marți, 30 noiembrie 2010

Mamelor din lumea intreaga

Tocmai ce am vazut-o la Tv in direct pe Roberta Anastase care zambind si cu parul valvoa spunea intr-o limba romana destul de impleticita cum mamele din Romania VOR sa revina la munca, inainte de a implini 2 ani copilul. Si in afara de nervii teribili ce mi i-a provocat aceasta dobitoaca, ma simtesc nevoita sa scriu niste adevaruri.
Exista mame si mame. Mame care imediat dupa nastere au parte de niste mitocani de soti care le fac viata un iad si isi pierd laptele. Sau mame care pur si simplu nu pot alpta. Sunt unele care nu vor, este alegerea lor. Sunt unele care stand acasa cu copilul pierd din punct de vedere financiar si avand rate la banci, lasa copilul cu bunicii sau cu bona si se intorc la salarii de sute de euro, bani cu care platesc si bancile, tin si casa, platesc si bona. Este fix treaba lor. Insa..mare majoritate a celor care se numesc MAME, vor sa stea acasa si sa isi vada pruncul crescand pana la macar 2 ani. Sunt primii si cei mai importanti ani din viata unui copil, este momentul in care galusca descopera o lume noua si invata cam cele mai importante lectii de supravietuire - sa manance, sa mearga, sa apuce lucrui, sa vorbeasca. Presupun ca madam Anastase nu a alaptat niciodata un copil, caci altfel ar fi stiut ce inseamna sa iti lasi pruncul acasa ca sa nu iti pierzi locul de munca. Credeti ca vreunei mame care si-a dorit un copil cu adevarat ii pasa de locul de munca la care se intoarce dupa 2 ani de concediu de ingrijire a copilului?!Cui?? Femeii de cariera?! Femeia de cariera isi va gasi o slujba bine platita si dupa 2 ani de maternitate, indiferent de piata in care a lucrat, daca este buna, va gasi o slujba. Cunosc mame care au renuntat la copil si isi fac procese de constiinta, desi pruncul a crescut frumos si este sanatos. Toate se intreba daca nu cumva era mai bine sa fi stat acasa cu el in acesti 2 ani de inceput. Si toate sufera dupa copilul lor, ingrijit de bunica. Eu nu zic ca acei copii sunt diferiti emotional, pentru ca nu stiu, dar asta vom descoperi peste ani. Mamele care vor sa revina la slujba vor fi stimulate cu 5 milionele. Fantastic!!!
La ce categorie sociala s-or fi gandit mai marii tarishoarei cand au gandit aceasta suma?! La mamele care lucreaza intr-o fabricutza? Pentru care 5 milioane reprezinta aproape un salariu?! Cu ce m-ar bucura pe mine 5 milioane pe luna daca asta e pretul pentru copilul meu?! Mamele care doresc sa stea cu pruncii acasa ar trebui sa propuna acestui mizerabil guvern un targ. Eu personal renunt la 5 milioane din indemnizatia mea de mamica, ii dau guvernului ca sa stau acasa cu fie'mea pana face 2 ani. Lunar! Stimulez guvernul cu 5 milioane!! Pfai!! Stai asa!! Acest guvern mizerabil mi-a luat deja 5 milioane din indemnizatie!!! Cand a modificat-o de la 85% la 70% sau 75% caci NIMENI NU STIE CAT TREBUIA SA IA!!
Deci daca deja v-am dat 5 milioane, eu zic ca mai pot sa va dau inca 3. 3 milioane pe luna pana face copilul meu 2 ani. Negociem sanatatea si dezvoltarea mentala si emotionala a fetei mele. In bani. Ca doar asa se face astazi. Eu nu am fost o femeie de cariera dar nu am nici cea mai mica grija vis-a-vis de revenirea mea in campul muncii. Am o incredere oarba ca voi castiga destui bani incat sa imi permit inca vacante peste hotare cu copilul meu. Insa..din ce in ce mai des imi incolteste in minte ideea de a pleca intr-o vacanta definitiva. Sa scap de tarisoara asta condusa de oameni slab pregatiti, de oameni rau intentionati, de niste ne-educati si corupti si daca mi-as da drumul la taste as putea sa scriu niste cuvinte care mi-ar faca si tastatura sa roseasca.
Asta e tara in care vreau sa imi cresc copilul?! Din pacate nu. Din pacate spun pentru ca totusi in tara asta imi sunt toti cei dragi, insa as pleca cu ei cu toti si nu m-as uita inapoi. Sa nu aud aia cu "fie painea cat de rea" ca ma apuca toti nervii. Paine e buna cand ti-o coci singura, indiferent in ce tara ai cuptorul.
Nu inteleg cum de nimeni, nimeni nu zice absolut nimic la tv despre deciziile acestor cretini vis a vis de mame si de banii pe care ii primim. Brusc nimeni nu stie cat costa de fapt un copil. Va fac eu o lista.
Un copil care are 9 luni costa lunar aproape 10 milioane. Daca nu ar exista familie si prieteni, atat de costa un copil care trebuie sa manance 5 mese pe zi, un copil pe care nu il alaptezi, un copil care are nevoie de fructe, legume, carne sanatoasa nu bombardata cu hormoni de crestere, un copil caruia trebuie sa ii cumperi hainute, incaltari, pampers. Si nu am scris 10 milioane gandindu-ma doar la produse bio si eco ci la produse cumparate din piatza, de la tarani. Ce propune guvernul? 5? adica jumatate. Si copilul sta acasa, cu cheia de gat, nu? Asa..de pe la 3 luni poate sa isi poarte de grija. Sau de la 7 luni! Ca doar niste minti luminate au spus ca e musai sa alaptezi pana la 6.
Acesta este viitorul. Pruncii vor creste cu bone batraioare, cu femei care nu prea stiu sa vorbeasca bine limba romana, cu femei educate sau nu, unele care "stiu ele cum se creste un copil". Sau cu guvernante scolite. Care de la 7 luni vor educa micul prunc si il vor invata limbi straine si desigur operare pe computer. Mama. Care mama? A!! Tipa aia? Hm..da, ce draguta e. Imi aduc aminte de ea. Vine seara si ma ia in brate si ma pupa si uneori mai plange. Si imi cumpara cadouri. Asa trebuie sa fie, ca asa am vazut in filme. Vedem asta de ani de zile. Femeia nu a vrut la oala, a vrut pantalonei si a vrut drepturi si sa voteze. Ia, votati, votati. Cu pantalonii pe voi. Eu nu. Nu mai vreau decat oale si prunci. De aceea ma revolt. Daca vroiam pantaloni si drepturi ramaneam cu minunatele testicule pe care le-am avut o vreme, nu-i asa?! Am vrut copil, voi sa mi-l cresc. Nu stiu ce vor face alte mame dar eu nu ma intorc la nicio munca. Pana nu face copilul 2 ani si poate sa mearga si sa comunice cu alti oameni, nu. Pana nu poate sa spuna ca ii e foame, ca face caca, ca ii e somn, nu am ce cauta la munca si nici nu vreau sa stea nimeni cu copilul meu. Caci de aia am copil! De aia sunt MAMA. Asta nu e o slujba cu jumatate de norma, asta este o slujba 24 de ore. Una pe care nu o poate face ...o bunica! Am vazut copii crescuti de bunici, toti, dar absolut toti sunt mai ciudati. Sora mea a crescut la bunica, toata copilaria a fost o timida, o introvertita. Stiu si altii, unii mai ciudati!! Copilul trebuie sa stea cu mama lui, bunicii sunt cel mai minunat lucru de pe lume, DUPA MAMA. Bunicii sunt pentru vacante de vis, bunicii sunt pentru alint si povesti si povete. Atat. Bona?! Stiu atatea poveste cu bone, incat mi-e groaza sa le amintesc. Bona este un strain in casa ta. Un strain care vine langa copilul tau cu o alta viata, alti microbi, alt miros. Bona nu este un angajat, caci copilul tau nu este un animal de casa. Sunt familii care adopta bonele, le transforma intr-o noua bunica. Eu am fost baby-sitter in anii facultatii si stiu exact despre ce vorbesc daca vorbim de o bona tanara. Un copil nu e o joaca, un copil este o responsabilitate uriasa. Pe care daca nu reusesti sa o amesteci cu multa iubire, nu ai nicio sansa sa faci ceva bun pentru acel mic om. Cresa?! Unde, in Romania?! In Berceni city? Care cresa? Aia de unde vine copilul mereu bolnav? Aia de stat? Sau aia privata care costa inca 10 milioane pe luna?!
Revin. Dau 5 milioane din indeminzatia mea guvernului. II stimulez sa isi vada de treaba si sa ma lase sa stau acasa cu copilul meu. Nu 3, sunt foarte darnica, dau 5! 5 milioane si sa ma lase in pace, caci mai vreau inca un copil peste 2 ani. 5 milioane cu care sper sa faca ceva, orice. Ce as face eu cu aia 5 pe care mi-i dau ei in plus la salariu:))))

Avem o tara minunata, stiu. Ce cautam in ea, nu stiu..

daca am scris cu mai multe greshale decat de obicei, scuze, dar am un copil care a inceput sa mearga si deci scriu intre drumurile ei.

duminică, 28 noiembrie 2010

War! huh-yeah What is it good for? Absolutely nothing

eu sunt o pacifista. convinsa. scriu cu spume, scriu si scriu si scriu si apoi..sterg si ma umfla rasul. nimic nu ma poate face sa public tot ce scriu. pentru ca in timp ce scriu, la picioarele mele, leganata frentic desigur, doarme printesa Kate.
si tot ce am sters nu se compara cu nimic, pentru ca in spatele tuturor nervilor este de fapt o suma de bani care de fapt este o necesitate si atat.
am o teorie. ne ingrozim ca ne taie Boc banii de mame, pensiile, salariile, etc. Ca vom muri de foame. Teoria mea suna asa: de ce sa ne temem asa de tare de toate cand in fapt singura teama trebuie sa fie aceea de cutremur. Al mare, de o sa vie. Pai cutremurul rezolva tot. O parte o mierleste, clar. Blocurile vechi, vai de ei. O buna parte clar o mierleste. Restul raman, vai de ei, durere multa. Ajutoare cat cuprinde, stirile vor vuii, bietii romani cum au fost ravasiti de calamitate. Care Boc? Care bani?! Care criza?! Sa vezi solidaritate!
De aia eu zic ca micul meu razboi este o formalitate si deci voi face aceasta formalitate in asteptarea cutremurului. Care va veni si suma mea de bani va parea un cacat pe langa toata suferinte si ororile pe care le vom trai. Eu sper ca nu. Prefer muia lui Boc si toate taierile unui cutremur care ne-ar trezi la viata si ne-ar provoca sa vedem ce este cu adevarat important. Dar..Dumnezeu stie.