Vremea schimbarii

Dupa ce am decorat camera copilului, cum m-am priceput eu mai bine (floral, desigur), mi-am dar seama ca nu doar ca nu imi place, dar ma enerveaza teribil. Copilul se ridica in pat si linge coada florii, nu imi place verdele facut de mine din galben si albastru, vreau alta culoare in camera cu totul..si vreau..alta camera. Am facut oarece documentare pe net, ore intregi..Vreau alta casa. Una care nu are calorifer la geam, caci acolo am eu un fel de banca cu perne colorate si sub perne niste sertare.

Kate nu doarme in patul ei, e frumos de tot patucul, mai ca as dormi eu, dar il tinem degeaba si ocupa o multime de loc. L-as da acum in locul unui pat dublu, dar nu dublu pe lungime ci pe inaltime, ca asta:

eu as dormi desigur la etaj, ca sunt mai mare si in loc de patul de jos, as indesa patutul ei, i-as pune luminite ca sa o pot vedea noapte ce face.
Cea mai mare problema ramane mobila veche, care de fapt nu este vechi ci are..4 ani. Patul mare, sifonierul mare, totul mare. Nu pot sa le dau, ca nu'a ale mele, nu pot sa le arunc pentru ca e criza, nu pot sa le fac nimic. Asa ca visez, fac documentare. Primul pas - fac peretele cu flori albastru navy, caci numai ala acopera plestele de flori. Ah..sa vi le arat!

Doua zile mi s-au parut dragute. Acum vreau un perete gol pe care sa pot sa imi pun politele albe. 2 mari, 2 mici si una lunga dar putin lata. Sa fie spatiu pentru jucarii.

Continui documentarea si astept ziua in care voi putea schimba patul cel mare si sifonierul cel de pal..

Bufniciori si bufnicioare

Mai tineti minte cand am gasit eu un ciuhurez si l-am luat in casa, l-am oblojit, l-am pozat..si a murit si am plans cu spume? Ei bine, nu mi-a trecut de paseri de noapte, asa ca am strans o multime de chestii si acum tre sa aleg ce anume punem pe panza si apoi pe perete. O parte le-as putea face eu, insa ar trebui sa scap cumva de pe pereti de uriasele flori pe care le-am pictat intr-un moment de singuratate si artisticarie:))
atencion! am strecurat si 2 chestii care mi au placut mie si care nu is cu bufniciori, hihi!

It's all about you

Daca micuta Kate este viata mea si eu am ramas eu, dar ea fiind viata mea, rezulta ca eu devin ea. Ceea ce intr-un fel este minunat, in alt fel ea era eu si eu eram eu. Mi-am revizuit optica si am lasat copilul sa fie el in interesul propriu de a redeveni eu. Eu cu grijile mele de femeie, nu mai putin mama, dar mai mult femeie. Eu cu muzica mea, filmele mele, visurile mele. Eu cu grijile mele de om, sporite de grijile de mama, dar cu grijile toate vietuind decent impreuna. Ma uitasem intr-un colt. Nu ma uitasem fizic, inca imi fac creasta si ma dau cu sclipici, in dorul meu de vara bronzata, ma uitasem in mine. Copilul ramane cea mai frumoasa realizare a mea, dar ma gandeam ca as face ceva nou. Un curs de dans popular. Un curs de greaca. As invata pentru mine, ca asa ma impinge de la spate o campanie de la tv. As invata sa croiesc si sa bucataresc, nu doar pentru ca deveni croitoreasa sau bucatareasca, ci pentru a stii ceva mai mult decat stiu. Daca este ceva ce imi doresc cu adevarat, ei bine..CRED ca imi doresc sa fac food styling, dar nu asa, spray dat pe o salata si vashti in cadru..vreu sa stiu sa fac sa curga rauri de ciocolata si grauntze de gheata pe sticle de bere.
As mai vrea sa stiu sa gatesc minuni, mai bine decat stiu acum. Sa stiu sa tai un material dupa tipar..chestii de astea casnice. As face orice sa nu mai am niciodata un sefutz care sa mi uciza neuronii.
Iubesc viata asta in ultima vreme..Nu stiu daca am mers la culcare in ultimele luni fara sa multumesc in gand, minute in sir, multumiri pentru tot ce mi-a oferit viata pana acum. Multumire si iertare. M-am linistit. Mai am un singur lucru de facut, atat. Si nu e cel mai simplu lucru, dar o sa il fac. Trebuie sa invat sa nu mai vad ceea ce ma deranjeaza. Altadata a mers, o sa mearga si acum. Pana la urma totul se reduce la noi. La mine si la micul om din viata mea. La noi, la mine si la omul drag. La noi, la mine si la familia mea. La noi, la mine si la prietenii mei.
Cineva mi-a spus asa: nu are nimeni nicio vina, tu ai ceva, de la tine este. Cand vei intelege, o sa mergi mai departe.
La mine nu e asa. Eu stiu cine are o vina stiu si vina. Si merg mai departe, intelegand ce s-a petrecut dar fara sa uit sau sa iert. Sa ierte Cel de Sus. Uitarea e buna, dar prefer sa nu uit nimic, daca nu uit, o sa stiu de ce sa ma feresc in viitor, nu?
Viata este minunata. A fost nevoie de un zambet.
Aud hohote de ras. Incepe razboiul, live, la tv. Si totusi, indiferent ce se va intampla, viata ramane o minune.