LES PETITS MOUCHOIRS sau despre amintiri care dor

Acum 5 ani Schultz pleca cu motorul spre casa lui de la tara, suparat, fara geaca, poate si putin baut.. Murea cateva momente mai tarziu, intr-un accident stupid. Mai devreme decat trebuia, inainte de a ne bucura de el, cu el. Am fost suparata pe el ani de zile..Pentru ca nu am inteles de ce a murit asa. Mi se parea ca si-a facut-o cu mana lui..Ieri Alina era la el si tot ieri, desi aveam filmul de cateva zile deja, am vazut Les petits mouchoirs. Pana la 2 azi noaptea m-am uitat la film, dupa ce am culcat copilul, am mancat ceva si m-am asezat sa vad un film pe care sa il si inteleg, sa ma si bucur de el, etc.
In primele 10 minute mi-au revenit in minte acele cateva luni cu Schultz - sunt cam 2-3 ani...

Noi acasa, el venind si aducandu-ne mancare chinezeasca sau shorma. Noi acasa, terorizati de pisicul Schitzii, el, Schultz, singurul pe care pisicul il adora (si singurul in a carui incaltaminte pisicul nu se pisha..)- bine..intre noi fie vorba si pisicul si Schultz erau nebuni cu mancarea de pisici! Schultz ne-a facut intr-o zi o super omleta cu mancare de pisici:))
Apoi noi acasa, el la mare. Faceam curatenie si se facuse 1 mai..Noi in Fiat in drum spre mare. El la mare. Eu treaza, ei beti toti. Si apoi franturi de noapte si Schultz intrebandu-ma daca imi curge uleiul. Ma chema Diana. Avea blugii murdari de sange, cazuse cu motorul in goana lui prin statiuni. Era nebun. Si atat de bun:) 1 mai la mare in anul ala a fost o nebunie despre care azi imi amintesc in ceatza, ca un film vazut de mult pe care inca il visezi..1 mai se amesteca cu o plimbare la Snagov, cu o petrecere la care el dormea si vorbea in somn, cu niste frame-uri in care Roza murea, dar inainte de asta noi ii trimiteam pepene galben la spital. Spitalul 9. Caci si Roza moare. Un film vazut demult, foarte trist..Paradoxal, o comedie neagra. Caci nu poate sa nu fie comedie venirea de la mare, cu mine treza la volan si 4 oameni morti de beti in masina. Cu mine plangand la telefon intr-o benzinarie, dupa ce ii PIERUDSEM pe 3 dintre betivi, undeva intr-un sat uitat de lume. Cu mine vorbind la telefon cu oameni pe care ulterior aveam sa ii cunosc:)) Si apoi noi doua acasa, obosite si distruse dupa km intregi. Desculte. Rupte de realitate. Betivii au venit 2 zile mai tarziu, nici acum nu am inteles ce s-a petrecut in satul ala cu ei. Comedie neagra poate pentru ca au murit niste oameni. Drama ingrozitoare, caci au murit pe bune si erau extrem de tineri..
Filmul asta m-a intors in timp, catre o viata pe care am uitat-o. La fel ca si in film, noi nu eram de fapt prieteni adevarati, ci doar ne stiam si ne petreceam vremea impreuna. Si ne iubeam, cel putin eu asa cred. Altfel nu pot sa explic intensitatea cu care a durut moartea lui..Les petits mouchoirs a venit la momentul potrivit. Ca un tribut adus prieteniei noastre. Caci acum stiu ca l-am iertat pe Schultz pentru ca a murit inainte de a isi indeplini visul de copil frumos..cu casa lui de la tara, cu dragostea lui mare pentru locul ala..Si imi aduc aminte si zambesc iar:)) Caci asa cum povesteau ei 2 peripetiile de la tara, rar am auzit. Intalniri cu politistul de sat, la crasma, Schultz care era un personaj de poveste, politistul care nu stia pe ce lume este..Amintirile se invalmasesc, dar zambesc si ma bucur ca am avut ocazia sa fiu sora acestui frumos nebun.

Cum ma, esti sora sa si maica-ta nu stie ca el are motor?!
Nu maaaa! Stie maica-sa, maica-mea NU! Mama mea nu e si mama lui, intelegi?
Nu ma, pai daca mama ta nu e mama lui si nici tatal tau nu e tatal lui????
Lasa, hai sa bem domnu' Max:)))

Terminus 2006