vineri, 27 aprilie 2007
TES TENDRES ANNEES
Tu me dis que tu l'aimes
Je sais ,oui tu dis vrai
Et pourtant ,moi je t'aime
Bien plus fort en secret
Un matin quand il partira
Quand tu pleureras
Dis toi bien que tu vivais
Tes tendres années
Dans tes yeux la lumière
N'est là que pour lui
Mais le sais tu ? la lumière
Ca n'est pas infini
De ne voir en lui que l'espoir
Aux jours des regrets
Dis toi bien que tu vivais
Tes tendres années
Si mon coeur ne peut être
pour toi le premier
J'attendrai afin d'être
Dans ta vie le dernier
Je serais dans ton avenir
Loin des souvenirs
Pour te faire oublier
Tes tendres années
Oui Je serais dans ton avenir
Loin des souvenirs
Pour te faire oublier
Tes tendres années
Je sais ,oui tu dis vrai
Et pourtant ,moi je t'aime
Bien plus fort en secret
Un matin quand il partira
Quand tu pleureras
Dis toi bien que tu vivais
Tes tendres années
Dans tes yeux la lumière
N'est là que pour lui
Mais le sais tu ? la lumière
Ca n'est pas infini
De ne voir en lui que l'espoir
Aux jours des regrets
Dis toi bien que tu vivais
Tes tendres années
Si mon coeur ne peut être
pour toi le premier
J'attendrai afin d'être
Dans ta vie le dernier
Je serais dans ton avenir
Loin des souvenirs
Pour te faire oublier
Tes tendres années
Oui Je serais dans ton avenir
Loin des souvenirs
Pour te faire oublier
Tes tendres années
I love..
"Mother Fucker! Cock sucking mother fucker!Fucking shit! Fuck! What am I doing here?What am I doin'?I don't know what I'm doing..I'm doing the best that I can.I know that's all I can ask from my self.But is that good enough?Is my work doin' any good?Is anybody playing attention?It is hopeless to try to change things?I'm fucked! Maybe I should quit! Don't quit! Fuck! Shit!"
joi, 26 aprilie 2007
Jurnalul zilei de azi - Paserile din viata mea
Oricum nu pot sa invat, macar sa scriu ceva.. Cred ca nu pot pentru ca imi tot repet in gand ca nu imi place materia asta. De fapt nu imi place sa fac nimic "la impuse".
Ziua de azi a inceput minunat. Cineva s-a gandit sa ma lase sa ma bucur de liniste, asa ca a acoperit pasarile cantatoare.Mama mea desigur:)
Cele 2+2+1+2 pasari cu care vietuiesc. Apropos! Sunt din nou bunica! Pentru a 4-a oara in ultimul an. Pasarea mama este pusa pe sexuri si clocit. Am sase oua, pardon, numa' 4 ca doua s-au deschis scotand la aer micile si chelele vietati. Perushi sunt niste minunatii. Se pare ca a durat 300 de ani pentru a se obtine specia de papagal mic galben cu ochii rosii:) La fiecare serie imi iese cate un "special" din asta galben perfect. Pasarile mele sunt speciale. Nu vorbesc, insa fiecare are ceva iesit din comun. In prima generatie..sau a doua..nu mai stiu, am avut un liliac. Adica un papagal care dormea cu capul in jos, exact ca un liliac. Am un galbior cu tendinte de suicid, am constatat ca distractia lui favorita este sa se spanzure in siragul de perle pus estetic de maica-mea in colivie. Baiatul de prinde cu capul intre perle apoi isi da drumul de pe barutza lui. Sta asa..prins in gat pana cade pe fundul coliviei. Am crezut ca e nebun. Apoi m-am gandit ca vrea sa se omoare..asa ca i-am scos perlele. Mama lor este un fenomen. Nimfomana. Pasarea asta in afara de sex, mancare, apa, sex, facut ou dupa ou, clocit, sex, sex..nu stie. I-am surprins de nenumarate ori, chiar in timpul actului. Si-o trag pana cad de pe barutza aia din colivie:))
El este un exemplat superb. Mascul, ciocul gri cu nasul albastru, pene superbe, verde, albastru la coltul ochilor. O minune ce sa zic. Ea..cam starpitura asa. Nu mai are nici pene pe burta de la atata clocit. Si musca! Este extrem de violenta. Cele mai noi aparitii au cate o zi fiecare. Mici si goi, cheliosi si cu un cioc mare. Toata lumea spune ca sunt uratei, dar mie mi se par foarte frumosi.
Atasez photo pentru exemplificare.
Ziua de azi a inceput minunat. Cineva s-a gandit sa ma lase sa ma bucur de liniste, asa ca a acoperit pasarile cantatoare.Mama mea desigur:)
Cele 2+2+1+2 pasari cu care vietuiesc. Apropos! Sunt din nou bunica! Pentru a 4-a oara in ultimul an. Pasarea mama este pusa pe sexuri si clocit. Am sase oua, pardon, numa' 4 ca doua s-au deschis scotand la aer micile si chelele vietati. Perushi sunt niste minunatii. Se pare ca a durat 300 de ani pentru a se obtine specia de papagal mic galben cu ochii rosii:) La fiecare serie imi iese cate un "special" din asta galben perfect. Pasarile mele sunt speciale. Nu vorbesc, insa fiecare are ceva iesit din comun. In prima generatie..sau a doua..nu mai stiu, am avut un liliac. Adica un papagal care dormea cu capul in jos, exact ca un liliac. Am un galbior cu tendinte de suicid, am constatat ca distractia lui favorita este sa se spanzure in siragul de perle pus estetic de maica-mea in colivie. Baiatul de prinde cu capul intre perle apoi isi da drumul de pe barutza lui. Sta asa..prins in gat pana cade pe fundul coliviei. Am crezut ca e nebun. Apoi m-am gandit ca vrea sa se omoare..asa ca i-am scos perlele. Mama lor este un fenomen. Nimfomana. Pasarea asta in afara de sex, mancare, apa, sex, facut ou dupa ou, clocit, sex, sex..nu stie. I-am surprins de nenumarate ori, chiar in timpul actului. Si-o trag pana cad de pe barutza aia din colivie:))
El este un exemplat superb. Mascul, ciocul gri cu nasul albastru, pene superbe, verde, albastru la coltul ochilor. O minune ce sa zic. Ea..cam starpitura asa. Nu mai are nici pene pe burta de la atata clocit. Si musca! Este extrem de violenta. Cele mai noi aparitii au cate o zi fiecare. Mici si goi, cheliosi si cu un cioc mare. Toata lumea spune ca sunt uratei, dar mie mi se par foarte frumosi.
Atasez photo pentru exemplificare.miercuri, 25 aprilie 2007
Drumurile europene conform unui jurnal de calatorie din vara 2002
16.08 - am plecat din tara sperand ca in drumurile mele voi gasi pe Dumnezeu in cei din jurul meu. Nu am vazut mare lucru in Ungaria.
17.08 - M-am bucurat de Viena si de minunatul Salzburg si
18.08 - cateva ore la plimbare in Freiburg unde am vazut cele mai multe biciclete din lume la un loc
19.08 - Franta, Taize. ne-am cazat in cabanute, fete la fete si baieti sau baieti, apoi s-au pitit si au dormit fiecare cu femeia lui.
20.08 - plimbare la Cluny, un mic orasel foarte frumos, de provincie, cu strazi pietruite, curat
21.08 - ne-am plimbat pe dealurile din jurul Taize, am stat mult de vorba cu Leonard. Despre muzica, Ala Pugaciova si carti.
22.08 - shopping spiritual la Cluny la Intermarche, plimbari lungi in sat, noaptea.
23.08 - Castelul din Cormatin, frumos cu gradini minunate si magarusi mici! Pesti in rau, un ghid frumos.
24.08 - plecare cu "ia-ma nene" pana in sud la Macon, la shopping la Auchan unde am cunoascut familia Mariutan:)
25.08 - Seara pana taziu la Lyon-ul cel frumos, cu poduri luminate noaptea
26.08 - Dimineata la 5 la Cannes, pe o plaja uda si cu un cer noros dar frumos, cu mic dejun cu degetele infipte in nisip si cu cautari de scoici pana cand marea mi-a udat toate hainele. Plaja si bai intr-o mare sarata-sarata. Plecare si stat pana noaptea in Monaco.
27.08 - Noapte teleleu in Verona, rupri de somn, racorica. Toata ziua in Venetia, cumparaturi si plimbari lungi pe canale, vaporetto si gondole si mancare buna.
28.09 - inapoi acasa dupa multe zile de liniste.
17.08 - M-am bucurat de Viena si de minunatul Salzburg si
18.08 - cateva ore la plimbare in Freiburg unde am vazut cele mai multe biciclete din lume la un loc
19.08 - Franta, Taize. ne-am cazat in cabanute, fete la fete si baieti sau baieti, apoi s-au pitit si au dormit fiecare cu femeia lui.
20.08 - plimbare la Cluny, un mic orasel foarte frumos, de provincie, cu strazi pietruite, curat
21.08 - ne-am plimbat pe dealurile din jurul Taize, am stat mult de vorba cu Leonard. Despre muzica, Ala Pugaciova si carti.
22.08 - shopping spiritual la Cluny la Intermarche, plimbari lungi in sat, noaptea.
23.08 - Castelul din Cormatin, frumos cu gradini minunate si magarusi mici! Pesti in rau, un ghid frumos.
24.08 - plecare cu "ia-ma nene" pana in sud la Macon, la shopping la Auchan unde am cunoascut familia Mariutan:)
25.08 - Seara pana taziu la Lyon-ul cel frumos, cu poduri luminate noaptea
26.08 - Dimineata la 5 la Cannes, pe o plaja uda si cu un cer noros dar frumos, cu mic dejun cu degetele infipte in nisip si cu cautari de scoici pana cand marea mi-a udat toate hainele. Plaja si bai intr-o mare sarata-sarata. Plecare si stat pana noaptea in Monaco.
27.08 - Noapte teleleu in Verona, rupri de somn, racorica. Toata ziua in Venetia, cumparaturi si plimbari lungi pe canale, vaporetto si gondole si mancare buna.
28.09 - inapoi acasa dupa multe zile de liniste.
25 a lui april - ziua cu stirea Domnitei Ralu
Nu apuc sa vad un tv, o stire, nimic. Pentru ca umblu de nebuna. Dar mai ascult un radio la volan..Aflu din vorba in vorba cum ca un cretin a impuscat treizeci si ceva de oameni, printre care si pe dl profesor - roman de origine. Aflu apoi detalii care ma socheza. Ma dau pe internet si vad declaratia cretinului. Mi se ridica parul de pe maini pana in cap. Ma intorc la lumea mea de Piter Pani si minuni. M-am obisnuit cu gandul mortii de cand a murit Oana, in 1999. Apoi au tot murit multi oameni pe care i-am iubit. Deci stiu! Cu chestia asta cu moartea nu te joci. Azi am ascultat la radio o stire despre o fata care a murit. Ma dau pe Internet si gasesc:
Manager de audit E&Y, decedat de extenuare
Autor: Ziarul Financiar Data: 24 Apr 2007
O tanara de 29 de ani, manager de audit la filiala romana a multinationalei Ernst&Young, a fost gasita moarta, la sfarsitul saptamanii trecute, colegii sustinand ca dupa mai multe zeci de zile de munca fara pauza, cadavrul avand sub 40 de kilograme greutate. Mai multe surse din randul angajatilor companiei au declarat, pentru Mediafax ca Raluca Stroescu, in varsta de 29 de ani, ce ocupa functia de manager de audit in filiala romana a EY, a fost gasita moarta in locuinta sa chiar de seful sau, Sebastian Mocanu. Acesta ar fi mers la ea acasa sambata dimineata pentru ca tanara nu a raspuns la telefon si nici nu s-a prezentat la serviciu....Aceleasi surse au declarat ca Stroescu lucrase intensiv in ultimele trei saptamani la un proiect important de audit. In aceste trei saptamani, femeia ar fi slabit sapte kilograme, dupa cum i-a spus unei colege in urma cu cateva zile.Surse medico-legale care au examinat cadavrul femeii au declarat ca aceasta "era foarte slaba", greutatea fiindu-i estimata la mai putin de 40 de kilograme. Pe langa acest lucru, medicii legisti au mai descoperit si ca femeia avea o tiroida cu noduli tiroidieni, dar si fibroza miocardica ce ar fi putut genera o tulburare de ritm cardiac care sa duca la deces...Angajatii Institutului de Medicina Legala care au luat cadavrul femeii din casa au gasit in locuinta acesteia "o mizerie ingrozitoare", au mai declarat sursele medico-legale citate."
si citesc si citesc si ma gandesc. Cumva ne alegem soarta. Eu nu pot sa ma plang. As fi un porc daca as spune ca ma omoara munca AZI. Exista perioade si perioade. Exista zile de relash si de huzur, cu flori si pasarele care imi canta in cap si la geam. Si zile de cacat in care nu ajung acasa decat sa imi fac un dus si sa schimb hainele de pe mine si pe cele din rucsac. Sunt zile in care filmam si sunt muci de oboseala insa sunt asa de fericita pe platou incat ma gandesc: what the fuck! nu mai poti??mergi in masina, dormi o ora, boraste-ti bila din tine dar NU TE PLANGE! pentru ca ai ales viata asta. pentru ca iti place. si mai sunt zilele in care am o gluma favorita de spus: nu mai bine ma angajez eu secretara? la o firmulita cu un sef care are nevasta si amanta (ca eu sunt o complice buna:)), sa stau toata ziua sa joc Solitare, sa cetesc carti siropoase, sa stau pe messanger, sa fac cafele si sa dau faxuri. Sa nu fie nevoie sa gandesc. Nu asistent manager! Sa ne intelegem. Secretara simpla, simpla. Ca in tineretea aia de la 19 ani:)) Sa imi cumpar dresuri si posetica, sa imi dau cu ruj rosh si sa port cu toc, ca asa cere "dresscodeul".
Sunt o rautate de om azi.
Imi pare asa de rau de fata asta. Pentru ca de fapt problema ei nu este ca a murit, ci problema ei este ca a murit singura. Departe de ai ei sau de cei care o iubeau..Cum adica: in casa era o mizerie ingrozitoare?? Ce cacat e asta?? Cum sa declari asa ceva?? Sau cum sa publici asta?
In fine..presa noastra cea de toate zilele ar scrie orice. Muncim ca niste cretini pentru ca nu avem de ales. Munca sau respectul pentru munca noastra sunt asa..vorbe in vant. Ce imi trebuie de fapt ca cineva sa respecte ce fac?? Imi trebuie o rasplata dupa munca. Sau bani sau vacante. Sau tenisi. Ceva care sa ma faca sa ma bucur, ca sa uit de zilele pierdute la birou. Sefii trebuie sa invete ca de fapt "cu o floare faci primavara"! Cu o amandina sau cu flori de 1 si 8 martie. E simplu! O ciocolata adusa fara motiv la birou, un cremsnit, o atentie, un bonbon:)) Sefii mei sunt buni. Muncim pana ne da borsul pe nas, dar ne da la toti odata, ne stergem mucii si mergem mai departe. Am prieteni care imi spun "ba, nu mai vii sa ne vezi, nu mai ai viata. mereu esti la munca" Si ma gandesc..pai da..dar la mine la munca este un fel de "o casa a mea". Caci aci vietuiesc mai mult decat ACASA-ACASA. Daca imi aduc si unul dintre papagali aici, cu coliviuta, gata..mi-am adus cartile, cd-urile, am cam tot. Muncim pentru ca ne place. Si unii din noi muncesc pentru ca sunt singuri. Sau pentru ca nu vor sa se duca acasa. Sau pentru ca au credite la banca. Sau pentru ca au copii.
Muncim pentru ca nu avem altceva de facut. Si pentru ca vrem din ce in ce mai mult.
Eu vreau sa nu imi mai fie rau niciodata! Never ever. Dar..asta nu se poate.
Sa ascultam deci Enya cu ONLY TIME si sa cugetam mai bine la cele lumesti, la ce merita si ce nu.
Manager de audit E&Y, decedat de extenuare
Autor: Ziarul Financiar Data: 24 Apr 2007
O tanara de 29 de ani, manager de audit la filiala romana a multinationalei Ernst&Young, a fost gasita moarta, la sfarsitul saptamanii trecute, colegii sustinand ca dupa mai multe zeci de zile de munca fara pauza, cadavrul avand sub 40 de kilograme greutate. Mai multe surse din randul angajatilor companiei au declarat, pentru Mediafax ca Raluca Stroescu, in varsta de 29 de ani, ce ocupa functia de manager de audit in filiala romana a EY, a fost gasita moarta in locuinta sa chiar de seful sau, Sebastian Mocanu. Acesta ar fi mers la ea acasa sambata dimineata pentru ca tanara nu a raspuns la telefon si nici nu s-a prezentat la serviciu....Aceleasi surse au declarat ca Stroescu lucrase intensiv in ultimele trei saptamani la un proiect important de audit. In aceste trei saptamani, femeia ar fi slabit sapte kilograme, dupa cum i-a spus unei colege in urma cu cateva zile.Surse medico-legale care au examinat cadavrul femeii au declarat ca aceasta "era foarte slaba", greutatea fiindu-i estimata la mai putin de 40 de kilograme. Pe langa acest lucru, medicii legisti au mai descoperit si ca femeia avea o tiroida cu noduli tiroidieni, dar si fibroza miocardica ce ar fi putut genera o tulburare de ritm cardiac care sa duca la deces...Angajatii Institutului de Medicina Legala care au luat cadavrul femeii din casa au gasit in locuinta acesteia "o mizerie ingrozitoare", au mai declarat sursele medico-legale citate."
si citesc si citesc si ma gandesc. Cumva ne alegem soarta. Eu nu pot sa ma plang. As fi un porc daca as spune ca ma omoara munca AZI. Exista perioade si perioade. Exista zile de relash si de huzur, cu flori si pasarele care imi canta in cap si la geam. Si zile de cacat in care nu ajung acasa decat sa imi fac un dus si sa schimb hainele de pe mine si pe cele din rucsac. Sunt zile in care filmam si sunt muci de oboseala insa sunt asa de fericita pe platou incat ma gandesc: what the fuck! nu mai poti??mergi in masina, dormi o ora, boraste-ti bila din tine dar NU TE PLANGE! pentru ca ai ales viata asta. pentru ca iti place. si mai sunt zilele in care am o gluma favorita de spus: nu mai bine ma angajez eu secretara? la o firmulita cu un sef care are nevasta si amanta (ca eu sunt o complice buna:)), sa stau toata ziua sa joc Solitare, sa cetesc carti siropoase, sa stau pe messanger, sa fac cafele si sa dau faxuri. Sa nu fie nevoie sa gandesc. Nu asistent manager! Sa ne intelegem. Secretara simpla, simpla. Ca in tineretea aia de la 19 ani:)) Sa imi cumpar dresuri si posetica, sa imi dau cu ruj rosh si sa port cu toc, ca asa cere "dresscodeul".
Sunt o rautate de om azi.
Imi pare asa de rau de fata asta. Pentru ca de fapt problema ei nu este ca a murit, ci problema ei este ca a murit singura. Departe de ai ei sau de cei care o iubeau..Cum adica: in casa era o mizerie ingrozitoare?? Ce cacat e asta?? Cum sa declari asa ceva?? Sau cum sa publici asta?
In fine..presa noastra cea de toate zilele ar scrie orice. Muncim ca niste cretini pentru ca nu avem de ales. Munca sau respectul pentru munca noastra sunt asa..vorbe in vant. Ce imi trebuie de fapt ca cineva sa respecte ce fac?? Imi trebuie o rasplata dupa munca. Sau bani sau vacante. Sau tenisi. Ceva care sa ma faca sa ma bucur, ca sa uit de zilele pierdute la birou. Sefii trebuie sa invete ca de fapt "cu o floare faci primavara"! Cu o amandina sau cu flori de 1 si 8 martie. E simplu! O ciocolata adusa fara motiv la birou, un cremsnit, o atentie, un bonbon:)) Sefii mei sunt buni. Muncim pana ne da borsul pe nas, dar ne da la toti odata, ne stergem mucii si mergem mai departe. Am prieteni care imi spun "ba, nu mai vii sa ne vezi, nu mai ai viata. mereu esti la munca" Si ma gandesc..pai da..dar la mine la munca este un fel de "o casa a mea". Caci aci vietuiesc mai mult decat ACASA-ACASA. Daca imi aduc si unul dintre papagali aici, cu coliviuta, gata..mi-am adus cartile, cd-urile, am cam tot. Muncim pentru ca ne place. Si unii din noi muncesc pentru ca sunt singuri. Sau pentru ca nu vor sa se duca acasa. Sau pentru ca au credite la banca. Sau pentru ca au copii.
Muncim pentru ca nu avem altceva de facut. Si pentru ca vrem din ce in ce mai mult.
Eu vreau sa nu imi mai fie rau niciodata! Never ever. Dar..asta nu se poate.
Sa ascultam deci Enya cu ONLY TIME si sa cugetam mai bine la cele lumesti, la ce merita si ce nu.
marți, 24 aprilie 2007
luni, 23 aprilie 2007
Catrinel "Una din noi e de prisos"
Acum cativa ani Ina a adus in gasca o carte. Veche, groasa. Cu o poveste din perioada interbelica, cred eu. O poveste in care ne-am regasit toate, pe rand. In cel putin un personaj. Eu cred m-am regasit in toate personajele. Nu stiu cum naibii:)) Nu este un roman ca oricare. Este un roman compus din scrisorile unei fete catre prietena ei, scrisori cu intamplarile din viata acestei fete, iubirile si dezamagirile ei, lucrurile bune si rele care i se intamplau. La finele cartii exista si o scrisoare raspuns la zecile de epistole. Nu exista nicaieri informatii despre cartea asta sau despre Catrinel - autoarea. Cred ca e genul ala de carte care se plimba din mana in mana si povestea despre ea se duce mai departe. Nu stiu unde a ajuns cartea. Caci nu este o carte care sa stea la cineva, e musai sa plece mai departe. Nu are nimic siropos in ea, toate epistolele sunt scrise cu o sinceritate dezarmanta, curat. Viata acelei fete este cumva la fel ca vietile noastre, desi ea traia la 1900 si ceva. Dramele ei au fost dramele noastre. Unele lucruri nu se schimba niciodata. Cumva ajungem sa fim de prisos intr-o relatie sau printr-o conjunctura la care nici nu ne-am gandit. Cumva in timpul vietii noastre ajungem sa fim "cealalta femeie", aceea pe care am urat-o asa de tare. Ajungem sa iubim iubirea altcuiva. Cred ca fiecare dintre noi (cel putin o data in viata) a iubit barbatul altei femei, si tot cel putin o data in viata a pierdut o iubire pentru o alta femeie. Cu dragostele nu te pui! Eu asa am auzit. Fetele astea din carte ajung sa traiasca asa ceva. Una din ele ca personaj si cealalta ca observator, implicata indirect in istoria cu iubirea.
Cumva mereu exista cineva de prisos. Chiar daca noi insine suntem de prisos, nu avem curajul sa renuntam la ceea ce credem ca este iubirea noastra. Din egoism. Eu i-as spune rautate de fapt. "Daca iubesti pe cineva, lasa-l sa plece" asa zicea cantecul, nu? Pe bune?? Nu prea am vazut pe nimeni care sa renunte asa usor..
Oamenii prefera sa se amageasca. Nici o femeie nu va lasa un barbat (pe care crede ca il iubeste) sa o paraseasca pentru o alta femeie pe care el crede ca o iubeste, sau de care este indragostit. Mai bine are rabdare pana isi gaseste pe cineva ea. E ca in vorba aceea din batrani: de ce sa planga mama? mai bine sa planga ma-sa:)) Dupa 9 ani de zile imi aduc aminte un singur nume... Eli. Si ma umfla rasul. Una din noi e de prisos este o poveste atat de frumoasa, de sincera. In viata noastra de la anul 2000 pana azi nu mai exista asa povesti sincere si frumoase. Numai unele iubiri sunt asa. Dar acelea sunt rare si deseori se transforma in amintiri. Frumoase, dar despre care oamenii doar vorbesc. In soapta. O iubire doare cu siguranta pe cineva undeva. Nu exista barbati fara foste iubite, nu exista femei care sa nu suspine dupa fosti iubiti. Suntem o rasa de nemultumiti cu iubiri care vin si pleaca. Am citit eu demult, undeva: Sa nu iti cladesti fericirea pe nefericirea altcuiva. Pe bune?? Cred ca am aberat destul. Nu exista iubiri ca in filme si iubiti ca in filme sau in carti. Exista oameni pe care ii iubesti, vin si pleaca. Cu unii te obisnuiesti si nu mai pleaca. Dar majoritatea vin si pleaca pentru ca si tu vii si pleci. Oamenii sunt facuti sa mearga. Ani de zile am crezut ca oamenii sunt facuti sa zboare si ca e nevoie de doua aripi ca sa poti sa zbori mai sus. Neh..Un om poate foarte bine sa mearga. Si singur si in doi..cum vrea. Si poate sa si zboare.
Cumva mereu exista cineva de prisos. Chiar daca noi insine suntem de prisos, nu avem curajul sa renuntam la ceea ce credem ca este iubirea noastra. Din egoism. Eu i-as spune rautate de fapt. "Daca iubesti pe cineva, lasa-l sa plece" asa zicea cantecul, nu? Pe bune?? Nu prea am vazut pe nimeni care sa renunte asa usor..
Oamenii prefera sa se amageasca. Nici o femeie nu va lasa un barbat (pe care crede ca il iubeste) sa o paraseasca pentru o alta femeie pe care el crede ca o iubeste, sau de care este indragostit. Mai bine are rabdare pana isi gaseste pe cineva ea. E ca in vorba aceea din batrani: de ce sa planga mama? mai bine sa planga ma-sa:)) Dupa 9 ani de zile imi aduc aminte un singur nume... Eli. Si ma umfla rasul. Una din noi e de prisos este o poveste atat de frumoasa, de sincera. In viata noastra de la anul 2000 pana azi nu mai exista asa povesti sincere si frumoase. Numai unele iubiri sunt asa. Dar acelea sunt rare si deseori se transforma in amintiri. Frumoase, dar despre care oamenii doar vorbesc. In soapta. O iubire doare cu siguranta pe cineva undeva. Nu exista barbati fara foste iubite, nu exista femei care sa nu suspine dupa fosti iubiti. Suntem o rasa de nemultumiti cu iubiri care vin si pleaca. Am citit eu demult, undeva: Sa nu iti cladesti fericirea pe nefericirea altcuiva. Pe bune?? Cred ca am aberat destul. Nu exista iubiri ca in filme si iubiti ca in filme sau in carti. Exista oameni pe care ii iubesti, vin si pleaca. Cu unii te obisnuiesti si nu mai pleaca. Dar majoritatea vin si pleaca pentru ca si tu vii si pleci. Oamenii sunt facuti sa mearga. Ani de zile am crezut ca oamenii sunt facuti sa zboare si ca e nevoie de doua aripi ca sa poti sa zbori mai sus. Neh..Un om poate foarte bine sa mearga. Si singur si in doi..cum vrea. Si poate sa si zboare.
Donei "La meeting sau la miting?"
Draga Dona,
am cautat si gasit loc de parcare, dupa trei ture in jurul Pietei Constitutiei. Am ajuns la Revolutie, ca sa vad cum e treaba. Nu am fost acolo ca un gura-casca, ci in interes de sustinere a domnului Basescu. Am stat cateva ore bune, am facut poze si am ascultat ce zic oamenii, ca un adevarat copil de securist ce ma aflu. Le-am studiat chipurile, mainile cu care aplaudau. Am vazut oamenii din cam toate categoriile sociale. Lipseau prostituatele de pe centura si cele de pe Magheru. Am vazut tatuati de puscarie, tigani, muncitori in fabrici, doamne serioase, intelectuali, mame cu copii, fete tinere care habar nu aveau ce se intampla acolo, o multime de presari, am vazut super aparatura photo, baieti frumosi si fete frumoase, manelisti, cocalari de cartieri, betivani, nebuni, jandarmi si politie rutiera ca la balamuc. Muzica cam de rahat sa fiu sincera. Patzurca?? Come on!! Give us a break! Am auzit aceleasi imnuri ca pe vremea lui Iliescu - ala cu golanii. Au cantat Morometii! Poti sa crezi ca Sapro are o barba lunga de tot?? si nu mai canta cu Raku, ci cu alti doi pusti. Piesa lor a fost folosita de Base in campania trecuta "Romania trezeste-te". Mda..ce sa zic, uitasem ca mai exista Morometii. Sa stii ca e interesant de mers la miting. Vezi oameni. Multi. Cred ca nu am vazut atatia oameni si atat de pestriti in toata viata mea. Cu steaguri si tot felul de chestii scrise, cu etichete autocolante in piept pe care scria "cetatean suspendat"..
Oricum atmosfera e cam ciudata, se simte mereu o tensiune in aer. Sunt mici animatori care starnesc multime de strigatori, sunt unii care sunt acolo numa' pentru ca au o voce puternica. Am stat langa un mitocan, la cam 50 de ani, cam machit. Lui i se parea cool sa strige "Muie". Si asta striga, spre indignarea doamnelor coafate si imbracate de duminica. Am vazut oamenii batrani, bunicuti din aia blanzi. Am vazut oameni de toate felurile. am mai zis asta, dar mai zic, pentru ca mi s-a parut ciudat. Cred ca ma asteptam sa vad multi tineri, mai multi. Poate eu ma asteptam la un meeting:) sau la un concert, vorba cuiva: dar o bere, un mic, un gratarel, nimica??
Cam asta fuse ziua de ieri:)
PS - are Socaciu o piesa care mi se parea mult mai potrivita. Versurile zic asa:
"Vin ai nostri,
Pleaca ai nostri
Noi ramanem tot ca prostii
Aia hoti
Astia hoti
Mama lor de hoti"
de ce nu l-or fi chemat pe Socaiu sa cante asta, nu stiu..ma intreb si eu in barba:))
am cautat si gasit loc de parcare, dupa trei ture in jurul Pietei Constitutiei. Am ajuns la Revolutie, ca sa vad cum e treaba. Nu am fost acolo ca un gura-casca, ci in interes de sustinere a domnului Basescu. Am stat cateva ore bune, am facut poze si am ascultat ce zic oamenii, ca un adevarat copil de securist ce ma aflu. Le-am studiat chipurile, mainile cu care aplaudau. Am vazut oamenii din cam toate categoriile sociale. Lipseau prostituatele de pe centura si cele de pe Magheru. Am vazut tatuati de puscarie, tigani, muncitori in fabrici, doamne serioase, intelectuali, mame cu copii, fete tinere care habar nu aveau ce se intampla acolo, o multime de presari, am vazut super aparatura photo, baieti frumosi si fete frumoase, manelisti, cocalari de cartieri, betivani, nebuni, jandarmi si politie rutiera ca la balamuc. Muzica cam de rahat sa fiu sincera. Patzurca?? Come on!! Give us a break! Am auzit aceleasi imnuri ca pe vremea lui Iliescu - ala cu golanii. Au cantat Morometii! Poti sa crezi ca Sapro are o barba lunga de tot?? si nu mai canta cu Raku, ci cu alti doi pusti. Piesa lor a fost folosita de Base in campania trecuta "Romania trezeste-te". Mda..ce sa zic, uitasem ca mai exista Morometii. Sa stii ca e interesant de mers la miting. Vezi oameni. Multi. Cred ca nu am vazut atatia oameni si atat de pestriti in toata viata mea. Cu steaguri si tot felul de chestii scrise, cu etichete autocolante in piept pe care scria "cetatean suspendat"..
Oricum atmosfera e cam ciudata, se simte mereu o tensiune in aer. Sunt mici animatori care starnesc multime de strigatori, sunt unii care sunt acolo numa' pentru ca au o voce puternica. Am stat langa un mitocan, la cam 50 de ani, cam machit. Lui i se parea cool sa strige "Muie". Si asta striga, spre indignarea doamnelor coafate si imbracate de duminica. Am vazut oamenii batrani, bunicuti din aia blanzi. Am vazut oameni de toate felurile. am mai zis asta, dar mai zic, pentru ca mi s-a parut ciudat. Cred ca ma asteptam sa vad multi tineri, mai multi. Poate eu ma asteptam la un meeting:) sau la un concert, vorba cuiva: dar o bere, un mic, un gratarel, nimica??
Cam asta fuse ziua de ieri:)
PS - are Socaciu o piesa care mi se parea mult mai potrivita. Versurile zic asa:
"Vin ai nostri,
Pleaca ai nostri
Noi ramanem tot ca prostii
Aia hoti
Astia hoti
Mama lor de hoti"
de ce nu l-or fi chemat pe Socaiu sa cante asta, nu stiu..ma intreb si eu in barba:))
Gradina de flori si pasari "cantatoare" - 22 april
cires japozen
castan in cer
polenizarea de mai
ratele si amorsa de frunza:))
duminică, 22 aprilie 2007
Abonați-vă la:
Postări (Atom)