Spune-mi o poveste

Povestea de mai jos este pentru fatA care nu a uitat niciodata sa viseze si pentru baiatul cu ochii albastRii, singurul care se poate juca in parul meu.
Mai este pentru inca cineva. I se spunea Printesa Balerin si era desigur din regatul Balerinilor - Corina Gramosteanu (Cora Gramos). Pentru ca nu ne vedem..



A fost odata, ca niciodata. Intr-un palat, undeva departe, peste mari si tari, locuia inchisa intr-un turn o printesa. Nu era o printesa obisnuita, era o printesa obraznica, de asta fusese inchisa in turn. Printesa noastra nu avea parul lung, legat in cosite, ci era tuns scurt, nu purta rochii pompoase, ci pantalonei scurti, avea mereu genunchii si coatele julite, juca pac-pac cu feciorii din regat, alerga cat era ziua de lunga prin crangul din jurul palatului..
Intr-o zi Printesa noastra cunoscu pe Micul Cosar. Un baietel mereu murdar de fum, un golan de'a dreptul. Prietenia lor era rau vazuta de cei din palat, mai ales datorita diferentelor dintre ei. Dar Printesei nu ii pasa, ea il placea pe Micul Cosar. Impreuna explorau cosurile tutror caselor din jurul palatului, se jucau cu animalele, trageau fetitzele de coditze..

Anii trecura si intr-o zi Micul Cosar marturisi Printesei dragostea lui.


Printesa se bucura ca in sfarsit "legatura" lor devenise mai puternica. Si ea visa, la fel ca toate printesele in rochite matasoase..insa nu vroia sa spuna Micului Cosar ca in spatele juliturilor din genunchi si a pantalonilor scurti, se ascundea o fetitza.

Tot la palat traia si o alta fetitza, Mica Zuza. La fel ca Micul Cosar, Mica Zuza nu era de sange albastru. Dar avea parul lung, am putea spune chiar ca avea sex-appel..

In ziua in care Regele a aflat de prietenia dintre Printesa si Micul Cosar, a decis sa inchida obraznicatura intr-un turn, sa o tina departe de toate.

Ursul Lewis a fost desemnat sa fie profesorul indrumator al Printesei, el trebuia sa se ocupe de educatia ei, de transformarea ei intr-o adevarata fetitza. Profesorul Lewis era un urs bland si bun. A fost fermecat de Printesa din clipa in care a vazut-o pentru prima oara. Fetitza noastra obraznica era plina de energie, il fascina pe Profesorul Lewis cu istorisirile ei, cu aventurile pe care le-a avut cu Micul Cosar.

Tot Profesorul Lewis a sugerat Regelui aducerea Mamei Mouse in turnul in care era inchisa Printesa. Mama Mouse a invatat-o pe Printesa sa gateasca, sa faca prajituri, sa fie o adevarata gospodina. Profesorul Lewis era atat de mandru de mica lui eleva. Parea ca l-a uitat pe Micul Cosar..

Pentru ca in Regat aveau loc tot felul de evenimente, Regele a uitat de Printesa inchisa in turn, asa ca Profesorul Lewis si Mama Mouse au mai adus inca doi "locatari" in turn, pentru a se juca cu Printesa. Chiar daca Regele dorea ca fiica lui sa devina o ADEVARATA printesa, fetitza noastra era totusi o fetitza care trebuia sa socializeze, sa se joace, sa nu uite ca in fiecare adevarata Printesa este un copil.

Cei doi frati gemeni Ursii Roz au fost companionii printesei. Au povestit o data cum, undeva intr-un regat apropiat, intr-un turn, inchis la fel ca si ea, traieste un baietel..Nu era un baietel oarecare, era un baietel special, la fel ca ea. Si pe el tatal lui ii inchisese in turn si uitase de el acolo..

Ochi Albastrii (caci asa il cheama pe baietelul nostru) avea o problema - asta fusese motivul pentru care fusese "pedepsit"- el iubea oamenii. Iubea toti oamenii, fara sa ii pese ce sange le curgea prin vine, cat de albastru sau rosh era..Bratele lui era mereu deschise, iubea copiii, iubea muzica, natura. Ursii Roz fusesera companionii lui o vreme, pana cand Imparatul hotarase sa ii trimita departe de baietel.

Atat de frumos povestisera Ursii Roz despre Ochi Albastrii, incat intr-o zi Printesa noastra crezu ca s-a indragostit. Profesorul Lewis, Mama Mouse si cei doi gemeni Roz pusera la cale un plan prin care cei doi sa fie eliberati si adusi impreuna. Printesa noastra visa la aventuri alaturi de vasnicul Ochi Albastrii, la peripetii in codru..

Fara a ii spune nimic fetitei, Profesorul Lewis schita planul de evadare. Mama Mouse trimise gemenii Roz in imparatia vecina pentru a il pregati pe Ochi Albastrii de marea evadare.

In tot acest timp, trecura anii..Micul Cosar se insura cu Mica Zuza. Printesa noastra crescu mare si la fel si Ochi Albastrii. Fiecare dintre cei doi stia ca undeva, peste munti si vai, intr-un turn undeva, exista un suflet pereche, un partener de aventura. Undeva exista o fetitza care inca are julituri in genunchi si nu are (inca) rochite. Undeva exista un baietel cu ochii de cer, un baietel in care zace un aventurier, insa nimeni nu a scos asta la lumina.

Undeva, candva Printesa noastra va evada si la fel va evada si Ochi Albastrii. Intr-o padure, undeva, candva, fetitza cu pantaloneii scurti si julituri in genunchi va da nas in nas cu baietelul cu bratele deschise.

Chiar daca ei 2 nu se vor casatori, macar vor trai o multime de aventuri impreuna. Asa, speciali cum sunt, nimeni nu o sa intelega ce anume ii leaga.

Faptul ca au fost diferiti sau inchisul in turn?

El e oricum destul de bizar..avea chiar si niste prieteni lilieci in turn. Liliecii de care toata lumea fugea pentru ca toti credeau ca sunt vampiri!

(maine aflam daca s-au intalnit sau nu..)

Tu ce ai alege?

Cand eram mica aveam o papusa. Luci. Era o papusa mai scunda asa, frumoasa, tunsa scurt, coafata, parul saten spre roscat. Dupa ce am vazut Mizerabilii la tv, i-am taiat capul. Tradase cauza. Apoi mi-am dorit o papusa mai mare. Am primit-o. O chema Rodica. Avea parul lung, era o adevarata papusa Aradeanca. Dupa o vreme am primit inca doua papusi mari, blonde, frumoase. Tot Aradeanca. Pe a mea o chema Hermina si nu avea breton. Cred ca ni le doream in vis dar nu le cerusem de fapt niciodata si totusi le-am primit. Pentru ca eram rebela si deja venise revolutia si aparusera curente muzicale si casete Viva cu trupe, papusa Rodica a fost tunsa scurt. Ramasese la fel de frumoasa, numai ca acum era punk. Si eu la randul meu imi taiasem bretonul. Singura, putin cate putin. Aveam un par lung si blond, spalacit asa, de copil, si un breton scurt si tepos, de capra. Atat de scurt incat tata m-a dus la frizer si m-au tuns ca pe un baietel. Si nu, nu eram chiar mica..
Mi-am dorit mereu atat de multe lucruri in viata asta, de la chestii materiale pana la chestiuni legate de amor. Cumva am primit cam tot ce mi-am dorit, nu fara munca, lacrimi, efort.
Au trecut anii. Am invatat sa nu cer prea multe pentru ca m-am prins ca habar nu am de fapt ce sa fac cu ceea ce cer. Uite, sa luam exemplul papusilor blonde. Frumoase papusi, nimic de zis, ne-am jucat cu ele dar..am crescut si acum ele doua sunt la bunica, la tara, in camera buna. Si Rodica (apropos..saraca, a ramas punkista, nu i-a mai crescut parul desi s-a schimbat moda). Le-am iubit..si le-am uitat.
Acum cativa ani, cand eram eu mica si cu capul in nori, imi doream sa ma iubeasca unul sau altul, de obicei aia imposibili. Treceau cate 4 ani. Si ei ajungeau tot la bunica, in camera buna, ingropati intre amintiri:))
Acum trei ani am ajuns intr-un loc. Si am inceput sa visez si fara sa imi dau seama am inceput sa imi doresc chestii. Toate legate de acel loc. La visul meu s-au alaturat si visele altor oameni (sau visul meu s-a contopit cu al lor de fapt).
Si mi-am dorit si am visat, si in somn, si cu ochii deschisi, zi si noapte. Am vorbit atat de mult despre acest vis incat cei care nu m-am inteles au mers cu mine acolo. Si da, unii tot nu au inteles. Pentru ca nu pot intelege chiar toti oamenii. Numai cei alesi. Restul..vor mai veni peste 5 ani, intre timp au alte treburi de facut. Aia care simt ceva anume, au simtit din prima. Am facut eu un fel de analiza.
Intr-o zi, din senin visul a prins contur. Ca si cand pe o plansa alba cineva ia o bucata de carbune si incepe sa deseneze, apoi se retrage discret si imi lasa carbunele si nicio indicatie.
Si acum eu ce fac? Desenez? Da. Si spun lumii, si oamenii intra in jocul meu, vad plansa si adauga si ei culoare. Desenul incepe sa arate din ce in ce mai bine.
Intr-o zi, in timp ce visam, intr-un colt plansa a inceput sa se desprinda de pe chevalet. Realitatea tragea cu dintii de bietul meu desen. O multime de oameni care ajutasera la desen asteptau. Ce o sa aleaga? Ia plansa la subtioara si isi urmeaza drumul? Sau alege banii? Faima?! Banii??

Ce alegi cand nu ai nimic si mai ai in fatza patru luni in care trebuie sa supravietuiesti?
Banii?
Dar daca banii astia vin la pachet cu conditia de a renunta la plansa ta, la visul tau, la ceva ce ti-ai dorit atat de mult incat te-a durut gandul in sine?

Dai "pasarea" din mana pe plansa de pe gard? Pasarea nu te va ajuta sa zbori niciodata, e o pasarea grea de plumb. Toxic. O parte din lume crede ca plansa va mai fi acolo o vreme, ca ceea ce este desenat, locul ala, va mai fi acolo si la anul, si peste 1000 de ani. Insa desi panzele vechi cica devin mai valoroase cu anii, plansa mea nu e o panza. E o hartie groasa. Oamenii au desenat peste carbunele trasat de cineva odata, cu creta, culori. Daca uit plansa afara si vine ploaia, desenul meu se va scurge pe asfalt.

Daca ar fi sa alegi intre a iti urma visul si bani, ce ai alege? Visul, nu? Dar daca pana cand poti sa iti urmezi visul mai ai patru luni in care trebuie sa traiesti, sa mananci, sa produci ceva..ce faci?

Pasarea de plumb nu poate fi pacalita, folosita 4 luni si apoi aruncata in urma.. Odata ce ai pus mana pe pasarea de plumb, metalul ti se va scurge in sange si te vei contopi cu pasarea, plumbul iti va curge in vine si nu vei mai zbura, desi..esti o pasare..

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Soarta asta asa se amuza pe seama mea:) Acum cateva luni as fi dat orice pe o pasare de plumb care m-ar fi ajutat sa privesc in ochi un om si sa il intreb: tu cat ziceai ca valorezi?! Ah..Si eu? Doar 10%..hm..Eu stiam ca oamenii nu se masoara in procente. Eram inestimabila candva. Dar ai uitat cand m-ai vandut si m-ai mintit ca NU TU m-ai vandut. Iuda!

Mint. Nu as fi facut asa. L-as fi privit pe omul ala in ochi si i-as fi multumit pentru bucuria pe care mi-a facut-o candva.



(acest post face parte dintr-o noua categorie - Conversatii Shargonice cu mine insami. Cu drepturile de autor aferente)

Noutati si vechituri

sau Despre cum m-am facut eu indianca (piele rosie).

Vineri seara m-am apucat de cusut. Asta dupa ce am facut documentare pe net si am aflat cum era cu triburile de indieni din Haberica. Am scos poze cu desene, modele pe care si le pictau pe fatza, am probat costumul "clasic" si mi-am dat seama ca cine a fost indianca inaintea mea e mult mai scunda si...mai slaba. Apoi m-am decis. Am scos trusa de prim cusator si pe o frumoasa fusta Stefanel pe care am cumparat-o si nu am purtat-o niciodata am inceput sa cos scoic (deci eram dintr-un trib aflat la ocean), cochilii, etc. Mi-a mai scapat si cate o margica..pe ici pe colo. Dupa ce am cusut fusta (scuratand-o cu aceasta ocazie) am scos dintr-o cutie o pereche de cisme maronele cu blanitza, la fel de noi-noutze ca si fusta. Le-am pus clopotei si briz-brizuri indiene, totul dupa documentarea de care va zisei si dupa ce am vazut dansurile Pow wow. Rupta de somn am intentionat sa ma culc pentru a nu ma trezi cu capul cat o banitza a doua zi, dar ce crezi? Constiinta si paranoia nu au permis un somn linistit. Am visat lupul care proteja tribul, un sarpe care vorbea, un ceas care arata numai ora 10:03. Visam, ma speriam, ma trezeam, ma uitam la ceas, era 06:00 si ma culcam la loc. Iar venea Fratele Urs si imi spunea ceva, Pocahontas avea si ea ceva de comentat si zbang, ceasul era iar 10:03.
Cam asa am dormit pana la 09:00 cand adevaratul ceas, ceasul adevaratei mama Omida a sunat si m-am trezit buimaca si plina de emotii de parca aveam examen.
Si chiar asa a fost. A fost un examen. Am avut parte de un trib de fetitze in prima parte a zilei + un fecior. Fetitze extrem de cuminti si frumoase. In tribul advers erau trei fetite si 3 baieti, desi ma asteptam ca baietii sa fie rautaciosi cu panselutele mele, culmea, o pitica tunsa scurt, simpatica foc, era cea mai pornita. Am cantat si am dansat, desigur noi ca niste panselutze delicate, tribul advers au contraire cu strigate de lupta si tam-tam. Per total eu m-am dixtrat maxim si m-am simtit foarte fashion cu coditze impletite si pene in par.
A doua petrecere a fost alta treaba:) Aici fetitzele erau mai mari, frumoase foc..Nu am avut niciun baietel! In schimb am avut un ajutor de sef de trib, o fetitza care m-a indrumat sa pictez in functie de nume fetele din tribul meu. Ce fetze frumoase si ce priviri senine au fetele cand au 8 ani:) Nu au nicio grija, niciun rid, nicio tristete. Erau atat de cuminti..Eu am fost un baietel obraznic cand aveam 8 ani! Aici erau numai mujeres femininas!
Am ajuns acasa sambata seara la 9 jumate, cu tot cu coditele mele impletite, obosita dar fara pic de somn. Dupa baia de seara am vazut filme pana la 1 noaptea apoi am cazut lata si am visat frumos, acelasi frate urs, alti indieni, un cal negru..cald afara si undeva eram si eu. Cu parul mai lung parca si mai negru..

Cam asta a fost weekendul. In rest alerg intre oameni si muncesc orice de acasa, din pat. Ma simt la fel de rau ca si acum o saptamana, ma dor urechile, ma doare in gat, ma doare burta, pana mea de corb frate, numai om sa nu fii ..In trib nu imi era frig niciodata si dormeam in cort..Dar desigur era langa mine si Talpa Iute:)) Ce baiat..

Dull Flame Of Desire

Azi mi s-a dat la ascultare o voce care mi-a ramas in cap pana acum cand ajunsei acasa. Asa ca dau intru ascultare o piesa unde "vocea" se alatura unei iubiri de'a mea mai veche. Bjork.
Cu dedicatie tie, tie , tie, tie, tie (stii tu de ce asa), mie.



Tags: Antony and the Johnsons, Bjork, people I loved..or I love..or whatever..