Am trait de curand o treaba. Cineva, nu dam nume (ar fi suspect..) s-a dovedit a fi o persoana lipsita de caracter. Intr-o conjunctura oficiala, as zice. Daca un "prieten" te barfeste, poti sa il ierti, bazandu-te pe faptul ca desi ti-e prieten ..a avut o scapare. Se ma intampla. Desi e urat. Barfa insa cred ca e pardonabila. Insa daca un ne-prieten face mizerii, ce faci?
La mine a fost simplu. La inceput am fost uimita. Se pare ca habar nu am sa recunosc o scarba cand o vaz. Sau mai grav, nu mai cred in scarbe. Sunt atat de ocupata de frumusetea vietii mele (cand este) si atat de daramata de micimea mea (care este) incat ignor deseori scarbele. Sau..si mai grav. Nu cred in scarbe. Cred in motive. Cred in frustrare unora. Scarba suna foarte rau. Cred ca e un cuvant trist. Pe de alta parte, auzit din gura Gie a parut un cuvant frumos, diminutivat de copilul bun care nu intelege notiunile: scarbosica.
Am ascultat o poveste, am auzit pareri, am analizat cu calm. Am verificat vorbele spuse. Apoi am ras. Am ras cu pofta. Am ras pentru ca mi-a fost clar ceva. Oamenii care nu ma plac, nu trebuie sa ma placa. Nu au ce cauta mai aproape de 5 m de mine. E perfecta distanta. Cat sa nu ne simtim izul. Am mai inteles ceva. Prea plac pe toata lumea, ce naibii oi fi asa retardata? Chiar nu mai pot sa vaz uratul?! Cum reusesc de ani de zile sa vad doar aure si luminitze?! WTF?! Simt mirosul puternica de rahat si totusi il ignor, si vad doar "partea buna". Ce fel de terapie bolnava imi aplic de fapt?
E plina lumea de mizerabili, doar pentru ca eu nu ma uit atent in jur, nu inseamna ca s-au evaporat. Ei sunt tot acolo. Si isi fac aparitia in cele mai stranii situatii - cand mie imi e greu. Teoretizez: cand mi-e greu prietenii adevarati se activeaza si ma smulg din neagra depresie, timp in care "les miserables" pititi la cotitura, se inghesuie si ei. Ca sa ma infunde:)) De asta am ras cu pofta. Niciun om cu un gram de decenta sau cu oaresce caracter/educatie/bun simt/umanitate (caci mi se invalmasesc cuvintele in gura) nu ar lovi pe cineva care e la pamant. Moral. Niciodata nu ii faci rau unui om care deja sufera, indiferent care sunt motivele suferintei (pana la urma nu e treaba nimanui de ce sufar eu, dar daca sunt penibil de extrovertita, WTF again..).
Daca esti un jucator corect, astepti. Iti faci un plan. Astepti sa ma ridic si fix cand am senzatia ca sunt safe, mi-o dai, rau de tot, la temelie. Ce naibii facem aici?! Jucam murdar si prost in acelasi timp?
Nu sunt neaparat dezamagita. Mi-e putin scarba. Sunt aproape de a imi reveni, de a ma ridica. Am avut 3 saptamani de chin, dar ce crezi? Se vindeca oamenii de cancer, nu se poate sa nu ma vindec eu de cineva:) De cineva care a fost cel mai frumos lucru care mi s-a intamplat in ultimii ani (in afara de Kate, fireste). Sunt fericita (cumva in nebunia mea) ca am trait cea mai frumoasa vara ever..
Am luptat 3 saptamani cu mine, cu lumea, cu prietenii. Am ascultat zeci de sfaturi si nu am aplicat nici macar unul. Am fost ocupata cu umilinta proprie, mi-a reusit teribil de bine:) Acum ma adun si vaz in jur.
Mi s-au ridicat pleoapele usor, cineva a avut grija sa ma trezeasca usor. Da, miroase a rahat. Ptiu! Inca vad luminitze si frumos. Si vad si uratul. Si vad si minciunile si oamenii falsi. Si ce crezi? Ii vad si is goi si nu imi pasa. Pentru ca "in my world we eat rainbows and poop butterflies".
So fuck off mother fuckers. va doresc o viata plina de curcubee si cacatoi care sa va zboare din cururile triste. Vai, ce m-am mai distrat! Nimic nu ma amuza mai tare decat o barfa despre mine. Iti dai seama ca de fapt..contez?! Fuck off din nou si la revedere.
(nu am chef sa pun nicio poza)
La mine a fost simplu. La inceput am fost uimita. Se pare ca habar nu am sa recunosc o scarba cand o vaz. Sau mai grav, nu mai cred in scarbe. Sunt atat de ocupata de frumusetea vietii mele (cand este) si atat de daramata de micimea mea (care este) incat ignor deseori scarbele. Sau..si mai grav. Nu cred in scarbe. Cred in motive. Cred in frustrare unora. Scarba suna foarte rau. Cred ca e un cuvant trist. Pe de alta parte, auzit din gura Gie a parut un cuvant frumos, diminutivat de copilul bun care nu intelege notiunile: scarbosica.
Am ascultat o poveste, am auzit pareri, am analizat cu calm. Am verificat vorbele spuse. Apoi am ras. Am ras cu pofta. Am ras pentru ca mi-a fost clar ceva. Oamenii care nu ma plac, nu trebuie sa ma placa. Nu au ce cauta mai aproape de 5 m de mine. E perfecta distanta. Cat sa nu ne simtim izul. Am mai inteles ceva. Prea plac pe toata lumea, ce naibii oi fi asa retardata? Chiar nu mai pot sa vaz uratul?! Cum reusesc de ani de zile sa vad doar aure si luminitze?! WTF?! Simt mirosul puternica de rahat si totusi il ignor, si vad doar "partea buna". Ce fel de terapie bolnava imi aplic de fapt?
E plina lumea de mizerabili, doar pentru ca eu nu ma uit atent in jur, nu inseamna ca s-au evaporat. Ei sunt tot acolo. Si isi fac aparitia in cele mai stranii situatii - cand mie imi e greu. Teoretizez: cand mi-e greu prietenii adevarati se activeaza si ma smulg din neagra depresie, timp in care "les miserables" pititi la cotitura, se inghesuie si ei. Ca sa ma infunde:)) De asta am ras cu pofta. Niciun om cu un gram de decenta sau cu oaresce caracter/educatie/bun simt/umanitate (caci mi se invalmasesc cuvintele in gura) nu ar lovi pe cineva care e la pamant. Moral. Niciodata nu ii faci rau unui om care deja sufera, indiferent care sunt motivele suferintei (pana la urma nu e treaba nimanui de ce sufar eu, dar daca sunt penibil de extrovertita, WTF again..).
Daca esti un jucator corect, astepti. Iti faci un plan. Astepti sa ma ridic si fix cand am senzatia ca sunt safe, mi-o dai, rau de tot, la temelie. Ce naibii facem aici?! Jucam murdar si prost in acelasi timp?
Nu sunt neaparat dezamagita. Mi-e putin scarba. Sunt aproape de a imi reveni, de a ma ridica. Am avut 3 saptamani de chin, dar ce crezi? Se vindeca oamenii de cancer, nu se poate sa nu ma vindec eu de cineva:) De cineva care a fost cel mai frumos lucru care mi s-a intamplat in ultimii ani (in afara de Kate, fireste). Sunt fericita (cumva in nebunia mea) ca am trait cea mai frumoasa vara ever..
Am luptat 3 saptamani cu mine, cu lumea, cu prietenii. Am ascultat zeci de sfaturi si nu am aplicat nici macar unul. Am fost ocupata cu umilinta proprie, mi-a reusit teribil de bine:) Acum ma adun si vaz in jur.
Mi s-au ridicat pleoapele usor, cineva a avut grija sa ma trezeasca usor. Da, miroase a rahat. Ptiu! Inca vad luminitze si frumos. Si vad si uratul. Si vad si minciunile si oamenii falsi. Si ce crezi? Ii vad si is goi si nu imi pasa. Pentru ca "in my world we eat rainbows and poop butterflies".
So fuck off mother fuckers. va doresc o viata plina de curcubee si cacatoi care sa va zboare din cururile triste. Vai, ce m-am mai distrat! Nimic nu ma amuza mai tare decat o barfa despre mine. Iti dai seama ca de fapt..contez?! Fuck off din nou si la revedere.
(nu am chef sa pun nicio poza)
