Vad lucruri

Cand eram mica obisnuiam sa vad chestii in tot ce era in jurul meu. Intr-o placa de gresie vedeam umbre si conturam un chip, o femeie cu parul lung, strans intr-o coada, adusa in partea dreapta a gatului. Par lung. Pe tocul usii de la baie am zarit ani de zile un chip de barbat, intr-o pata de ipsos cazuta dupa o reparatie a peretilor. Ani de zile, pipi dupa pipi, a fost acolo. L-am distrus intr-o zi, cu un spaclu. Pentru ca nu mai era un chip, era o bucate de ipsos care ma enerva..
Am vazut ani de zile forme si am povestit despre nori. Am vazut bucatele de hartie care desi erau doar bucatele de hartie, pentru mine pareau altceva. In functie de locul din care le priveam.
Visez seriale de desene animate, vad forme si culori care se imbina extraordinar, am coloana sonora pe filmele mele colorate din vis..si totusi am 2 maini stangi. Nu pot sa desenez NIMIC. Vad si atat. Vad si visez. De cateva minute bune vad in film despre cum sa "vezi".
AICI: http://vimeo.com/45232468

Vad minuni zi de zi. Este minunat sa ascult o poveste despre "vazut". Caci eu nu vad obiecte, eu vad altceva. Vad altfel. Am renuntat sa mai povestesc. Nu mai pot sa scriu:( Sunt fericita deseori si nefericita. Deseori. Am uitat de ce in timp ce scriam.
Maine copilul meu face 2 ani si 6 luni. Azi dimineata am studiat-o in timp ce dormea langa mine. Obrazul tinut in mana ei stanga. Nasul mic, ca un nasture. Felul in care isi tine mana dreapta intoarsa aproape dureros..Picioarele ei subtirele. Only if I knew how to draw her..

De cate ori ma uit la ea vad chestii. Ma vad pe mine. Il vad pe tata. O vad pe sora mea, o vad pe mama..Vad fiecare om pe care ea il iubeste. Cand o ascult cum vorbeste recunosc oamenii pe care ii vad in ea. Vad iubirea. In forma pura. Vad santajul emotional. In forma pura. Vad gelozia. Aia care amuza (inca). Am ras cand am vazut-o cu pumnii stransi, ridicata in picioare, luptandu-se pentru mine. Nimeni nu o pupa pe mama ei. Niciodata.
Nu am mai avut timp sa vad chipuri si forme in jur pentru ca in jurul meu au fost cateva suflete care mi-au ocupat atat de frumos viata incat am uitat sa mai caut ceva in nori. In ultimele doua luni mi-am lasat viata sa se deruleze pe repede-inainte si acum simt ca 2 luni au fost ca 2 ani. 2 ani frumosi. Doi ani in care am trait totul minunat. As vrea sa nu se termine niciodata sentimentul asta de "AICI si ACUM". Un "acum" care este bun si bine. In care eu nu ma plictisesc, in care eu nu vreau mai mult sau mai putin ci ma satur cu "destul".
Nu pot sa scriu nimic despre intoarcerea la munca. Inca nu mi-am revenit si nu mi-am facut numarul de filmari ca sa fiu satula:)) Nu pot sa scriu despre ruptura de Kate, caci as pune sare pe o rana deschisa, sangeranda..
Pot sa scriu insa despre cum ieri si sambata am vazut. Despre cum mi-am privit prietenii in ochi si le-am citit "iubirea" - langa copilul lor care a implinit un an. Fetitele mele dansand in noapte, desculte. Eu - un pachet de nervi, macinata de vina, ignorand oamenii din jurul meu, cei care ma iubeau - fara sa ma fi vazut vreodata asa de agitata si turbata..
Am vazut asa agitata si turbata. Am vazut apus de soare si umbre de avioane. si chiar un avion in noapte, foarteeeeeeee tareeeeeeeeee! Am vazut furnici care carau cipsuri cu wasabi, cred ca le ieseau flacari pe fund..Am vazut apa pe fatza fica'mi. Am vazut lacrimi, care se impleteau in barba - o barba cu gropita. Gia. Am auzit o voce subtirica in noapte care spunea ceva foarte amuzant. Am vazut un barbat care imi tinea copilul in brate si parea fericit. Am vazut cum arata o masa in liniste, apoi m-am simtit vinovata ca mi-am dorit si m-am rugat pentru acea liniste..Am vazut cer. Si iarba. Si nori.
Pe mine nu m-am vazut de mult..deloc..Eu pe mine, singura. Ma vad insa reflectata (d)in cateva perechi de ochi care ma iubesc. Sunt inca draguta. Si buna. Si nebuna.