luni, 19 decembrie 2011

Katerina la 1 an, 9 luni, o sapt si 5 zile


zice urmatoarele cuvinte:
mama, tata, mamaie, tataie, Dede (ea), bec, pisi, pajtua (prajitura), bebe, pupataie (bucatarie), palu (calul), da-te mama, tica tica, pui, ou, pete (peste), poc (porc), oaie, oala, paca (vaca), cucu, nu, da, lasa, a bate (in brate), a baie, apaa (afara), nasha, cucanu (curcanul), beie (bere), mee (mere), manana (banana), cocoata (ciocolata), danaiu (iaurt-danonino), apa, teai (ceai), maie (mare),

executa comenzi de adus chestii, lucru care aduce mare bucurie lenesilor din casa, eu si tata:)) Are o frica noua de apa, masini si oameni straini. este foarte reticienta cand e vorba de imprietenire si tandreturi, prefera sa fie ignorata si daca te place, vine ea. daca nu..nu..Doarme inca langa mine in pat, dar a reusit sa doarma singura cuc o noapte intrega si pentru asta trebuie sa ii multumesc cuiva care m-a tinut departe de pat:))
Mananca lapte o masa pe zi, rar doua, ciorba la pranz zilnic, multe fructe (mere, pere, banane). Caca de 2 ori pe zi, cand vrea ea. Nu stie diferenta dintre pipi si caca, spune caca si oala cand are nevoie. Nu a mai facut pe ea de multe luni de zile treaba mare. Pipi, baga la greu. Cred ca uita si face pe ea. E inca albicioasa si mai uit sa ii dau vigantolul ala - ce porcarie..
Are parul lung si ondulat si incalcit la spate, ca la curu' catelei (cum se zice la tara). Are aceiasi ochi caprui si clari, ca ai ma'sii si genele lungi la fel ca ma'sa si ta'su. vorbeste mult, mult. nu stiu cu cine seamana!!
Baga tot in gura (inca) si are 3-4 dinti loviti de caria de biberon, o mizerie a carei "reparare" o sa coste niste milioane bune, dar merita, pentru ca sunetul de ras da bine cand se vad si niste dinti de soarec :))
Tipa destul de des si se tranteste pe jos, printr-o aruncare de care mi-e groaza, mereu ma gandesc ca ii adun dintii de pe covor.. Ii plac pisicile, dar va primi cadou acvariu si pesti cand face 2 ani, pentru ca nu avem voie cu animale in casa:( Si pestii sunt linistiti, de aia ii si iubim:))
cam atat. sa nu uit:)

duminică, 18 decembrie 2011

Punct si de la capat

De o ora incoa' tot caut pe blog ceva ce am scris cand eram indragostita de un baiat. Nu gasesc. Inseamna ca nu trebuie sa gasesc. Ca poate era ceva trist. Ca poate nu seamana oricum iubirile intre ele. Dar unele iubiri ale mele seamana, numai ca niciuna nu se termina la fel. Sau nu apuca sa se termina, caci nu incepe..

miercuri, 14 decembrie 2011

Renuntarea la visare

nu inseamna neaparat trezirea la realitate, ci mai degraba consta in mutarea catre alt vis. In cazul meu.


Ma amagesc cu "iubirea" unei idei, in loc de iubirea unui om. Copilaresc si perfect nevinovat, pana in momentul in care incep sa imi pun intrebari. Genul de intrebari care nu tin de visare, ci de realul pe care nu il vreau in acest moment in viata mea, caci nu e loc.
Prima intrebare ar fi: oare unde e? Mi se pare cea mai urata intrebare. Visele is facute sa pluteasca, sa se plimbe intre minti si fete. Cine sunt eu sa tin locului visul? Ce treaba am eu unde pluteste visul care nu e nici macar doar visul meu.

O alta intrebare este "cum de visam in acelasi timp toate"? La fel de absurda ca si prima, are varii raspunsuri, la fel de absurde. Este bine cunoscut ca dragostele se propaga in sus, in jos, in stanga, in dreapta. La fel de bine cunoscut este ca un om iubit de mai multe persoane, capata niste puteri supreme si imparte hormonei in stanga si in dreapta, in sus si in jos. Lucru care ii sporeste "faimozitatea" dobandita fara sa faca nimic. Dar absolut nimic.
O treia intrebare este "o sa vorbeasca si cu mine azi?" Copilaresc. Eu nici macar nu sunt azi aici. Si nici ieri nu am fost, si nu o sa fiu nici maine.
Pentru ca, desi poate sa para imposibil, sunt si eu visul cuiva si plutesc si eu intre minti si baieti.

Renunt la visare. Ma rasucesc pe calcaie si apoi ma ridic pe varfuri si imping cu putere aerul dintre talpa mea incordata si podeaua rece. Si sar. Visele trebuie sa pluteasca. Ca sa poata fi prinse in mrejele oamenilor iubitori de visare:)

Noapte buna Fred darling, oi si oitze numarabile si atat de simpatice. Maine dimineata ma asteapta o noua zi. Una de intins mreje tesute din panze de paianjen matematic lucrate, dar asa de fine. Si rezistente in acelasi timp. Mustele sa caza, zic!

joi, 8 decembrie 2011

Despre slabit, parerea mea

Toata lumea (mai ales gagicile) stie ce e aia Zumba. De cativa ani e asa, o nebunie generala, oamenii se duc la "sala" si timp de un ceas danseaza pe muzica din Sud America, de curg apele pe ei rauri-rauri. Am vazut zeci de filmulete, toata lumea este fericita, am prietene care merg la mai multe sali, se fac excursii la munte, Zumba rules. Foarte frumos, m-as duce si eu daca nu as fi prea obosita de la mersul pe jos km cu minunea. Sau daca nu as fi lenesa:))
Nu stiu exact cat se slabeste cu Zumba, dar eu neavand aceasta problema, nu imi pasa..Eu am o problema cu muzica, mie nu imi place muzica din Sud America, mie in place muzica din Sud Romania:))
Si acum sa va zic cum sta treaba si de ce am o parere, caci da, am eu o parere. Acum multe luni de zile, un amic a pus pe FB un link cu un videoclip al lui Salam. Stiu, nu cadreaza..manele, facebook, prieten de al meu:)) Dansa pe scena Salam si "curgea apile" pe el, tza-tza tot scuipa in microfon. Melodia se numeste Reggaetn Tza (tza tza, cum ziceam). De mare exceptie, mare realizare, nu va pot spune mare lucru despre versuri, dar e ceva dramatic, cu ploi si tza tza si cu regheton si cu alaaaa, laaallaaa...Cum ziceam, de mare rafinament. Cand eu am ascultat melodia, copilele mele erau in casa cu mine. Maneliste din nascare, cum au auzit biturile, cum au inceput sa salte ismenele pe ele, a mea era in transa..
Copiii recunosc imediat calitatea. Mi-a fost clar ca nu avem nevoie de Zumba, e destul ca cineva sa vina cu o noua idee, una neaosha, pur romaneasca. Slabeala pe manele. 1 ora cu Salam = slabeala GARANTATA! Va atasez o poza cu a mea Kate in costum de baie! Arata perfect si nu a dansat niciodata 1 ora!
Acum, lasand gluma la o parte, revin la oile mele si va spun ca de fapt ideea mea era alta. Una mai romaneasca decat asta cu slabeala pe manele. Vorbesc de o chestie super serioasa.
Eu sunt olteanca. Sunt nascuta la Motru, sufletul meu e la Lupsa, intre dealuri. Pot sa stau in Berceni, pot sa imi bag picioarele in Egee, daca aud o melodie anume, mie mi se intampla chestii. Orice melodie auzita vreodata acolo, in satul bunicii..orice melodie de la nunta verilor mei, sau de la vreun bal din copilaria mea, balurile de la caminul cultural, cu orchestre care cantau live, cu niste cantarete de care nu a auzit multa lume.
La mine in sat se joaca hore. Pana sa distruga tampitii astia PINGUINUL, in Lupsa de Jos si probabil in toata zona aia Mehedinti-Gorj, "pinguinul" era un dans care se dansa la toate nuntile, la sarbatori, la "horele" organizate la camin sau in mijlocul satului. Dar! L-au gasit "baietii" si l-au facut praf..ca asa e la noi.
Recunosc, nu stiu sa joc multe dintre horele despre care vorbesc, dar simt muzica si joc asa cum stiu eu, oricum o fac singura sau cu Katiusha, nu e ca si cum are cine sa ma rada:)) Acum treaba mea era asa. De 1 decembrie aproape m-am ingreteshat de la atata "iubesc Romania". Sunt sincera, asa ca feel free sa ma injurati, dar mi se pare asa o minciuna cu iubitul asta..fix ca aia care fac rau altor oameni, apoi se duc la manastire, desi au cerul gurii negru si despre inima, nu mai zic..dar se roaga! Sunt credinciosi! Li se iarta rele. Cu cat esti mai jigodie cu altii, cu atat mai pios incerci sa pari.
Eu nu iubesc Romania mai mult sau mai putin decat voi, poate eu o iubesc altfel..cum am mai zis, e ca si cu mumele, nu ni le alegem, le iubim caci avem numai UNA. Ei bine, eu numa' o tara am. Asta in care, desi avem HORE minunate, noi alegem sa slabim pe Zumba.
O sa luam pe rand (caci ma chiraie copilul) niste muzici, ca sa ma credeti ca nu is nebuna.

GHIMPELE:


tot pe youtube.com o sa gasiti si exemplul de joc, pasii care se fac. Hai ca pun eu aci link :


Rog a se cerceta cu atentie jocul. Continuam cu
BORDEIASUL:


cum se joaca, aic:


si mai am. FEDELESUL:


cu varianta exclusiva pentru slabeala:


Sunteti romani toti, caci de aia va scriu. Va e a slabi?! O ora de dansat orice hora romaneasca, scoate si pe "aldinbalta" din voi, nu numai grasimea. Nu am vreme sa va fac o colectie de jocuri si hore romanesti, poate aveti bunici la tara si stiti cum e treaba cu sarbele si horele de mana. In Oltenia mea stiu cum se rup pantofii dupa o nunta, dar vai, ce minuni am auzit despre fanfarele si horele din Moldova..Cum am jucat pe muzica de la Bacau, cand si-o botezat Boje moi baiatul!! Cum am jucat in munti, la nunta lui Moni, alaturi de mirele ei scotian, pe hore cu onestenii cei minunati..
Sunt slaba. Joc aproape in fiecare zi, cel putin o data pe zi, un Ghimpe sau un Bordeias cu Kate. Nu scap de ea.
Si iubesc Romania pe 8 decembrie.

sâmbătă, 3 decembrie 2011

Rataceasca

M-am tot gandit care e faza asta a mea cu umblatul..Nu e ca in piesa VV, nu "m-am saturat de patul meu de acasa", caci mie cearsafurile chiar imi zambesc, doar sunt ale mele, alese cu mana mea, albastre..Insa pot sa dorm foarte bine si in alte paturi, de la rude pana la pensiuni de munte. Cred ca lipsa unui job si a stresului de la munca a fost inlocuita cu stresul domestic. Norocul meu este ca nu o las pe Kate sa ma streseze prea tare, ea este totusi cel mai bun partener de calatorie din ultima vreme.. Ii place la fel de mult cum imi place si mie sa fie pe drumuri. Anul asta o sa stam acasa de sarbatori (cred..) insa de la anul, cand e si ea om mare, o sa am grija sa plecam cat putem de des de acasa, poate facem Craciunul la bunica, sa ii povestesc picei cum era Craciunul meu cand eram copil, de Revelion poate plecam la munte, sa se sature si ea de zapada, cum m-am saturat si eu acum cativa ani..
Mie-e clar ca mie mi se potriveste o vorba: Calatorului ii sta bine cu drumul.
E ora 20. Sa plec undeva sau nu?

vineri, 2 decembrie 2011

In vis

Despre frica am senzatia ca am mai scris candva, demult. Apoi m-am invatat cu ea si am uitat-o. Am inceput sa conduc, am pus si copilul in masina. Am mai facut niste vitejii. Credeam ca m-a biruit sentimentul. Totul a fost minunaat pana azi noapte. Am adormit cu un zambet lung cat toata fatza, linistita. Am mutat-o pe Kate la locul ei, mi-am infipt cornul in perna, si da-i si trage-i.
Cea mai rea frica nu e aia din somn, ci aia de la limita somnului cu realitatea. Am visat ca mi-a cazut copilul din pat, l-am auzit cazand. M-am ridicat, am pus mana in pat, ioc. Adica jumatate de ioc, caci in par era DOAR un copil! Imi batea inima ingrozitor, simteam cum mi se face rau, desi o atingeam pe Kate, nu reuseam sa ating cel de al doilea copil, si tot cautam prin pat, spre patutul de copil..Mi-am dat seama tarziu ca visez..mi-am dat seama, trezindu-ma, frecandu-mi fatza si ochii si intreband cu voce tare: cati copii sunt in pat?? Am trezit-o pe Kate, avea febra. Si m-am trezit si eu ca omul, de tot..numarand copiii. Era numai unul, caci eu unul am. Frica nu imi disparuse, inima imi batea la fel de tare, dar eram sigura ca suntem ok, ca nu am pierdut celalalt copil:)
Cumva ..desi o sa par nebuna, cred ca celalat copil m-a trezit ca sa pun mana pe Kate, sa simt ca arde si sa fac ceva. Asa ca de la 5 ne-am ocupat de copilul real. Uitasem visul si sperietura, dar acum cateva minute am atipit si frica s-a intors. Copilul al doilea vrea sa imi mai spuna ceva si nu stie cum:)

luni, 28 noiembrie 2011

Babuni si muica

De ani de zile imi tot propun sa scriu ceva despre "aproapecelmaidragomdepelume". Adica despre bunicile mele - bunica mea Ana si muica Angelica.

De fiecare data s-a intamplat ceva si mi-a fugit gandul, pentru ca eram prinsa in tot felul de porcarii zilnice, toate cu pachet de stres la purtator. Foarte trist. Bucuria de a scrie despre bunica, trebuie sa ucida stresul si mizeriile cotidiene. Astazi cineva mi-a spus ca nu are idoli, dar are un model. Unul..imbatabil as zice eu:) Bunicul lui.

Asa ca eu o sa va povestesc despre bunica mea. Nu stiu daca ea este modelul meu, caci pana azi nu m-am gandit sa am un model, dar stiu ca este femeia pe care o respect cel mai mult pe lumea asta. Si este si cea careia trebuie sa ii multumesc mereu pentru ca noi suntem cine suntem. Ea e cea care a nascut-o pe mama mea:)
Bunica mea s-a casatorit la 15 ani, dupa o viata destul de grea. Cand era mica, mama ei a murit in niste imprejurari care ne-au marcat copilaria, de aceea nu voi povesti despre ele acum. Tataie era cu 10 ani mai in varsta decat ea, bunica era practic o fetita cand a intrat in valtorile vietii. La 17 ani a avut primul copil si la 19 al doilea. Nu a muncit pentru altii nicio zi din viata ei.. Nu a mers la "colectiv", nu s-a dus la munca la straini, a muncit pentru familie si pentru casa si copiii ei. Desigur toate acestea s-au petrecut pentru ca tataie era gelos si ea era foarte frumoasa:)) Si azi este:)) Are 72 de ani si in ultimii doi ani am vazut-o mai fericita decat am vazut-o in toti 34 ai mei. Este multipla strabunica - are pana acum 7 stranepoti, toti o iubesc si toti ii spun la fel ca si mine: bunica.
Cand eram mici, primeam scrisori de la tataie, cu un scris frumos si clar, toate incepeau cu Dragii nostrii, despre noi sa stiti ca suntem bine....si se incheiau cu un sfat sau o pilda. Intotdeauna erau semnate Misu si Ana. Si mai erau si alte scrisori:) Cele scrise doar de ea. Ea, care a facut doar 4 clase, dar care a invatat sa scrie si sa citeasca singura. Bunica mea este cea mai deschisa si liberala femeie pe care o stiu. Acum multi ani ii povesteam despre o tipa care avea un iubit chinez. Bunica ma asculta si zicea: poate sa fie si negru, om sa fie!
Apoi ii povesteam ca alta fata lucra in Italia, ca dansatoare. Si bunica zicea ca munca nu a facut rau nimanui, daca dansul ala e o munca cinstita:)) Bunica-mea s-a bucurat de mine si de copilul meu de parca eram cea mai maritata femeie de pe planeta. Ba chiar ne-a povestit razand, mie si sora'mi, o conversatie (ireala:))) avuta cu "ajutorul" ei din sat, zisul Vasile, cel responsabil cu muncile neplacute si grele. Burlac convins, Vasile a intrebat-o pe bunica: tanti Ana, vazui fetile astia cu copiii pi la poarta, dar niciun barbat cu ele. Ai cui sunt copiii aia?!
Bunica mea este vesela si frumoasa. Si stiu sigur ca de la ea am luat-o toata sensibilitatea aia care ma face sa plang din orice..Si jena aia absurda de a nu face ceva, de teama sa nu supar pe cineva..Si multe altele, desi sunt frecvent acuzata ca ma trag din cealalata parte de neam! Nu stiu ei. Eu sunt combinatia perfecta dintre cele doua neamuri, am luat ce trebuia de la fiecare. Bunica mea ne face paine in tzest si cozonac, urca dealul la doua zile, ca sa isi verifice gradina, desi noi o certam ca se oboseste, eu stiu clar ca ei ii place sa vada satul de acolo de sus, sa bea apa din izvorul ala..cred ca acolo stie ca nimic nu s-a schimbat, ca tataie e cu noi, ca noi avem gradinile noastre de fetite, in gradina lor mare, de sub padure..Cred ca urcatul ala ii face bine, nu rau, asa cum credem noi..Bunica mea stie secrete ale viei. Caci la noi se facea mult vin..Anul asta a fost primul an in care am vazut toti pasii si am iubit-0 pe bunica si mai mult. Pentru ca ne-a invatat lucruri, pentru ca ne-a spus de ce s-au schimbat treburile, de ce nu mai iese vinul ca pe vremuri..Bunica stie.
Sper ca si voi aveti bunici care stiu minuni, caci daca aveti, musai sa aflati toate secretele inainte de a pleca din lumea asta in aia mai buna,...nu am invatat inca sa fac sosete de lana, cu 5 ace..dar stiu sa cos. Stiu sa fac cozonac ca bunica, stiu sa fac paine, stiu sa fac atat de multe..Si nu, pe mine nu m-a crescut bunica, de asta s-a bucurat sora mea, eu am stat la Bucuresti. Eram aia cu ciorapei si pantofiori, care nu puteam sa merg desculta pe drum, ca ma intepau pietrele. Doua zile, cam asa ma tinea fitzosenia, apoi eram murdara si belita toata in genunchi.
Pentru ca, desi la bunica mea, la casa de la vale, era un mediu mai sever, tataie era un om mai dur, exista intotdeauna si locul perfect de evadare si dezmat: casa muichii Angelica, de la deal. Casa lui tata.
Muica mea are peste 80 de ani. Este o batranica vorbareata, foarte draguta si mai nou atinsa de boala uitarii. In vacantele din copilarie, la muica, la deal, era cea mai mare distractie. Libertate maxima. Muica facea de mancare, taica era la lucru, la fel si unchii mei. Daca aduni adultii si apoi plozii, noi eram mai multi si deci, dupa ce scazi cine muncea, intelegi lesne ca muica ramanea cu 5 copii care faceau numai rele..La cei 5 poti sa mai aduni niste veri si vecini. Tin minte, ca prin vis ce-i drept, cum puneam muzica la pick-up-ul vechi si cu boxe haraite, si jucam ore in sir cu verii mei, pe muzica olteneasca. Imi aduc aminte si cum beam vin rece din beci, intr-o cana de plastic roz. Uneori puneam si zaharina. Imi aduc aminte perfect dulapul de bucatarie al muichii, dulapul in care era in permanenta o punga sparta de zahar, pusa pe o farfurie. Taiam painea aia neagra, pe care o aveau minerii (mama, ce buna era..) , o bagam la robinet (da, aveam apa in casa) si apoi o indesam in punga aia. Mancam savarine. Biata muma era disperata ca ii mancam tot zaharul..Mai tin minte perfect o lada mare de lemn in care muica tinea malaiu. Si colacii facuti de muma, pentru pomeni..Si ciorba de loboda, lungaaaa si cu putin orez, dar buna de tot. Si canta (galeata) plina cu untura si carnati trandafiri, canta in care varul meu Marocanul, baga mana pana la umar (deh, era copil, avea o mana mica) si cauta prin untura pana gasea un trandafir pe care nici nu il mai prajeam, stergeam untura de paine, indesam carnatul intr-o bucata si da-i! Muica ne trezea, inainte de a ne culca, cu cea mai buna vorba auzita de mine vreo data:)) Gicule, scoal' de te culca! Valabila pentru unchi-miu care adormea rupt de oboseala, in fata televizorului. Aveam tv color si antena parabolica. Si mai are muma mea un obicei, care ne chinuia cand eram mici. Muma se trezea prima, asa ca, om serios de la tara, venea sa ne trezeasca si pe noi: va scularati? Nu eram niciodata "sculati", am fi vrut sa dormim pana la 10!! Dar nu mergea asa. Acum muma mea are 85 de ani. O mananca de vie un Alzheimer ingrozitor care o duce inapoi intr-un timp in care cineva i-a injunghiat sora, pe Ioana. In momentele in care e in trecut, ne intreaba daca am vazut-o pe fata ei, ca ea a pierdut o fata, i-a murit. Si ea e Ioana. Apoi se intoarce printre noi, se joaca cu stranepoatele, mananca pufuleti cu ele, rade. Ne stie. Desi pare amuzant, boala e oribila. Eu am fost norocoasa sa o prind mereu in 2011, in fapt chiar daca mai era uneori cu 60 de ani inapoi, eu am asteptat-o sa se intoarca. Asa..pentru ca e muma mea. Si pentru ca nu stiu nimic despre Ioana, decat din povesti, o mai las sa ne zica chestii..Muica mea este si fosta moasha a satului, nici nu mai stie cati copii au venit pe lume in mainile ei..Cand eram mica-mica asa imi doream, sa nasc cu muma, cum vazusem eu in filme, ca se fierbe multa apa si se pregatesc multe cearsafuri albe, apoi se tipa-tipa, iese copilul si ta'su e la usa. Si in filme moashele erau super de treaba, ca muma. Si negre. Muma e alba.
Am scris despre aceste doua femei minunate pentru ca imi sunt foarte dragi si le vad mult mai rar decat ar fi normal, desi stiu ca putini ani vom mai avea de petrecut impreuna. Doua bunici si strabunici pe care le tot intreb secrete:) Si ele imi spun, si unde nu imi spun ele, mai fur eu invataminte!

duminică, 27 noiembrie 2011

Buna, ce faci?

As putea sa va spun ce mult mi-a placut filmul. Sau ca la un moment dat am filmat cu regizorul. Sau ca mi-au placut locatiile si costumele si ..tot..Dar, surpriza. Nu o sa vorbesc despre film, decat facand asa..o paralela intre film si experientele mele internaute.
Acum foarte multi ani, pe cand eram eu mica si yahoo era la cea mai mare moda, pe cand lumea nu avea chiar bloguri-bloguri, ci avea un fel de loc pe cate un site, unde putea sa posteze diverse povesti, am gasit eu niste chestii scrise de un baiat. Si citeam, si radeam. Si apoi (copil de securist, cum se stie) l-am gasit pe bunul scriitor. Asa ca..i-am scris. Si apoi am inceput sa ne scriem. Si in cateva luni, el ma suna de peste o mare si imi zicea "mandro" si eu plangeam la telefon, ca eram chinuita in acele vremuri si eram departe de casa..si imi era greu.
Iar el era acolo, mereu. Mircea. I-am declarat iubire maxima, pe vremea aia era cu viza in UK, eu deja faceam planuri cum o sa trec inot apele, numai ca sa stau cu el de vorba, sa o vad pe Jennifer live. Iubirea lui. Caci desigur..avea o iubire. Jenny. Era o dragoste casta, ma sicana cu ea. Jenny era mereu in cadru, caci DA, la un moment dat chiar ne-am vazut cu webcam. Dupa multe poze trimise, care mai de care mai photoshopate, ca sa nu il vad pe bune pe omul caruia ii declarasem iubire eterna. Jen era desigur masina de spalat. Al nostru iubea in secret o poeta. Si deci, fiindu-mi dragostea compromisa, am decis sa ma intorc in Romania si sa il parasesc pe Mircea. Cu care de fapt m-am si vazut la cofetarie la Casablanca, intr-o iarna:) Alesesem bine, ma indragostisem de un om la fel de bun si de minunat ca si scrierile lui, cele care ma fericisera in lunile acelea in care eram singura si necajita.
Despartirea nu s-a terminat nici astazi, cumva, l-am pierdut, desi inca il am in lista de mess..si iata, tocmai ce am dat click si il am si pe FB siiiiiiiiiiiiiiii!!! Omul meu drag si bun s-a insurat in iulie cu o superba femeie!! OMG!!Respir si continui sa va anunt (desi habar nu aveti cat sunt de fericita acum si nici nu il stiti pe tipul asta minunat) ca la sotie pe profil este o minunatie de fetita, deci dragul meu prieten este si tata:)
Ce seara!! Si eu vroiam sa scriu partile neplacute la internauteala:)) Bravo Mircea! bravo om bun si drag!
Apoi au trecut anii. Stau la taclale pe net de ani de zile cu oameni de tot soiul, cumva am avut mereu noroc de oameni foarte buni, ma "stiu" cu femei superbe, pe care nu le-am vazut niciodata, mi-am scris cu barbati minunati in scris, dar cu care nu aveam nicio legatura in viata fara vorbe scrise..
Cum a zis candva tatal lui popil - e ca la porno, tre sa vezi, sa iti placa si apoi mergi mai departe. El vorbea despre cu totul altceva, eu am facut iar o comparatie:))
Chatul nu te inseala. Iti lasa loc de sperante false. Vorbesti si povestesti si razi. E fix ca in film. Esti liber sa spui/tastezi orice, pentru ca nu ai nimic de pierdut..Apoi faci greseala "sa te suni" - tu cu el. Sa te auzi. Si te auzi si inca e ok. Dar daca faci prostia sa te vezi, ai inceput sa ai de pierdut. Cu unii oameni ai chimie, cu unii nu. Indiferent cat de bine te intelegi in scris, live e altceva.
E ca faza in care se trezesc aia doi in parc, cu trandafirii in mana. Razi tu razi, dar nu e rasul tau. Povestile care incep minunat pe net, se termina foarte des cu rasul nervos. Apoi iti vezi domnule de drum, caci ce e al tau, e pus deoparte, undeva, cineva a scris un plan de la care nu prea e voie sa deviezi, am vazut eu intr-un alt film.
Paradoxul este ca de 2 ori, dupa imprietenire din asta internauta, eu nu am mai vrut sa tin legatura cu oamenii aia si doar 1 data mi s-a intamplat sa nu mai vrea interlocutorul sa ne scriem. Ok ambele situatii, cred ca oricum nu am pierdut nimic, niciodata..Insa ma enervez. Si m-am suparat si la film. Si m-am mai suparat si acum cativa ani.
Acum 100 de ani am cunoscut un tip ..timid. Asa zice el, despre el. Modest! Ne-am scris luni de zile. Nici nu stiu despre ce vorbeam, nu mai conteaza oricum. Era frumos. Nu era nimic gresit. Fiecare avea acasa cate o iubire, intre noi era o prietenie. Ne-am vazut la o masa. Al meu, de acasa, a tinut sa vina sa ma ia dupa pranzul ala, s-au ratat la mustata. A fost fan. Eu o placeam foarte tare pe iubita lui. Repet, era ceva foarte curat si foarte frumos. Asa a si ramas,dar vai..vai cum am oftat dupa baiatul ala timid si ..foarte misto. Ca dupa Ryan Gosling, la naiba!
Ma enerveaza ca omul cu care vorbesti este altcineva cand il vezi fatza in fatza, desi tu stii ca este tot el, e altceva cand te vezi. Cu toate chimiile de pe planeta, cu tot alcoolul de la bord, te placi sau nu, e foarte simplu. Si nu e neaparat corect, caci ar fi corect asa: domnule, te placi in scris, apoi e un SEMN! Trebuie sa te placi si cand te vezi. Asa, si ai un neg pe varful nasului! Da..daaaaaaaarrrrrrrrrr!! Cand ati vorbit, negul ala nu se vedea foarte tare..Il operam, fir'ar sa fie de neg..Sau! El e scund..si parea asa de inalt..
Mint. E asa: te plac in scris si te iubesc de iti promit si luna de pe cer. Daca ne vedem si ai facut ceva gresit, te-am uitat. E oribil. E mai rau decat in film:( Teoretizez pentru ca mi s-ar parea normal sa fie dragoste peste tot in jur, pentru ca desi as opera negul de pe nas, eu nu iert magarii, glume, glumitze..Nu am timp. Ne-am vazut, ne-am placut, ce ramane de facut, e ok cat timp ne-am placut. Dar daca nu ne-am placut, ura si la gara. Si patesc fix la fel. Si patim la fel toti, dar eu as vrea asa..cand imi place mie de EL, el sa ma placa inapoi si sa nu fie ca in film. Egoista. Stiu..
Am vazut filmul intr-un moment bun. Cica eu nu sunt asta de pe blog. Si nici aia de pe chat cica nu sunt. Cica astea sunt niste inchipuite. Dar ea asa de bine ma simt si aici si acolo, razand. Daca eu nu sunt asta, care sunt? O plicitisita care nu bea, nu fumeaza, nu iese noptile in oras? Hm..bad advertising is better than no advertising?!
Eu nu pot sa ma las de "buna, ce faci?" pentru ca mie imi place sa vorbesc. Acum sunt f bolnava si nu pot sa vorbesc, ma doare gatul, tusesc, etc. Asa ca scriu. Nu ma doare nimic. As scrie pana la 3 dimineata, dar ma incurca niste filme la care ma uit, ca sa nu mi se atrofieze creierul..Plus ca o mai ard pe net si visez la lucruri frumoase, facubile..Nimic imposibil.
Trebuie sa invat sa plec din fatza computerului. Este foarte greu, e foarte frig afara. Nu ma vad in parcuri si cu trandafiri in mana. Am zis.

Buna, ce faci?

joi, 24 noiembrie 2011

The real shit

99 % dintre mamele pe care le cunosc (pe viu sau online) nu povestesc niciodata momentele cele mai rele apropos de plozi. Toti sunt minunati. Toti plang. Ii iubim, ii adoram. Dar una nu am auzit sa spuna ca are zile in care si-ar carpi odrasla de i-ar zbura fulgii. Cred ca de..jena.
Ei bine, eu va spun. Soprana mea cea mica este cel mai dulce specimen de pe planeta, dar asa cum a reusit sa ma enerveze ea, nu a reusit pana acum decat..ta'su..Oare cu cine o semana, bietul copil?!?!
Luni de zile am socat audienta cu pesticul copil care facea baie direct sub dus, cu apa siroind-i pe fatza. Pesticul copil care se arunca in mare, in valuri - de la 6 luni, fara griji (nici nu mergea dar in apa..inota:)). Ei bine, la un moment dat s-a stricat copilul. Si a inceput scandalul. Copilul nu mai suporta apa pe fatza. Sau in cap. Despre dus, ce sa va zic? Monstrul marin, cel mai mare dusman, sa nu il vada, sa nu il auda. Ar sta ore in sir in apa, in fund, chiar cu apa pana la umeri, dar nu cumva sa se ude parul sau sa ajunga apa pe fatza. Orice spalat pe cap incepe si se termina cu urlete de neimaginat. Am ajuns fix ca mamele/femeile pe care le uram, o isterica roshie la fatza, cu ochii iesiti din orbite. Pentru ca nu mai pot sa aud acele sunete, pe o frecventa aproape inumana. Copilul meu are niste plamanii..Probabil ca asa cum ma enerveaza pe mine, enerveaza si vecinii.
Niciun copil nu vine cu instructiuni, dar acum stiu sigur de ce copiii se fac pana in 30 de ani. Pentru ca pana in 30 de ani ai rabdare, nu ti-au distrus nervii anii de munca, mizeriile de acolo, relatiile esuate. Pana in 30 inseamna ca e ideal sa faci copilul pe la 20-25:) Chiar dupa facultate, e numai bine. Cine imi spune ca nu merge asa, sa ma caute, vreau sa ii prezint pe cineva care a putut asa si are si copii superbi si cariera si ..TOT:) Exista si exceptii, dar eu stiu clar ca viata lui K ar fi fost minunata daca eu aveam in loc de 34, 24. Cred ca nici nu o auzeam cand tipa, as fi fost un zambet naiv toata, in fapt as fi fost o fetita care creste o fetita. Minunat. Acum, din pacate, copilul meu are parte de o muma foarte simpatica (rar), severa ca un plutonier nefutut acasa (ei bine, pot sa scriu asta). Cica o sa treaca si faza asta cu tipatul. Sper sa treaca inainte sa apuc sa o carpesc, caci, cu toata dragostea din lume, mama ce i-as arde una peste curul ala mic si perfect de pisecioasa pempersita care este ea. A mea, minunea mea, soprana.

si acum va rog, judecati si hai cu pietrele. ce mama rea! Cum s-ar zice in engleza: it hurts my hat:))

marți, 22 noiembrie 2011

Pe piatza

Acum foarte multi ani, intr-un septembrie de vara tarzie, eram pe malul marii noastre, cu parul in vant si inima rupta in doua. Sau in doi, nu mai stiu clar..Peste 300 de km condusesem langa o jumatate din inima, fara sa am habar asta. In tot acest timp, cealalta jumatate era la Bucuresti, impartindu-si viata cu "cealalta femeie", dar spunandu-mi, la fel ca in fiecare zi timp de 3 ani de zile, "te iubesc". Caci ma iubea si eu il iubeam, dar fiecare mai iubeam si pe altii, caci iaca, inima omului e mare si poate sa fie taiata intr-o multime de bucati..ideal e sa iti tai tu singura inima in feliutze, ca sa nu risti o sangerare prin inselare, pana la moarte..
300 de km de ras si fluturi. 300 de km de indicii, eu ca proasta, nimic. Nu m-am prins frate ca omul asta pe care il iubeam era fix omul ala pe care il iubeam si nu il cunosteam! Este complicat si nu are legatura cu povestea de azi, pe omul ala il iubesc si azi, stie, pierdem vremea (da, you are the one, blah, blah, brother lee). Pe plaja aia superba si pustie imi fluturam pletele in vant si mergeam eu cu tenisii mei converse roz, cu tricoul meu cusut cu paiete un scris - it's a baby girl (stia tricoul ce stia!!). Si ..emanam ceva. Imi iesea indragosteala aia prin toti porii. Cumva, in soarele ala, ochii mei straluceau ca doua faruri xenoane (printesa!! asta e pt Vlad, stie el ce inseamna:))). Si cum radiam eu si imprastiam ceva, nu stiam ce, ma trezesc cu cel mai iubit operator si dop de pe planeta, zisul Serghi, care vine langa mine si imi zice suspect: mamica, e ceva cu tine! fa ceva, ca ne-ai omorat pe toti.
Echipa mea continea barbati. Normali, frumosi, grasi, slabi, baietii mei..Echipa mea de electrica, omul care ma iubea, omul pe care il iubeam, iubitele mele fete, iubitii lor.
Si eu:)) O explozie hormonala. Habar nu aveam ca se vede ceva, dar atunci am aflat cum sta treaba.
Eram pe piatza, poate fara voia mea, caci eu nu vroiam sa fiu pe piatza, ci pe plaja. Eram pe piatza asa cum sunt oamenii care iubesc si care se ofera inconstient celor din jur. Am mai fost asa o singura data, demult, cand il iubeam eu pe Alin, un baiat golan corcovian. In rest nu am mai stralucit, sau nu mi-a mai spus nimeni. De 3 zile stralucesc ca farul de la Constanta. Ma vad in noapte, cu tot cu draperiile trase, abia doarme bietul copil langa mine:)) De o vreme scriu cu oameni, dar pana nu s-au strans 3 misto, nu s-a aprins farul!!
Pe aceasta cale doresc sa multumesc din suflet femeilor minunate din lume care au facut fix ce am facut si eu candva:)) Au dat paunul din curte, pe cioara fara coada si rupta in cur de pe gard. Sorin E. mi-a zis candva o vorba inteleapta - un barbat rau e suma tuturor femeilor care l-au facut sa sufere. Apoi fosta lui sotie mi-a zis ca o femeie rea e suma tuturor barbatilor care au ranit-o. Pai ce ne facem oamenilor?! Barbatii rai sa se cupleze cu femeile rele si mie, va rog, sa imi ramana toti baietii buni, sa am cu cine sa stau la povesti in scris, cast si safe si frumos:)) Caci da. Eu sunt ultima femeie buna ramasa pe lume. Am decis. Desigur, ultima din universul meu, ala in care EU sunt centrul universului:))
Stralucesc. Singura in pat, cu o tuse de batran fumator pe moarte, mucioasa teribil, cu parul valvoa..sunt superba, va zic. Am ismene albastre, barbatesti, de mos, scuze! de tata..(mi le-a imprumutat sotul surorii:)). Sunt de vis. Si scriu bine. Sunt pe piatza:))

marți, 8 noiembrie 2011

Ziua mea de Sfantul Arhanghel, poezie..

La 7.45 a inceput sa scartaie. Asa ca m-am trezit si eu. Am facut un pipi (ea), eu am dormit pazind-o de pe buda, sa nu caza copilul. Apoi am incalzit apa si i-am tras ei un biberon cu lapte si mie un ceai verde cu goji, plin de antioxidanti, sa ma curete de rele. Era ora 8, asa ca am parcat-o la tata in pat si m-am apucat sa ma trezesc. Intre timp am dar 1 clickuri cu drag, si am raspuns la 100 de telefoane. Apoi am muiat 2 paini fara seminte, cu ulei de masline, le-am lasat la dospit 45 de minute, am uitat de ele, mi-am adus aminte fix in vremea in care deja terminasem de montat un tiramisu, cel pregatit cu mult calm in cele 45 de minute ale dospelii. Spala tavile, taie hartia, imparte coca in doua, rasuceste pituca, sus pe frigider la caldura inca 10 minute. Cerne cacao peste tiramisu, pune dres pe copil si tricou curat caci, pe fostul tricou curat am varsat pe la minutul 24 din cele 45 de dospeala, niste propolis C, dulce si lipicios. Not good. Paine se baga la cuptoriu, tiramisul se baga la rece, corpul de mama se spala repede, cel de copil se primeneste, se indeasa-i in gura un piscot ramas de la tiramis si se mai raspunde la 100 de telefoane cu voci frumoase in ureche. Intre timp, bip bip mesaje super frumoase, copil crizat impinge carucior de copil peste carucior de om mare si eu vreau sa fac pipi si sa plecam afara. Inchid toate telefoanele, suna cuptorul, scot paine si o pun sa isi traga sufletul, asez si leg copil in carucior si fug la buda. Nu mai e hartie! Sa mori tu!!!! In buzunar la blugi servetele, pipi, apa calda, sapun, viteza, sting cuptorul si ies. Alo. Daaaaaaaaaaaaa. Viteza pana in mall, viteza la tavi de tort cu marginile desfacubile, peste, avocado, foi de placinta, copil razand si tipanad. Mi se face rau de foame. Smulg copilul de la masa Lego, urla si ma uraste, indes niste somoni si toni afumati in carucior, bere, esente si miroase-uri. Ma ustura gatul de mor, tusesc si ma doare, dar imping cu nadejde. Ajung la lift, copilul urla ca din gura de sarpe, urcam, asez copilul in Hello Kitty, si simt bala cum imi curge. Mama masii, am o casa plina cu bunatati de mancare. Un meniu de la KFC, indes 2 cartofi in gura, azvarlu copchilul in tanc, ii indes si ei un cartof, o smulg din tanc si o arunc in carucior, apoi o presez bine, ca sa nu iasa de acolo. Intr-o mana are un ciupaciup, in alta un cartof. La lift dam cartofi si unui pici de 3 ani si 3 luni care poftea teribil. Apoi plecam in viteza spre casa. Sushi, sushi nene! La statia de tramvai copilul a adormit cu cartofii in mana, stransi! sa nu cumva sa ii fur. Am ras cartofii pe drum, am ajuns in scara blocului, am tras cu greu caruciorul pe topoganul de la gunoa, am intrat in scara si ce crezi?! Ambele lifturi blocate. Am fost foarte calma si fericita pana la faza asta. Aici am crezut ca imi sare capul in aer. Ok, sa iau copilul care doarme in brate, bagajele le bag in rucsac si mai iau o parte intr-o mana, in care nu stiu, dar gasesc eu una. Si carutul il duc la masina, cu restul de maini ramase. Sau pot sa nu mai fac spume, sa sun la nash la usa si sa cer ajutor, ca de aia exista nashii pe lume:) Si sun si nashul ma salveaza. Pana la 5 mi-au iesit ochii din cap, eram vanata de la efort, dar a meritat. Copilul a dormit fix cat a fiert orezul pentru sushi, am taiat legumele si pestele si m-am apucat de montat si de vorbit cu surora din Haberica la telefon. Caci in timp ce faceam la sushi si vorbeam, s-a trezit fiara si s-a terminat. Lipita de mine, se racea orezul si nu se mai lipea, tusea ma termina. Apoi mi-am dat seama ca nu am timp sa mai fac pachetele. Si ta'su imi zice senin ca el nu vine. Fetele au treaba. Nasha zice ca da o fuga, daca eu nu ies sa bem ceva. Nu ies. Ca vine lumea. Poate. Asa ca mai rulez cu o mana, mai tin copilul lipit cu alta mana si mai vorbesc cu un domncupasareadelemn pe fb. Ca imi place sa scriu. Apoi vine mama, preia copilul si eu fac un cheese cake, ca asa sunt eu, imi place sa gatesc. Am si zacusca si o super chestie de vinete, facute de mine. Si 4 feluri de branze si o salata calda cu crispy bacon. E 19.40 si totul e gata, nu ma schimb ca nu am nervi. Sushi dorm pe balcon, tiramisu la frigider, cheese cake la rece si el, salata si ficatei in bacon + piure la cald. Ah! Am uitat de ficatei si de bacon, contemporane cu tiramisu si painea.
Inca nu a venit nimeni, e patetic nu? Poate nici nu vine nimeni, dar eu sunt asa de fericita pentru ca si daca nu vine nimeni, asta seara, de ziua mea, in timp ce ma uit la Vocea Romaniei, voi super manca din toate, alaturi numa' de 2 dintre cele 5 cele mai importante femei de pe lumea asta: muma mea si fata mea. Usa e deschisa pana la 9.30 ca apoi vreau sa ma culc dupa cea mai lunga zi din ultima vreme. Bag 2 anghiroale si sa vezi ce trai nineaca!
Am decis ca este ultima oara cand sarbatoresc gatind ziua de nume. Sau de nastere. Sau orice zi. De acum o sa plec in lume cand e ziua mea. As prefera sa fie ziua mea de nume vara, ca in noiembrie nu stiu unde sa plec. La vara, de ziua mea, o sa fiu departe-departe. Acum ma duc sa imi pozez mancarurile, inainte de a ma infinge iremediabil in ele.
Hepi neim dei! Sa mancam si sa ne veselim!

vineri, 28 octombrie 2011

Freedom

Acum cateva zile, una din zilele cu criza de bila dar mult soare, am scos copilul afara la plimbare. De aceasta data, nu am avut eu carut si copil, ci ea a avut carucior roz si urs mare/copil. A impins plina de fitze spre parc.
A pacu, a pacu. Stie drumul.

Era dupa 5 dupa amiaza, era deja racoare, ei nu ii mai tacea gura, eu mergeam incet-incet "a pacu". Surpriza, nu era nimeni in parc. Nimeni cunoscut. Insa fix la intrare ierea 4 pici. 4 tigani mici. Una mai mare ce ii drept, maxim 12 ani, desculta, cu unghiile date cu oja la picioare, degetele tocite si cracanate - semn de libertate a piciorului. A doua fetita avea cam 5 ani, parca avea ceva in picioare, nu mai tin minte decat ca ea a pupat-o pe Kate cu atata drag si cu strans in brate. Si mai erau cei doi baietei. Unul de 8 ani, cam asa, super frumos si prietenos si unul de cam 4 ani, salbatic, timid. Descult. A mea se indrepta tipand catre intrarea in parc, mandra de ursul ei mare din carutul cel roz, tipatul ei de fericire este ceva de nepovestit...Tiganusii au scanat-o - ce draguta era ea, imbracata cu hainele ei curate si perfecte, asa, ca de papusa. Si cu ursul ala pufosel, cu rotile alea albe de la caruciorul ei de "bogata"..Ei se jucau si erau foarte fericiti.
Vindeau nisip. Aveau asa: un bidon de Silan alb din ala mare, 1 sticla de ursus verde, de sticla, 1 sticla de Sana covalact CU CAPAC, una de Dorna de 1.5 - apa plata. A mai fost o punga de orez, plina si ea cu nisip, dar a scapat-o din mana ala micu' si s-a facut zob..
Cum va ziceam, aici se facea comert cu nisip. In recipiente gasite la gunoi. Cred ca in orice alta zi, nu ne-am fi oprit in parcul cu tigani, pentru ca as fi fost o mamicutza plina de ifose, spre "scarba", dar imi era rau si cand mi-e rau sunt perfecta. Asa ca..am ajuns langa ei si o voce pitigaiata a intrebat: tanti, o lasati va rugam sa se joaCA cu noi? va rugaaaaaam! Si eu am zis: daca vrea ea sa se joace, eu o las. Vrei Kate?
8 ani a luat sticla de Sana Covalact luata din gunoi si plina cu nisip si i-a dat-o lui Kate, cea care isi baga mereu mainile in gura." Ia-o pe asta tu ca are capac si nu cade din ea nimic, hai ia-o"
 Si Kate a luat-o si a dus-o pana la celalalt "magazin". Rasete si pupaturi, a apucat-o aia mica pe Katiusha de fatza si a pupat-o pe salbatica mea si ii tot zicea cat de frumoasa este, ce draguta e, si cum o cheama si mamaaa ce muci avea ala micu' timidu'. Si atunci m-a lovit.. Acum mai bine de 25 de ani eram la tara. Si eram 5 copii si la deal si la vale. Si aveam toti muci, Ramona parca mai multi decat noi toti. Si eram toti desculti si cu hainele praf pe noi. Si nu, nu eram chiar tigani, eram insa asa de fericiti murdari si muciosi..Eram fix ca si tiganii astia mici, doar ca aveam casa noastra, curtea noastra, pantofii noi si hainele "ale bune" pentru zilele importante..
Faceam si noi comert cu fiarele din curte, beam vin cu zaharina, rece si direct din damigeana din beci, faceam coverci in padure si daca mai gaseam una care nu era a noastra, o "mosheam"de nu se vedea, care cum il trecea vreo treaba mai mare sau mai mica..
Am plecat de la tiganusi cu tot cu copilul meu roz si frumos, pe strazile cu cainii ham-ham. Am sters-o pe maini cu spirt dupa niste vreme, cand mi-am dat seama ca am fasul in geanta si ca e mai bine sa o sterg, sigur isi indeasa asta mainile pana in gat. Am sters si carutul. Au trecut 2 zile. Nu a luat mucii. Nici paduchi. Nici alta boala mortala. Sper sa ne mai vedem cu tiganusii, ca erau super draguti. Mai putin aia mare care a facut o criza de nervi cand s-a spart punga aia de orez si a zis ceva foarte urat si tiganesc. Aia era mare, sigur mai are putin pana se marita, de aia vorbea asa.. Dar aia mici erau super misto. Cashto. Sunt bine, inca nu am devenit o mamicutza idioata. Deci mai vreau cel putin inca un copil. Sa fuga toti barbatii speriati de dorintele mele, caci sunt satula de prosti. Acum ma duc sa coc 2 cozonaci. Asa..inainte de a pleca in club unde intentionez sa beau niste tequile si sa ma mucesc teribil. Ca asa shade bine unei mamicutze care nu e scarba.

miercuri, 26 octombrie 2011

and we are back..


am avut o vreme fara laptop. nu am murit. am avut telefonul. am stat niste luni doar cu familia mea. departe de oras si oameni. mi-a prins bine, am inteles exact de cine mi-e dor si de cine nu. poate ca este trist, dar mi-a fost dor de foarte putine persoane. acum sunt din nou acasa si inca nu tin sa vad lume, in afara de lumea mea deja cunoscuta, cele 3 grupuri dragi - fetele, margaretele si multii mei dragi familisti. in rest mi-e dor de vara si atat. scriu din pat, in plina criza de bile, day 2. am fost rapusa de sezonul 8 din anatomia lui grey si plansul nocturn al colegei de pat.
Kate a crescut. este lunga si totusi marunta. musca terbil si ma zgarie mai abitir decat un motan in calduri tinut inchis. aparitia laptopului a adus si noi gesturi. de tandrete, de aceasta data. se simte data la o parte de cutia asta neagra si se tot urca pe mine, ma mangaie, ma pupa, doar doar l'oi azvali cat colo. dar nu, eu incerc sa ma regasesc printre fotografii si randuri, caci m-am uitat si mi-e putin de mine dor. daca nu mi-ar fi rau as merge ore intregi pe jos, prin parcuri, sa mai prind putin din aerul asta inca suportabil de rece. eu sunt animal de vara, nu stiu cum o sa treaca iarna asta..probabil la fel ca si cele de pana acum, repede. nu am mari vesti:( nu fac nimic fantastic, nu vad cine stie ce filme, nu citesc nimic, nu ascult alta muzica decat oamenii obisnuiti. faac paine. o data la doua zile fac paine de casa. experimentez si imi place de fapt mana mea in coca. imi place mirosul de paine pentru ca ma duce mereu la bunica, acasa. de aia si fac paine. mi-e dor de bunica si de sora mea, asa ca fac ceva care sa le tot aduca in casa. nu vreau sa imi mai sune telefonul, e urat, ca poate ma suna oameni draguti, dar pentru ca mi-e rau, ma scoate din sarite sa il aud..cand o sa ma simt bine o sa povestesc cum a fost vara, caci a fost o vara de vis, cred ca cea mai frumoasa din ultimii 10 ani:) acum ma intorc la serialul meu, imi fac o cana de ceai de sunatoare si ma rog sa treaca repede durerile ca sa ies afara cu minunea cea muscatoare si periculoasa.
in rest, va doresc numai de bine.

miercuri, 28 septembrie 2011

Chinurile intarcarii - partea a 3 a

Incep cu finalul pentru ca imi este cel mai la indemana. Nu stiu daca pentru copil exista experiente mai triste decat cele in care se simte abandonat. Daca renunti la el de mic poate ca nu ii pasa asa de tare, iti ia locul o bunica sau o bona si copilul creste..daca e alaptat si faci asta pana cand e mai mare, din ce creste, din ce e mai greu. Kate a fost intarcata la 1 an si 6 luni. As putea sa va pun aici poze cu ce am lasat in urma, pfoai ce trafic as avea pe blog..ce amintire uriasaaaa, ce balcoanebidoanesilicoane..insa postul asta e scris noaptea, de langa omul mic cel bolnavior. Prima boala serioasa de cand am intarcat-o..Caci, pana la faza cu intarcatul, nicio boala/durere/lacrima nu a ramas nealinata pe loc:( Cand copilul suge e ca la drog, se duce intr'o lume unde e safe, nimic nu doare. Comparatia mea e una nedericita, drogul e morfina, asa cum am citit despre...numai ca laptele e un drog fff bun. Kate nu a stiut ce e aia boala, febra, etc. Am avut cateva episoade de dinti, niste raceli mici, tone de diarei pe care oricum le am uitat, toate vindecabile cu lapte de muma. Ei bine, a intarcar balaia si deja sunt la a doua noapte intr'o saptamana can copilul varsa in somn si se sperie si plange si eu nu pot sa o alin nicicum:( Si mi e asa de mila de ea, ca uit ca mi e groaza de ce vaz in pat:( Circul a inceput vineri noaptea, aZi e marti si am mai avut cateva faze si dimineatza. Cand nu varsa, face kk. E vesela in rest, manaca de regim (partial..), cam alba la fatza..Nu stiu exact ce legatura are cu intarcarea, dar s'a schimbat f tare de doua sapt incoace:(
La inceput ma ura. Nu glumesc, in ochii aia mici, umbriticu gene lungi era o ura nene..nu mai vroia sa o ating, sa o iau in brate, sa ma vada in camera:)) Apoi m'a iertat, ma iubea din nou. Lapte de vaca nu a vrut, la Bucuresti o sa caut o formula de lapte care sa ii placa, sa speram ca se mai rotunjeste putin-eu o vad f micuta si firava, desi de mancat mananca f bine si sanatos si cu pofta. Insa...ma distruge cu treaba asta, caci nu pare ca am cu ce sa o ajut. I am dat chestii pt stomac, ia vitamine, sirop si picaturi pt voma si kk, ciuciu, iaca iar o vinit noaptea, iar maine spal la lenjerie:(
Imi voi indesa 2 bomboane de ciucalata in gura - fur din rezerva bunichii:)) poi ma culc si sper sa nu mai aud hac hoc hic de la micul om, caci tare mi e mila sa o vad asa distrosica:(
Uite, daca eram la oras, parca ma simteam mai bine la gandul ca dau fuga la spital cu ea si o rezolv..aci la poplaca, unde sa dau fuga?!?! La spitalul care e la 8 km?! Si care oricum e mic si amarat..sa speram ca nu e cazul, oricum daca e ceva, prefer sa sar in tren sa fiu acasa in 4 ore..
Noapte buna si ciucalata!

Sent from my iPhone

luni, 18 iulie 2011

Aventuri in padurea verde


Dupa ce am indurat cu greu licenta sora'mi si gradele de afara, la care adaugam doua fetite crizate si hiperactive, iaca se terminara toate si ne facuram cadou (din banii lui Kate) o mini-vacanta la munte. Doua mamicute plus doua pisicute, cu trenul, doua carucioare, patru bagaje. Not funny. Norocul nostru cu Alina si Tudor + copil superb din dotare, altfel cred ca lasam copilele in gara si plecam la mare chiar si fara bagaje:))
Am plecat devreme vineri dimineata, am ajuns in doua ore la munte, racoare si aer curat - la ora la care deja Bucuresti dogora asfaltul. Din Busteni am luat cu greu un microbus, in care am indesat 3 carucioare si 4 adulti super hartaniti de soarta. Lumea se uita la noi ca la urs, un barbat si trei femei plus copchii din dotare, carucioarele imense, si bagajele de rigoare..Am ajuns repede la vila unde facusem rezervarea si ce crezi? Eu cand am facut rezervarea am omis niste detalii. Marunte. Am rezervat camera de la mansarda. Sa fie bine. Sa fie frumos, sa fie la inaltime, sa vedem muntele pe geam dimineata. Etajul 3. Doi copii. Bagaje. Eu si sor'mea, obosite din nastere (sau erau dupa nastere?!).

Cand a vazut sora mea cat e de urcat (pe o scara interioara, usor in spirala) au apucat-o toate spumele. Eu radeam si nu intelegeam cum de nu se poate bucura ca stam la mansarda! M-am mai hahait pana la prima urcare cu copilul in brate. Apoi am coborat si am carat incet bagajele.. Si mansarda nu mi-a mai parut o alegere buna. Dar in fapt a fost cea mai buna alegere. Pentru ca era uriasa si fetele au avut spatiu super safe, paturi pentru fiecare muma si pruncul ei, curatenie, o bicla langa dus - poate vrei (daca tot esti la munte) sa faci niste miscare in casa!! View-ul de pe geam nu era spectaculos - vedeam casele din Zamora si niste braduti, muntele era pe partea cealalta, desigur. Oricum, eu am vrut un loc sa dormim si inainte de somn sa aiba picele unde sa alerge (curte si camera). In camera a fost ok, curtea era totusi cam mica - in comparatie cu ce credeam noi..
Prima zi a fost super, am ajuns dimineata devreme si ne-am petrecut ziua pe traseul inspre cascada Urlatoare, fetele la umbra, noi dupa fragi si la soare. Super puternice si determinate piticele. Au urcat cot la cot cu noi, au mancat fragi pe rupte, au dormit la umbra de brad..de vis.

Eu am fost socata de peisaj..taie aia copaci ca la balamuc, e o crima ce se intampla acolo, ce urs nene? Cum sa vina ursul? Pai ce, e nebun??

Cred ca si apa a ales sa bea din alta parte, la ce galagie fac drujbele si cum cad secerati brazii..nici un urs nu am zarit, nici macar un rahatel de urs. Insa! Mizerie de nedescris, bidoane de bere de la taietorii de lemne, ambalaje de chipsuri si multe, multe, multe gunoaie, doze de aluminiu, etc. Trist. Trist pentru ca uite..am ca referinta ultimul munte "urcat". In Thassos, pe munte la ei, nu vezi o hartie. Nu vezi un pet, nu vezi o doza de bere. Totul e curat, perfect, zici ca nici nu a pasit un om vreodata. Acolo e plin numai de capre si cacarezele lor..


si daca tot am ajuns la cacareze, sa va zic cum e cu mancarea. Nu prea ai unde sa mananci. Cel mai bine e sa iti faci tu la pensiune'/vila unde stai. ieftin si bun, proaspat, ca acasa. noi nu am stiut cum e treaba, asa ca am mancat la carciuma. Popasul de langa o parcare - ca pe vremuri. Mesele aranjate ca pe vremuri, niste oameni ca pe vremuri, mancare putina, preturi asa si asa. De cina, rupte de foame, am mers la alt popas, unul mai faimos asa..Popasul vanatorilor. Ma, ok, nu sunt prea scoasa in lume in ultimul an, dar frate!! O nesimtire de preturi! Un castronel cu salata "greceasca" (greceasca my ass) - 15 lei. un CASTRONEL!! cu nimic grecesc in el frate!! Peste 300 de mii, bautura scumpa, portiile mici si chicios puse in farfurie. Dar!! blana de oaie sub cur, lautarul si cantareata care ziceau duios romaneste, ursul impaiat..De vis! Pai nu asta vrea turistul?? Nu de aia te duci la carciuma?!? Ce atata mancare nene!
Nu mi-a placut. Scump si prost si putin! Domnule, eu prefer scump si mult si bun! Ca de aia ma duc sa stau cu oaia sub cur nu?? Si sa imi cante ala "fetele lui tata", sa imi dea lacrima de dorul lui tata, nu??
A doua zi, ne-am trezit devreme, am lalait-o pana la 10 si apoi am plecat in Sinaia sa ne vedem cu o fatuca draga noua. Microbuzul lui peste prajit ne-a lasat pe centura orasului, ca asa o ia el. Si de aici ce facem?!?! pai..va descurcati. Noi doua, cu cele doua carucioare, e clar nu? Centura=mizerie+trafic+lipsa trotuar=mii de spume si injuraturi si mortiimamiilor. Insa Sinaia we love. Am petrecut de minune in parcul Ghica, am mancat foarte bine la un restaurant vechi si usor "comunist" - cu preturi de bun simt, servire buna, mancare buna; apoi am urcat la Manastire

si apoi la castel si apoi am baut cafeluta buna si am luat-o usurel catre oras. Nu exista posibilitatea de a face ORICE safe cu copil mic si la pas. Nu prea sunt trotuare..Si e de mers mult.


Si spre Peles aia nu refac drumul si e o mizerie de nedescris, nu mai amintesc cacatii lasati in urma de turistii care nu sunt in stare sa nimereasca adancul padurii..Repet! In Thassos oamenii nu se caca pe unde apuca nene! Nici in Franta, nici in alte o multime de locuri pe care le-am vazut. Tara asta e plina de cacati!!
Am ajuns inapoi in Sinaia si ce crezi?! Surpriza!! nimeni nu stia de unde se ia microbuzul lui peste prajit! Asa ca ia-o la pas si intreaba ce si cum. Toata lumea ne indemna sa o luam spre centura, fix acolo unde ne lasase ala. Mii de injuraturi? Neh!! Milioane! Doua pupeze obosite, impingeau la caricioare pe centura..in cautarea unei benzinarii unde CICA opreste micobuzul ala, care vine la si un sfert..A venit..La mai mult de si un sfert, dar macar am avut parte de un domn care a tinut in brate marele carut..si fetele au ras tot drumul si au vorbit cu ceilalti pasageri si au cantat..De vis. Am ajuns la vila LATA. Si Katiusa mea era intr-o verva..Asa ca pana pe la 11 m-a tinut treaza. Si neavand de ales, am stat ..Duminica a fost cea mai buna zi. Am urcat cu tot cu fete la cascada, am ras cu Alina si cu Tudor de picele noastre - cele trei mititele calatoare, am facut picnic langa un brad taiat care mirosea a rasina, apoi ne-am bucurat de 10 minute de pauza, langa apa cea lunga si galagioasa. Kate era in al noualea cer, atata apa cazatoare nu vazuse in viata ei. Ce mai chiot, ce mai zambet!! Ce mai urlet la plecare..Si am luat-o la pas, spre coborare, spre locul unde lasaseram balta caricioarele cele en-duro!! Nota 10 Chicco!! Am ajuns cu haine ude la vila, ne-am schimbat, ne-am luat "la revedere" de la gazdele dragute, am bagat si o salata repede, inainte de plecare si usurel, la pas pana in Busteni. Nori pe cer, plin. Umbra ioc:)) Cu toti norii, batea un soare in capatanile noastre..Si am mers pret de un ceas pana la Busteni, am luat la tanc bilete de tren apoi am cautat (din nou) un loc sa mancam ceva. Ne-au cam indrumat toti la Casa Magica, a fost ok mancarea, dar din nou, nu m-a dat pe spate..Tot ce era prajit/pane, era fiert intr-un ulei deja negru. Aripioarele erau crocante de arse si picante ioc. Cartofii insa erau pe bune, nu frozen..dar pana mea, si astia aruncati in farfurie. Mori de foame la munte, daca nu stii de acasa locuri cu mancare ok..
Am plecat cu un tren de Satu-Mare, aglomerat. Cum ne e norocul, am nimerit langa "mitocanul roman" - o gasca de baietei, cu doua grase urate dupa ei, una usor retardata si alta suspect de tzatzoasa (ambele alaturate unor uscati care sugeau la bere si vorbeau porcos, dar aveau Birds pe iphone si se cacau pe ei de ras). Glume cu penis si sex anal (caci un roscat uratel nu avea bilet si era tinut in brate de un amic rosh de beat), galagie si povesti cu pastile de depresie (cred ca grasa aia usor bolanda le cumpara pe reteta xanaxul)..A fost interesant, mai ales pentru crizatele fetite. Partea buna este ca nu intelegeau cuvintele, partea rea este ca mi-am dat seama ca astia sunt oamenii si cam asta le este nivelul..De aia imi e mie bine singura, in masina..
Gia a fost deliciosa cand, mergand prin vagon in sosete, a ajuns in fatza unui domn cu pleata si surprinsa ne-a zis ca e "Doamne-Doamne". Au fost agitate si crizate de la oboseala, dar greul (paradoxal!!) nu l-am indurat pe coclauri, ci in nenorocitul asta de oras!!
Am ajuns pe furtuna. Nu gaseai un taxi, era plin de ciubucari nesimtiti care te agatzau in soapte cu tarife mitocanesti. La nicio companie nu se luau comenzi catre gara (mi-e rusine sa scriu ce le-am urat tuturor si in cate cuvinte am putut sa adun toata ura mea, cu bagaje si carcioare si copile obosite, la ora 10 in gara mizerabila..), asa ca !!! ce crezi?! iaca ne ducem catre metroul bucurestean. ala in care, daca esti handicapat sau daca, Doamne Fer!! impingi un carut cu un copchil, apoi ai cam cacat steagul. nu exista nicio sansa sa cobori/urci carutul. Oamenii care te ajuta? Da. Minunati. Femeile. Femeile care vad femei carand, te ajuta. Eu am avut noroc cu un bodyguard de la Metro care a preluat-o pe Kate, timp in care eu am coborat cele 2 valize rosii si carutele. Sora'mea cara la Gia, obosita rupta. Am intrat moka, ne-a bagat domnul asta dragut. In metrou ne-a urcat o doamna. imi curgea apa pe tample, simteam tricoul ud pe shale si fetele mele atipeau..Am schimbat la Victoriei, trimitand bagajele cu scara rulanta. Eram ca dintr-un film de Cannes:)) Fetele se revigorasera brusc si aveau senzatia ca facem ceva, un joc. Isteria generala ne-a apucat in metroul care ne ducea spre casa. La un moment dat radeam din orice. In minte imi rasunau versurile "aveti sange'n coaie, sariti la bataie/ cine n'are sange, incepe sa plage" si de la asta am inceput cu "scapa cine moare" si tot asa..si radeam ca nebunele, ude si obosite. Gia a adormit, a mea (gratie cafelei baute de mine + unei TONE de cola) era numai gene si ochi si nu intelegea de ce radem ca drogatele. Mai grea a fost treaba cu metroul decat toate traseele facute pe coclauri in cele 3 zile:))) Ne-au iesit ochii ca la melc. Nu mai zic ce nervi si spume..La metrou ne astepta mama. Mama mea draga, cea care nu cred ca a inteles ce cautam cu metroul..eu, fitzoasa care isi pune curul in taxi pana oriunde, acum eram rupta in gura, carand bagaje si copil, cu metroul. Am luat-o spre casa. Katiusha mea draga a vrut sa mearga pe jos, asa ca am luat-o de manuta, si am pornit prin baltoace, povestind. La 11 eram acasa, am facut baie amandoua si la 12 ea dormea dusa si eu ma uitam la Grey's anatomy. E bine acasa, dar e foarte cald:) Toata distractia a costat 7 milioane. Am descoperit ca mai aveam FIX banii de taxi, DACA venea taxiul:)) A gasit Sabi in geanta firfireii. A meritat fiecare leu - daca facem abstractie de faza cu metroul si mancarea:)
Ah! Am uitat! Am mancat ceva cu adevarat BUN - niste ecler nene..Ecler cu ciocolata, bun de tot, de tot, cum nu am mai mancat de multa vreme. Si o paine buna, buna de tot!! Toate in micuta statiune (devenita cartier al lui Busteni) Poiana Tapului:)

joi, 14 iulie 2011

Dragostele care imi fac mintea zdrente

Au trecut doi ani de cand doi "ai mei" nu mai sunt doi, ci ea e unul. iar el e cu una. La doi ani distanta de la vestea cu pricina, eu inca nu pot sa cred ca oamenii astia - suflete pereche, nu mai sunt impreuna. Desigur ei erau suflete pereche pentru mine, de asta imi este si greu sa inteleg cum de s-a spart sfera si s-au dus in eter jumatatile..
Am avut un gand. Eu am iubit un singur barbat. Care sunt doi. Pana acum ei au fost sufletele mele pereche. Si tot pana acum ei au fost si singurii mai mari decat mine ca varsta..Poate ca B avea dreptate si eu imi doresc un "stapan", unul care sa ma puna oleaca la respect. Dar nu cu biciul, ci cu frumosul, caci eu la bici reactionez violent si se lasa cu sange. Si ma tot gandesc la sufletul meu pereche (adica cele 2 suflete) si imi dau seama ca uneori oamenii care se iubesc e mai bine sa stea departe unul de celalalt, nu de alta, dar iubirile ajung sa mistuie sufletul omului. Si te arzi, de nu mai vezi nimic de fum..In cazul in care iubirile astea perfecte chiar exista, oare cum trebuie sa fie ca sa fie bine? Ca uite, ce imi pare mine bine, sigur nu e bine si pentru al de langa mine..Sau ce imi pare mie de afara perfect, e un mar rosh cu miezul inspre putred..Si acum sufar ca un caine caci NU INTELEG..Caldura de afara imi topeste si ultimul neuron (salvat de la o soarta crunta, cum avusera toti fratii lui..).
Gata, ma opresc. Nu inteleg

marți, 21 iunie 2011

Que sera, sera

Acum multi ani, multi de tot, de tot, eram la tara la bunica. Ai mei sunt din acelasi sat, asa ca la noi vacanta era in fiecare an in satul minunat dintre dealuri. Ne imparteam zilele intre cele 2 case, la vale la bunica si la deal, la muma (asa cum unii au mamaie si bunica dar au si muma sau muica / tataie, bunic, taica / maie, taie, mica, ticul).
Intr-o vacanta, eram la deal, la muma. Muma avea scara inalta in fatza casei (o are si acum) si o balustrada de fier forjat, numai buna de rupt izmenele in cur pe ea. Eu nu mi-ar rupt izmenele niciodata, dar, intr-o vara calda si pustie, am cazut. Sub scara erau niste "blane", adica niste scanduri late, unele cu cuie, altele nu. A mea nu avea cuie, dar era asezata cu muchia in sus. M-am dat de mai multe ori, insa stiu perfect ca dupa ce am cazut, am renuntat. Nu de alta, dar..nu prea mai puteam sa ma misc. Am cazut de la cam 1 metru jumate, pe partea dreapta, si acum am o gaura pe pulpa, ala semn de buna purtare:)) Am alunecat si ca prin farmec, mi-am vazut picioarele in aer si am stiu ca o sa mor. Atunci, pe loc. Muream infipta in cuiele alea..singura, nu era nimeni pe drum sa ma vada moarta, coapta. Din cei 5 nepoti ai mumii, langa mine nu se nimerise nimeni, rezulta clar ca ceilalti 4 faceau ceva si mai nasol, in alta parte a casei. Sa va spun cum a fost dupa cazatura..caci aici e partea interesanta. Am inteles ca nu am murit pentru ca ma durea de ma cacam pe mine. Sange ioc. Dar de miscat..ioc si asta. Cumva nu mai aveam aer, dar asa as fi urlat de durere..ca un lup, sau ca o oaie sfasaiata de lup. M-am miscat intr-un final si am incercat sa vad ce ma doare, de ce ma doare. Carnea se presase, se pritocise, se lipise de os. Nu era nicio zgarietura, nici un gram de sange, doar o pata alba care a devenit mov si apoi neagra. M-am tarat ca un caine pana in casa. Nimeni. In spatele casei voci. Frati-miu (zis si frai'miu) - adica fratele lui tata, era acolo cu cei 4 naparstoci - verii cei cuminti si buni. Cu o moaca lesinata, m-am asezat langa ei. Saracul om, ce o fi fost in sufletul lui cand a vazut ditai vanataia pe un copil pe care il avea in grija?
- Ce patisi mai tata?
- E..ce sa patesc..statea, pe prispa si am simtit asa cum ma trage ceva in jos..si am cazut.

O forta teribila ma trasese, fireste. Nu mancarimea din cururi era vinovata de tot ce pateam, ci fortele!! Fortele de tot felul:))
Din asta am scapat. Apoi am avut alta, mai dura, la bunica, la vale. Tot 5 nepoti eram si aici. Tot dusi cu pluta. Ne jucam pitulusul pe un sopron, eram slabanogi si desirati, arsi de soare, imbracati la fel toti 5. Eram asa de uscati ca ne puteam pitula pe dupa barnele de lemn din care era facuta partea de sus a sopronului. Imaginativa barne de lemn imbinate intre ele fara cuie. Habar nu aveam acest detaliu. Minor..In spatele sopronului era o gradina. Fasui pe arac. Fasole galbena, cu pastaia lunga si crocanta, care se intindea pe un arac ascutit in capat, fix ca la curtea lui Tepes de ascutit. Era o leapsa-pitulus, caci fugeam ca sa ne pitulam. Si ce crezi?! A noastra, zica "cumva" (dar asta e alta poveste) se apuca de o diagonala (barnele erau intarite de niste diagonale tot de lemn, groase, tot neprinse in cuie). Si fix cum m-am apucat de ea, cu mainile mele subtirele, am simtit cum o iau la vale, spre padurea de tzepe ascutite de sub mine..aracii cei fasuiti. Cred ca m-am albit la fatza. Apoi ce crezi? O forta nevazuta m-a tras inapoi, am apucat de marginea acoperisului de lemn, am impins barna la loc si m-am uitat lung la araci. Erau acolo, toti. Jos, sub mine. Si eu sus, moarta de frica..
Nu am mierlit-o. De ce va povestesc asta? Pentru ca pun pariu ca mama mea nu stie. Si nu stie atat de multe..Si eu vreau sa fac cumva sa invat sa o las pe K sa aiba o copilarie asa ca a mea. Caci a mea a fost de vis! Vreau sa poata sa bea apa din cishmele, sa inoate in balti suspecte, sa stea cu bunica si sa aiba tot felul de aventuri super. Ma gandesc cu groaza ce frica o sa imi fie de fiecare data cand nu o sa fie cu mine, dar o sa lupt cu frica aia. Pentru ca si acum, mare fiind, eu stiu ca exista o forta teribila care o sa o prinda de fiecare data! E probabil tot forta mea, i-o dau ei mai departe..

duminică, 19 iunie 2011

Inversunare

Nu mai stiu. Am uitat cum e sa nu iti placa nimic, sa nu iti convina nimic, sa judeci tot. In afara de vesnica mea nemultumire cu situatia "legala" a lui K, eu nu am griji. Nici timp de pareri, nici sa ma oftice tot..Nu am timp si nu am nervi sa mai las nimic sa ma enerveze. Asa ca daca vaz, ma speriu. Ma speriu de inversunare si primul gand este sa rad, dar as rade ca proasta si probabil as deveni tinta, o tinta buna. V-am mai spus ca nu mai stiu sa ma port cu oamenii, asa este, habar nu am. Am inca tendinta sa spun direct ce imi trece prin minte, incerc sa raman eu, apoi ma tem si ma gandesc ca oamenii pun etichete vazand chestii la mine pe care eu nu le vad. Dar (din punctul meu de vedere cel putin) pe mine nu ma definesc anumite lucruri care au legatura cu mine. Au legatura cu mine..tangential:)) Eu stiu cam cum sunt. Si sa fiu sincera sunt satula sa nu mai fiu eu, asa ca..asta sunt. Din ce stiu eu sunt relativ bine. Sunt calma. Sunt colerica. Sunt nostalgica si cred in chestii care poate aduc zambetul pe buzele unora - da, eu cred nene in iubire si fericire si siropel! Sunt si rea. Nu am incredere in oameni. Nu mai am incredere decat in foarte putini oameni. Pana si prietenii au cam disparut si ..asta e. Mi-e bine asa. A ramas cine trebuia. Mi-am luat si eu tepele mele. Dar nu am niciun nerv ramas..nu am nicio problema. Ma uit in urma si uneori mai rad. Sau cand dau nas in nas cu cineva care mi-a tras-o de imi curgea borsul, rad in continuare. Pai ce sa fac? Ok, am inteles, e plin de oameni de nimic, dar eu nu am nicio treaba cu ei. De aia nu inteleg oamenii suparati pe alti oameni, pe unii cu care NU au treaba..Nu inteleg si ma sperie neintelesul acesta, caci poate ar trebui sa inteleg. Am avut o noapte crunta. Si o zi partial praf, caci am baut o bere si m-am imbatat critza. Deh..cand bei dupa 1 an jumate, la soare, asa patesti. Dar a meritat. Beata fiind mi-am dat seama ca dorm asa cum mi-am asternut. Singura. Si nu e rau mereu. Cand e rau, mi-e dor si atat, dar..imi trece. Nu sunt suparata pe nimeni, nu imi pasa de nimeni, nu imi face nimeni program. Sunt libera sa aleg eu. Si cand sa aleg, jap peste fatza doua palme. Nu auzi ca nu exista iubire! Sau fericire!Vise de noapte taica!
Eu inghit si tac si ma gandesc ca o sa refulez aci, unde cineva daca zice ca NU exista, dau delete imediat! Pana la urma aici, la mine in ograda exista ce vreau eu. Si iubire si alint. Si oameni buni si frumosi. Care stiu chestii si le impart. Care aud muzica asa cum o aud eu. Care vad filme si le spun si altora. Exista. Exista si iubire si fericire si tot ce spun eu. Eu stiu. Ca doar eu visez cum sunt lucrurile de fapt. Si da, atata inversunare am si eu. Exista!

joi, 16 iunie 2011

Mamele si mamele

Eu nu prea ies in parc cu cineva. In afara de Del si Buli care sunt normale, de Dana si ai ei, sor'mea si Gia. Atat. De imprietenit cu mamici straine, jamais. Azi am primit o lectie asa ca "la revedere", s-au lins cu totul pe bot toate maiculitele de cartier. Nu vom mai merge in parcurile de la bloc ever!
Am coborat cu princess proaspat intepata in vena. Da, i-am facut analize copilului, frumos, cu bani, la Regina Maria. A plans cu lacrimi de crocodil, apoi i-a trecut, am vindacat-o cu prima ei gura de Joe - napolitana cu ciocolata + niste crema din noile croissante double de la 7 days (ca nu aveam altceva la indemana si ii scadea popilului glicemia:))
Si cum isi punea Katiush nisip in cap cu o lopatica ciordita de la o bruneta, apar in parc o mamicuta cu 2 copii frumosi, un el mai alb asa si o ea super draguta. Aia mica, 2 ani. El, mai mare. 3..cred. Si alb.
Kate e alba de cand s-a nascut, ii ziceam papusa de porcelain. Eu de cand ma stiu is rumena ca lamaia, noroc cu L'oreal care au facut niste pudre magice de bronzeaza fumeile..ca altfel..o lesinata si eu. Mamicutza vede plasturele de pe vena si zice:
- e bolnava, nu?
- cine??
- asta mica
- ah, nu-i. I-am facut analize, ca e cam albicoasa..
- ah..nu e grav. poate are talasemie. si al meu are. si el e alb.

Si incepe si imi zice ce si cum, cum de la ma'sa (adica eu! rumena ca lamaia) sau de la ta'su (alt brunet focos, pardon, era flocos, pf..), si imi zice..si imi zice..Nu cu rautate, dar asa..ca sa stiu.
Regula de aur pentru toti oamenii de pe planeta: MAMELE NU VOR SA AUDA NIMIC DE RAU. NICIODATA. Nu vor sa vada stiri cu porno cu copchii, nu vor sa vada filme triste, nu vor sa auda nimic, dar nimic de rau care implica copilul lor sau al oricui de pe planeta. Mamele astea care nasc natural sau prin cezariana, care alapteaza sau fierb biberoane, mamele astea (care sunt MAME) sunt mai sensibile. Cel putin in primii doi ani ai copilului, cat stau cu el acasa - sau de fapt pana devine oarecum OM..Mamele sunt si asa stresate dupa nastere, fix o alta muiere care povesteste ceva le trebuie. Nu mai zic cat le trebuie o soacra sau o mama/prietena din alta generatie care sa le faca observatie despre cum isi cresc plodul..
Am ajuns acasa, da-i cu goagal, citeste, beleste ochii, descopera similitudini, etc, etc. Kate doarme. E bronzata si are prima ei buba de om serios in genunchi. E alba de la cot in sus, unde nu a ajuns soarele. In rest..e neagra. Tiganca, fix ca ma'sa!!
Habar nu am daca eu sau ta'su am avut talasemie sau avem. Cica daca avem amandoi e belita, nu trebuia sa facem copil. Ei, sa mori tu!! Cam tarziu..Cica poti sa descoperi f tarziu ca ai..In 5 zile vin rezultatele, poate ca alte mame s-ar cam caca pe ele de frica si ar mai merge si la alte teste, ar mai chinui putin copilul, dar eu nu mai vreau sa chinui pe nimeni. Vreau sa merg eu km cu copilul meu, sa ii povestesc tot ce vad, sa o bronzez TOATA in orele alea cu soare safe, unsa ca o tartina cu ulei de masline si apoi cu protectii protectoare. Asa, sa nu mai fie alba, na! Si o sa ii mai dau si niste multivitamine daca o sa fie cazul. O sa mergem si la homeopat, ca asa e in trend. O sa o si intarc, ca cica poate eu ii dau ceva rau cu laptele meu Elevitat (caci eu inca iau vitamine, ca sa nu cad pe strada de pe oasele-mi fragile).
Si daca o avea vreuna din noi talasemie sau cine stie ce alte boale, apoi..asta-i viata. Ce sa fac? Bucurosi le-om duce toate. Ce stiu clar este ca eu nu vreau cu alte mame. Nu vreau sa ma imprietenesc, nu vreau sa ne dam sfaturi, nu vreau sa ma intrebe nimic, poa' sa rada de pantalonii mei cu turul lasat si de "baietelul" meu cu cercei, mi se rupe coana (mama ce era sa o scriu pe aia cu prostii..) mi se rupe. Mamele astea sunt o specie bizara. Mai ales mamele cu oja suspecta si unghii f mari la picioare..Mi-am dat eu seama..Nu mai mergem unde e lume, o sa ne plimbam noi doua pe strazi noi.

In alta ordine de idei, pot sa scriu candva ce trebuie facut cand mergi in vizita la copil sau cand e ziua cuiva sau cand mai sunt niste situatii in care oamenii nu stiu ce sa faca? Sau e rusine sa zic eu ce trebuie facut? Ca mi-am dat eu seama ca oamenii nu stiu..La street delivery am tras un biletel. Zicea ca aia care au mereu dreptate sunt singuri, era ceva de dragoste. Eu am mereu dreptate si nu sunt singura (mereu) si sunt destul de loveble si lovely..Mi-e somn. Vreau sa aud numai de bine si sa ma bucur. Si rad zi de zi. Multumesc lui. Lui Calin, desigur. (nu, nu ala de la Racla...)

miercuri, 15 iunie 2011

Bucuresti la pas, prin soare

Am avut o zi de turista. Am inceput prin a pleca din strada Sf. Elefterie, fara chef de mers pe jos, impingand la copilul din carutul din dotare. Numai gandul de a cobori la metrou ma ingrozea, 16 trepte inmultite cu 2 sau 3, apoi oasele mele fragile, cele 10 kg ale lui K plus rucsacul din spinare, plus 30 de grade, plus romanul mitocan care, nu doar ca nu ma ajuta, dar ma impinge, caci nu are loc de mine..deci NU. Asa ca, simtindu-ma ca la 20 de ani, proaspat fericita dupa vazutul ochilor dragi (albastri si caprui), am pornit.
Din sf. Elefterie am luat-o spre Piata Victor Babes (habar nu aveam ca asa se numeste locul ala - aka Piata Operei), apoi pe Splaiul Independentei.
Am taiat parcul Izvor pana spre Natiunile Unite si am ajuns la Institutul National de Statistica. In tot acest timp copilul K a adormit si am folosit asta ca scuza de plimbare. Buna scuza si miros frumos de tei in aer..Pe strada Apolodor am scapat de cladirile albe si urate si am dat de cladiri negre si urate. Si vechi..Apoi am traversat Bulevardul Unirii, am vazut Monastirea Antim, si am luat la pasi marunti strada Justitiei..Unde, la numarul 55 se gaseste o casa parasite, o casa frumoasa, ascunsa de un zid de iedera atarnand(a) din copaci batrani. In curte niste gunoaie, plina de tigani zona. Si de cacat:( Adica as putea sa scriu rahat, dar nu era..era fix c*&at de om, roman sau tigan, nu conteaza. Plin in multe locuri..adica pe strazile cele vazute azi:( Banuiesc ca si in alte urbe se mai caca oamenii pe strada, dar ca la noi nu cred..Strada Justitiei este lunga, lunga..Si undeva, spre capatul ei, poti sa alegi in ce parte vrei sa o iei. Bine, poti sa faci asta pe orice strada, dar e mai interesant sa descoperi locuri noi. Asa ca o iei pe strazi pe care nu le ai vazut niciodata..
Cumva, de pe strada cea lunga a Justitiei, mi s-a facut sete spre Regina Maria, am iesit la linia de tramvai, am cumparat cirese si apa si am urcat spre Rondul lui Cosbuc. Am ratat la mustata doua strazi pe care le stiam si am intrat pe Constantin Bosianu, ca era cu interzis pentru masini deci ok pentru mine si carutul rosh. Din Bosianu, doua case mai sus am cotit pe Str. Slobozia, apoi mi-am gasit locul devenit cel mai drag din oras.
Strada Lamaitei. Vreau sa stau intr-o casa aflata intre Strada Lamaitei si Alea Suter:) Intr-o casa inalta, care nu e din Bucuresti, o casa cu balcon de la care vezi copacii din parc. M-am zgait la fiecare casa in parte, am mers incet si am urmarit norii. Apoi am luat-o pe aleea vecina, sa vad si cealalta parte. In capatul stradutei, Hotelul Carol Parc si o casa in lucru.

Dupa ce zile intregi am urat barbatul roman cel mitocan si *&&^^%%$#$%%^& lui si neamului lui (caci NIMENI nu m-a ajutat sa car carutul pe scari niciodata - desi is destul de decoltata - des! ) - ce crezi? La casa in lucru erau niste domni care faceau ceva cu beton si fier..si unul dintre ei s-a oferit sa ma ajute sa cobor multe trepte cu tot cu baby K si greul rucsac. Cred ca am succes la barbatii care au treaba cu beton si fiare (mwahaha), caci omul m-a dus fix pana in strada, si mi-a spus povesti pe trepte si am decis ca as putea sa fiu foarte fericita daca m-as caza eu un weekend la hotelul asta de vis, asa, un weekend de amor zic..

Asaaaa..coborai pe Xenofon, urcai pe Ctin Istrati, traversai pe Cutitul de Argint si intrai in Parcul Carol pe la Arenele Romane. In parc..superb.
In parc oamenii plecau de la munca, erau treziti de la sase, si erau bucurosi, asa ca le-am facut o poza.
Copilul deja se trezise, asa ca am eliberat-o din chingi si am facut cativa pasi impreuna, pe la umbra. Am gasit chiar si niste ciuperci. Halucinogene:))
Imi pare rau ca nu am intrat sa vad Biserica Cutitul de Argint:( dar eram zob si am zis ca reviu. Si o sa.

Am mers toata strada, apoi am traversat Serban Voda si am intrat in parcul Tineretului. Mers usurel prin spatele cimitirului Belu pana in Oraselul cel murdarel al copilului, apoi cu nasul in vant pe langa McDo. Si fix cand sa o iau pe Oltenitei, sa dau piept cu praful si claxoanele, am intors cariciorul si jang, pe o straduta. Strada Secerisului, paralela cu Graului si cu Obolului - desi obolul e un banut, eu eram precisa ca e si un animal din "vantul prin salcii" si ma bucuram ca se afla langa strada graului si a secerisului, caco obolul imi parea o rozatoare simpatica si grasuna:)) omisesem un S din nume, atat..
Si din Secerisului dadui in Martisor si vazui ciresii si casa lui Arghezi (inchisa, caci as fi vizitat putinel pomii ceia cu elefanti in ei..) apoi un greu urcus pe Calea Vacaresti, putin de mall si mancare vietnameza - muream de foame mon cher!..Si dupa toate cele acasa..Acasa, cu durere de calcaie si sete de coca-cola si cu fericire.


Am intrebat asa: om frumos, ai gasit fericirea? Si omul frumos mi-a spus ca sunt nebuna, ca fericirea e langa mine si eu il cred, dar eu intrebam daca mai e de cautat si alta fericire in afara de asta. Si am vorbit si am gandit si ce am vorbit si stiu ca omul frumos are uneori dreptate, dar eu cred ca exista mai multe feluri de fericiri si mai cred ca exista si suflete pereche..Caci oamenii sunt sfere rupte in doua..

Am fost turist. Nu am avut nevoie decat de bani de apa. Copilul a fost exemplar. La fel si pantofii mei. Pot sa vad lumea cu Kate si o pereche de papuci buni. Si niste apa. Si niste mancare sa am putere. Mai am nevoie de un loc sa ne spalam si apoi o perna sa ne hodinim. Dar important este ca PUTEM sa vedem lumea:) A fost bine.

luni, 6 iunie 2011

Ani de liceu


Multumita site-ului de socilizare feisbuc, am reusit (dupa ani in care am tot cautat pe net nume) sa incropit un fel de adunare cu absolventii clasei de filologie din liceu. Ne-am adunat ieri pentru a doua oara, o mica, mica parte din fete - 4 sunt in afara tarii si de restul nu am dat, baietii erau 4-5 si numai de 1-2 stim detalii, asa ca noi, femeile, am ramas la putere.
Hai sa va spun cum vad eu fetele dupa niste ani (numa' 16). Noi suntem la fel. Fizic cel putin, anii nu par ca se vad. Asa am simtit si la prima intalnire, la fel si ieri. Noi, tot noi. Ah, cu alte freze si alte haine. Mai..moderne, daca luam in calcul ca anii '90 erau destul de suspecti dpdv fashion. Inca tiu minte la perfectie "streasina" care ne marea nasul (mare oricum) si ne lungea fetele. Despre chica cocalara, ce sa mai zic?! Desigur, erau si parti minunate. Cum ar fi geaca de colegiu, blugii cu franjuri, basmaua bunicii cusuta in josul blugilor, la cusatura..helanca zisa si maleta neagra. Si mai erau Depeche Mode (vinovati de tot) si forever rock'n'roll cu Krypton si Iris, caci rock-ul rula si va rula forever:)
Daca nu ar fi existat fotografii document, noi am fi strigat sus si tare ca suntem INCA niste copilite. Dar pozele vorbesc. Si astazi suntem niste "doamne" care au sau nu copil, dar par MATURE..PAR, am zis. Noi la 18 ani era niste copilite. Cu iubitii nostri copii, cu moacele asa de frumoase, de copil..Noi nu aveam cine stie ce sexualitate la 18 ani, cred ca din cauza ca nu ne puneam problema sa fim feminine. Nu tin minte sa fii avut in clasa fete care se imbracau in fusta, sau isi puneau pantofi cu toc. La noi feminitatea se citea pe..unghii:)) Parul sculat in cap, unghiile rosii sau negre (dupa preferinte muzicale), blugi, tricouri, tenisi. Geaca de colegiu daca aveai noroc de parinti cu bani, geaca de motor daca erai foarte tare la invatatura, geaca de blugi toata lumea. Si geaca de piele Mirela (si o purtam toate:)).
Fetele mele din liceu s-au transformat frumos. Toate. Si sunt femei puternice, la fel cum mi se pareau si in liceu, doar ca atunci le gaseam fete puternice, nu femei. Si nu mame, gagicile cuiva, fetele lui mama. Erau doar FETE. O mare prostie se petrecea in anii aia..CLasa noastra a fost impartita inca din primul an de liceu in doua grupe de "optionale" - Teorie literara si lingvistica vs. Stenodactilografie. Absolut niciuna nu ne-a folosit vreodata..Clasa rupta in doua a ramas rupta pana la banchet. Caci acolo ne-am dat seama cat timp pierduseram. Se spunea ca tocilarele s-au dus la teorie literara si alea care vroiau sa se fofileze au ales steno. Nimic mai fals, la teorie erau niste gagici foarte misto, pe care abia prin a 12-a le-am descoperit. Inainte de bac, cumva. Diriga noastra a fost una extrem de severa. Desi orele de dirigentie erau fun - aveam tot felul de teme de discutie si, recunosc, nu cred ca a fost macar o ora in care sa nu am ceva de spus (vai, ce surpriza), dar atat..in afara de ora de dirigentie, eram niste traumatizati..Niste copii speriati. Niste fete speriate de bombe care beau Florentino si Garonne pe campul din spatele liceului, care fumau in wc, care fugeau de la scoala la film. Era rebeliunea suprema. Si unele aveau gagici. Puahahah! Profa de steno era prietena noastra. Era sora mai mare, mama care dojenea, prietena care stia secrete. La orele ei invatam limbajul semnelor si secretele fetelor. Povestile profei au fost mai importante decat multe ore de dirigentie (la care se presupunea ca dezvoltam niste calitati de buni elevi, or something). Apoi era profa de mate. Pe care cred ca o iubeam de fapt toti. Balbeck era un om foarte misto:) Blonda, tunsa scurt, mereu cu capul in nori, o banui si acum ca era o rebela in spatele ecuatiilor de pe tabla. Nirvana, asa stiga dupa noi, noi care intram in clasa carand un nor de tutuiun dupa noi. Proful de biologie era un minunat. Beiciu sau Belciu? Cu parul negru, vopsit, cu impecabile costume. Printr-a 10 sau a 11-a am furat catalogul si ne-am motivat absentele, ne-am pus note. Eram nebune de legat. Desigur am fost prinse si o parte dintre noi pedepsite teribil. Exmatriculate cateva zile si!!! afisate numele lor la panoul de la intrarea in scoala. Asta da rusine!! Niste golance care au indraznit sa se foloseasca de bunatatea profului..Eu recunosc, am scapat la mustata. Imi pusesem un 9 la ..biologie:)) Adica fix la materia la care oricum aveam note mari, mai ales daca aduceam un peste pentru acvariu:))
Apoi era profa de franceza. Imi placea franceza pentru ca stateam in banca langa Gurita. In plus erau niste banci in care imi puteam baga ambele picioare, hahahha. La franceza se strangeau mereu bani, pentru dictionare. An de an. Nu am folosit niciodata dictionarele. Mergeam la olimpiada la franceza, citeam romane pentru pici in franceza. Am avut chiar si o mascota la ora de franceza! Le petit lapin, un iepure de jucarie. Nu ne-a folosit la nimic. Paradoxal, in afara de limba franceza (uitata intre timp intr-un cotlon din minte - dar!! revigorata de fiecare data cand vad filme fara subtitrare) - de la orele de curs tin minte tot povestile profei. Madame Liliana este vinovata de expresia "ne-ati regalat" :)) Whateva'..Liceul a fost fun abia dupa 10 ani de la terminare. Nu am avut mare stres la bac..Nu cred ca mi-a fost mai frica decat imi era la olimpiade. Sau la orele de Economie. Caci nu stiu cine a facut Economie in liceul ala fara sa aiba o drama..Eu nu am avut drame, ci 9. Nota 9. Plus Olimpiada. La o profa care nu dadea decat nota 4..Ma placea pe mine, mi-a dat grau de Sfantul Andrei, am pus la incoltit si de aici a inceput nebunia. Pentru ca oricum de invatat invatam toti, dar ea avea o problema cu notele. Nu nimerea decat 4. Dna. Scurtu avea si o poveste, sper ca fetele o mai tin minte (eu o tin, e clar). Se spunea asa: profa a fost balerina, apoi sotul ei a inselat-o cu o eleva, ea a avut un soc si a inceput sa se umfle si apoi a ajuns asa, super mica si indesata, foarte grasa si batrana si desigur rea. Si desigur ura elevii. Mai ales fetele! Nota 4 toate! Si baietii? Si ei 4, si gata!
Legendele din liceu erau foarte tari frate! Cand la ora de romana venea vre'o bunesa in vizita la proful nostru favorit (pe care l-am lasat ultimul, special) - incepea nebunia. Clar o fosta iubita, sigur, sigur o fosta eleva. Toata lumea stia tot. Oricum nu conta cine e musafira, noi primeam extemporal sau ceva de facut, ei stateau de vorba, toate urechile feminine din clasa erau ciulite..Era un spectacol. De asta l-as si vizita pe proful cel drag:)) Sa vedem daca noile eleve il iubesc asa cum il iubeam noi acum 16 ani:))
Proful asta era minunat. Not my kind of man now, but then..Well..Era inalt, blond si cu ochii albastru deschis. Era serios si mistocar in acelasi timp. Era sever si bland in acelasi timp. Ne era frica de el, admirandu-l. Fara sa faca nimic, reusea sa ne insufle dragostea de literatura, cel putin eu citeam tot ce prindeam, Gurita are dreptate, citeam si inainte de clasa a 9 a, dar eu tot cred ca multumita lui am citit mai BINE. Altfel. Cu alti ochi. Citeam si faceam niste fise de lectura. Citeam critica altora apoi comentam noi, cu mintea de copil. Am citit Marquez in liceu. Apoi reciteam in fiecare an. De fiecare data mi se parea alt roman, ma pierdeam in Macondo, printre Aurelieni..In afara de lecturi, mai era ceva cu proful asta..Ne era prieten. Fara sa faca nimic. Probabil ca murea de ras vazandu-ne ca niste verze la orele lui, fardate, cu streasina in frunte, cu unghiile rushite, rujate..nici nu vreau sa ma gandesc ce "dixtractie" era pentru el, barbat cu mintea la cap. Memorabila ramane povestea cu nota 2. Toata clasa. Fara clipit din gene ne-a ars. Am muncit apoi ca niste caini sa luam note bune intru a ne repara media..Ce vremuri..Azi cica nu mai sunt note, gasesc asta foarte trist..Un 2 te arunca in iad. Nu se compara cu nimic. Incepi sa aduni si aduni si cauti 8 si 9 si 10..nu corijenta e problema, ci o media decenta la sfarsit de trimestru, o medie care sa acopere 2-ul rusinos in fara parintilor. Ca doar nu eram nebune sa le spunem?! Nota 2 era frumos coafata intr-un rand de 6:)) As putea sa scriu zile intregi despre liceu, dar numai cine stie despre ce vorbesc ar intelege. Eu am fost foarte fericita in acei 4 ani. Nu ii compar cu facultatea, aia e alta poveste. Nu ii compar cu nimic. Cei 4 ani de liceu au fost cei mai frumosi. Adica..daca m-as intoarce in timp, acolo m-as duce. Mama ce as mai invata tot, tot! Hahhahaha!

Intr-o zi o sa imi amintesc mai multe. Mai scriu. Ma apuca din cand in cand dorul.

duminică, 29 mai 2011

LES PETITS MOUCHOIRS sau despre amintiri care dor



Acum 5 ani Schultz pleca cu motorul spre casa lui de la tara, suparat, fara geaca, poate si putin baut.. Murea cateva momente mai tarziu, intr-un accident stupid. Mai devreme decat trebuia, inainte de a ne bucura de el, cu el. Am fost suparata pe el ani de zile..Pentru ca nu am inteles de ce a murit asa. Mi se parea ca si-a facut-o cu mana lui..Ieri Alina era la el si tot ieri, desi aveam filmul de cateva zile deja, am vazut Les petits mouchoirs. Pana la 2 azi noaptea m-am uitat la film, dupa ce am culcat copilul, am mancat ceva si m-am asezat sa vad un film pe care sa il si inteleg, sa ma si bucur de el, etc.
In primele 10 minute mi-au revenit in minte acele cateva luni cu Schultz - sunt cam 2-3 ani...

Noi acasa, el venind si aducandu-ne mancare chinezeasca sau shorma. Noi acasa, terorizati de pisicul Schitzii, el, Schultz, singurul pe care pisicul il adora (si singurul in a carui incaltaminte pisicul nu se pisha..)- bine..intre noi fie vorba si pisicul si Schultz erau nebuni cu mancarea de pisici! Schultz ne-a facut intr-o zi o super omleta cu mancare de pisici:))
Apoi noi acasa, el la mare. Faceam curatenie si se facuse 1 mai..Noi in Fiat in drum spre mare. El la mare. Eu treaza, ei beti toti. Si apoi franturi de noapte si Schultz intrebandu-ma daca imi curge uleiul. Ma chema Diana. Avea blugii murdari de sange, cazuse cu motorul in goana lui prin statiuni. Era nebun. Si atat de bun:) 1 mai la mare in anul ala a fost o nebunie despre care azi imi amintesc in ceatza, ca un film vazut de mult pe care inca il visezi..1 mai se amesteca cu o plimbare la Snagov, cu o petrecere la care el dormea si vorbea in somn, cu niste frame-uri in care Roza murea, dar inainte de asta noi ii trimiteam pepene galben la spital. Spitalul 9. Caci si Roza moare. Un film vazut demult, foarte trist..Paradoxal, o comedie neagra. Caci nu poate sa nu fie comedie venirea de la mare, cu mine treza la volan si 4 oameni morti de beti in masina. Cu mine plangand la telefon intr-o benzinarie, dupa ce ii PIERUDSEM pe 3 dintre betivi, undeva intr-un sat uitat de lume. Cu mine vorbind la telefon cu oameni pe care ulterior aveam sa ii cunosc:)) Si apoi noi doua acasa, obosite si distruse dupa km intregi. Desculte. Rupte de realitate. Betivii au venit 2 zile mai tarziu, nici acum nu am inteles ce s-a petrecut in satul ala cu ei. Comedie neagra poate pentru ca au murit niste oameni. Drama ingrozitoare, caci au murit pe bune si erau extrem de tineri..
Filmul asta m-a intors in timp, catre o viata pe care am uitat-o. La fel ca si in film, noi nu eram de fapt prieteni adevarati, ci doar ne stiam si ne petreceam vremea impreuna. Si ne iubeam, cel putin eu asa cred. Altfel nu pot sa explic intensitatea cu care a durut moartea lui..Les petits mouchoirs a venit la momentul potrivit. Ca un tribut adus prieteniei noastre. Caci acum stiu ca l-am iertat pe Schultz pentru ca a murit inainte de a isi indeplini visul de copil frumos..cu casa lui de la tara, cu dragostea lui mare pentru locul ala..Si imi aduc aminte si zambesc iar:)) Caci asa cum povesteau ei 2 peripetiile de la tara, rar am auzit. Intalniri cu politistul de sat, la crasma, Schultz care era un personaj de poveste, politistul care nu stia pe ce lume este..Amintirile se invalmasesc, dar zambesc si ma bucur ca am avut ocazia sa fiu sora acestui frumos nebun.

Cum ma, esti sora sa si maica-ta nu stie ca el are motor?!
Nu maaaa! Stie maica-sa, maica-mea NU! Mama mea nu e si mama lui, intelegi?
Nu ma, pai daca mama ta nu e mama lui si nici tatal tau nu e tatal lui????
Lasa, hai sa bem domnu' Max:)))

Terminus 2006