Leapsa de la Zuzu

***Ce îti place sa faci atât de mult încât ai plati pentru asta?
Sex?! Hahahahahah! Glumesc. M-am blocat. Nu stiu ce imi place atat de mult incat sa platesc, pentru ca platesc zi de zi pentru ce imi place..
As plati sa pot avea o mica adunatura de bungalouri pe malul garlii, de vale de supermarketul din Skala Rachioni. Numai 150.000 euro. Daca stiti pe cineva care mi-ar da banii astia, eu i-as da pe toti si m-as muta maine acolo si as face hotelarie, spala lenjerii, as gati pentru oaspeti..

***Daca ai afla azi ca mai ai de trait exact 5 ani, ce ai face începând de mâine?
Pai mai..nici nu stiu cat mai am de trait. Pot sa mai am 3 ani. De aia plec la vara, nu? Dar, daca as stii ca mai am de facut 5 ani, as face fix ce fac acum, cand nu stiu cat mai am de trait. Traiesc. E adevarat ca o frec masiv, ca nu imi fac de cap, dar ma strange "demnitatea" intr-o menghina de aia nu ma depravez intens. As da mai multe cadouri cred, ma refer la multimea de haine pe care nu le port, la cduri pe care nu le ascult, carti pe care le-am citit si as vrea sa le citeasca si altii. Maine ..pai maine m-as apuca sa vand chestiile de valoare. Nu mai am job, salar deci trebuie sa vand tot ce are oareshce valoare ca sa am cu ce sa plec. Caci da..m-as cara rapid! Cum unde?! Pai in Africa sau Asia, sase luni cu pitici care vor sa invete orice i-as putea invata. Aia 5 ani pe care ii mai am de trait nu sunt din cauza de nicio boala care se ia, nu?! Macar atat cer! Sa fiu sanatoasa inainte de a o mierli..Multumesc.

***Daca ai câstiga un milion de euro neimpozabil, ai continua sa faci ce faci acum?
Nu. Desigur ca nu as mai sta acasa ca un parazit care se viseaza in studentie! Pai mai zisei, 150.000 euro e casa de pe malul marii. Masina de plata - inca niste miutze. Un fond de pensie pentru ai mei si sora-mea. Un cont pentru fiu-miu+fie-mea (speram sa ne reproducem curand cumva). Apoi..plecam in lume cu banii aia si facem cum a facut doamna aia pe care o interpreta Demi Moore in filmul Flawless.

***Peste 15 ani, ce ai vrea sa scrie pe prima pagina despre tine, în cel mai important ziar din tara?
- Cand o sa am 46 de ani..hm..Pai ziarul vreau sa fie unul de oameni seriosi. Sau o revista de muieri vreau. Vreau un reportaj, poze cu mine si plozii, eu sunt in pantaloni scurti kaki, bronzata, picii la fel. Suntem murdarei si titul articolului este: O mama care nu se teme de primejdii (hahahaha, mama heroina). V-ati prins nu? Eu am plecat cu milionul de euro, nu am murit dupa 5 ani, si ma duc cu tot cu plozii dupa mine in lume, si stam acolo si vietuim cu oamenii. Si da, am si un barbat dupa mine, si da, este frumos la fel ca absolut toti barbatii pe care i-am avut alaturi.

***Ce vrei sa spuna prietenii tai despre tine la ceremonia ta funerera?

"Baba asta nu ar fi vrut sa moara niciodata. A crezut mereu ca un vampir frumos o sa se indragosteasca de ea si o sa ii daruiasca nemurirea. Ca sa aiba timp sa invete, sa treaca peste epoci, sa cunoasca din ce in ce mai multi oameni. Baba asta a visat imens. Si a fost o fata bunaaa..Rea de gura, dar bunaaaaa"

***Dar pe piatra ta funerara ce vrei sa scrie despre tine?

Aici nu e nimeni, aici nu odihneste nimeni. Caci spiritul meu e liber si va vegheaza, deci: PARTY ON!

***Când erai mica ce le raspundeai celor mari la întrebarea: Tu ce vrei sa te faci când vei fi mare?

Ei asta-i buna! La cat papagal aveam era clar: avocata!

***Ce ai face, daca ai sti absolut sigur, dincolo de orice dubiu, ca este imposibil sa esuezi?

As tot incerca, over and over.

***Ce ai vrea sa le spuna copiii tai nepotilor tai despre tine?

Muna? Munica-bunica? O nebuna e bunica voastra. Asa e de cand eram noi mici. Ne-a carat prin lumea intreaga dupa ea..Ne-a innebunit cu piticeii ei, cu cartile ei. Femeia asta si-a retrait copilaria odata cu noi.

***Daca ai putea acum sa te proiectezi în viitor, în ultima zi a vietii tale si sa îti iei un interviu, care sunt alea 3 întrebari pe care ti le-ai adresa?

01. Ai vre'un regret batrana doamna?
02. Ai vre'un pacat ingrozitor de marturisit? (baga repede ca pana vine popa eu intregistrez si pentru spovedanie dam play)
03. Ce vrei sa faci acum, pe ultima suta de metrii?

Leapsa merge in viteza la Dona, Miki, Anda, Lumi, Andreica-mica, Delia, Amalia, Monica. Ina a primit de la Ana asa ca s-au scos:)) Cine mai citeste pe la noi e invitat sa se bage ca e o leapsa fun:)

Lansarea Inei si cartea Inei

"E un sentiment placut cand te simti bine cu tine si totul pare ca se leaga. Pe unghii avea o oja albastra care incepuse sa se cojeasca si arata asa, trashy, gen Courtney Love. Era cam singurul aspect de desantare pe care si-l permitea, in afara de petrecerile cu tematic, in care se dadea in stamba putin peste medie. Media ei, adica."

"....ca fetele. Ca fetele destepte, libere, singure, care beau si danseaza, spre dimineata mai lasa putin garda jos si chiar apuca sa comunice cu pamantenii. Ba chiar, din cand in cand, se coboara cu totul pana la ei. Ea nu. Ea este cea mai dura. DEsi nu imbatranise in mod evident, ii intimida teribil pe cei din jur, si nu pentru ca ar fi aratat ca o dura, desi multora le era frica de ochii ei de un albastru neigaduitor, ci pentru ca din doua cuvinte indeparta orice picior de om. Cum simtea miros de mascul, mai ales, arunca barosul si se apuca se raga. Iar meseria ei de capatai era sa-si bage prietenele dimineata in taxiuri, cand ele erau deja muci, si sa le trimita in siguranta acasa, singure, cu problemele lor cu tot. Noapte buna, fetele mele. Fiti fara grija, eu ma descurc."

As putea sa scriu citate din carte pana dimineata. Dar nu. Cartea trebuie citita. Intai o citim noi. Eu poate ultima dintre Margarete, insa o citesc si rad si plang in acelasi timp. Caci fiecare cuvant de acolo e Ina, si fiecare om de acolo e cineva pe care il stiu sau l-am stiut candva/cumva prin ea.

Sa va spun cum a fost la lansare? Sa va spun ca am intarziat din cauza de Bucuresti de cacat si trafic infernal? Ei bine am ajuns cand incepuse momentul artistic, doi actori extrem de talentati ne-au facut sa traim emotii alaturi de ei. Ea, vesnica mireasa, el..un domn care a tot curta-o. Dar ea, tuanta nu il vedea..tot cauta cu privirea in zare un print calare. Ala care nu a venit niciodata..Cand el era deja batran si deja isi epuizase florile si invitatiile la inot plus tot ce inseamna arsenal de a ii intra in gratii, a noastra, vesnica mireasca..il vede. Si au trait fericiti pana la adanci batraneti. Nu prea adanci, caci va spusei ca imbatranise bietul om iubind biata femeie neroada.

Excelenta interpretarea, muzica de asemeni (sau e asemenea?!) . Lumea din ceainarie? Frumoasa. Atat de frumoasa..Numai fete. Femei. Au crescut toate fetele alea cu care beam la sase dimineata in Vama sau cu care mancam feluri-felurite in casele Inei..Acum fetele sunt mamici sau s-au facut niste doamne. Frumoase. Mama Aurelia stralucea..Atat de mandra de puiul ei. Nu pot sa va scriu cu cuvinte ce fursece de casa am mancat, cu gust de "facut in casa". Mama..tot mama.

Ina a semnat ore intregi. Pe nicio carte nu a scris acelasi lucru, ca eu m-am uitat! Pentru fiecare a avut un gand, scris din tot sufletul. A scris rosie la fatza si cu burta la gura, sau cum ar zice ea "cu pepenele mare". A ras in continuu, ne-a pupat si mangaiat pe toate, exact cum va ziceam acum cateva zile, ca o mama!

Am ajuns acasa cu geanta plina de carti. Jobless fiind ma abtiu cu greu sa cumpar o tzoala, sau ceva de mancare special (porcarii de obicei, dar am si eu pofte). Ei bine..la carti nu mi-a mers. Cu un gest invatat de la maestrul Mihai am lovit marginea cardului cu o pocniture de dejt si mi-am zis: Golden Card! Asa ca mi-am cumparat 4 carti. Dintre care doua cu mancare. Greek food. Una cu poze! Me happy!

Si de cand am intrat in casa si pana m-am asezat la Pride and Glory ca sa imi fac norma de un film pe zi, am cetit pana la pagina 82, am ras cu hohote de Michael Coward, m-am trezit pe malul marii intr-un cort, pe plaja si o rochie matasoasa mi-a trecut prin fatza ochilor..

Mai am. Mai sunt inca niste stari de trait. Azi.

Ultimul spot Orange

Nu mai stiu cum am aflat ca astia filmeaza acasa la unchi-miu un spot la Orange. Cu o agentie noua, caci in plina criza, Orange si-a schimbat agentia. Buget de austeritate..

Mi-am pus adidasii negri (porte bonheur la filmare), blugii lejeri de filmare si un hanorac.
Am ajuns la ceea ce fusese casa lui unchi-miu, figuratie ca la nebuni, facusera din holul si livingul omului o mare sala de bal, ca in filmul cu printesa Sisi. O multime de oameni pe care habar nu aveam unde ai gasisera, caci in afara de Mircea la props, Cornel la electrica si inca doua suflete importante pentru mine, nimeni cunoscut nu era acolo. Ah! Mai era unul, un bunes de la agentie, unul pe care il vedeam la anumite petreceri, la anumite concerte. Frumos baiat, blondut asa.
(Cand am plecat de acasa, in cuibul de lemn pus de tata in balcon se aciuasera doi canari galbeni, paradoxal, mai am si o specie de ceva..caci nu stiu ce e. Arata ca un papagal, colorat albastru inchis, cu capul rotund, un cioc asezat fix in mijloc, ochii mici si negrii, fix ca de bufnicior! Deci imaginati-va o mica bufnita, mica asa a un papagal, albastra, cu ochii mari. Si desigur papagalii mei frumosi si galagiosi. )
Ramasesem pe platou..unde printre recuzita si rafturi am vazut-o..Ma gandeam ca o sa fie din nou timida, ca din nou o sa fiu nevoita sa o cuceresc spunandu-i cat e de frumoasa, ce pantofi frumosi are, sa o intreb ce e cu oja aia cu sclipici pe unghiile ei mici..Maria.

Maria care a venit la mine, m-a luat in brate si mi-a zis ceea ce cred ca vor sa auda prietenele intotdeauna: mi-a fost dor de tine. Si am plans, cu ea in brate, am plecat printre oameni ca sa nu inteleaga nimeni plansul nostru. In spatele curtii erau mesele de la catering si am stat acolo si am povestit. Maria avea telefonul lui tati la ea (si-a schimbat telefonul cu unul foarte smecher, asa in plina criza), hihihi. Am povestit cu copilul, ne-am pupat, i-am spus despre pasarile mele cele mai noi, despre cum am disparut atata vreme.

Apoi am zis ca e momentul sa ne intoarcem, sa nu se sperie omul ca i-am rapit copilul. Ca de obicei a venit Mircea care m-a pupacit si m-a speriat inainte cu scopul de a ma trezi la viata, desi eram treaza. M-am plimbat prin set/casa lui unchi-miu. Facusera din camera lui vara-mea un birou in care adusesera plante mari si mobilier vechi. Nu ma prindeam ce era cu nebunia aia, de unde aparuse asistenta de regie care urla la mine ca o isterica si imi spunea ca sunt in cadru si ca ea a dat actiune, desi nimic altceva nu imi indica faptul ca fix atunci se tragea..Am trecut a o floare prin cadru alaturi de zecile de figuranti, eu cu gluga in cap, aia imbracati ca in filmul cu Sisi..Am ajuns cu tot cu figuratia in partea cealalta a casei unde facusera spatiul pentru costume, din nou: cine sunt frate oamenii astia noi?! Unde au disparut fetzele cunoscute?! O fatuca impartea camasi albe, snururi de pionier - comandanti de grupa, cravata, fuste pliate. Ce criza frate?! Ce buget? Astea au fost facute toate, de unde rahat sa ai atatea fuste de pionier?! Whatever..Si ma intorc la el, pe canapea. Dar el e asta nou, nu vorbeste cu mine.
- Agentie noua? Pai si..Publicis?
- Au impartit contul.
- Aha..Si cum sunt? Il stiu pe tipul ala blond de undeva..
- Sunt ok. Doar ca stau la cadru, in spatele regizorului..E Vio cu ei.
- Aaaa..Nice (zis cum se aude in romaneste)

Ma gandeam uitandu-ma la el, ce-o fi fost in capul meu sa nu imi fac singura firma..L-am iubit pe omul asta, as fi fost concurenta cu el?! Nu..Ca eu inca am convingerea ca pe piatza e loc pentru toata lumea, si aia mici, si aia mari. Important este sa isi lase loc, nu sa dea numa' unul spaga si tot numai ala sa lucreze. Ala mare si bogat de obicei..

Mi s-a parut ca vad pisica schioapa, zisa Schiopul. Ce naibii? Nu murise? Si ce cauta aici, la unchi-miu? Ma duc la catering sa mananc ceva, pana si aici sunt alti oameni, frateeeeeeeee..
Aha..asa e producatoarea. Destul de ciufulita, hihihi. Da stiu, am ramas bitchy-bitch, ne pare rau. Dar imi pare muta rau si astia stau si o freaca desi ziua de filmare se termina cand cade soarele..Oare cat au locatia? Dar ce ne pasa?! Insa nesuferita mi-e asta ciufulita si lipsita de orice skill de organizatoare. E Orange fata, agentie noua, misca-ti curul si vezi daca e totul in regula. Nimic. Aproape ca m-as duce la Cornel sa ne pupam si sa vad ce face, pana la urma e primul spot la care apar ca o zana pe platou..Hm.uite-l pe tipul ala din agentie, hihihi. Am gluga in cap, imi place sa nu ma vad cu nimeni. Incognito.

Ma doare capul. Poate ar fi bine sa plec, aici nu e nimic din trecutul meu in afara catorva oameni. Si el si Maria..Nici nu ma prind cine regizeaza, oare e cineva cu care am vorbit vreodata?! Cineva cu care as fi putut sa beau cafea la Cannes, asa cum glumeam in mailuri? Se prea poate, fitza asta cu echipa straina da bine intotdeauna..cu cat sunt mai scumpi, cu atat ai sanse sa fie mai slabi..pentru ca se cred altcineva. Eu stiu, ca si eu am fost altcineva in capul meu candva, mai demult..
Povestea spotului asta implica (ca de obicei) multi oameni, nu am vazut story board, shooting board, nimic. Secret totul ca de obicei. Figuratie sute, stiam inclusiv ce zice voice overul pe spot..dar nu mai stiu. Nici nu ma intereseaza. Habar nu am cine e asta de la machiaj si unde au disparut toti oamenii aia care lucrau de drag..cu mine..pe bani:))

M-am trezit la 8. Prima oara dupa luni de zile. Doua luni?! M-am trezit cu parfumul parului Mariei in nari, cu mainile ei in jurul gatului meu, mica-mica..Si am plans in somn, putin, infundat. De dor.. Si eu, si ea. Am visat cum s-a filmat ultimul spot Orange, in casa la unchiul meu, cu o parte din fosta mea echipa favorita. Am visat o filmare, cu o echipa completa, cu mancare buna la catering, cu tot-tot-tot.
Si cu cea mai frumoasa fetitza, muza mea Maria.

Ce ti-e si cu mintea omului in nuapte. Cred ca visez de pe la sase-sapte, dupa ce s-a facut liniste in casa. Dimineatza aud tot ce vorbesc ai mei, stiu exact etapele plecarii lor la munca. Sunt dimineti in care mama imi spune "pa" cand iese pe usa si eu ii raspund desi dorm si visez, dar o aud..si nu se cade.

Producer within

Dupa ce mi-am stors mintile si m-am dat de cesul mortii cu ce mi-ar placea de fapt sa fac, am ajuns la concluzia ca eu fiind producator am fost fericita. Fuck it! Cu toate stresurile aferente, cu orele in care imi venea sa plang de somn, cu mancarea de la caterging pe care o bagam in gura mecanic..eram fericita. Eram fericita mai ales din cauza oamenilor cu care lucram, dar o parte din acei oameni erau cei care ma faceau sa fiu nefericita deopotriva. Aseara am inceput sa vad (in sfarsit) serialul Mad Man, o poveste despre publicitarii din USA, o poveste despre lumea aia pe care o data ce ai lasat-o sa iti intre in sange, nu mai poti sa o scoti. Este mai rau ca un drog de fapt, parca de unele droguri mai scap..dar de nebunia asta nu stiu cum poti sa scapi.
Asa ca m-am gandit. Firma mea e mica, mica de tot. Deci nu ma ajuta decat cu numele care este atat de frumos..Eu nu sunt mica-mica de tot, caci am invatat cum sa cresc. Am fost intr-un barlog o vreme si am tot cugetat, insa pierd vreme si mi-e teama ca uit tot ce am stiut, tot ce ma facea sa ma simt buna intr-un domeniu. Pierd contacul cu oamenii, uit oameni..Unii ma uita ei, dar nu-i bai..Incerc sa ma organizez cumva si sa ma dau jos din pat for good, caci leneveala asta ma imbolnaveste. Cum Dumnezeu ma trezeam la 5 si plecam prin ger la filmare, nu stiu..Caci acum, ma dau jos din pat la 11 si abia ma tarai pana in bucatarie, catre cele 2 oua matinale si cafeaua aburinda..
Mi-e dor fir'ar sa fie. Nimic nu e mai rau decat sa iti fie dor. Mi-e dor de adrenalina, de valtoarea aia de sentimente, de bucuria aia cand vad director's cut si ..imi dau lacrimile:)) Cred ca cea mai frumoasa reactie pe care am primit-o inapoi de la o echipa de regie a fost cea a lui Jonas..cand m-a vazut ca am inceput sa plang (rupta de oboseala, nemancata, alergand intre spoturi). Jonas e inalt si puternic, m-a strans in brate ca pe un copil, iar Corinna, iubita lui (si regizoarea) mi-a spus foarte serioas: noi nu mai regizam nimic in Ro caci facem oamenii sa sufere:))
Mi-e dor si trebuie sa fac ceva sa imi treaca. Ei bine, daca ma apuc din nou de treaba, o sa aveti ce sa cititi, caci multe frustrari se vor aduna, si mult venin o sa iasa la iveala..sau nu. Poate o sa ma invat minte si o sa invat sa inghit elegant, stergandu-ma la coltul gurii cu naframa.
Oricum imi e asa o pofta de a munci, ma simt si prost..Fac baze de date pana una alta. Nu-i usor. Dar e ok. Nu-i nici fun, dar merge si asa.

************************************************************************************

Ah! Azi la Carturesti, ora 18, numai femei! Lansarea Inei Ilie, Femeia care a uitat sa nasca si care de fapt o sa nasca in martie.
Pentru ca cineva mi-a spus ca nu toata lumea stie unde e Carturesti, va spun eu: ala mare-mare e pe Arthur Verona, langa Cinema Patria. E o casa frumoasa, mare de tot. Mai e unul mic pe Quinet. Langa Edgar's Pub si peste drum de Yellow.
Tot cineva imi zicea ca la Carturesti ne vedem mereu cu aceiasi oameni, aia pe care ii vedem la concerte, la numite filme, la teatru, la un spectacol de dans contemporan. Aia sunt oamenii pe care eu ii plac, sunt fetzele alea pe care le stii desi habar nu ai cum ii cheama pe oamenii respectivi. Dar ar fi frumos sa stie mai multi oameni ce e cu Carturestiul..Nu vorbim de o simpla librarie de fapt, acolo nu gasesti doar carti, muzica, ceai, accesorii, agende, vinuri..
Acolo este o atmosfera anume. De acolo cred ca am luat cela mai misto cadouri ever..Ma pregatesc de plecare/lansare.

Monday

2 oua
1 bucata de branzica
1 felie de paine
1 pic de salata de vinete

1 calciu + vit D
1 Cetebe
1 aspirina tamponata
1 paracetamol sinus

1 cafea
1 tigara

2 cutii vitamine expirate la gunoi
2 ore muzica
1 zi in pat
2 filme
10 bloguri
1 tuse ciudata
1 pic de febra
1 durere de urechi si cap
1 prieten pe mess
1 banc pe mess

1 vis care se destrama..

1 hohot de ras cand vine tata acasa
1 mana rece pe frunte a mamei
1 cana cu ceai
1 oftat
1 pumn de pastile
1 zi dusa pe apa sambetei

LUNI

Dazzled

Asa ma simt. Nu stiu de ce, dar asa ma simt acum.

Ah! Am vazut Twilight, la cin'matograf. Am vazut multe filme acasa pentru ca am fost bolnavior (da, din nou, duuhhh) si mi-a tot cazut netul rupandu-ma de lume. Am mancat mazare facuta de mama si mi-am adus aminte, inchizand ochii, de gradinitza si de mazarea aia buna. Am fost cea mai fericita si la gradinitza..
La ProTv ma incata un Gheorghe Visu atat de tanar..un Valentin Uritescu jucand nervos, o sticla de Pepsi se rostogoleste si eu ma gandesc..Doamne ce tineri si ce frumosi sunt toti..Uite-l si pe Marin Moraru si pe marele Rebengiuc. Maeshtrii (sau maiashtrii?)
Ce slab e dl. Visu, la fel ca in Regina/Inima de tigan doi.
Ma culc.
Azi m-am vazut cu una din fete. A doua ..nu-i.