Oameni si oameni

M-am trezit intr-o caldura infernala. Cred ca si datorita "bolii" simt totul mai puternic, mai intens. Si ma scoate din minti.

Am spus cuiva ca nu mai simt nimic cand ne vedem. Apoi am avut revelatia ca nu mai simt nimic in general. Pentru nimeni. Ca oamenii imi sunt aproape indiferenti, ca daca cuiva ii vine sa planga eu ma ridic si plec (dat fiind ca mi-am promis ca eu nu mai plang!). Nu mai simt nimic cand sunt treaza. In schimb visez si plang si sufar in somn ce nu s-a pomenit. Visez copii. Am visat-o pe Luana gravida, apoi burta ii disparuse brusc. Nu pierduse copilul, ci acesta iesise si crescuse brusc pentru ca timpul nu mai tinea cont de mine. Azi noapte am visat ca Dana si Mircea aveau doua fete, pe Maria si inca una mai mica, cu parul mai inchis. Doua frumusesti. Parintii plecau la o nunta si eu am zis ca tin fetele la mine, sa dormim toate trei. Aia mica a inceput sa planga, mi-a spus ca o iubesc mai mult pe Maria, eu si Maria radeam si o pupam si o gadilam. In vis totul este cum trebuie sa fie. Iubesc pe toata lumea, rad si plang si sunt..umana si normala. Acum nu ma simt nici umana, nici normala. Nici vesela si nici trista. Imi pare ca mi-am cam batut joc de mine in ultima vreme, ca am strigat ca nu imi pasa de nimic si acum nimicului ii pasa de mine. Si mie imi pasa de el. Ne contopim intr-un nimic urias care pe mine ma coplesteste. Mi-e mila si sila de ce vad in jur. Ascult oameni vorbind si imi dau seama ca nu am ce cauta langa ei. Pentru ca nu vreau sa ii cunosc. Nu mai vad oamenii frumosi cum ii vedeam. Nu ii mai vad deloc sa fiu sincera.
Si da, sunt tot eu, aia de ieri care scria ca fericirea este o calatorie. Dar ce crezi?! Surpriza!
Cred ca sufar futu-i mama masii. Ceea ce mi se pare de prost gust. In calatoria mea fericita in care am ales sa dansez fara sa imi pese cine se uita la mine simt ca cineva m-a dezamagit. Desi nu a facut nimic ce nu stiam ca face. Desi nu este altcineva decat cel pe care il stiam si il iubeam. Insa eu asta simt. O dezamagire pe care nu pot sa o justific si care probail nu este dreapta. Nu cred ca e corect sa fiu dezamagita de acest om. Ar putea foarte bine sa nu mai existe pentru mine si aceste randuri ar fi inutile. Insa..in calatoria mea se petrece ceva. Cred ca trebuie sa deschid geamul si sa lasa totul sa iasa afara. Sa scutur covoarele, sa sterg prafurile..sa inchid geamul si sa ma culc la loc. In vise pot sa plang. Aici nu. Nu am de ce. Eu nu mai plang si nu mai sufar. Si nici nu sunt dezamagita de oameni. Pentru ca mie nu imi mai plac oamenii azi. Acum.