus pana acum si pentru cele pe care le voi mai auzi ani de zile. Iti multumesc pentru cum imi stergi lacrimile de pe fatza si mi repeti ca TU ma iubesti NUMAI pe mine. Iti multumesc pentru fiecare noapte si zi petrecuta impreuna. Si te iubesc, caci cumva, fara sa ma prind, TU m-ai facut INTREAGA. Tu..iubita mea:)