Despre doamna diriginta sau Lidia in jurul lumii

(poza de aici: http://b365.realitatea.net/news/cartea-recordurilor/)

Am scris acum cateva zile despre Oana si despre bucuria de a ma cunoaste cu ea si familia (+ prietenii din dotare, ca e darnica a noastra!). Astazi, trezita si inca avand fluturi in burta, o sa va scriu o poveste. Despre o alta femeie, una care m-a facut sa ma simt din nou MANDRA.
Am cunoscut-o pe femeia asta acum multi ani, nici nu mai stiu cati, este prietena cu Margareta noastra sefa. Am carat saci si afise si am povestit vieti in casa de pe Visinilor (un spatiu cultural artisitic unde s-au cam dezbatut problemele lumii). Apoi au trecut ani si femeile astea doua au facut planuri si planurile s-au materializat si femeile s-au ridicat si au crescut si au crescut. Acum ceva vreme am sarbatorit-o pe doamna L la Tribute. Ne-a eclipsat pe toti cu rochia ei, cu parul blond, zambetul pana la urechi, dar nimic, nimic nu poate sa descrie stralucirea din ochii ei. Facuse 40 de ani si arata de 20 si tot asa arata si azi:))
In clasa 1e, unde e diriginta, copiii si-au facut excelent temele si au organizat un eveniment de 7 stele - de Dragobete s-a scris cea mai lunga scrisoare de dragoste, una asa de lunga incat a fost trecuta in Cartea Recordurilor. Si cineva, diriga asta, pe 24 februarie, pe un frig de iti clanataneau dintii, a stat pe Lipscani de la 7 dimineata pana tarziu, ca sa vada ea cu ochii ei cum se intampla minunea. Stiti sefii aia care stau la birou si dau ordine? Ei bine, nici ea nici Mirela nu is genul ala de sefi:)) Probabil ca au si ele hachitele si pitici lor, dar eu nu am ocazia sa vad nimic pentru ca is prea ocupata sa casc gura de uimire si sa aplaud in gand, egoista cum ma stiti, cu urmatorul gand: cat de tare sunt! le stiu pe gagicile astea! sunt foarte smechera frate!! EU sunt foarte tare!! :)))
Lidia a urcat pe scena, dupa ce, cu 10 ore inainte o vazusem infrigurata si cu nasul roshu, primind cadou un shal sa ii tina de cald de la o doamna draguta. Avea acum o fusta neagra, talia de viespie, specifica celor 20 de anisori si parul frumos aranjat. Putea sa fie si in papuci de casa, femeia asta radia de emotie si de fericire. Si ii straluceau ochii, fix ca de ziua ei. Caci azi, clasa ei, abia formata, cu elevi minunati, alesi pe spranceana, lua Premiul 1 cu coronita si intra in Cartea Recordurilor. Clasa ei reusise sa adune mai multe ganduri frumoase decat au adunat altii pana acum. Si am citit o multimi dintre ganduri si pot sa va spun ca 80% erau cu "te iubesc". Oamenii iubeau fete, baieti, pe mama, eu pe Kate, altii viata, unul pe toate femeile din Romania..Era o nebunie. si asa, frig cum era, oamenii incingeau hore si se casatoreau pentru cateva minute cu cine vroiau ei:)
A fost frumos si ma bucur si ma laud ca inca o data cineva pe care eu il stiu si mi-e drag, face ceva minunat. Daca ma concentrez putin de tot si imi fac vreme si scriu cate o poveste despre femeile din viata mea, o sa intelegeti ca nu va mint deloc, eu chiar sunt inconjurata de niste oameni minunati! Despre barbati, mai subtire, ca au neveste si nu toate inteleg cum e treaba cu admiratia:)) Dar pe bune, femeile din viata mea sunt una si una.
Si una e asa de buna incat si-a inceput povestea intrand in Cartea Recordurilor :)
La mai mare doamna L, la foarte mare! Si te iubesc si ii multumesc lui Mirela ca te-a adus in viata noastra, unde o sa te pastram!!

Despre BUCURia de a cunoaste OAmeNi minunAti

Sa va zic o poveste. Era o data, demult o gagica. Si cum lucra ea la o firma, intr-o zi a venit un tip la ea sa discute despre un biznis. Si i se parea ca il stie de cand lumea si el a zis ca bai, sigur, sigur ne-am mai vazut, ne stim de undeva. Dar dupa ce au scormonit si scormonit, s-au prins ca nu se stiau din viata asta.
Apoi s-a materializat biznisul ala destul de verde si activ asa si s-au revazut, ca niste colegi de breasla si biznis. Si acolo, in timp ce se muncea cu greu, a venit o fata. O fata care avea o voce calda, o fata care era toata o culoare. Si gagica asta de mai sus a vazut fata asta si i s-a parut ca o stie din totdeauna, fix ca pe tipul ala de mai sus. Dar gagica era rusinoasa si nu a vorbit din prima cu fata care stralucea a pace. A vorbit din a doua. Apoi gagica de mai sus a ramas gravida. Si apoi fata care stralucea a vorbit mai mult cu ea. Si au vorbit si mai des si mai rar. Si s-au si vazut. Si desi nu vorbesc nici des, nici rar, nu se vad nici rar, nici des, gagica si fata care stralucea pace, se stiu dintr-o alta viata, din asta si din toate cele viitoare. Gagica de mai sus o iubeste intr-un fel special pe fata care straluceste, pentru ca aceasta fata are un har. Cumva, fara sa faca mare lucru, are puterea de a scoate ce e mai bun si mai frumos din oameni. Le rascoleste sufletele cu cate o imagine sau doar cu niste cuvinte. Fata asta face zapada sa miroasa a paine calda si bunica.
Fata asta a reusit sa redea INIMII (desenul ala pe care il faceam cand eram mici, pe cand inima era rosie si nu avea neaparat ventricule, si nu pompa neaparat sange, desi!! daca avea o sageata desenata in ea, si era insemnata cu LOVE, curgeau trei picaturi de sange!!) puterea pe care inima o avea candva: de a uni oameni si destine. Inimile ei sunt fiecare in parte o poveste.
Ah! V-am zis ca tipa care straluceste pace este sotia tipului cu care am facut biznisul? Pf! Pai cum credeati ca ne-am unit fortele! Traiasca biznisul care conecteaza oamenii minunati:)
Sa va mai zic. Din cei doi, de mai sus - casatoritii, zic - a venit pe lume un om. Un omuletz care a adunat din magia celor doi, a aranjat cumva tot ce era fantastic, si isi face menirea pe lume - ne lasa constant cu gura cascata:)
Oamenii mei au nume, toti 3 + gagica. Si gagica are si ea un copil. E tot o minune. Dar azi nu ne intereseaza cum ii cheama pe toti, pentru ca azi este importanta o singura persoana. Tipa care stralucea pacea:) Eu nu stiu daca voi ati avut norocul sa vedeti vreodata un curcubeu intr-un om. Eu l-am vazut. Sau! Sa aveti norocul sa stiti ca e primvara, fara sa scoateti nasul pe geam! Sau iarna! Sau sa miroasa in casa a cafea cu scortisoara, desi tu nu ai facut cafea inca! Chestiuni simple, de magie...
Azi este ziua ei. Nu stiu cati ani face pentru ca eu nu cred ca prietenii mei, familia mea si oamenii pe care eu ii iubesc, au varsta. Ei pur si simplu SUNT si mi-e imi este destul. Caci nimic nu e mai frumos decat sa fie:)
In 7 martie, acum 2 ani, fix dupa slujba de Duminica, fata asta a venit la mine la spital. A fost primul om care a venit sa ma vada, dupa ce plecase mama mea acasa si eu eram singura si terminata, intr-un spital, unde copilul meu statea plin de tubuletze, in alta camera decat a mea. Si fata asta alaturi de familia ei, a venit si mi-a facut ziua cea mai frumoasa din lume, perfecta. Pentru ca a stiut fix ce sa imi spuna ca sa imi dea curaj..Pentru ca ea stralucea si impartea din pacea ei, in jur. Pentru ca mi-a facut salonul sa miroasa a frezii.. Pentru ca mi-a aduc sa citesc despre Sfanta Ecaterina, ca sa stiu ce inseamna numele copilului meu.
La multi ani Bucurie de femeie si OM minunat! La multi ani de vis, draga mea oama frumosa! La multi ani Oana Bucur, muma de Toma minunat si sotie de Marius:) Sa ai o viata fix ca in minunile alea care iti iau tie respiratia si tu ni le dai noua, ca sa ramanem toti muti in magia aia, a ta:)
si ..te iubesc:)