" Din bogata si puternica publicistica a lui Mircea Eliade, opt ani dupa Itinerariul spiritual ce pentru intaia oara punea problema tinerei generatii care se identifica si se recunoaste ca atare, retinem articolul numit „Mitul generatiei tinere” (1935). Acolo ne vorbeste de acea stare binecuvantata care este tineretea, „cand absolut toata lumea poate depasi conditia umana”, intruchipand vechiul mit romanesc al „tineretii fara de batranete si vietii fara de moarte”, dincolo de determinarile varstei biologice, ajungand la o viata „perfecta, plenara, fireasca – adica tanara”. Sperantele lui Eliade asupra caracterului unic al generatiei ce se ridica dupa sfarsitul primului razboi mondial s-au verificat, acei tineri au ramas ne-intrecuti in cautarea Absolutului, de o inalta spiritualitate ce, unita cu profunda lor eruditie, le-a asigurat multora un renume mondial.
Ne intrebam ce ar fi gandit Eliade despre colosalele potente ale noastre, ale celor ce aveam la „revolutie” 18-25 de ani, prima generatie ce putea gandi si scrie liber dupa infernalul holocaust comunist, atat de selectiv, care a secerat floarea elitei noastre si a zdrobit tot ce putea fi banuit de intelectualism sau spiritualitate.
In aceasta luna decembrie, la17 ani dupa Timisoara si masacrele din toata tara, nu putem decat constata ca generatia noastra nu numai ca nu s-a afirmat, dar – ceea ce este mult mai grav – nici macar nu s-a conturat. Raspanditi prin exil sau prin tara, nu am stiut sa ne adunam dincolo de acel dureros moment al Pietii Universitatii, dupa care am ajuns a ne raspandi care incotro, prada unei lumi necunoscute, ce-i imbogatea exponential pe vechii securisti si condamna la mansarde mizere, alcoolism si ratare pe tinerii creatori care, prin definitie, nu puteau exploata in folosul lor structuri economice cladite pe nationalizari si nepotism comunist. Dupa lunga noapte bolsevica, cei ce traisera in tara aveau inca frica insurubata in constiinta sau erau atat de uimiti de proaspata libertate de a vorbi si scrie fara cenzura incat au lasat pe mai tarziu rolul lor misionar, cel de a pastra vie memoria, tragand concluziile comunismului, fie si in mod usor ridicol, cu auto-suficienta caracteristica varstei. Iar cei ce scapasem de frica, prin trai indelungat in exil, nu i-am ajutat, nu i-am impins, multumindu-ne sa le rezumam lecturi pentru ei pana atunci inaccesibile sau incercand sa impartasim o credinta intr-un destin imperialist al tarii si culturii noastre, crez ce nu se marturisea decat in discutii de cafenele.
Regretam ca nu s-a facut un Nürnberg al comunismului? Spunem ca este injust? Dar cine oare ne impiedica pe noi, noi ce inca mai vrem si mai putem face acest lucru, sa facem dupa puterile noastre, fiecare cu farama lui de talent, teza, antiteza, sinteza, sa explicam pe limba tuturor monstruozitatea stalinista, si asta pana nu vom mai vedea pe umerii tinerilor de 20 de ani tricouri cu Che Guevara, sau, mult mai dureros, cu Ceausescu insusi?
Credinta noastra este ca nu mai putem asista doar cu dezgust la lichefierea coloanelor vertebrale, la dezintegrarea societatii romanesti, la inversarea valorilor, la renuntarea oricarei demnitati nationale, fara macar a releva aceste anomalii profunde si a incerca sa le combatem. Asistam la o banalizare si la o relativizare a ocupatiei sovietice, ce nu a luat sfarsit nici in 1989; nu rari sunt azi tinerii care se pretind comunisti, asa cum probabil parintii lor regreta vremurile ceausiste, in care, de bine, de rau, aveau o gheara de pui in farfurie, un apartament insalubru si impodobit cu turturi, dar cu o chirie aproape simbolica.
Din vina noastra s-a ajuns la aceasta banalizare, nu am facut destul in anii aceia gloriosi, cand a muta muntii ni se parea un minim efort. Cine oare in 1990 ar fi indraznit sa arboreze un tricou in slava lui Ceausescu, nume la auzul caruia tot omul scuipa, dupa care-si facea repede semnul crucii, pentru a alunga necuratul? Dar noi taceam. Aveam tineretea noastra de trait, si apoi eram convinsi ca bunul simt al romanului, hranit de scrierile predecesorilor nostri, nu va permite o repetare a istoriei.
Si iata ca acum, dupa 17 ani, vechii securisti si-au refacut o sfidatoare virginitate, ba sunt chiar respectati cu ajutorul confortabilelor conturi prin bancile straine sau romanesti. Creatori de cultura nu au ajuns – si nu au cum sa ajunga –, dar creatori de „opinie publica” au devenit aproape pe nesimtite.
Daca nici acum nu reactionam, nu punem mana pe condei, inca si inca o data, de cate ori va fi nevoie, pentru a explica acestori tineri „comunisti” sau indiferenti tragedia prin care a trecut poporul nostru, nu putem spera intr-o continuitate a sclipitoarei noastre culturi, faurite cu atatea jertfe prin exil sau prin temnitele comuniste. Nu putem spera ca acesti tineri de 20 de ani sa cunoasca – si cu atat mai putin sa-si insuseasca – autenticele valori crestine si nationale ale romanilor.
Putem scrie despre ce ne macina, despre acel Pitesti sau Aiud ale caror nume stau scrise in constiintele noastre cu litere de foc, fie si numai despre faptul ca cel mai invrajbit tortionar al Pitestiului isi termina viata de membru activ al societatii romanesti cu o pensie cocheta servita din banii obstesti, in libertate bineinteles, avand oricand posibilitatea de a se intalni cu vreunul dintre putinii fosti detinuti care ar fi supravietuit torturilor onfernale. Putem scrie oriunde ne publica, despre acele lucruri ce ne dor si vor continua sa ne doara.
Sa asteptam oare cuminti sa se indeplineasca blestemul din inchisori, sa vina Dunarea puhoi, spaland tara de gunoi, de urgia stalinista si de pleava comunista? Francezul din popor, intelept ca si taranul roman de odinioara, are o vorba de duh: „Cand omul isi aduce aminte, neamul supravietuieste” (Quand l’homme se souvient, le peuple se maintient). O ajunge oare o mana de oameni pentru a forma cimentul unei societati, atunci cand majoritatea ignora sau bagatelizeaza trecutul? Ne-om putea multumi sa pastram vie memoria in micro-celulele noastre, indurerindu-ne invariabil si la infinit la cateva pahare de vin cu aceiasi prieteni demult convinsi de aceste adevaruri, dand cu bocancii pentru a sparge usi deja larg deschise? O fi destul sa punem pe umerii copiilor nostri – si asa destul de fragilizati de acapararea copilariei lor de catre televizor si jocuri electronice – tragedia comunista fara a face NOI ceva, orice ?
Toti cei ce am avut norocul de a citi la o varsta frageda pe Nae Ionescu, Constantin Noica, Petre Tutea, Emil Cioran, Mircea Eliade, am crescut in umbra lor, simtindu-ne mici si ezitand a scrie, a ne da cu parerea atunci cand nu ne intreaba nimeni, ferm convinsi ca daca pana la Platon nu se scrisese tot, pana la noi sigur se infaptuise prin sclipirea unica a generatiei interbelice. Amarnica greseala! Chiar daca esentialul a fost scris, trebuie repetat, reformulat iarasi si iarasi.
Dupa atatia ani ce nu au fost inchinati menirii noastre, adica a arata prin fapta si prin scris calea luminoasa pe care o distingeam cu avantul si nebunia tineretii, momentul a sosit sa ne recunoastem ca si generatie, sa ne unim eforturile, adica sa scriem, in sens marturisitor si misionar. Sa scriem pentru a nu uita trecutul si pentru a ne descoperi un viitor. Deoarece subscriem crezului lui Bulgakov ca scrisul este „magic”. Si deoarece ajungem la varsta la care incepem sa ne gandim ca daca nu o facem acum, nu o vom mai face niciodata. Primatul si importanta scrisului, cel cotidian, efort prelungit in timp, ne-au fost indestul aratate de catre cei ce au pus bazele iubirii de tara si neam si ale luptei nationale. Cine dintre noi poate uita publicistica unui Eminescu, unui Goga, unui Eliade? Avem deja un oarecare sentiment al inutilitatii, intrebandu-ne cine in Tara Romaneasca mai citeste presa si cat anume am putea influenta ceva fie si in cultura, intr-o lume in care necinstea si lasitatea – si nu doar cele politicienesti – sunt mai degraba pretuite si recompensate. Dar frumoasa nebunie a lui Don Quijote nu ne sperie, si pana la urma nimic din ceea ce gandim si scriem nu poate fi absolut inutil. Daca durerile, zbaterile noastre misca zece tineri, daca zece suflete de romani isi pot depasi preocuparile strict materiale, daca cu ajutorul scrierilor noastre pot ajunge sa tinda daca nu spre Absolut, macar spre respectul spiritualului, scopul nostru va fi atins.
Zece. Cei zece pot forma, la randul lor, o elita, o generatie.
Am citit recent o piesa de teatru numita Cat Saturn va rasari, scrisa de Liviu Uleia. D-sa, excelent observator, nu creeaza o lume – in piesa decorurile, pe doua nivele, fiind dintr-un azil psihiatric –, ci retranscrie in acest cadru discutii banale din Uniunea Scriitorilor sau dintr-un oarecare minister din Romania post-revolutionara, unde, daca nu exista un interes financiar, toata lumea vorbeste impreuna pentru a se intelege separat. Or, cum polemica din Cat Saturn va rasari este in mod manifest lipsita de miza economica pentru personaje, replicile se succed, se incruciseaza, cateodata senzuale, deseori pline de umor (cunoscandu-l pe D-l Uleia, cu greu ni-l putem imagina lipsit de umor), fie el si negru, ba se si schiteaza un sistem filozofic. Autorul, la 39 de ani, filolog, are opere publicate, fiind atat poet, cat dramaturg si eseist. Face parte din generatia care la „revolutie” avea 18-25 de ani. D-l Uleia insa, ca si alti exponenti emeriti ai generatiei noastre, straluceste prin absenta D-sale din discutiile treburilor obstesti.
Tacerea noastra este dureroasa, nu pentru ca am lasa un loc neocupat sau pentru ca nu am face noi istoria, dar gandindu-ne la copiii nostri, pe care in anii de huzureala sau lupta zilnica impotriva saraciei, am gasit timp sa-i facem, la golul pe care-l vor resimti cand vor constata ca intre scriitorii realist-socialisti, ce sunt pe cale de a deveni referintele culturale ale acestui secol, si ei, tinerii, nu este... nimic.
Tine D-l Uleia neaparat sa se expuna unor asemenea concluzii din partea copiilor D-sale? Aceasta intrebare ne-o punem si noi, si o punem tuturor celor din generatia noastra care nu si-au secat izvorul fortelor vii incercand sa supravietuiasca in aceasta societate ingaduitor numita „liberala” sau „capitalista”, care nu s-au compromis iremediabil sau care, dupa expresia lui Eliade, mai pot trai altceva decat dezagreabila si putin glorioasa serie de procese biologice, psihologice, economice si sociale ce-i poarta mai lent sau mai rapid spre moarte.
Piesa D-lui Uleia este o radiografie fidela a haosului ce domneste in societatea romaneasca post-comunista. Menirea noastra insa, asa cum o intelegem noi, nu este de a fotografia naturi moarte, ci, cat avem inca acea licarire de nebunie numita tinerete, de a incerca sa ordonam acest haos fie numai si prin condei, singurul mijloc pe care il mai avem la indemana cinstit vorbind.
Aceste randuri sunt un indemn la lupta. Si, ca atare, durerosul strigat din temnita, cu acelasi nume al lui Radu Gyr, traduce perfect consternarea, stupoarea noastra de a vedea barbati de valoare demisionand din rolurile lor firesti. Oricata scarba ne-ar provoca forma actuala a mioriticei polis, nu avem voie sa dezertam, cu pumnii stransi sa tacem din gura, sa intrebuintam in loc de polilalie ermetismul, sa fugim in munti pana sa fi inceput lupta, daramite sa se fi sunat retragerea... Nu dor nici luptele pierdute,/ nici ranile din piept nu dor/ cum dor acele brate slute/ care sa lupte nu mai vor...
Am putea concluziona prin: „Ascute-ti, asadar, pana de gasca, ia hartia si la morile de vant!”. Sau prin a ne intreba cat ne-o mai fi ramas in clepsidra inainte de a o intoarce definitiv, cand ne vom dispensa de a mai pomeni vreodata ceva despre tineretea si avantul nostru, renuntand pana si a intelege acea tinerete fara de batranete invocata de inaintasii nostri.
Mircea Eliade spunea ca timpul pe care ni-l ingaduie viata pentru totala noastra depasire, pentru trairea unui mit, este limitat. Este intotdeauna timp pentru creatii de orice fel, artistice, sociale, filozofice. Tragea concluzia in 1965 ca generatia sa nu a avut decat 12 ani de libertate creatoare. Apoi a venit ocupatia sovietica si totul a amutit.
Oare generatia noastra cat va mai avea?"
Simona NICULESCU
sâmbătă, 5 mai 2007
Bordeaux ..sa traiasca si NOROC!
Dupa o mica sesiune depresionara si o incercare partial reusita de a salva viata micului pui de papagal, am trecut la lucruri lumesti. Decat sa plang mai bine beu un vin rosh, cu dor de Simona si strigand Noroc! Nu stiu cine mi-a dat vinul asta! Nici nu stiu daca e al meu sau al fameliei, dar nu imi pasa. Vinul rosh merge si la bine si la rau. Chateau Gabard. 2004. Un an bun as zice:) Hihihihihi! Doamna mea de la Maison Alfort, tu cu siguranta nu ma citesti, insa te salut cu drag si dor! Intru amintirea minunatelor mese si a bunului vin frantuzesc, a noptilor cu muzica si suflet romanesc, iti spun de departe, de ACASA: Noroc piso!
Si te citez in urmatorul post.
Si te citez in urmatorul post.
Tenisii de weekend!
Zilele de sambata si duminica sunt alea de fashion victim, caci iesim din masina si circulam intre oameni. Deci! A se pune tenisi cu paiete roz si mov, a se lua ochelarii de soare si a se sumeti blugii. Cu picioarele pe banca va rog, sa se vada floarea cea manual cusuta de chinezoiaca Li Wu Xing Shaolin.
Good news! Good advices! How To Cook While Drunk
Remember: with cooking, the most important thing is hygiene. So before you begin, stumble into the bathroom. Then pick up a bar of soap and stare at it for about thirty seconds while rocking backwards and forwards. Try to remember why the fuck you are in your bathroom holding a bar of soap. Leave bathroom.
You now need to find the kitchen. Think hard, you must have left it around here somewhere. Stumble in its general direction, placing your hand against the wall. This will help support you and maybe if you're lucky you'll find a light switch as well. Light could help at this point. If things are rotating, try rotating in the opposite direction to make them stay still. After entering the kitchen, turn on the light and stare blankly. After a minute or two, realize that this is not the kitchen, unless you recently put a bed in the middle of your kitchen. Keep stumbling from room to room until you find the kitchen. If you are single, you can skip this. If you are married, you need to remember that loud noises in the kitchen could wake your spouse, and you're in no condition to try to win an argument with anyone sober. So it's important to move with exaggerated caution whilst inadvertently making loud noises anyway, in order to preserve the precarious delusion that you're being considerate. Now you're ready to begin.
My recipe: open a spinach can d'aucy. Put it in the microwave for 1-2 min, in a white plate, without metal..or if you want to see small shining stars inside your microwave, use a plate with metal in it:))
Open the fridge and chose a nice smiling egg. Put a pan with some oil in it on fire and don't smash the smiling egg...try to "open" it with tender. When your egg is white you can put it on you spinach plate..Easy. You must
enjoy your food.
You now need to find the kitchen. Think hard, you must have left it around here somewhere. Stumble in its general direction, placing your hand against the wall. This will help support you and maybe if you're lucky you'll find a light switch as well. Light could help at this point. If things are rotating, try rotating in the opposite direction to make them stay still. After entering the kitchen, turn on the light and stare blankly. After a minute or two, realize that this is not the kitchen, unless you recently put a bed in the middle of your kitchen. Keep stumbling from room to room until you find the kitchen. If you are single, you can skip this. If you are married, you need to remember that loud noises in the kitchen could wake your spouse, and you're in no condition to try to win an argument with anyone sober. So it's important to move with exaggerated caution whilst inadvertently making loud noises anyway, in order to preserve the precarious delusion that you're being considerate. Now you're ready to begin.
My recipe: open a spinach can d'aucy. Put it in the microwave for 1-2 min, in a white plate, without metal..or if you want to see small shining stars inside your microwave, use a plate with metal in it:))
Open the fridge and chose a nice smiling egg. Put a pan with some oil in it on fire and don't smash the smiling egg...try to "open" it with tender. When your egg is white you can put it on you spinach plate..Easy. You must
enjoy your food.Dor de MAREEEEEEEEEEEEEE!!!!!!!!!!!!
Mi-e un dor de mare, de apa, de slapi mei si de paharul care se plimba cu mine pe plaja. Mi-e dor de soarele care ma iubeste goala sau imbracata, de parul meu sarat si mai blond, de cafeaua de dimineata..Mi-e dor de apa, de scoici, de agate, de pietre, de crabi, de guvizii halucinogen inotand. Mi-e dor de toate marile lumii, nu numai de a noastra. Mi-e dor de Costinesti in 1998, de dansul meu la terasa de 1 mai, de somnul pe plaja pe chez-longue cu o gasca de punkari cu nume ciudate care avea grija de mine ca de un copi, mi-e dor de trenul Costinesti-Neptun care a mers cel mai repede din lume ca sa ma duca undeva unde venea un El..mi-e dor de decoperirea Vamii in 1999 sau 2000, cu Almeti minunati si cu mama Radu care ne iubea pe toti ca pe copii ei, mi-e dor de Lumi neagra si goala pe plaja razand de chilotii mei de baie, de Dona care iesea cu periuta de dinti in dinti si inca netrezita din somn, de la Bibi de la budele cool..Mi-e dor de Mamaia si de Kudos si de Schultz. Si de Alina de demult. Mi-e dor de dansat pe mese, de hainele mele care acum nu mai sunt potrivite..De parul meu scurt, de nici un make-up pe fatza, de blugii largi si maieeeleee mele unul peste altul. M-am babotermit si ma transform intr-o varzuca cu posetica si cu dres, futu-i..Desi ma simt acum 10 ani, cumva cred ca "societatea" vrea sa ma port ca la 30. Ceea ce ma scarbeste ireversibil. Pentru ca nu vreau sa am 30, nu vreau sa am "program", nu vreau sa am "tinute"..Vreau sa ma bucur ca termin facultatea ca si cand as avea 25 de ani. Vreau sa plec la mare dupa licenta 1 luna de zile, sa manac crenvustei si clatite si sa fiu fericita si fara griji. M-am transformat intr-un om pe care nu il cunosc, care nu imi place. Un om care are responsabilitati si care se lupta cu demonii din el si din jur. .
Undeva pe drum am patit ceva care m-a schimbat. Nu cred ca banii schimba un om..Oricum nu am asa de multi bani incat sa fiu altcineva, insa ma gandesc cu groaza: unde sunt eu?! Atat de mult au contat cei din jurul meu incat sa ma schimb in cine cred ei ca sunt si sa uit de mine, aia de demult?
Imi este dor de mare, imi este dor de lipsa de griji, imi este dor de ceva ce am avut si nu stiu unde zace in mine.
Nu stiu sa pun un filmulet in postul asta, asa ca il pun pur si simplu pe acolo pe blog sa imi aduca mereu aminte de mine demult. Dansand, intr-o Vama sau la o mare care nu mai are nici o legatura cu Vama de azi.
I am the passenger
And I ride and I ride
I ride through the citys backside
I see the stars come out of the sky
Yeah, theyre bright in a hollow sky
You know it looks so good tonight
Undeva pe drum am patit ceva care m-a schimbat. Nu cred ca banii schimba un om..Oricum nu am asa de multi bani incat sa fiu altcineva, insa ma gandesc cu groaza: unde sunt eu?! Atat de mult au contat cei din jurul meu incat sa ma schimb in cine cred ei ca sunt si sa uit de mine, aia de demult?
Imi este dor de mare, imi este dor de lipsa de griji, imi este dor de ceva ce am avut si nu stiu unde zace in mine.
Nu stiu sa pun un filmulet in postul asta, asa ca il pun pur si simplu pe acolo pe blog sa imi aduca mereu aminte de mine demult. Dansand, intr-o Vama sau la o mare care nu mai are nici o legatura cu Vama de azi.
I am the passenger
And I ride and I ride
I ride through the citys backside
I see the stars come out of the sky
Yeah, theyre bright in a hollow sky
You know it looks so good tonight
vineri, 4 mai 2007
De demult
De cand ma stiu am niste probleme vis-a-vis de ce simt..cum sa zic. Ca in Marcel Proust cu "madelene" -a lui... Am gasit un site al carui link e mai sus. Nu am nimic rusesc in sange (din cate stiu!), insa am fost fascinata de cand ma stiu de orice lucru legat de Mama Rusie, de la tarul Petru cel Mare, pana la Romanovi, de la Alla Pugacheva pana la melodiile in rusa ale Zdobilor moldovani. E adevarat ca la fel de tare ma "intoarce" o anumita muzica tiganeasca (si tu stii despre ce vb cand eu zic Kaly Jag si pe tine te umfla rasul si ma faci tiganca, de parca ar fi ceva rau in asta:)))).
Am gasit pe site muzici, poze cu obiecte, povesti..Lucruri care nu imi sunt decat partial familiare, dar care ma duc cu gandul si cu sufletul departe. Rahat, eu nici nu cred in reincarnare. Si oricum primordial ar fi fost sa fiu tiganca, nu rusoaica. Tiganca din Mama Rusie?! Razi Boji moi cat poti de biata ta prietena treaza:)
Eu nu am avut magnetofon. Avea Arvat si trageau ai mei chefuri cu muzica lui. Am avut o singura insigna cu un urs MISA!! il iubeam pe Misa!! si multe reviste de la targurile de la Romexpo - TIB se numea, nu? Am avut cercei de argint rusesti, cu o piatra frumoasa, am avut parfumuri tari - pun pariu ca am si acum acasa o sticla ciudata in care s-a cristalizat parfumul - o am de la Lys, si-a facut candva curatenia si nu am lasat-o sa arunce nimic, caci eu sunt un harciog:)) Si mai stiu cuvinte in rusa, de parca undeva in timp am vorbit mult in limba asta.
Leningrad....Taras-Bulba..cantecul despre un stejar care statea in camp..alfabetul..si profa mea de rusa, o micuta doamna cu parul alb.
Nu cred ca am nostalgii comuniste, eram o pice, habar nu aveam care e treaba cu politica, insa ce tin minte erau partile frumoase..
Habar nu am sa pun o melodie pe blogul asta, insa pe site is toate si se salveaza cu click dreapta si save target us:)
Nu zaiet, nu pagadi!
Un alt fel de arta - Plangaciosi&muciosi vazuti de Jill Greenberg
cand eram mici tata ne facea zeci de poze. Pentru ca era fotograf si pentru ca ne iubea. Si noi nu vroiam. In multe poze si eu si Sabineta avem genele ude de lacrimi..Nu il uram, insa ne enerva cu atata pozat. Cand am sarit cu fatza in perete si mi-am spart cei doi dinti din fatza (care oricum erau cracanati si mari ca niste lopetzele) tata a vrut sa ne faca poza, sa tinem minte cat de tampite suntem..Apoi Sabi, la o scurta perioada dupa mine, a cazut pe toboganul din spatele blocului si si-a spart si ea cele doua lopetele. Avem poze cu breton, fara, cu dinti, fara dinti, in casa, afara, sub masa, pe masa, in cada, pe bicicleta, cazand cu bicicleta, in parc, la el la unitate - facand pipi - cu o moaca din aia de pice surprinsa cu chilotii in vine..ei!aveam doar 6 ani..
Si azi gasesc una la fel de nebuna ca tata. Jill a descoperit frumusetea unui copil care plange intr-o zi cand incerca sa aiba o sedinta photo si piciul nu vroia..Toti acesti minunati nu au suferit nici o trauma pentru a fi fotografiati, sunt copii ai prietenilor lui Jill, chiar si fiica-sa este intr-o fotografie. Oricum este cert - oamenii mici sunt printre cele mai frumoase lucruri care exista. Chiar si plangand sunt deosebiti. :((
Alt citat!! I love it!!!!
- Do you wanna kiss me?- ...
- Do you wanna kiss me?
- I just want to.. kiss you.. fuck you.. so I just want to fuck you, you know..
- All right.
- All right?
- Yeah. You buggin' man.
- I mean, I don't want you sad I said I just want to fuck you, you know..
- I wanna fuck you too. I do.. I really do.
- True?
- For real.
Special section for CTL
- Do you wanna kiss me?
- I just want to.. kiss you.. fuck you.. so I just want to fuck you, you know..
- All right.
- All right?
- Yeah. You buggin' man.
- I mean, I don't want you sad I said I just want to fuck you, you know..
- I wanna fuck you too. I do.. I really do.
- True?
- For real.
Special section for CTL
Citat cu ghilimele
"bucuresti, noaptea, 3-4 am(fragment)-
...
- uite coaie, mos craciun!
instinctiv ma uit in spate.
un nene cu barba mare, alba, un fes negru, imbracat in negru, si cu o geanta mare pe umar.
mergea cu pasi grabiti si cu nasul afundat intr-o carte, citind din mers..
la lumina lanternei.
mut, il urmaresc cu privirea..
cind ajunge in dreptul nostru, ne arunca o privire scurta.
o fi crezut ca ridem de el.(n.a.)
acum ma gindesc - daca mos craciun se imbraca in negru, inseamna ca stie el de ce.dar, eu personal, l-am iertat."
CTL
...
- uite coaie, mos craciun!
instinctiv ma uit in spate.
un nene cu barba mare, alba, un fes negru, imbracat in negru, si cu o geanta mare pe umar.
mergea cu pasi grabiti si cu nasul afundat intr-o carte, citind din mers..
la lumina lanternei.
mut, il urmaresc cu privirea..
cind ajunge in dreptul nostru, ne arunca o privire scurta.
o fi crezut ca ridem de el.(n.a.)
acum ma gindesc - daca mos craciun se imbraca in negru, inseamna ca stie el de ce.dar, eu personal, l-am iertat."
CTL
Care/cum suntem?
PASIONATII - ambitiosi care realizeaza tensiune extrema a întregii personalitati; activitate concentrata pentru un scop unic; dominatori, apti pentru a conduce. Stiu sa-si stapâneasca si sa utilizeze violenta. Serviabili, onorabili, iubesc societatea. Având simt profund al grandorii, stiu sa-si reduca nevoile organice, merg uneori pana la ascetism.
Valoare dominanta: opera de înfaptuit.
COLERICII - generosi, cordiali, plini de vitalitate, si exuberanta, optimisti; în general excitabili, adesea fara gust si masura. Activitatea lor e intensa, febrila, si multipla. Se intereseaza de politica, iubesc poporul, cred în progres, sunt revolutionari. Dotati cu aptitudini oratorice, plini de impetuozitate, antreneaza oamenii.
Valoare dominanta: actiunea.
SENTIMENTALII - ambitiosi ce ramân mereu în stadiul de aspiratie. Meditativi, introvertiti, schizotimi. Adesea melancolici si nemultumiti de ei însisi; timizi, vulnerabili, scrupulosi; îsi alimenteaza viata interioara prin ruminatia trecutului. Nu stiu prea bine sa intre în relatii cu oamenii, si cad usor în mizantropie. Neabili, se resemneaza dinainte cu ceea ce puteau totusi sa evite. Individualisti, au un sentiment viu al naturii.
Valoare dominanta: intimitatea.
NERVOSII - cu dispozitie variabila vor sa epateze si sa atraga atentia. Indiferenti la obiectivitate, simt nevoia de a înfrumuseta realitatea (ajungând de la minciuna la fictiune poetica). Au un gust pronuntat bizar, oribil, macabru. Muncesc neregulat si numai ce le place. Au nevoie de excitatii pentru a se smulge inactivitatii si plictiselii. Inconstanti în afectiunile lor: repede sedusi, repede consolati.
Valoare dominanta: divertismentul.
FLEGMATICII - oamenii obisnuintelor, respecta principiile, punctuali, obiectivi, demni de credinta, ponderati, cu dispozitie afectiva egala. În general impasibili, rabdatori, tenaci, lipsiti de orice afectare. Civismul lor e profund, religia lor are caracter mai ales moral. Agreeaza sistemele abstracte.
Valoarea dominanta: legea.
SANGVINICII - extrovertiti, pot face observatii exacte si dovedesc un remarcabil simt practic. Le place lumea, unde se comporta politicos, sunt spirituali, ironici, sceptici. Stiu sa manevreze oamenii, sunt abili diplomati. Liberali si talentati în politica, au putin respect pentru marile sisteme si pun accent pe experienta. Probeaza initiativa si o mare suplete de spirit. Oportunisti.
Valoare dominanta: succesul social.
APATICII - închisi, secretosi, repliati în ei însisi, dar fara viata interioara frematatoare. Sumbri si taciturni, râd rareori. Sclavi ai obisnuintelor, conservatori. Tenaci în aversiunile lor, sunt dificil de reconciliat. Cei mai putin vorbareti dintre oameni, le place singuratatea. Desi indiferenti la viata sociala, ei sunt în general cinstiti, iubesc adevarul, onorabili.
Valoare dominanta: linistea.
AMORFII - disponibili, concilianti, toleranti prin indiferenta, dau adesea dovada de o încapatânare pasiva tenace. În ansamblu au "caracter bun". Neglijenti, lenesi, nepunctuali. Indiferenti fata de trecut mai mult decât fata de viitor. Au adesea aptitudini catre muzica (executanti) si teatru.
Valoare dominanta: placerea.
Valoare dominanta: opera de înfaptuit.
COLERICII - generosi, cordiali, plini de vitalitate, si exuberanta, optimisti; în general excitabili, adesea fara gust si masura. Activitatea lor e intensa, febrila, si multipla. Se intereseaza de politica, iubesc poporul, cred în progres, sunt revolutionari. Dotati cu aptitudini oratorice, plini de impetuozitate, antreneaza oamenii.
Valoare dominanta: actiunea.
SENTIMENTALII - ambitiosi ce ramân mereu în stadiul de aspiratie. Meditativi, introvertiti, schizotimi. Adesea melancolici si nemultumiti de ei însisi; timizi, vulnerabili, scrupulosi; îsi alimenteaza viata interioara prin ruminatia trecutului. Nu stiu prea bine sa intre în relatii cu oamenii, si cad usor în mizantropie. Neabili, se resemneaza dinainte cu ceea ce puteau totusi sa evite. Individualisti, au un sentiment viu al naturii.
Valoare dominanta: intimitatea.
NERVOSII - cu dispozitie variabila vor sa epateze si sa atraga atentia. Indiferenti la obiectivitate, simt nevoia de a înfrumuseta realitatea (ajungând de la minciuna la fictiune poetica). Au un gust pronuntat bizar, oribil, macabru. Muncesc neregulat si numai ce le place. Au nevoie de excitatii pentru a se smulge inactivitatii si plictiselii. Inconstanti în afectiunile lor: repede sedusi, repede consolati.
Valoare dominanta: divertismentul.
FLEGMATICII - oamenii obisnuintelor, respecta principiile, punctuali, obiectivi, demni de credinta, ponderati, cu dispozitie afectiva egala. În general impasibili, rabdatori, tenaci, lipsiti de orice afectare. Civismul lor e profund, religia lor are caracter mai ales moral. Agreeaza sistemele abstracte.
Valoarea dominanta: legea.
SANGVINICII - extrovertiti, pot face observatii exacte si dovedesc un remarcabil simt practic. Le place lumea, unde se comporta politicos, sunt spirituali, ironici, sceptici. Stiu sa manevreze oamenii, sunt abili diplomati. Liberali si talentati în politica, au putin respect pentru marile sisteme si pun accent pe experienta. Probeaza initiativa si o mare suplete de spirit. Oportunisti.
Valoare dominanta: succesul social.
APATICII - închisi, secretosi, repliati în ei însisi, dar fara viata interioara frematatoare. Sumbri si taciturni, râd rareori. Sclavi ai obisnuintelor, conservatori. Tenaci în aversiunile lor, sunt dificil de reconciliat. Cei mai putin vorbareti dintre oameni, le place singuratatea. Desi indiferenti la viata sociala, ei sunt în general cinstiti, iubesc adevarul, onorabili.
Valoare dominanta: linistea.
AMORFII - disponibili, concilianti, toleranti prin indiferenta, dau adesea dovada de o încapatânare pasiva tenace. În ansamblu au "caracter bun". Neglijenti, lenesi, nepunctuali. Indiferenti fata de trecut mai mult decât fata de viitor. Au adesea aptitudini catre muzica (executanti) si teatru.
Valoare dominanta: placerea.
Despre URBAN si poveste..
In fatza blocului meu tinde sa se ridice (si nu reuseste) un nou bloc, din acela cu 12-13 etaje si cu penthouse la ultimele doua etaje. Tinde de cateva luni. Probabil ca ar fi putut sa se miste mai repede cu lucrarile, daca terenul ar fi fost propice constructiei de imobile. In locul unde sapa astia cu indarjire a fost pret de zeci de ani o gropa. Se numea "valea" in copilaria noastra. Era un cartier de case, cu oameni care avea curti si ciresi si capsune, garofite .. gospodarii. La un moment dat, prin 1986 cred, Nea Nicu a matrasit tot pentru a face loc minunatului proiect nefinalizat Canalul Mihailesti-Cornetu-Vacaresti-Dunare-Marea Neagra. Tot atunci a fost daramata si Manastirea Vacaresti..imi aduc aminte cat ne chinuiam sa sarim gardurile inalte pentru o capusinica jumatate cruda..Au ras totul de pe fatza pamantului, serele, nucii inalti si superbi in care "locuiam" vara inteaga si cantam "Racheta alba, pamant intre stele, copilarie visand!". Apoi a inceput nebunia. Au construit un dig urias si au umplut spatiul dintre dig si strada noastra cu tone de pamant. Mii de masini carau pamant, vorbim de mii de metri cubi..Apoi au incercat sa finalizeze lacul. Lacul Vacaresti trebuia sa fie o minunatie, azi este un ecositem cum nu gasesti in nici o capitala europeana. Avem lebede, pescarusi, rate si gaste salbatice, gainuse din alea de balta, o multitudine de specii de pesti, serpi..este o micro delta cu un climat diferit de cel din oras, dat fiind ca totul se "petrece" intr-o zona depresionara.
Pentru ca intr-o zona mai inalta se ridica de circa 1 an si jumatate un complex de locuinte (Jupiter), cineva, de la o firma concurenta probabil, cu neste spagi bine plasate, a obtinut aprobarea (cred ca au avut o aprobare!) de a ridica un bloc pe un teren care din pacate nu are aceleasi caracteristici ca cel pe care se ridica Jupiterul. Pentru ca ceea ce idiotii nu stiu este ca acolo unde sunt cele trei blocuri Jupiter se afla culmea dealului, varful, terenul este solid. Aici unde se darama noaptea tot ce fac ei ziua nu era pamant! era groapa. Probabil ca au facut diverse teste si masuratori in alta parte pentru a obtine aprobarea de constrctie, insa s-au inselat amarnic. De cam o luna de zile strada Cercetatorilor cade in haul sapat de ei pentru baza minunatei cladiri pe care spera sa o ridice. La inceput a cazut bordura, si nimeni nu a facut nimic. Apoi a plouat. Si a mai cazut o parte. Constinciosi, domnii cu lucrarea au ingradit o parte din strada, mai putin de jumatate. Apoi a mai cazut ceva din strada si se pare ca s-au sezizat "organele". Am ratat circul cu cei de la cadastru si cu unii vecini care au facut reclamatia. Din barfe am inteles ca li s-a dat un termen de reparare a strazii. 1 luna de zile. De cand au fost "organele" la fatza locului cercetez cu maxima atentie cele ce se petrec in groapa. Ma plicitsesc de moarte caci nu se intampla nimic. Oamenii mai mult gandesc decat muncesc, ii vad mereu extrem de preocupati. Este foarte posibil sa nu existe o solutie de reparare a strazii..Cum sa va esplic..Jumatate din strada a cazut in groapa. Sub strada se afla un fel de tunel prin care ne plimbam noi cand eram mici si ne trezeam 10 strazi mai depararte. Bucata care a ramas intreaga este ingradita, strada este blocata, ceea ce este minunat pentru ca daca nu o blocau cu siguranta intr-o dimineta ne trezeam cu tot cu bloc si masinile aferente in groapa lor.
Ce imi este clar este ca baietii habar nu au cum sa repare strada. Pentru ca singura solutie ar fi sa ridice un perete de sustinere, un zid mai inalt decat nivelul initial al strazii, un zid care sa sustina strada si totodata sa le permita lor sa isi ridice sandramaua. Cumva. Nu stiu cum si unde vor sa o ridice de fapt. Vom fi atat de aproape de ei incat o sa va pot spune cu ce balsam isi spala locatarul din blocul vecin izmenutele.
Proiectul - desenat pe hartie - arata minunat. Ca si proiectul Jupiter. Trei cladiri minunate, strazile din jurul lor perfecte, spatii verzi, apa. Nu a desenat nimeni vacutele si oitele care pasc in fatza blocurilor! Nimeni nu a desenat Lacul Vacaresti cu lebedele si cu tonele de gunoi aruncate de minunatii locatari din Berceni, nimeni nu a desenat micul castel al homelessei care de un an de zile doarme in camp si se acopera cu niste catei.
Deja soarele nu imi mai rasare in geam. Acum este ascuns de unul dintre cele trei superbe blocuri Jupiter. Ma bucur pentru cei care vor locui acolo, insa nu stiu daca ei se vor bucura de cantecul broscarimii din verile fierbinti, de tipatul perscarusilor in fiecare dimineata, de bufnita care mai bu-hu-hu pe la geam, de zecile de lilieci care taie aerul si scot sunete pe care eu le aud si tata nu:)
Welcome to my fairytale!
joi, 3 mai 2007
LA DEMOCRATIE A UN PRIX, CELUI DE LA LUTTE! UN PEUPLE DOIT LUTTE POUR SES LOIS!
Primit de o prietena.CITITI VA ROG CU ATENTIE!
ALAIN JACQUES E. A. GODON.
Raspunsul din România a unui om bine informat, referitor la mesajul : Basescu demis de corupti.
"Problema mie mi se pare mult mai grava , cu implicatii profunde si cu bataie lunga de tot pentru viitorul Romaniei.
Vreau sa spun de la inceput ca Basescu, pe care il cunosc personal, nu trebue idealizat. Este si el un produs al sistemului " ticalosit " pe care il condamna, este un tip de "mitica" smecher si uns cu toate alifiile, probabil colaborator si el al securitatii, chair daca dosarul nu se gaseste ( nu era posibil inainte de 1989 ca cineva, oricit de capabil ar fi fost, sa ajunga sef de agentie NAVROM la Anvers, fara sa fi fost omul securitatii , cu acte sau nu ). Este insa foarte inteligent, stie sa manipuleze multimile amorfe needucate politic din Romania si mai ales a avut taria sa inteleaga ca viitorul Romaniei nu poate fi garantat decit de America ( prin intermediul NATO si direct ) si de apartenenta la Uniunea Europeana. Pentru asta, trebuia sa dovedeasca reformarea justitiei si ruptura de comunism . Si de aicea i se trage., fiindca a indraznit sa se gindeasca mai sus de propriile interese, sa se gindeasca si la interesul tarii.
In primul rind, Basescu nu a fost demis numai de corupti, desi parlamentul este o adunatura de derbedei politici, consecinta a votului pe liste si a supravietuirii structurilor comuniste timp de peste 15 ani.
Ostilitatea fata de el este evident condusa de oamenii directi ai Moscovei:
- PSD-ul lui Iliescu, cel care a fost si ramine agent fost sovietic si acum rus.
- Liberalii lui Dinu Patriciu, magnatul petrolului romanesc, ale carui rafinarii nu pot functiona fara petrol rusesc si care este virful de lance al patrunderii capitalului rusesc in petrolul romanesc, lucru esential pentru Rusi, acum cind Romania este membra a EU
- Vechea securitate, al carei exponent este Dan Voiculescu ( il cunosc bine si pe acesta ), general sub acoperire inainte de 1989 si cel prin firma caruia ( CRESCENT ) se operau ianinte de 1989 toate operatiile in valuta ale Securitatii.
Au alergat imediat sub stindardul anti - Basescu:
- UDMR, caruia ii convine orice instabilitate in Romania, desi participa la guvernare de 10 ani, pentru a-si promova ideile de autonomie teritoriala in Secuime
- Partidul Romania Mare al lui Vadim, adunatura de securisti si oportunisti, care mai are sustinatori printre nostalgicii comunisti, iubitori prin formatie ai Rusiei, si care va dispare cind si acestia vor dispare fizic, morti de batrinete. Copii lor sint mai elevati decit nebunia lui Vadim, sint astazi liberali sau PSD-isti.
Ce i-a deranjat pe Rusi:
1. Declaratiile clare pro americane si anti rusesti ale lui Basescu , de doi ani incoace . L-a repezit pe ministrul de externe rus , care " regreta " ca Romania nu s-a consultat cu Rusia in problema bazei americane din Dobrogea, spunind: Nici Rusia nu s-a consultat cu noi cind ne-a amenintat si ne-a cotropit continuu, ultima oara pentru 50 de ani. Apoi , a declarat ca nu va accepta ca Marea Neagra sa redevina un lac rusesc. Si multe altele, inclusiv atitudinea in problema Basarabiei si Transnistrie, care nu puteau fi trecute cu vederea la Moscova
2..Amenintarea cu puscaria pe motive de coruptie sau altele, a protejatilor directi : Iliescu, Nastase, Voiculescu
3. Posibila reactivare a dosarului privatizarii ROMPETROL ( Dinu Patriciu ) si al vinzarii energiei la pret de nimic catre ALPROM Slatina ( implicat Codrut Seres, fostul ministru al econimiei, omul lui Dan Voiculescu. ALPROM fiind proprietate ruseasca directa ) care ar stinjeni interesele economice expansioniste rusesti
4. Condamnarea drept "criminal si nelegitim" a regimului comunist
( Raportul Tismaneanu, cu toate greselile lui inacceptabile pentru orice om informat si clar filo-semit ), acum cind Putin declara ca detramarea Uniunii Sovietice a fost cea ma mare greseala a sfirsitului secolului 20.
Situatia , din pacate le este favorabila Rusilor. Nu stiu cine din exterior il poate sprijini acum pe Basescu, in lupta sa inegala pe care o duce de fapt cu Rusia , prin exponentii ei din Romania.
1. In Franta sint alegeri peste doua zile.
2. In Anglia, Tony Blair va parasi conducerea guvernului peste doua luni.
3. In America, pozitia lui Bush este din ce in ce mai subreda.
4. In Germania, Dna Merkel este departe de a fi o "iron lady" si este preocupata in a-i guguli pe Rusi pentru a nu-i sista alimentarea cu gaze naturale.
Rusia, care acum negociaza infiintarea unui fel de OPEC pentru gaze, este intr-o pozitie foarte, foarte puternica.
Nu cred ca trebuie iesit in strada. Asta ar da un semnal foarte prost privind implementarea reala a democratiei de tip occidental in Romania.
Si asa, cred ca Germania, Olanda si Tarile Nordice care au ezitat pina in ultimul moment asupra admiterii Romaniei in UE, jubileaza si pregatesc masuri : prima va fi de ordin juridic, cu urmari incalculabil de grele. Hotaririle instantelor judiciare romanesti nu vor avea putere in Uniunea Europeana. Stiti ce inseamna asta, in special in ceeace priveste litigiile cu companiile straine care opereaza in Romania ? Pentru cel mai mic " afront" adus unei compoanii straine sau unui cetatean strain , orice instanta judiciara straina poate ordona blocarea fondurilor Romaniei din bancile straine, fara a tine cont de nici o hotarire a justitiei Romanesti. Au fost oare capabili derbedeii din Parlamentul Romaniei sa cintaresca astfel de consecinte ale deciziei lor ?
Romania a fost data inapoi cu cel putin cinci ani si nu trebuie sa agravam situatia.
Ce trebuie facut? Sa se participe masiv la vot in ziua referendumului si sa se voteze pentru Basescu. Trebuie dusa o campanie asidua printre rude, prieteni, cunoscuti, oameni de pe strada, in acest sens. Interesele Romaniei, cer ca situatia sa fie rezolvata calm, la vot si nu in strada.
Te rog daca poti, trimite acest raspuns la cei care ti-au trimis mesajul si la altii"
ALAIN JACQUES E. A. GODON.
Raspunsul din România a unui om bine informat, referitor la mesajul : Basescu demis de corupti.
"Problema mie mi se pare mult mai grava , cu implicatii profunde si cu bataie lunga de tot pentru viitorul Romaniei.
Vreau sa spun de la inceput ca Basescu, pe care il cunosc personal, nu trebue idealizat. Este si el un produs al sistemului " ticalosit " pe care il condamna, este un tip de "mitica" smecher si uns cu toate alifiile, probabil colaborator si el al securitatii, chair daca dosarul nu se gaseste ( nu era posibil inainte de 1989 ca cineva, oricit de capabil ar fi fost, sa ajunga sef de agentie NAVROM la Anvers, fara sa fi fost omul securitatii , cu acte sau nu ). Este insa foarte inteligent, stie sa manipuleze multimile amorfe needucate politic din Romania si mai ales a avut taria sa inteleaga ca viitorul Romaniei nu poate fi garantat decit de America ( prin intermediul NATO si direct ) si de apartenenta la Uniunea Europeana. Pentru asta, trebuia sa dovedeasca reformarea justitiei si ruptura de comunism . Si de aicea i se trage., fiindca a indraznit sa se gindeasca mai sus de propriile interese, sa se gindeasca si la interesul tarii.
In primul rind, Basescu nu a fost demis numai de corupti, desi parlamentul este o adunatura de derbedei politici, consecinta a votului pe liste si a supravietuirii structurilor comuniste timp de peste 15 ani.
Ostilitatea fata de el este evident condusa de oamenii directi ai Moscovei:
- PSD-ul lui Iliescu, cel care a fost si ramine agent fost sovietic si acum rus.
- Liberalii lui Dinu Patriciu, magnatul petrolului romanesc, ale carui rafinarii nu pot functiona fara petrol rusesc si care este virful de lance al patrunderii capitalului rusesc in petrolul romanesc, lucru esential pentru Rusi, acum cind Romania este membra a EU
- Vechea securitate, al carei exponent este Dan Voiculescu ( il cunosc bine si pe acesta ), general sub acoperire inainte de 1989 si cel prin firma caruia ( CRESCENT ) se operau ianinte de 1989 toate operatiile in valuta ale Securitatii.
Au alergat imediat sub stindardul anti - Basescu:
- UDMR, caruia ii convine orice instabilitate in Romania, desi participa la guvernare de 10 ani, pentru a-si promova ideile de autonomie teritoriala in Secuime
- Partidul Romania Mare al lui Vadim, adunatura de securisti si oportunisti, care mai are sustinatori printre nostalgicii comunisti, iubitori prin formatie ai Rusiei, si care va dispare cind si acestia vor dispare fizic, morti de batrinete. Copii lor sint mai elevati decit nebunia lui Vadim, sint astazi liberali sau PSD-isti.
Ce i-a deranjat pe Rusi:
1. Declaratiile clare pro americane si anti rusesti ale lui Basescu , de doi ani incoace . L-a repezit pe ministrul de externe rus , care " regreta " ca Romania nu s-a consultat cu Rusia in problema bazei americane din Dobrogea, spunind: Nici Rusia nu s-a consultat cu noi cind ne-a amenintat si ne-a cotropit continuu, ultima oara pentru 50 de ani. Apoi , a declarat ca nu va accepta ca Marea Neagra sa redevina un lac rusesc. Si multe altele, inclusiv atitudinea in problema Basarabiei si Transnistrie, care nu puteau fi trecute cu vederea la Moscova
2..Amenintarea cu puscaria pe motive de coruptie sau altele, a protejatilor directi : Iliescu, Nastase, Voiculescu
3. Posibila reactivare a dosarului privatizarii ROMPETROL ( Dinu Patriciu ) si al vinzarii energiei la pret de nimic catre ALPROM Slatina ( implicat Codrut Seres, fostul ministru al econimiei, omul lui Dan Voiculescu. ALPROM fiind proprietate ruseasca directa ) care ar stinjeni interesele economice expansioniste rusesti
4. Condamnarea drept "criminal si nelegitim" a regimului comunist
( Raportul Tismaneanu, cu toate greselile lui inacceptabile pentru orice om informat si clar filo-semit ), acum cind Putin declara ca detramarea Uniunii Sovietice a fost cea ma mare greseala a sfirsitului secolului 20.
Situatia , din pacate le este favorabila Rusilor. Nu stiu cine din exterior il poate sprijini acum pe Basescu, in lupta sa inegala pe care o duce de fapt cu Rusia , prin exponentii ei din Romania.
1. In Franta sint alegeri peste doua zile.
2. In Anglia, Tony Blair va parasi conducerea guvernului peste doua luni.
3. In America, pozitia lui Bush este din ce in ce mai subreda.
4. In Germania, Dna Merkel este departe de a fi o "iron lady" si este preocupata in a-i guguli pe Rusi pentru a nu-i sista alimentarea cu gaze naturale.
Rusia, care acum negociaza infiintarea unui fel de OPEC pentru gaze, este intr-o pozitie foarte, foarte puternica.
Nu cred ca trebuie iesit in strada. Asta ar da un semnal foarte prost privind implementarea reala a democratiei de tip occidental in Romania.
Si asa, cred ca Germania, Olanda si Tarile Nordice care au ezitat pina in ultimul moment asupra admiterii Romaniei in UE, jubileaza si pregatesc masuri : prima va fi de ordin juridic, cu urmari incalculabil de grele. Hotaririle instantelor judiciare romanesti nu vor avea putere in Uniunea Europeana. Stiti ce inseamna asta, in special in ceeace priveste litigiile cu companiile straine care opereaza in Romania ? Pentru cel mai mic " afront" adus unei compoanii straine sau unui cetatean strain , orice instanta judiciara straina poate ordona blocarea fondurilor Romaniei din bancile straine, fara a tine cont de nici o hotarire a justitiei Romanesti. Au fost oare capabili derbedeii din Parlamentul Romaniei sa cintaresca astfel de consecinte ale deciziei lor ?
Romania a fost data inapoi cu cel putin cinci ani si nu trebuie sa agravam situatia.
Ce trebuie facut? Sa se participe masiv la vot in ziua referendumului si sa se voteze pentru Basescu. Trebuie dusa o campanie asidua printre rude, prieteni, cunoscuti, oameni de pe strada, in acest sens. Interesele Romaniei, cer ca situatia sa fie rezolvata calm, la vot si nu in strada.
Te rog daca poti, trimite acest raspuns la cei care ti-au trimis mesajul si la altii"
Fata blonda cu tenisi de cer
Pentru ca trec printr-o perioada de rebeliune/razvratire voi avea o perioada de tenisi si haine vechi pe care le-am uitat in sifonier de ceva vreme. Am ascultat ieri numai muzichie din tinerete si m-am simtit mai bine. Poate Boji avea dreptate si ma schimbasem in cineva cine nu vreau sa fiu, dar vroiau altii. Dar imi reviu cum vine vara. Ma regasesc usor, usor.
Fata verde cu tenisi de iarba proaspata
Asa zaceam eu ieri cu piedurile pe bureau. Stau asa pentru ca imi amortesc picioarele. In ecranul computerului se citesc clar bugetele si miile de alte documente la care lucrez cu greu. Sunt atat de ocupata!!
Jurnal cu vise
Daca as putea sa dorm mai mult de 8.30 fara sa ma apuce remuscarile ca ajung la birou ca o floare, de obicei dupa sefi, as putea sa visez mai mult si mai frumos.Fiecare zi ar putea sa inceapa cu povestea unui vis.
Visul meu favorit :sunt intr-o incapere cu ferestre inalte, de sticla groasa. Incaperea se afla la o oarecare inaltime, construita cumva intr-o stanca, de pe geam se vad alte stanci, multa apa (marea) si valuri care se sparg violent. Si eu beau ceva si ma uit la chestia asta, prin acele geamuri imense. Ca de obicei sunt singura, desi in jurul meu sunt o multime de oameni..necunoscuti. Beau si ma uit la valuri si la pietrele verzi-galbui din apa. Cand nu e furtuna vad chiar si pestii in apa. Ca intr-o poza a Irineri facuta prin Cheile Nerei la Ochiul Beiului. Asa sunt pestii mei, mari si linistiti.
Mai am un vis - asta este de cand sunt mic, insa revine la o perioada de timp, pentru ca ma gandesc foarte tare la el (cred). Eu visez ca zbor. Sunt un motan, imbracat intr-o uniforma de pompier, cu cizme galbene si costum impermeabil rosh, sunt asa un pic fashion. Sunt ceva intre un motan incaltat, un motan muschetar si motanul din "Maestrul si Margareta". Cert este ca sunt un motan care poate sa zboare. Sar peste cladiri, vorbesc, sunt EU, numai ca sunt un motan pompier. Ma vad cu oameni si cu unii chiar zbor. Insa de cele mai multe ori sunt singur pe case si zbor ca un fel de Spiderman sau Superman. Sunt un motan cool. Mi-am dat seama. Uneori visez ca am un fel de plapumica, care este ceva intre o plapuma clasica de lana si o pilota. Cred ca este covorul meu fermecat caci, asa in Motan cum ma aflu, zbor cu plapuma peste oras si sunt super fericita. Imi place sa zbor la maxim! Cele mai frumoase vise sunt cele in care zbor in draci. Ma trezesc dimineata si ma dor mainile, sus la umar, de la atata zburat. Asa si dorm cred, cu mainile deasupra capului ca sa pot sa zbor k lumea. Tata zicea ca nu e bine sa visezi ca zbori, ca numai nebunii viseaza asta. Pai da:))
Si mai am un vis care revine obsesiv. Sunt la volan si ies din curtea bunica-mi, cu spatele, cu o mare viteza. Cum iesi din curte, este un fel de strada care se numeste DRUM si pe partea opusa este un sant mare de care ne ferim de cand suntem mici, sa nu cadem in el sa murim. Ei bine, dau cu spatele si la milimetru ma feresc de sant, trag de volan si pornesc la drum cu o mare viteza si cu un mare nor de praf in urma mea. Si atat. Visez cum plec in tromba de la bunica-mea. Cu parul lung si blon in vant.
Oare ce or insemna toate visele astea?? Hihihi! Am o amica, Mihaela de la 2. Cand eram mici Mihaela a visat ca cineva o alerga si o batea cu prune:))
Visul meu favorit :sunt intr-o incapere cu ferestre inalte, de sticla groasa. Incaperea se afla la o oarecare inaltime, construita cumva intr-o stanca, de pe geam se vad alte stanci, multa apa (marea) si valuri care se sparg violent. Si eu beau ceva si ma uit la chestia asta, prin acele geamuri imense. Ca de obicei sunt singura, desi in jurul meu sunt o multime de oameni..necunoscuti. Beau si ma uit la valuri si la pietrele verzi-galbui din apa. Cand nu e furtuna vad chiar si pestii in apa. Ca intr-o poza a Irineri facuta prin Cheile Nerei la Ochiul Beiului. Asa sunt pestii mei, mari si linistiti.
Mai am un vis - asta este de cand sunt mic, insa revine la o perioada de timp, pentru ca ma gandesc foarte tare la el (cred). Eu visez ca zbor. Sunt un motan, imbracat intr-o uniforma de pompier, cu cizme galbene si costum impermeabil rosh, sunt asa un pic fashion. Sunt ceva intre un motan incaltat, un motan muschetar si motanul din "Maestrul si Margareta". Cert este ca sunt un motan care poate sa zboare. Sar peste cladiri, vorbesc, sunt EU, numai ca sunt un motan pompier. Ma vad cu oameni si cu unii chiar zbor. Insa de cele mai multe ori sunt singur pe case si zbor ca un fel de Spiderman sau Superman. Sunt un motan cool. Mi-am dat seama. Uneori visez ca am un fel de plapumica, care este ceva intre o plapuma clasica de lana si o pilota. Cred ca este covorul meu fermecat caci, asa in Motan cum ma aflu, zbor cu plapuma peste oras si sunt super fericita. Imi place sa zbor la maxim! Cele mai frumoase vise sunt cele in care zbor in draci. Ma trezesc dimineata si ma dor mainile, sus la umar, de la atata zburat. Asa si dorm cred, cu mainile deasupra capului ca sa pot sa zbor k lumea. Tata zicea ca nu e bine sa visezi ca zbori, ca numai nebunii viseaza asta. Pai da:))
Si mai am un vis care revine obsesiv. Sunt la volan si ies din curtea bunica-mi, cu spatele, cu o mare viteza. Cum iesi din curte, este un fel de strada care se numeste DRUM si pe partea opusa este un sant mare de care ne ferim de cand suntem mici, sa nu cadem in el sa murim. Ei bine, dau cu spatele si la milimetru ma feresc de sant, trag de volan si pornesc la drum cu o mare viteza si cu un mare nor de praf in urma mea. Si atat. Visez cum plec in tromba de la bunica-mea. Cu parul lung si blon in vant.
Oare ce or insemna toate visele astea?? Hihihi! Am o amica, Mihaela de la 2. Cand eram mici Mihaela a visat ca cineva o alerga si o batea cu prune:))
miercuri, 2 mai 2007
Acum 5 minute
Exista momente cand oamenii mari devin oameni mici. De obicei asta se intampla cand oamenii mari isi cumpara mici jucarii. Scumpe. Musai. Azi "colegul" meu si-a cumparat ultima sputza de aparat digital. Si de cateva ore, in timp ce eu invat si o mai frec pe net, el pozeaza. Si testeaza. Si ochiul meu tot rosh apare in poza. Si el ofteaza. Si culmea inca face poze si inca am intre gene blitzul.
Varsa pozele si cercetam acuratetea imaginii. Desigur aparatul meu este si mai mare si mai bun. Ceea ce e trist pentru un barbat. Si pozele mele sunt mai mari si mai frumoase. Dar asta este si din cauza ca pe mine m-au mai invatat oamenii buni si frumosi cum se face:))
Iata insa o fotografie minunata cu mica sirena. Noroc ca sunt eu atat de draguta, caci altfel nu stiu ce se alegea de biata fotografie.Desigur cu un pic de "efecteala"
Blogati, blogati
Nu e bine nici cu blogul asta. In loc sa invat ma tot apuca frecatul de menta. Mai amintesc un film, o carte, o muzica, mai caut o poza, mai suna un telefon. Mai fumam, mai servim inca o cafeluta, mai vine un mosafir. Mai cercetez si ma bucur de minuni internaute..si iar mai trece inca o ora in care nu am reusit sa invat nimic. Cineva ar trebui sa ma lege de birou cu funii de matasa roz cu mov, sa imi verse in gura larg deschisa buchiile din manual si apoi sa imi inchida gura, sa ma lipeasca cu un plasture sau sa imi tranteasca un jet de Plastospray, sa imi ia capul in mainii si sa mi-l zdrancaneasca tare de tot ca la un cocktail rusesc. Pana imi intra in cap toate definitiile. Sau sa imi puna o cascuta de metal, din aia nazista si apoi cu o bata de baseball sa imi traga una..Ca sa se ordoneze "invatatura" pe subiecte si pe numere.
Vremea trece..La Nemira se editeaza Shrek, la tv canta unul o manea pentru Basecsu, la last.fm ascult muzici fara voci si afara este frig ca intr-o primavara trista. Suna cineva la usa si iata! Mai soseste un sef. Cat este totul de frumos!
Vremea trece..La Nemira se editeaza Shrek, la tv canta unul o manea pentru Basecsu, la last.fm ascult muzici fara voci si afara este frig ca intr-o primavara trista. Suna cineva la usa si iata! Mai soseste un sef. Cat este totul de frumos!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)