duminică, 26 septembrie 2010

Mi se spunea Rataceasca

De prin luna a saptea mi s-a taiat cheful de umblat. Am fost sfatuita sa stau in pat, asa ca am profitat de ocazie si in ziua de dupa consult, am mers la el acasa si am mutat niste mobile, niste carti. In doi + unu in burta. Apoi am renuntat la masina. Nu mai mergea. Nu mai incapeam oricum in ea. Apoi am nascut. Cu masina lui Mircea. Si am venit acasa. Cu masina lui Robert. Si am mers la doctor. Cu taxiurile lui Meridian. Si am trimis masina mea la reparat. Cu milioanele maica-mii, returnate dupa luni de zile. Si am cumparat carucior si scoica, am pus copil in scoica, strans carucior si indesat in masina si am vrut sa plec. Si nu am plecat niciodata singura cu Kate. Niciodata. Nu am mers cu ea in masina, decat o singura data, de la Big pana acasa, adica..o statie de tramvai. Atat.
Am auzit povesti despre mame eroine, care merg cu pruncii cu masina de cand se nasc. Asa..numai ei doi, el in spate, in scoica, ea la volan, in Bucuresti, in traficul plin de cretini. Ei bine, eu nu pot. Pana acum o vreme poate am fost banuita ca nu vreau, insa pana si "ta'su" s-a prins cum sta treaba cand am avut parte de o partida de crize de acasa de la el pana la mine..Si aia a fost o partida ok, adica am avut unde sa trag pe dreapta si sa stau cu K in brate, i-am dat si sa manance..nu a mers, criza a continuat pana acasa.
Orice initiativa a mea de a face ceva ce imi doresc, se soldeaza cu un stat acasa. Am ajuns sa stau acasa cu calm. Nu am ajuns la asa de multe targuri, la nu mai stiu cate intalniri cu oameni dragi, nu ajung niciodata unde zic "viu!". Nu ajung si am incetat sa ma mai scuz pentru ca..nu ma crede nimeni, nimeni. Ori o las acasa si plec singura si apoi sunt bolnava cateva zile (de la desfrau pesemne...), ori nu ma duc nicaieri doar eu cu ea. Cealalta alternativa este sa fie MEREU cineva cu mine. In masina desigur. O vreme a fost mama. Acum sunt Sabi si Gia. Imi convine si le super multumesc, dar fiecare dintre ele are o viata si eu nu pot sa tot incerc sa Ratacesc cu ele..Asa ca imi trebuie un barbat. Da, e bun si pentru mers la restaurant, la film, la cafele, in parc, facut sex, etc. Dar..e foarte bun pentru ca poate sa CONDUCA! Poate sa ma duca la talcioc urban si sa se bucure de bucuria mea. Asta ca sa nu mai sufar eu de fiecare data cand nu sunt capabila sa fac ceea ce mi-am propus.
Azi am ratat intalnirea cu niste oameni iubiti, in vederea readucerii aminte a unui alt om, foarte iubit..Nici macar nu imi mai vine sa sun pe nimeni, sa spun ca nu mai ajung, sau ca mai ajung. Pentru ca de cate ori cred ca voi putea sa plec de acasa, intervine ceva. Ba un caca, ba un planset, ba o foame, ba vine cineva.
Ajung doar pana la mall. ZI de zi daca e nevoie. De acum doar acolo si acasa ma pot vedea cu oameni. Sau..foarte departe, adica plecare cu catel si purcel, cu aghiotantii dupa mine, plecare pusa la cale - cu plan bine gandit, cum e ala pentru paza presedintelui..Altfel, nu se poate. Nu pot eu. Si am obosit sa incerc si sa tot sufar de fiecare data, pentru ca mi-e jena de oamenii aia care poate ma asteapta. Unii poate inteleg, altii poate nu. Pentru cei care inteleg, voi pune in aplicare planul presedintelui si voi pleca mai departe de mall, sa ne vedem. Pentru cei care nu inteleg, nu am ce sa fac. Am incercat sa explic, dar nu crede nimeni, doara nu sunt prima cu plod, nu? Ei bine, sunt prima care e ingrozita de masina mea+copilul meu mic+eu la volan.
Asa ca schimbam numele din Rataceasca in Paniceasca. Si stam acasa cand nu avem cu cine sa plecam alaturi de noi in masina. Stam acasa si facem de acasa totul. Adica..scriem. Si deschidem usile, sa vina cine vrea la noi.