Fetele dorm. Eu imi beau prima si singura cafea pe ziua de azi, cu un decalaj de 6 ore, dupa 2 ore de somn intre 8-10, gatit pentru fete si plimbat pe net si prin casa intru a strange frumos si deranj. Mai devreme o fata draga mie ma intreba asa:
- cum ai reusit sa te scuturi si sa fii pozitiva...dupa ce tatal minune te-a facut sa suferi?
- cum ai reusit sa vezi din nou partea frumoasa?
- si sa fii optimista ca vor veni iar lucruri bune?
Punctual treaba sta asa, caci mi-a dat de gandit si am gandit:01. M-am scuturat zi de zi cu moaca lui Katerina. Fiecare expresie a ei era Victorious Dadster, unu la unu. Cand iubesti un om, oricum il vezi in tot ce te inconjoara, dar la mine nici nu era nevoie sa ridic capul de pe perna..am avut-o pe Kate, am avut partea cea mai iubita din ta'su langa mine. Non stop. Ta'su a continuat sa ma faca sa sufar multa vreme si ma mai supara uneori, insa, paradoxal, tot el m-a ajutat sa il uit povestindu-mi o multime de povestioare despre mizeriile pe care le facea (mai in gluma, mai in serios, eu l-am crezut mereu mare crai, deci am aplecat urechea si bine am facut). Tatal minune a devenit astazi un prieten ok cu care sunt extrem de acra cand ma vad pentru ca sunt rea si ma enerveaza ca nu isi calca MEREU tricourile. Am zis si scris ca poate asa se prinde de ce sunt o scarbitza pe cand el e oarece hipster advertistic:)) Glumesc. Am vazut partea frumoasa pentru ca nu am mai avut parti urate care sa imi blocheze vederea..Am facut ceea ce auzisem ca merge cel mai bine: m-am inconjurat de oameni fara griji. O parte dintre ei sunt prietenii mei invizibili, dar pe bune daca ma deranjeaza vreodata cu ceva. De mai bine de 2 ani de zile sunt bine cu mine insami, am frustrarile mele de toanta, dar vai, cine nu le are?!Kate a fost cel mai bun lucru care mi se putea intampla, desi ma scoate din minti si isi mai ia cate una peste pampers sau se mai ridica in aer, de ciuf, legata printr-o coarda invizibila de mana mea, stiu ca ne iubim sincer si ca am cea mai buna prietena foarte aproape de mine, zi de zi. Cred ca o sa mi-o faca rau de tot pe la 4-5 ani cand o sa isi faca o matza de prietena la gradinita, dar nu ii bai, caci doar si eu am fetele mele cu care plec in club. Partea mea frumoasa nu a fost doar Kate. Am avut noroc de bani in acesti doi ani si mi-am infrumusetat viata stand multa vreme la bunica mea, la casuta dintre dealuri, cu familia mea. Apoi am avut bani sa plec la mare in Ro - in primul an si in Thassos, acasa, in al doilea an. Iaca, anul asta nu se vede nicio mare si recunosc, ma paste o depresie mai nasoala decat aia post-partum (si nu e o gluma). Dar..ce credeti? In continuare viata e frumoasa. Fac calcule, ma tot gandesc ce sa gatesc/scriu/vand ca sa plec pe insula, dar om vedea. Pana una alta cineva acolo sus ma iubeste si va aseza totul cum trebuie.Partea cu optimismul e o boala grava, mortala. Sora cu prostia ce ii drept..dar sht! ca nu stie toata lumea. eu cred ca m-am nascut optimista. Ma doboara foarte usor gandurile negre (de obicei ale altora catre mine sau in legatura cu ceva drag mie) dar e destul sa apara un SINGUR gand bun si sunt din nou tzupa-tzupa, in doua labute si cu urechile ciulite. De atat e nevoie. Am inteles dupa multi ani in care am fost prostuta ca e foarte important sa crezi in lucruri si sa spui asta. Cui? Tuturor. Nu oricine stie sa auda un sunet de greiere in multime:)Sunt love junkie. Tot ce este legat de iubire imi da viata, tot ce nu mai tine de iubire ma ucide. Am suferit ca un caine pentru pierderile altora, vazand tabloul in ansamblu, apoi m-am oprit, mi-am tras o palma peste frunte si am inteles: niciodata lucrurile nu sunt asa cum par, in ansamblu:) Si m-am oprit sa mai sufar pentru ca am vaga impresie ca pentru mine se sufera destul de putin:))Love junkie, am mai zis? Love junkie la nivel teoretic ce ii drept, pentru ca la partea practica am inteles ca sunt inca intr-o alta dimensiune in comparatie cu cei de pe planeta asta de amorezi. Ma antrenez intens sa ma regasesc, citesc si ma pun la punct!Sa ma plang ca nu mai am bani, ca nu ma pot duce la munca zilnic pentru ca am 2 ploade superbe cu care petrec 24 de ore pe zi? Neh! Ar fi o minciuna. Banii au devenit lipsiti de importanta in luna in care am putut sa traiesc cu vre'o 900 roni, dupa ce multa vreme nu mi-au ajuns circa 4000:)) Am inteles atunci ca tata (hahaha! ce bine ca nu citeste!!) a avut dreptate, am fost complet dementa si nici nu mi-am pus problema ca o sa treaca vremea de huzur si toate hainele/pantofii/mancarea/jucariile nu ma vor tine intr-un confort de care credeam ca am nevoie:)) In fapt nu am nevoie decat de zambet. Atat. Am devenit extrem de nervoasa din cauza chestiei cu banii pana cand m-a lovit iar o palma peste botic, de data asta. Am bani, cumpar toate prostiile, nu am, cumpar fix ce trebuie.Vacanta ramane durerea mea, ma doare stomacul de cate ori vad poze, la fel cum ma doare cand ma gandesc la o anumita iubire:)) Si ma tot uit si ma tot uit apoi sunt trezita la realitate si din uitat, uit. Uit si imi vad de treaba. Viata mea merge inainte minunat. Astept ziua in care o sa ma duc la birou, dupa ce am lasat-o pe Kate la gradinita, stiu ca o sa plang in masina ca o proasta, si apoi o sa ma rog sa treaca orele ca sa ma duc sa o iau, o sa imi fac 100 de griji ca nu o sa manance, ca o sa planga dupa mine si tot asa..Care bani, ce vacanta?! numai cand ma gandesc la gradinita o iau pe campii!!
Viata e vis! Daca nu ma crede cineva, sa faca bine sa intre intr-un tub din asta in timp ce eu apar ca prin farmec cu aparatul foto pe partea cealalta:)
