Amestecate toate ca si gandurile mele

Vinerea finala

Dna Cracescu a parasit corabia adventuriera dupa o saptamana heroica presarata cu imbratisari si "Mikidos nu pleca!", mese si cafele si dansat si nebunie. Las in urma o gasca de oameni cu care am fost ca ciobul si oala din zicala, dar nu pierd nimic pentru ca ma consolez cu gandul ca "ce ti-e scris in frunte ti-e pus". Cadourile de la Mos au fost minunate, plec dupa doua luni carand dupa mine cateva kilograme in plus (pentru care multumim Ionelei!) si un bagaj de prieteni dragi pe care intentionez sa ii pastrez cu riscul de a avea SI MAI MULTI PRIETENI (la naiba!). Daca am regrete, ei bine am..Nu am fost in niciun team building..Micul Mac..off..ce relatie se crease intre noi..si oamenii. Dar! Toate problemele au solutii, se poate merge un weekend la munte in gasca, Mac se gaseste si nu cred ca e o mare inginerie sa imi iau si sa pun bazele unei noi relatii. Dar oamenii..Ei, asta e viata. Partea minunata e ca am mai invatat ceva:) Si ca eu vreau sa fiu eu inca o vreme..

Schimbarile pe care le urasc

Nu mai plec maine dimineata la Timisoara pentru ca am reusit (cum oare?!) sa ma imbolnavesc in ultimul hal. Sa fie oare de la spatele gol cu care dansam prin cluburi? Sa fie de la fitza de a merge cu masina in tricou crezand ca e vara daca mie imi e cald? Sa fie menopauza care vine in viteza asa cum ma ameninta unii?!

Ana si experimentul

Azi dimineatza am facut un experiment. Am vrut sa vad cum este sa muncesti pe bune. Nu ca nu as mai fi muncit altadata..Am vrut sa vad daca mai sunt buna de ceva. Am mers intr-un loc plin de pici, am avut coarne de ren si am vrut sa aflu daca sunt capabila sa fac orice compromis pentru a trai intr-o lume in care nu sunt destul de buna pentru a fi angajata cuiva (pe termen lung). Mi-a placut mie un spot, ala in care la sfarsit voice overul te trezea la realitate si iti spunea: e un job, nu o caZnicie (ca si cand de casnicie nu poti sa mai scapi).
De la 10 la 3 am alergat, cantat, dansat cu pici si pice. Mi-a placut dar concluziile sunt triste.
Nu imi plac picii anilor astia. Nu imi plac parintii colcalari care m-au tras de coarne, nu imi place idee de corporatie, de turma, nu imi place falsul Mos (desi cadourile erau consistente si micile vietati erau fascinate de petrecere si atmosfera in sine). Nu imi place sa nu fiu eu. Si NU, nu as putea sa fac ORICE pentru bani..chiar daca sunt ai mei, chiar daca fac pentru mine..Asa ca ma mai duc la scoala. Caut niste ceva de invatat caci simt nevoia de perfectioanare. Si vreau sa mai invat ceva care implica masinile si viteza.

Am iubit-o pe mica Ana care mi-a stat in brate si m-a facut sa inteleg multe in cateva minute.
Ana are 3 ani. E frumoasa, are ochii albastrii si parul ei miroase a musetel. Primul lucru pe care mi l-a spus a fost ca "parinti mei sunt despartiti". Cand te apuci de divortat nu te gandesti ca aia mica nu intelege nimic, ca e prea mica si o sa fie ok..Pitica asta suferea. I-am spus sa vada partea buna - va primi cadouri din mai multe locuri, va merge in mai multe vacante, si cu mami si noua familie si cu tati si noua familie. Apoi a inceput nebunia. In spatele costumului eram tot eu numai ca am uitat ca minunile astea mici nu ma vad, ca ele vad personajul si atat. O papusa ma intreba unde stau. Fix cand sa deschid gura si sa ii zic de Berceni city imi dau seama ca e un test si o intreb repede: dar tu unde stai? Ce crezi? Berceni! Hahaha! Eu stateam la Polul Nord. Am fost la o gradinita de reni, apoi la o scoala si in ultimii ani m-am pregatit la Facultatea de reni cu specializari diverse. Cum ce specializari?! In trasul saniei desigur! Si da, uneori mai fac jucarii, dar rar. Ana ma mangaia si imi punea intrebarile cu calm, fara sa incerce sa afle ceva care ar fi distrus magia. Eu eram blocata toata si ma gandeam: frate, sunt un ren magic! Bine ca nu mi-am pus cercei si nu m-am dat cu rimel!

"Dar tu ce fel de ren esti de fapt, ca eu stiu ca renii merg pe patru picioare si tu mergi chiar ca un om!" Hm..pai cum ce ren sunt? Un ren special. Asta am invatat la Facultatea de reni, sa merg in picioare. Dar de ce eu am coarnele mai mari? Hmm din nou..Pai uite vezi noi suntem doi. El e Costel si eu sunt Cornel, el e numa' coaste si eu is numa' coarne. Hihihi am ras eu. Dupa ce dezbatem problema cu iarba pe care o mananc eu chiar si cand e iarna (ca sa fiu puternica si sanatoasa) Ana ma intreaba: dar Costel unde a plecat?

Am ras si am pupat-o, uitasem cine e Costel, era desigur prietenul meu renul numa' coaste. Copila asta credea atat de tare in personajele de acolo incat m-a facut sa uit de multe. M-am mai placut cu Mihaita si cu Mara, am facut poze cu Pocahontas care avea cei mai frumosi ochi pe care i-am vazut de ceva vreme (caprui nu albastri) si ..nu mai stiu. Caci dupa eveniment mi s-a rupt filmul si abia am condus pana acasa. Am cazut lata. Nu am mai vrut sa vaz pici, sa aud tipete, nimic. Am vrut decat sa ajung acasa, sa ma dezbrac si sa dorm ore intregi..am tusit ca o capra si am reusit sa adorm.

Casa plina

Au venit fetele si Mibababy si am mancat sarmalutze si mamaligutza, mi-au adus pastile si prajituri si am primit cadou cea mai frumoasa poezie:) Intr-o carte. Nu ma mai simt singura, nu imi mai e frica in casa. Pentru ca e inutil. Casa o sa fie plina cat timp eu sunt aici. Plina cu mine. Nu mai rog pe nimeni sa vina sa doarma cu mine pentru ca sunt mare de'acuma si nu ma mai tem.

(latter edit: Stiait ca atunci cand spui cuiva "vino sa dormi la mine" chestia aia e similara cu let's fuck, my place. Ce porcarie..eu care nu m'am gandit la asta..Daca vroiam sa ma fuck oare nu ziceam "let's fuck, my place?!" Se duce naibii lumea asta, va zic..)

Inca mai sar. Ceea ce confirma ca sunt inca eu.

Greseli asumate sau nu..

din ratiuni de bun simt, am sters acest lung si oribil post caci desi asta e blogul meu si teoretic fac ce vreau cu/pe el, nimeni nu e de fapt obligat sa imi citeasca mie, biata nebuna, toata ineptiile debitate in ceas de seara.

Am pastrat intr-un document cele scrise caci un pic de adevar este intre randurile acelea. Si da, am prea multi prieteni (sau sunt prea multe cunostinte?). Ce sa ii faci, altii n-au pe nimeni, eu am prea multi oameni dragi in jus. Nici macar nu as putea sa fac o triere caci nu stiu pe cine as taia de pe lista. Ei, lasati. Noi sa fim sanatoasi. Binili invinge.

Am multi prieteni. O sa mai tai din ei. Desi e fun sa ma stiu cu toata lumea. O sa fac o lista sa vedem - de la cine am ceva de castigat, cu cine ies, etc. Asa se face nu? Ii pastrez pe aia de la care imi iese ceva in primul rand. Cum are toata lumea. GLUMESC! Nu tai nimic de pe lista. O sa incerc sa fiu atenta sa nu mai las pe nimeni sa ma manipuleze caci sunt tare toanta in relatiile cu prietneii mei:)) Hihihi. Ce frumos am visat si m-am trezit.

Multumim.

'Cause breaking up his hard to do

Don't take your love away from me
Don't you leave my heart in misery
If you go then I'll be blue
'Cause breaking up his hard to do

Remember when you held me tight
And you kissed me all through the night
Think of all that we've been through
Breaking Up Is Hard To Do

They say that breaking up is hard to do
Now I know, I know that it's true
Don't say that this is the end
Instead of breaking up I wish that we were making up again

I beg of you, don't say goodbye
Can't we give our love another try
Come on baby, let's start a new
'Cause breaking up is hard to do

Cand am plecat de la Alma am avut parte de o petrecere mare cu cheese cake, colegii mei nu au vorbit cu mine doua ore comportandu-se ca si cand eu deja nu mai lucram la ei. Azi am primit cadouri de La Reverede. Hm..Numai la Trilogy nu am avut petrecere de plecare! Hm...(exista smiley care isi pune mainile in shold si se incrunta?!).

Telenoveaua continua - Femeia aceea..

..l-a parasit pe domnul acela dragut care mi-a scris. Romanca de la Craiova (stabilita in Italia) si-a parasit sotul si amantul pentru un tinerel. Eu ii spusei omului ca oltencele is aprige si au sangele infierbantat, dar cin' sa ma asculte?! Off..Olteanca alese un fecior fara un chior. Dragostele invinsera din nou, dar nu dragostele scriitorului ci ale oltencei:(
Dragul de el imi zice: mi-ai spus ca femeile is nebune, de ce nu mi-ai spus ca barbatii sunt prosti?
Pai nu toti sunt prosti decat aia care ne iubesc si pe care nu ii mai vrem, nu? Valabil si invers, ca nici cu muierea nu mi-e rusine.
As baloshi ore dupa un total nepotrivit, dar daca din gene ar da fix ala care trebuie, mi-as ridica privirea si as pufni "ala draga?! hahaha!".
Asta mai e valabil cica numa putina vreme, mi se prezise o soarta cruda, muci si lacrimi pe volan, singuratate oribila, negre depresii, lipsa totala de sex, etc.
Pana vine vremea de oroare, el da din gene, eu incerc sa fac teste si sa ma prinz unde s-au pitit hormoneii care au tropait asa de strasnic ani de zile. Cum e draga cu menopauza aia?! Pe ce site sa cetesc? Oare ma poate paste la 30+/-1 ani??
Asa ma anunta un domn dar eu nu crez. Eu inca ma dau cu parfumuri care starpesc emisia de hormonei (cica!). Om vedea.
Btw si telenoveaua mea antica respira. I-am pus oglinda la nara si am reusit sa zaresc putin abur, putin-putin. Iubirea hiberneaza. Mai e putin pana la vara. Cred ca la primul ghiocel scot nisipul din masina si plec sa o umplu la loc. Ah! Asta e valabil numai in cazul fericit in care un angajator va dori sa ma plateasca pentru MINE, cu bune si rele (incep sa ma indoiesc ca voi ma munci vreodata pentru barbati sub 30 de ani).
Dau luni anunt pe blog. O sa ma gandesc bine ce imi doresc, sa nu cumva sa cer ceva si sa mi se dea ca parca vaz ca ma procopsesc..

Cand ma apuca amocul..

See the pyramids along the Nile
Watch the sun rise on a tropic isle
But just remember, darling, all the while
You belong to me.

See the marketplace in old Algiers
Send me photographs and souvenirs
Just remember when a dream appears
You belong to me.

I'll be so alone without you
Maybe you'll be lonesome too---and blue

Fly the ocean in a silver plane
See the jungle when its wet with rain
Just remember till you're home again
You belong to me

I'll be so alone without you
Maybe you'll be lonesome too---and blue

Fly the ocean in a silver plane
See the jungle when its wet with rain
Bur remember darling till you're home again
That you belong to me

Cineva zambeste

Next Advertising, chapeau!


www.cinevazambeste.ro

Mie mi-a luat 5 minute cu tot cu verificarea codului postal ca nu tiu minte niciodata! Click, click, suma, card, tac-pac. Apoi aparu bradul si sub el copii colorati care zambesc.

Poate ca anul asta nu voi mai lua la fel de multe si scumpe cadouri. Poate bradul nu o sa fie, poate o sa raman in Timisoara sau ma duc la bunica si asa nu o sa am timp sa ma prind ce nasol e Craciunul. Sau poate nu o sa imi pese de nimic si viata mea o sa fie minunata cum a fost asta vara. Who knows..who carres after all..I don't. Am fost fericita 5 minute uitandu-ma la o pagina de net unde erau niste pici desenati care radeau. Mi-e destul.
Deci: click, click, card, numele scris ca pe card, suma, trei cifre de pe spatele cardului de langa semnatura, adresa, tac-pac, click = happy kids:)

Craciun fericit!

Ciao, Michela

Am primit din greseala o scrisoare de amor de la un domn care dorea sa trimita mail altcuiva. Am dat cu copy paste aci, insa am apucat sa ii spun omului ca a gresit, mi-a scris inapoi si am sters, ca nu se face..Tipul asta parea ca a suferit destul de nasol si acum, pentru ca fata vroia ca ei doi sa fie amici, el ii scria ce a simtit. Frumos, frumos de tot. Cum ar scrie o femeie..ca eu nu m-am gandit ca masculii scriu asa..

Asa sa fie dragostele?

Ca sa stie mandrele, povestea e asa: ea e casatorita. A avut o aventura cu el pret de sase luni, apoi a disparut si s-a intors la sotul ei. A dat un semn, la un moment dat. Apoi i-a scris lui pe mess. Femeia..nu se astampara frate! El a decis sa fie amic, insa nu inainte de a ii zice cateva. De bine toate..Off..

(ia zi Pisi - stie el care - e bine asa un pic de siropel? Ca vazui ca vinzi trabant:)) Dau cu copy-paste?)