Hormoneii bata-i vina!

Gravidia vine la pachet cu o multime de chestii extraordinar de frumoase dar si cu niste probleme cum nici nu mintea nu gandesti! Desigur aceste "probleme" nu sunt amintite in cartile de specialitate. Medicul iti spune ca o iei usor pe campii, ca devii neatenta, dar iti da si vestea cea mai naspa: dupa ce nasti e si mai rau!
Adica?! Mai rau de atat?
Ei bine da. Dar exista si un remediu. L-am dezbatut indelung astazi cu Ruxa-Puxa, un pic mai gravidutza decat mine.
Remediul este Magneziu forte. Impart cu toate crizatele din lume acest secret pentru ca un drog asa de bun nu am intalnit de multa vreme..Si iata, e verificat cu Rux! As mai face niste teste pe altii..Sa vedem cum li se schimba viata. Costa cam 200 de mii lei vechi, o cutie plina! Eu iau unul pe zi. Zilele rele is cele fara magneziu, m-am uitat peste umar si asa mi se pare ca vad.
In decursul acestei minunate experiente insarcinate am avut parte de doua episoade oribile. Ambele fara sa fiu pe magneziu. Pentru ambele am fost vinovata. Am uitat ca in mine creste o minune, am uitat ca asemenea povesti is fun la 20 de ani cand esti proasta si crezi ca viata ta se termina la prima iubire. Am uitat ca bataliile nu se duc pe campuri pline de mortii altora..
Am repetat idiotic (exista cuvantul asta?!) greseala de a ma pune intr-o situatie care mi-a facut rau. Mai putin mie, mai mult copilului. Magneziu, bata-l vina! Cum sa uiti sa iei 3 pastile zi de zi?! Nu e ca si cum muncesc sau fac ceva sa am mintea ocupata..is odihnita si eu si mintea (rau suna minte odihnita..)

Judecand la rece (si aflandu-ma ZEN pe drogul binecuvantat) imi dau seama ca am gresit lasand tristeturile si siropelile penibile sa ma strice, sa ma faca sa imi doresc sa fug de toti, sa nu mai scriu pe blog, sa nu mai fiu on line. La naiba, asa ma apuca la o vreme. Inca imi ard talpile de la ultima fuga pe care o pusesem la cale dar m-am impiedicat anul trecut in martie..si am ramas impiedicata..pfai! Viata se joaca cu noi si unora le place joaca, pana si mie imi place, dar nu cand e un pret pentru aceasta joaca.
Am fost acuzata cu dragoste ca habar nu am sa tiu la mine, ca imi lipseste instinctul de auto-conservare, ca habar nu am sa ma feresc de lucrurile care imi fac rau. Comparatia cea mai morbida pe care am auzit-o a sunat asa:
- mergi (eu mi-am imaginat ca merg pe o plaja), undeva in drumul tau e un mort (om mort pe o plaja, nimic mai dureros pentru mine ..). In loc sa ocolesti mortul, caci stii ca te va bantui imaginea lui o gramada de vreme, tu te indrepti fix catre el si apoi suferi ca un caine..
More or less asa a sunat povestea celor facute de mine..Caut mortul si vreau sa ii vad fatza ca apoi sa stiu de ce sufar..
Right. Mortul meu este un adevar de care nu aveam nevoie. Nu pot suporta adevarurile care au iz de hoit. Imi doresc sa nu fiu mintita, dar hoitul imi repugna. Acum i-am vazut chipul, degeaba imi doresc sa il fi ocolit, sa fi fost departe de plaja aia..Am facut-o, trag. Dau cu parfum in nari ca sa dispara duhoarea si scarba, nimic!
Apoi vine ideea mareata. Magneziu. Ce bun, ce bun. Hormoneii is calmi acum, ii si vad aliniati, cu ochii stransi, tragand pe nari cu nesat praful alb. Nu vreau sa inchid blogul. Nu vreau sa nu pot sa imi pun link la mess. Nu vreau sa nu fiu pe feisbuc, vreau sa citesc si sa rad cu oamenii aia. Ce atata drama, nu auzi ca e de la hormoni?!
In plus am un copil minunat in burtica, ea ma face mai fericita decat orice prostie facuta cu sau fara voia mea..ma face mai fericita decat drogul cel bun, zisul Magneziu..
Iar barbatii?! Barbatii IE porci si MINTE. Stiu asta de cand eram mica si totusi nu am incetat niciodata sa iubesc barbatii si sa vad ce specimene minunate sunt..

Si mai stiu ca eu nu as fi EU daca tata nu ar fi fost barbat, ca minunea mea nu ar creste acum in mine daca Vic nu ar fi fost barbatul pe care l-am iubit tot EU.
Asa ca daca e de facut o pauza, aia e o pauza de oameni care ne fac rau. Orice sex ar avea ei. Aparuti in viata noastra ca un mort pe o plaja.

Suntem trei oameni care contam, familie sau nu. Intr-un mare chin am scris ca suntem trei desi o parte din mine imi spune ca doar DOI conteaza, eu si fata mea (halal instinct de conservare, nu?!)
In fapt conteaza doar ea. Eu si el trebuie sa ne dam la o parte gandurile si issue-urile, poate avem de ingropat mortii de pe plaja, nu stiu..fiecare din noi trebuie sa faca ceva. Hormoneii mei drogati nu vor rezista foarte mult, asta e rau cu drogurile, le trece efectul relativ repede:(

Oricum, multumesc tuturor pentru viata mea palpitanta! Asa de trist ar fi fost sa nu fiu inconjurata de femei de nimic sau oameni rai! Despre barbatii de nimic nici nu vreau sa amintesc. Multumita lor se nasc copii superbi, nu-i asa? Si da, generalizez. Nu am un barbat de nimic in vizor. Magneziu ruleaza, Magneziu e bun. O sa imi fac un tatuaj cu Mg frumos de tot..
Viata este atat de frumoasa si eu am fost mereu un om asa de fericit si o draguta, nu stiu unde gasesc insa oameni care ma strica si raman asa..stricata..pf!

Ce pot face doua maini dibace

Am terminat cu ajutorul mamei lenjeria de damasc a tinerei K. Si avem si work in progres, fetita cu lego:)

enjoy:

Over and out

Ora 6:48. Nu dorm. Din camera de langa se aude un chicot: Vino sa ma pupi, azi e Dragobetele. Du-te si pup-o si pe Miki. Ai mei. Singurii ai mei de pe lume..

Am inchis sandramaua. Parisa Bolovan (alter ego-ul meu) has left the building. Nu mai am telefon. Nu mai am feisbuc, nu mai am mess, nu mai am blog si din nou nu te mai am pe tine.
Dar o sa am o fetita. Sunt 250 de cand noi doua suntem una si suntem doar noi de fapt. In viata noastra lasam oameni sa intre cu bocancii murdari si sa se stearga tare distrugandu-ne covorasele cusute din flori colorate. Bocanci si patine cu lama taioasa si cu limba ascutita..
(Nu, nu sunt pe droguri daca scriu despre covorase de flori sau elefanti rosii, chiar am primit de la Ela un elefant rosu care mi-a foarte drag. Si pot sa cos un covoras cu flori!)

In maxim 30 de zile ar trebui sa o cunoastem pe Kate si viata sa ia alta turnura. As vrea sa inchid ochii si sa treaca repede zilele, sa nu aud nicio voce, sa nu vad decat putinele chipuri care ma iubesc sincer si ma accepta asa cum sunt de ani de zile..
Le numar pe degetele de la cele 2 maini, deci sunt o fericita. Dona nu-mi mai citeste blogul, si fel Simona. Se pare ca tot ce scriu eu doare cumva oamenii de departe. Pe mama o doare de acasa, asa ca si blogul asta face o pauza. Ca sa nu mai planga mama mea. Pentru ca si eu si K suntem de fapt cele mai fericite din lume.
Mihai, pe vremea cand inca ma iubea imi spunea ca dramatizez tot si ca trebuie sa termin cu teoretizarea. Asa ii plac lui cuvintele ..
V imi spune ca dramele mele sunt ca niste cazaturi de domnita pe canapea, lesinata desigur..Scoate sarurile si aduceti o batista uda sa trezim cuconitza teatrala. Azi nu mai am nicio drama. O actrita buna cica poate sa performeze si dupa nopti intregi de nesomn. Ei bine, eu poate nu mai sunt asa o actrita buna asa ca ..I'm over and out.

In fata casei lui Kate..

cresc ghiocei, in tufe mici cu trei flori mov. Un elefant rosu cu urechile mari merge lenes si stropeste cu nectar din cand in cand. Mari de fluturi ii alearga imprejur. Micuta danseaza. Are flori in parul lung si cret si ochii de cer senin. Kate isi misca manutele. Acum cateva nopti am adormit amandoi la film, ne uitam la Tigrul si zapada dar ne-a rapus oboseala. Pe ea nu. In timp ce poetul cauta medicamente in Bagdad pentru a o salva pe iubirea vietii lui, orasul este bombardat. Kate s-a speriat si ne-a trezit pe amandoi, noi doi - parintii iresponsabili care dormeau cu copilul intre ei au fost treziti cu un sut bine plasat..
In fata casei lui Kate este un cuib de gugustiuci, sunt doi, stau pe rand in cuib. Eu ii urmaresc de luni de zile, toata iarna le-am dus grija, acum cei doi ma rasplatesc in fiecare dimineata..Ei si armata de vrabii certarete.
In fata casei lui Kate este un ecran care ma ispiteste sa scriu si sa scriu, insa am spus aproape totul in cele 35 de saptamani si nu mai am cuvinte caci toate imi par inutile acum..Is doar vorbe in vant..
ah...casa lui Kate este in poza de mai sus. Este o casa extrem de primitoare sa stiti. Doar ca noi nu prea primim musafiri:( Spatiul e mic si de aceea toti cei care ne viziteaza stau in curte, alaturi de elefantul rosu care stropeste nectar.

Cand este iubirea?

1. Iubirea este cand cineva te trezeste impingandu-te usor cu o manuta in burtica?
2. Iubirea este cand stai in picioare ore intregi si nu simti oboseala pentru ca sunt putinele ore in care stai in picioare langa cine crezi tu ca trebuie sa stai?
3. Iubirea este cand asculti ore intregi cum altcineva iti spune cum este cel pe care tu il iubesti si tu nu il recunosti dar il iubesti in continuare?
4. Iubirea este cand, in noapte, o mana iti acopera urechea pentru ca pe strada trece o salvare cu sirena pornita?
5. Iubirea este cand el e la volan si face o manevra brusc, intinde mana si te tine, desi tu ai centura?
6. Iubirea este cand un copil vine si te linge pe fatza ca un catel?
7. Iubirea este cand plangi?
8. Iubirea este cand oamenii te tin in brate cand dormi?
9. Iubirea este cand primesti flori fara motiv?
10. Iubirea este cand persoana pe care o iubesti te priveste cu "the look", acea privire care spune mai mult decat 1000 de cuvinte?
11. Iubirea este cand ai fluturi in burta?
12. Iubirea este cand pierzi pe cineva si iti dai seama cat ai iubit pe acel cineva?
13. Iubirea sunt eu? Sau tu?


Am crezut mereu ca unele chestii sunt iubirea. Acum nu mai stiu ce sa cred, pentru ca sunt zile in care TOTUL in jur e iubire si sunt zile in care in jur e VID. Un vid in care nu stiu cine sunt. Nu iubesc pe nimeni azi.
Nu in felul ala special. Azi iubesc viata mea. Iubesc copilul nostru. Il iubesc pana si pe tatal ei pentru ca incearca sa fie cat de cat aproape de ceea ce crede el ca imi doresc eu sa fie:) Si asta e asa..dragut. Cel putin face un efort..Desigur e foarte departe de tot, dar cel putin incearca si asta este frumos.

Iubirea este cand tu imi faci rau luni de zile si eu vad doar ce este cel mai bun si frumos in tine si te tot iert..si nu stiu oare cata durere poate indura un om..