joi, 31 decembrie 2009

Ultima zi din an incepe interesant


Copilul meu a primit papusi de la Margarete. Papusele cum primesc fetitele. Si hainute mici si perfecte, cu multe culori. Si veselie. Si multa mancare buna a primit fetita mea si chiar si o gura de coca-cola, caci tare pofta ne era. A primit imbatisari si mangaieri de la Maya si Moni si Ina si Mirela. A primit stare de bine si multa dragoste..
Apoi ca printr-o magie din filme copilul meu superb a primit un sms de la ta'su. A naibii minune a tehnicii, un copil nenascut sa primeasca un SMS!!
"Sibiu. O sa iti placa. Promit."
Copila a strambat usor din nas si m-a intrebat ca orice copil nenascut inca: E bun Sibiu? E asa cum e ceapa rosie cu slana, branza buna si parfum de palinca de la vecinii de la masa? E asa de bun ca fericirea ta cand ai deschis cadourile de la Margarete? Sibiu e o emotie, nu-i asa? Mami, tie iti bate inima si cand pui frana si masina nu se opreste dar si cand te bucuri foarte tare...Sibiu e o emotie buna?

Hm..bietul copil..Cum sa ii spun eu adevarul?! Ca Sibiu e vechi si cu poveste? Ca Sibiu e o pilota groasa, o camara secreta ticsita cu minuni, un parc sub arini cu mers pe jos in verdeata, o straduta cu bluzitze si rochitze pentru mami? Cum sa ii trimit doar gandul bun despre Sibiu? Cum sa ii invart cu ochii mintii rotile din muzeul din Sibiu, moristile...cutiile vechi de ceai, cartile de joc mancate de vremuri..


Nu iubita mea! Sibiu nu e ceva bun. Sibiu e un oras in care o sa fim foarte fericite candva, noi doua si niste oameni care ne iubesc. O sa bem cafea in piatza si eu o sa iti povestesc despre bebelusii la care nu mai puteam sa rad ca sa nu deranjez cu "maternitatea din mine", despre porumbeii care ma faceau sa plutesc rupta de lume in minutele mele de pace si liniste cu mine insami..
Tu nu o sa intelegi cum am putut sa iubesc asa de mult un loc in care am fost mai mult suparata decat fericita si o sa ma certi, eu o sa iti spun ca intotdeauna intr-un pahar e mai frumoasa jumatatea plina decat cea goala. Apoi o sa plecam de mana amandoua, la cumparaturi, e un loc magic unde o fata picteaza cutii de lemn si face cercei care iti fac urechile sa ii iubeasca. Sunt strazi pe care pantofiorii tai de lac or sa rasune noaptea, patratele de piatra cubica de care o sa iti aduci aminte peste ani. Si o sa iubesti Sibiul si fiecare casa de acolo. Atunci o sa stii ce este Sibiu:) Pana atunci, sa nu crezi nicio promisiune. Mai ales una scrisa intr-un SMS. Vorbele's vant draga mea.

Tu insa esti Sibiul meu iubit, emotia mea buna, linistea mea.

Plangeti, plangeti, groaznica nenorocire ( La multi ani celor 2-3 cititoti ai mei care stiu cine este un Obraznic, mare scriitor :))

In alta ordine de idei..WTF?! Copilului meu nu vreau sa ii trimita nimeni SMS, e clar??Cadouri si vorbe bune si imbratisari si dragoste si obraz cald si pupici da. Atat, va multumim.
Orice altceva este inutil, va multumim, pas si fuck off mesiu..

(Ocazie cu care introducem o eticheta noua: WTF MAN - in sensul in care "mare Ti-e gradina Doamne" era prea lung de scris si aia cu "mama tampitilor e mereu gravida" ma punea intr-o postura deranjanta datorita starii de gestatie pe care o traiesc acum.
Asa ca WTF MAN (cu traducerea in dulcea romaneasca - ce cacat e asta frate?! - este cea mai potrivita etichetare pentru prostiile pe care mi-e dat sa le auz/vaz in ultima vreme
)

Hai ca trece si 31 si se duc in aia masii TUATE mizeriile:) Vine un an nou si bun si frumos si cu Katerina, Kate, Katrina, Catrinel sau Cleopatra (cum ii zice muma'mea).

Si inchei cu melodia acestei noptzi magice:


Metallica - Whiskey In The Jar
Asculta mai multe audio Muzica

'cause this is who I was..long long time ago I can still remember how that music used to make me smile..



Now some men like a fishin', but some men like the fowlin'
Some men like to hear, to hear the cannonball a-roarin'
But me, I like sleepin', `specially in my Molly's chamber
But here I am in prison, here I am with a ball and chain, yeah
Musha rain dum-a-doo dum-a-da, ha, ya
Whack for my daddy-o
Whack for my daddy-o
There's whiskey in the jar-o
Whiskey in the jar-o
Musha rain dum-a-doo dum-a-da
Musha rain dum-a-doo dum-a-da, hey

marți, 29 decembrie 2009

Despre cum a fost 2009

Anul asta a inceput bine pentru mine. In ianuarie Xristina ma anunta ca din iunie sunt asteptata la hotel pentru un job bine platit in spatele barului unde oricum mi-am petrecut ultimele 4 veri, pe insula mea frumoasa. In teorie totul suna minunat, salar bun, cazare si masa gratis, program super ok, insula mea iubita si domnul acela cu gene lungi care ma alinta si ma facea sa ma simt cea mai importanta gagica de pe planeta (sau era de pe insula?!).
Apoi a venit o oferta in RO, una pe care inca ma intreb de ce am acceptat-o..Probabil ca asa a fost soarta. Un job care a venit la pachet cu ramasul acasa, pierdut contract pe insula, pierdut relatie, gasit relatie noua, schimbat viata si pe mine..si apoi cel mai bun lucru ever: Kate.
Puse cap la cap cred ca am avut de castigat multimita lui Kate si atat. Daca in fata mea s-ar inchide usile la metrou si viata mea ar putea sa fie alta, sunt sigura ca Kate ar fi fost a mea pe insula mea sau in orice alta combinatie..Caci lucrurile care trebuie sa se intample, se intampla oricum.
Am avut un an greu in care am trecut prin niste stari pe care sa fiu sincera nu le doresc nici celui mai mare dusman, dar cumva totul trebuie sa se intample, nu asa ziceam? :)
2009 a fost frumos la Sibiu, la Balcic si in Thassos..a fost frumos acasa la mine, mereu. A fost frumos cu prietenele mele dragi si familiile lor. A fost frumos cu totul, mai putin la capitolul love life:) Dar stii cum e, nu poti sa le ai pe toate..
Sa zicem ca puse in balanta au fost mai grele cele rele insa daca pe talgerul cu bune pun copilul, cele rele se duc naibii.
2009 a fost un an de nerv si frustrare. A fost anul in care am fost mai proasta decat mi-as fi imaginat vreodata, pe plan profesional desigur. Am facut greseala de a nu fi atenta la detalii pe care de obicei nu le trec cu vederea, m-am lasat "facuta de fatza", culmea..dupa toata experienta pe care o aveam cu lumea asta mizera..Din nou, tot raul spre bine. Cat traiesc o sa invat. Probabil ca voi deveni o baba simpatica dar foarte inteleapta.
2009 a fost anul in care m-am enervat cu niste straini si am descoperit cat urasc mizeriile umane. Din nou, tot raul spre bine. Poate in 2010 o sa invat sa imi tin gura si sa lovesc peste bot toate cretinele care mi-au mancat zilele frumoase din 2009 (no offence cretinilor pe care nu i-am mentionat mai sus:)).
2009 a fost anul in care am aflat o multime de lucruri fara de care viata mea ar fi ramas o poveste minunata:) Multumesc pe aceasta cale oamenilor de bine care s-au gandit ca imi pasa de fapt de lucruri care NU aveau nicio legatura cu mine.
2009 a fost anul in care am daruit cel mai mult din toata viata mea. Cam cat am avut, atat am dat. Desi practic nu am primit pana acum nimic inapoi, teoretic am tot ce mi-as fi putut dori vreodata: o familie unita si fericita, o mama si un tata sanatosi care ne iubesc, o nepotica superba si o fetita in burtica.
2009 a fost anul in care am ales intre barbatul pe care il iubeam si copilul nostru. Ma indoiesc ca as fi ales vreodata altceva.

Poate a fost anul mai rau decat altii pentru ca am pierdut-o pe Luci si am plans extrem de mult in toate aceste 7 luni de sarcina, dar ..in viata mai si plangem. Si apoi mai si radem. A fost un an frumos de fapt. Si mi se pare minunat ca trece si anul asta si ca vine unul si mai bun si mai frumos..

La revedere 2009, anul cel mai frumos pentru ca mi-o aduce pe Kate dar pe care il las in urma - un pachet cu toate relele, impachetate intr-un cufar mare si greu, ferecat cu lacate greu de desfacut. Sa se scufunde cufarul asta undeva adanc in mare si toate relele sa ramana acolo, in abis, sa nu mai auda nimeni niciodata tot ce am auzit eu din martie pana acum.

La multi ani si abia asteptam 2010 cu o minte senina, cu casa plina, cu masa plina, cu familia razanda si cu muzica vesela, cu burtica dansatoare si cu oameni dragi aproape de sufletul meu:)

Merry Xmas

Craciunul a fost acasa, cu mancare buna facuta de mami, cu Sabi si Gia si tati, cu muzica frumoasa si bradul plin, cu multe cadouri desfacuta pe 24 la 11 noaptea pentru ca nu am mai avut rabdare sa isi ia Mosul zborul de la noi:)
Anul asta am facut cadouri in ciuda bugetului limitat, parca atunci cand n'ai bani reusesti sa cheltui mai mult decat daca ai avea:)

marți, 22 decembrie 2009

Sa minti sau sa nu minti, aceasta este intrebarea

Raspunsul meu este: sa minti. Dar sa minti atat de frumos incat sa ajungi sa te crezi pe tine insuti. Sa minti atat de bine incat detectorul sa nu simta, sa nu se miste acul. Am fost crescuta probabil la fel ca toti copiii - invatata ca nu e frumos sa minti, ca minciuna are picioare scurte, ca oricum adevarul iese la iveala pana la urma. Si cu toate astea minteam cand eram mica de spargeam. Minteam chestiuni nevinovate, d'ale copilariei. Blonda, cu ochii mari si inchisi la culoare, senina. Eram imbatabila din cauza moacei care radia de sinceritate. Apoi am crescut si mi se parea pierdere de vreme sa mai mint, nu e ca si cum lucrurile erau importante..de ce sa mai mint? Ah! Minteam ca sunt la un chef peste strada si eram de fapt la munte sau pe malul marii. Minteam ca vin la 10 noaptea si veneam a doua zi dimineata. Ale tineretii valuri. Apoi am decis ca e bine sa spui adevarul, oricare este acela. Si am spus adevaruri care au durut. Pe mine dar si pe altii. Cei care nu erau obisnuiti sa asculte, doar auzeau lucruri..
Apoi s-au schimbat lucrurile si am invatat cu greu sa am incredere. Pentru ca eu nu minteam mi se parea absolut normal sa nu fiu mintita. Apoi am aflat ca de fapt nu exista incredere absoluta. Si nici sinceritatea nu e cea mai buna politica. Si mai ales: daca tu nu minti aia nu inseamna ca ala de langa tine nu te minte. Si dupa ce am plans de m-am umflat m-am intrebat: oare puteam sa suport atatea adevaruri sau mi-a fost mai bine in liniste si in minciuna? Caci ce crezi? Minciuna nu doare! Daca esti mintit corect, cu cap, e chiar ok. Ce nu stii nu poate sa iti faca rau. Oricum mi-e foarte clar ca toate femeile sunt nebune de legat, chiar daca le minti, chiar daca esti corect, ele STIU mai bine. Caci doar ELE sunt suma tuturor barbatilor cretini care le-au facut rau, remember?
Am trait niste paranoia o vreme. Simteam eu chestii. Cumva stiu ca nu m-am inselat..Dar ce conteaza..Dintr-un plictis fantastic mi-am concentrat toata energia in descoperirea misterelor care imi distrugeau noptile. Inutil. Cu cat descopeream mai multe cu atat ma adanceam in necunoscut. Puneam chestii cap la cap, teorii se nasteau. Lumea e nebuna. Totul era o pierdere de vreme. Si nu, nu se reduce nimic la iubire si nu are legatura cu gelozia si cu posesia ci cu ..slabiciunile. Daca as fi avut mintea de acum atunci ..poate nu as fi plans atat. Pierdere de timp si energie. Nebunia se intinde cumva ca o ciuma si te roade pana la os. Am auzit atat de des despre mine ca sunt nebuna incat aproape ma gandeam ca asa o fi..pana cand m-am trezit si mi-am dat seama ca totul era o minciuna:)
Una care ma proteja de mizeria din jur. Tot ce nu am stiut ani de zile nu mi-a facut rau. Poate pentru alti oameni cel care este mintit pare un prost, saracul, habar nu are ce se petrece pe la spatele lui..in realitate treaba e altfel. Este important sa fi mintit frumos. Acopera minciunile cu flori sau cadouri. Femeile adora asta. Nu pastra dovezi ca ai facut sau nu ai facut ceva! Chiar daca ai facut sau nu, sterge tot:) Orice ar putea lasa loc de interpretari. O relatie in care nu exista incredere e moarta oricum..dar am deja stabilit ca nu exista incredere, asa ca iata cum am declarat toate relatiile moarte.
Nu, nu am scris despre mine. Eu sunt bine si nu are cine sa ma mai minta. Cand nu ai nimic de pierdut iti dai seama cum stau lucrurile. Tu nu minti caci nu ai pe cine, nu te minte nimeni caci nu are cine..Asculti confesiunile unora, te gandesti ca ai fost candva acolo, in papuci lui..te miri ca acum nu intelegi "drama" si apoi..mergi mai departe. Cu delete all, block and ignore, fuck off.
Promit sa nu imi mai fie mila in 2010 de toti strainii care imi strica noptile. Si promit ca dau block ip si mai gasesc eu niste secrete pentru ca strainii sa nu isi mai bage nasul in viata mea publica virtuala. Minciuna are picioare scurte insa exista oameni care merita mintiti sistematic. Pentru ca roata se intoarce si cumva platim toti pentru ce am facut candva, cand nu ne-a pasat ca facem rau.

In rest..totul este minunat. Si nu mai mint, ca sunt mare si nu am pe cine...Si nu, nu eu am scris acest post. E copiat. Cu copy paste.

luni, 21 decembrie 2009

Explozie

Am reusit sa ma enervez la birou asa cum nu m-am enervat de luni de zile. M-am inrosit si apoi am simtit cum fiecare vena pulseaza. In timp ce colegul meu imi facea semn sa ma calmez, odata cu vorbele care imi ieseau din gura, in minte mi se invalmaseau mii de ganduri - ii fac rau copilului, urasc acest loc de munca in care s-a dus in cacat ultima farama de omenie, cine sunt oamenii astia si ce caut aici, oare cand o sa se termine totul si mai ales cum o sa traiesc dupa ce se va fi terminat..
Am inchis telefonul si Kate mi-a tras una sanatoasa. Am futut 15 minute din minunata mea viata degeaba. Pentru o problema care nici macar nu este a mea. Nu sunt angajata nimanui, sunt un om care cedeaza ore din viata pentru o suma de bani. Ma vand in numele pasiunii mele pentru o meserie pe care am facut-o mereu punand suflet. Acum sufletul meu are alte misiuni, alte chestii merita iubite. Am vrut o cariera, bad choice sa cred ca asta este o cariera. O femeie nu are nevoie neaparat de o cariera, are mai degraba nevoie de iluzia de a se simti folositoare. Fata tine casa, de aia is bune femeile in biznis - cica..
In realitatea am avut ocazia sa cunosc niste cretine absolute puse in functii..fara pic de pregatire, cu aere de pitzipoanca si outfitul de rigoare. Stiu si niste doamne cu picioarele bine infipte, profesioniste. EGZISTA.
Dar eu nu mai vreau nicio cariera. Nimic ce reuseste sa imi ridice tensiunea nu merita cesiunea unor drepturi. Eu iubesc sa fac ceea ce fac dar urasc sa fac ceva de dragul de a face. Nu ma aflu in situatia de a ma ridica si a iesi pe usa pentru ca nu e vina lui Kate ca lumea in care am decis sa o nasc nu este in regula, din pacate pana una alta este cea mai buna dintre lumile posibile si in plus pe planeta asta exista inca omeneni minunati si locuri ce abia astepata sa fie descoperite.
Asa ca ma calmez. Pentru ca eu nu am nicio problema. Frustrarile altora nu sunt ale mele, nu ma duc acasa cu ele, le simt aici, le alung si imi primesc piciorelele bine meritate de la puiul meu de om.
Ah! nu sunt suparata pe nimeni. Vreau asa o putere sa tin in frau sentimentele care navalesc cand navalesc. O mana invizibila care sa ma traga intr-un loc cu muzica si apa care curge, si sa imi urle in ureche Nikkfurie de la Caution cu The a la menthe pana cand se termina toate. Un om invizibil vreau care sa ma ia de mana si sa ma duca la mine acasa. Acum.
La reverede

Tatal lui Kate

Am avut un status la feisbuc in care strigam cat sunt de indragostita. Si eram..Si sunt. Adica nu stiu daca am fost ne-indragostita vreodata..Desigur iubirile mele sunt in capul meu, asa mi se spune. Asa a fost si cu statusul. Eu iubesc o idee. Iubesc ideea barbatului al carui copil imi creste in pantec. Cum ar fi frumos sa fie el, cum ar fi frumos sa fi fost viata noastra.
Iubirea este cand te pupi toata ziua cu omul ala, cand te tine de mana peste tot unde mergeti caci iubirea se vede de la distanta. Iubirea este sa te tii in brate cand dormi, chiar daca e cald..mai si suferi din cand in cand..Iubirea nu este neaparat cand zici de 100 de ori pe zi "te iubesc". Si nu este cand zici "te iubesc" pentru ca ea ti-a cumparat ceva frumos, sau pentru ca tu ai facut ceva rau si te simti vinovat. Cred ca "te iubesc" trebuie sa vina din senin, sa fie asa ..usor timid. Sincer. Iubirea este cand te atingi din greseala si ti se ridica parul pe maini si te curentezi.
Asa de indragostita am fost eu cateva zile. De acelasi om despre care se aude de departe ca nu e ok sa fiu indragostita. Dar e ciudat cu iubirea asta. Pentru ca invatam ca poti sa iubesti ceva ce ai, ceva ce poti sa vezi, sa atingi. Nu e ca si cum e OK sa iubesti un barbat dintr-un film! Sau un actor! Asta denota ca nu esti in toate mintile..
Si totusi iubim proiectii ale mintii noastre. Vedem in cel de langa noi nu pe cel ce este de fapt ci pe cel ce am dori sa fie. De multe ori noi insine nu suntem ceea ce doreste cel de langa noi, insa orbiti de asa zisa iubire, nu observam lipsurile pe care celalalt le simte. Si mergem mai departe intr-o falsa relatie, facand compromisuri si sperand ca exista iubire si ca o sa fie intr-o zi asa cum am fost educati de mici. Doar vedem filme si citim si stim cum este. Baiatul intalneste fata, o place, se iau de mana, se pupa. Cand lucrurile se petrec altfel e clar ca nu e ceva in regula.
In niciun caz nu e ok cand fata intalneste baiatul! Am vazut eu un film! Fata nu poate sa il ia de mana pe baiat, nu poate sa il pupe ea prima.

Eu l-am luat de mana pe tatal lui K, el m-a pupat primul. Cred. Eram usor ametiti. Nici nu mai stiu cine a pupat primul. Nici nu mai conteaza. Pentru ca eu al ales sa mergem mai departe, chit ca el a stiut ce i se intampla sau nu. Apoi tot eu am ales de fiecare data ce facem, unde mergem. Pentru ca asa am fost educata - n'are el initiativa, ai tu, ca vremea trece si e pacat de ea. Si sincera sa fiu eu am crezut ca ce aveam acasa era iubire. Desi nu ne tineam de mana. Si de pupat ne pupam acasa, dar nu ne pupam asa cum stiam eu ca trebuie sa fie iubire.
Asa ca am decis ca asta e un nou fel de iubire. Unul despre care nu stiam nimic, dar care ma tinea mereu in priza. Cred ca foarte importanta a fost din nou mintea mea. Eu am stiut ca el este "acela". De cand am vazut florile de mina din casa si de cand am descoperit ca e ceva care ma atrage ca un magnet la omul ala. Si apoi, ce crezi? Zodia. Asta am intrebat: cine din casa e Pesti sau Scorpion? a intrebat casnicul Rac, asa de atasat de casa si de lucruri vechi, vrajit de povesti, de aventurile altora..
Nu mai am regrete:) Am iubit cum am stiut eu mai bine. Pana cand a inceput sa ma enerveze maxim ceva. Asemanarea noastra. Proiectia mintii mele eram cumva eu intr-o oglinda. Eu, cea despre care doar am auzit vorbindu-se eram el. Cu bune si rele. Tot ce probabil a deranjat pe cei din jur la mine, ani de zile, eu am regasit in el si asta m-a intrigat. Adica eu puteam sa fac acele rele, dar cand mi se faceau mie nu mai era in regula. Hm. Am mai scris despre asta.
De ce il iubesc pe omul asta? Pentru ca avem un copil care ne-a legat. Pentru ca ma iubesc pe mine si implicit el fiind eu in oglinda, il iubesc pe el.
Pentru ca stie ca poate sa scoata ce e mai rau din mine, imi da senzatia ca am toata puterea din lume, apoi suna si crede ca ma face sa uit ca pot sa ii fac rau in cateva minute..Desi eu doar il speriu, nu mai am nervi sa ii fac mizerii...
De ce nu ma iubeste el? Cred ca ii e frica. La pachet cu mine vin o armata de reguli pe care nu le va putea aplica niciodata. Stiu asta pentru ca sunt regulile mele si ca si pentru mine e un chin sa ma tin de ele cu mine insami:(
De ce in loc sa scriu chestii care ma deranjeaza la el ajung mereu sa scriu cat de drag imi este desi i-as da destul de frecvent una in nas sa il vad plin de sange? Pentru ca stiu ca dupa ce i-as da un pumn in nas, i-as indesa doua tampax si am rade impreuna de moaca lui cea noua..
Am avut o pauza de o saptamana in care si eu si copilul am fost foarte calme, fara el si toate prostiile cu care ma alimenteaza, povestile despre fostele lui prietene (femei pe care o sa ajung sa le plac, de mila de sila, atatea chestii aud despre ele de luni de zile..), fara messurile lui in care invariabil ajungea sa ma scoata din sarite cu teorii ciudate si glume nesarate, toate denotand o imaturitate care la un moment dat ma oboseste.
O saptamana de liniste si de un ciudat dor. Mi-era dor de mine si nebunia mea? S-a intors. Cu tot cu cohoarta de fumei care l-au "insemnat" in toti acesti ani. Pas. Avem si noi o armata de barbati in urma, unul si unul. Toti extraordinari de misto. Pe care i-am iubit cu tinut de mana si pupat in mall, la film, pe strada..Pe care i-am lasat pititi intr-un colt din mintea mea, dorm toti..si isi traiesc vietile alaturi de iubirile lor..
Si totusi fac un copil cu mini-me. Sau hairy-me..Am un copil cu omul din mintea mea, cel pe care il iubesc aproape tot timpul. Fara sa ne vedem, fara sa ne auzim foarte des..

sâmbătă, 19 decembrie 2009

Getting bigger and bigger..

Am 74 de kg. Pe care le-am simtit cand am incercat sa imbrac blugii meu largi si frumosi pe care ii puteam da jos candva fara macar a ma atinge de fermoar sau nasturel. Am 74 de kg pe care le port cu mandrie desi ma umfla rasul cand incerc sa vad parti ale corpului si nu reusesc. Mananc mult, e o foame pe care nu am mai avut-o niciodata..o foame continua. Asa trebuie sa fie? Adica imi place sa mananc, dar imi este foame, foame..Indiferent cat mananc..Azi am inceput cu fidea cu lapte, apoi am facut o salata cu cartofi, masline, trei feluri de peste si ceapa rosie multa si buna, apoi am mancat supa cu galuste facute de mama din pesmet in loc de gris pentru ca nu a vazut ca a luat alta punga, oricum, super pufoase si bune!! si am mai mancat si ciorbica de fasole..apoi am incheiat cu un platouas cu slana sanatoasa, branza buna si ceapa rosie. Si doi crenvustei lesinati langa..si 3 felii de paine. Si niciun fruct azi:( Si am uitat ceva foarte important. Peste toate am mai mancat o gramda de crema de zahar ars, super buna. Copilul meu pare ca e intr-o continua testare de gusturi, care mai de care mai gresit combinate, si eu, ca o mama buna ce ma aflu, ii dau tot ce i se nazare. Urmeaza o noapte in care o sa visez iar chilohanuri interminabile, ciozvarte aruncate pe mese, platouri cu struguri, branze de care nu m-am atins de sase luni, la care baloshesc de cate ori ajung in supermarket.
De ce nu scrie nimeni in cartile de gravide chestiile astea?!De ce nu stiam din vreme ca o sa imi fie asa de foame mereu? Ma duc sa imi curat doi morcovi, unul pentru acum si unul de rezerva. Kate e topita dupa morcovi, cred ca ii e o frica de ochelarei, hihihi.

In rest suntem bine, foarte "cuminte". Nu iesim prea mult din casa pentru ca gerul ne sperie si oricum ne miscam destul de incet si fara masina:( Ne e dor de umblat si spart bani pe tot felul de chestii inutile, dar nu avem cum sa plecam singure..E minunat sub paturica! Iarna pare foarte draguta vazute din spatele geamului. In rest nu imi place deloc frigul si abia astept sa fie martie si sa vina beba.

vineri, 18 decembrie 2009

Zapada!!!


Azi dimineata la 8 a intrat tata in camera strigand foarte fericit: Azi nu te duci la munca! E un super viscol, niciun caine nu merita sa dai afara!
De la mine de la geam se vedea intradevar urgia de pe pamanturi si totusi un vecin isi plimba goldenul care topaia printre nameti..Pe la 10 au inceput mailurile si mi-am pus deci super-bocancii de electrician american, protectiile de la Puma, geaca, polarel, hanorac de la tatal lui K..si am zis: Hai frate! O sa ma puie pe mine in cur un viscol?!
Si nu m-a pus. Am mers cam 35 de minute pana la metrou, incetuc, incetuc, bucurandu-ma de zapada care imi trosnea sub talpi. Nimic mai frumos decat sa ai 4-5 ani si sa iesi afara pe asa o vreme. Am vazut piticei fericiti care sareau in zapada, cu nasul si obrajii rosii..Doar ca eu si K obosim repede si nu putem sa sarim, sa ne dam cu sania sau patinele..Nu putem sa facem nimic decat sa ne bucuram. Asa mi-as fi bagat fatza in zapada si mi-as fi tras o frecare ca sa ma umflu de ras..Decat ca nu pot, pentru ca aerul ala rece ma face sa tusesc..Am ajuns la birou coborand si urcand zeci de trepte la metrou, eu, broasca umflata. Nici nu imi mai e jena ca ajung asa de tarziu pentru ca oricum imi fac treaba de pe telefon si daca nu ar fi colegii mei asa de dragi, nu as mai calca la birou:( Fac de acasa 80% din treaba, restul de 20 is hartoage care in mod normal nici nu intra in atributiile mele, but whatever...ce bine ca vine Craciunul si o sa miroasa casa mea a mar si scortisoara si o sa bem vin fiert (putin!!) si o sa mancam numai minuni!
Am 70 de kg. Adica am luat peste 10 kg in sase luni, mwaahahahahha, nu am avut niciodata mai mult de 64 de kg, si 64 aveam dupa 14 zile de Grecia cu orgii culinare si alcool zilnic ingurgitat in companie de oameni minunati!
Kate a fost cuminte dupa 1 noaptea, pana la 1 a tinut sa isi auda tatal la telefon si mi-a tras niste super dansuri cu manutze si picioare. Cum atipeam cum ma lovea si pe mine ma umfla rasul si ma trezeam si o intrebam "ce mai e iubita mea?". Pana a sunat Le Roi Lion..
Zilele trec si imi dau seama ca habar nu am cine am fost in lunile de relatie cu omul asta pe care il iubesc inca (si inca ma intreb de ce?!:)). Habar nu am cine am fost eu, darminte cine este el?! O nebunie care a inceput gresit, eu aruncandu-ma cu capul in fatza, el dorindu-si fiare albastre care sa ii sporeasca adrenalina din sange..Puah! Copilarii. Trist este ca nu pare ca ne-am maturizat odata cu aparitia lui Kate si cresterea ei. Hopa! Uite, inca un piciorel dat de pitica. Sunt convinsa ca il iubeste pe tanarul domn pentru ca de cate ori sta cu capul pe burtica se foieste, cand ma aude vorbind cu el e mult mai vioaie, cand pune mana o apuca bazdacii. Mare scofala, nu e destul sa il iubim numai noi, am zis, am zis. Azi noapte il ascultam aberand vesnicele teorii si apoi ma auzeam pe mine emitand teorii cretine care nu au nicio legatura cu mine, cea de zi cu zi, aia super fun care face pe toata lumea sa rada, care canta si danseaza..Cine naibii devenim cand iubim pe cine nu trebuie?! Si mai ales, cum am ajuns sa scriu iar despre barbatul asta cand ma apucasem asa de bine sa ma bucur de zapada de afara?! Asa i-as da un bulgare in fatza, sa ii cada ochelarii de la puterea cu care il pocneste mingea de foc inghetata. Poate in urma impactului s-ar mai trezi la viata si ar intelege lucruri de oameni mari, hihihihi!
O sa am un copil cu un ochelarica..Da, are ochelari.
Si cu o culoare asa de frumoasa a ochilor incat aproape ca merita sa il fi suportat atata vreme pentru ca baby K sa aiba aceiasi "ochi" cu el..Si parul lui, culoarea mea, buzele lui Gia, genele mele, mainile mele cu degete lungi, picioarele mele dar lungi ca ale lui, fundul meu, abdomenului lui de fost inotator slab acum pentru ca ii e lene sa se hraneasca, nasul lui Gia, urechile mele sau ale lui, timiditatea lui cand trebuie si tupeul meu tot timpul, pasiunea mea pentru film si carti si iubirea bunica-si pentru muzica, sa fie vesela ca tatal meu si iubitoare ca mama mea..mai vreau sa fie fascinata de ceasuri ca ta'su si indragostita de apa ca ma'sa..
Si cel mai mult vreau sa vina pe lume sanatoasa si sa creasca mare ca sa putem sa plecam in lume si sa descoperim totul impreuna. Si tati daca vrea sa vina cu noi..sa isi plateasca. Lumea e mare si costa, insa priceless este ce vom descoperi impreuna:)
Azi Kate va descoperi emotia maica'si care se va freca pe fatza cu zapada. Cand plecam de la birou.

joi, 17 decembrie 2009

Happy, happy, joy, joy


A fost odata, ca nicodata un parsh roz care locuia intr-o cutie. Era un parsh timid, cu ochii clari, de cer..Insa avea o problema:( Era ingrozit de Craciun si sarbatorile de iarna. Cum se apropia Craciunul, incepea nebunia. Toata veselia de pe strazi, obrajii rosii ai piticeilor, bradutii plini de lumina, totul, totul il ingrozea! Si cel mai ciudat i se parea nebunia cu acele aratari facute de oameni pe langa casutele lor: niste bulgari uriasi asezati unul peste altul, carbuni in loc de nasturi, o oala rosie in cap si o matura drept mana! Nimic mai hidos!
Bietul parsh roz ..totul era asa de trist pentru ca nimeni nu se gandise la ceva atat de simplu pentru el..o parsha vesela cu gene lungi..

A fost odata ca niciodata Bubu. Bubu este o masina cantacioasa, cat e ziua de lunga alearga printre nori cantand si razand.

(asta e cutia mea favorita)
A fost odata ca niciodata...

In dimineata aceea Loola se trezise cu o stare ciudata. Mai erau asa de putine zile pana la Craciun si totusi Corul Palarierilor nu facuse inca nicio repetitie!
In camera toata lumea dormea, fiecare Palarier in patutul lui, miroasea a mar si scortisoara si din cand in cand se auzea un sforait subtire, asa ca un suierat. Loolaa cobori usor din pat si trase peste ismenutele roz o rochie lunga albastra, pana in pamant. Manecile rochiei atarnau lenes dupa Palarier, poalele il incomodau la mers..se strecura pana la patul lui Leelaa si il impunse usor cu degetul in obraz. Trezeste-te, vine Craciunul! Nu am pregatit nimic! Leelaa clipi des si apoi cu o voce subtirica raspunse - mai e vreme. Lasa-ne sa visam! Dar Loolaa nu ceda si se urca cu greu in patuc, langa Leelaa, o impinse spre perete si apoi se lipi cu genele de obrazul ei, gadilandu-l cu clipiri repezi.
Din patul de deasupra se auzi un oftat lung si o intindere de oase apoi un fes lung se itzi si de sub fes niste plete mov cursera. Buna dimineata zise Loomaa, vesela ca de obicei. Cantam astazi?
Dintr-o data atmosfera se anima si din patucuri incepura sa coboare palarieri piticei. Care isi indrepta spatucul, care casca cu o gura uriasa, unii se inghesuiau la chiuveta si isi udau fetzele, altii trageau de hainele colorate nestiind in ce sa se imbrace..
Loola lua un betigas cu care incepu sa bata frenetic intr-o farfurie de tabla: Liniste, calm! Liniste va rog.
Palarierii piticei se linistira, trasera pe ei hainutele colorate, apoi Loola ii aseza frumos la locurile lor. Isi aseza bucuruza palatie pe crestest si apoi ridica betigasul si in camera se auzi dintr-o data:


NAT KING COLE - SANTA CLAUS
Asculta mai multe audio Muzica

si odata cu Nat King Cole, incepura si piticeii sa cante si sa se veseleasca!

Vine Craciunul si eu si baby Kate suntem foarte fericite si am pictat cutii pentru oameni draguti care nici macar nu ne cunosc, am primit ceaiuri bune de tot si am dat si fetelor dragi care au poftit:)
Sper sa pastram aceasta fericire multa vreme de acum incolo! Acum mergem spre casa caci azi baby Gia implineste 1 luna deci vom bea sampanie si vom manca tort si vom vedea ce cadouri frumoase a primit buburuza cea mai frumoasa si cuminte dintre femeile din casa:)

miercuri, 16 decembrie 2009

All about me not Steve..

Azi am vorbit cu fratele Boji care a vazut niste filme bune in ultima vreme, unul dintre ele cu una nebuna asa ca mine. Si s-a gandit el ca mi-ar prinde bine de tot sa vaz neste comedii, daca tot sunt racita si stau in pat cu puiul meu cel mic si dansator.
Am inceput cu All about Steve, o comedioara cu o Sandra Bullock blonda, slabanoaga si vorbareata. Asa de vorbareata incat ma si gandeam, ce l-o fi facut pe fratele Boji sa creada ca am eu ceva in comun cu filmul asta?! Si dusa asa cu pluta, se indragosteste de un bunes cu care aproape si-o pune in masina, inainte de a iesi la restaurant, apoi il cauta prin toata America, intelegand gresit ceva ce el a spus..asa cum spun baietii.
Am ras tot filmul si l-a sfarsit am respirat usurata. Caci baiatul ala frumos pe care il placea ea fara macar sa il cunoasca ii spune privind-o cu drag : sa nu te schimbi niciodata..
Apoi filmul se termina cu ea care da o lectie tuturor zapacitelor de pe planeta care nu vor sa se maturizeze:
"Dacã iubesti pe cineva, elibereazã-l. Dacã trebuie sã-l urmãresti, atunci
probabil nu a fost al tãu de la bun început"

Acum ma uit la Rebound. Ea e o bunesa de MILF cu doi plozi super simpatici si cred ca tocmai ce o sa il execute pe "dadaca" ei care e un bunes de 24 de ani. Mwahahahaha!
Ma..fratele Boji trebuie ca stie cine sunt fara sa imi citeasca ani de zile blogul, fara sa ma judece pentru ce scriu - in functie de ce spume am... fara sa faca nimic..doar sa ma iubeasca si sa imi stie familia si prietenii..Hai sa vedem ce facem madame Catherina Zeta Jones cu baiatul asta tinerel cu ochii albastri. Nu-i foarte rau sa stai acasa bolnavior cand e mama langa tine si iti face bunatati si iti da pastile si te iubeste toata lumea!!!

marți, 15 decembrie 2009

Circle of life

In jurul meu se nasc prunci frumosi, vad viata cum creste sub ochii mei in fiecare zi de cand a venit Gia, in mine creste o minune de fetitza cu care vorbesc si rad de sase luni incoace..si oameni pleaca dintre noi..
Duminica, undeva in Moldova, pe un drum poleit, o masina s-a rascit in drum si s-a izbit de un copac. La volan era Geo, prietenulul alor mei, un barbat tanar si frumos si bun, care iubea familia noastra ca si cum am fi fost frati..
Un stelist mustacios, vesel mereu, nu tin minte sa il fi vazut vreodata pe Geo nervos. Cu familia lui ai mei sunt prieteni de cand ma stiu eu. Mama a lucrat cu Nesi iar tati si Geo erau amandoi in cadrul armatei. Nu cred ca a fost zi de nastere a alor mei la care sa nu ii am pe toti la masa, sa nu le fac poze ciocnind pahare si razand din tot sufletul.
Pe rand alor mei le pleaca prietenii. Li se nasc in jur prunci de care se bucura, dar sunt aproape sigura ca ar vrea sa aiba cu cine sa imparta aceasta bucurie, cu cine sa ciocneasca pahare cu vin si sa asculte muzica de petrecere..Mama ramane cu toate prietenele ei, tata a pierdut pe rand baietii si desi noi nastem fetite, el ramane intr-o masa de muieri dragute pe care trebuie sa le alinte, sa le ajute, sa fie pentru ele frate si prieten bun..
Seman asa de mult cu familia mea, ei au multi prieteni, eu la fel..Oameni cu care crestem impreuna, cu care radem si plangem..Dar asa as vrea ca tata sa nu planga niciodata, pentru ca el e puternic si trebuie sa se ocupe de tot..
Urmeaza Craciun si An Nou si masa o sa fie parca din ce in ce mai goala, uneori ma gandesc ca e mai bine sa stam cu parintii pana la batranete, ca sa nu fie niciodata singuri..caci uite..lor li se duc prietenii si noi ne ducem la casele noastre si ei raman singuri. Si e foarte trist. Dar e foarte vesel cand te gandesti la toti anii aia minunati in care fetele lor erau tinere si frumoase si eram la mare si radeam si ei erau tineri si frumosi..Geo si tati cu burtile alea de tatici, nevestele lor rotunjoare alintandu-se cu Nesi (diminutiv de la Nasoala - spus cu atata drag incat suna a ceva bine de tot:))), noi, trei pice slabanoage cu slipi din aia de plastic..
Era Eforie Sud, undeva in 1980 si ceva, cred ca 1986. Si tati si Geo evadau la bere..Noi eram cu mami si Nesi..si eram mici, mici..
Apoi sunt toate martie si noiembrie de ani de zile in care Nesi si Geo sunt la noi la masa, ei si ai mei neschimbati, noi trecand de la a le zice "saru-mana" ca piticii, la a ni se spune "saru-mana" ca la doamne..Si totul se spulbera intr-o clipa, fara sa apuci sa te prinzi ce s-a intamplat. De ce masina nu are air bag deschis, de ce pe partea lui Geo este intacta si pe partea ei zdrobita de copac, de ce el nu mai este cand masina e intacta??

Mergem mai departe cu frica de fiecare data cand tata pleaca intr-o delegatia. Acum inteleg de ce nu dormeau ei noaptea cand eu plecam de nebuna..inteleg frica asta deja de ani de zile dar mereu am fugit de ea, de teama sa nu atrag raul:(
S-a terminat. Sper sa fie Nesi bine si in curand sa treaca toate, toate..Si sa fie bine si sa mergem mai departe si Rox sa ramana insarcinata si sa nasca un fecior frumos si bun ca bunicul Geo..Asa le ordoneaza Doamne-Doamne pe toate. Eu stiu.

Fetele lui tati la petrecere luiTomaBlueEyedBoyAndJoy


Mama lui Petra are in burtica pe cineva extrem de prietenos, inca nu stiu ce sex are copilul dar a placut-o pe Kate si placutul a fost reciproc, desigur:)

Aici stateam cu Ralu la taclale si ma bucuram ca fica-mea o sa aiba ochii albastri ca ea, hihihi!

Uite iar burticile dansatoare:)

Si iata-ne alaturi de familia Bucurie, Toma si mami Oana, Toma are 2 nai si multe cacouri si iubeste pe toata lumea:)

vineri, 11 decembrie 2009

Schimbari

Urasc schimbarile. De orice fel. Urasc sa schimbe altcineva ceva in ceea ce mi se intampla. Apoi, cand urasc mai tare asta, imi dau seama ca eu ii fac unuia un copil. Schimbare mai mare decat asta nu stiu daca IASHTE..Pe de alta parte mie nu imi face nimeni un copil, deci mie nu imi schimba nimeni viata, deci ce imi pasa, cat timp EU imi schimb mie ceva? E foarte urat si rau..

Caci eu urasc schimbarile altora, nu cele pe care eu le pun la cale..Stiu, sunt egoista si pricinoasa. De putine zile sunt asa, pana acum imi pasa mai mult de cel de langa mine decat de mine. Nu sper decat ca acele vremuri au apus si ca nu vor mai reveni niciodata. Imi pasa de mine si de copil si nu vreau sa mai schimb asta niciodata. Am iubit atat de mult oamenii si mi-am cerut iertare intr-o disperare de a fi om bun, am dat mailuri in care ma ploconeam la diverse, ca nu cumva sa ard in iaduri pentru ca am visat cum le calcam caputzurile in noroi cu cismele mele de piele negre inalte(?! eu, vreodata..). Apoi mi-am cerut iertare in dementa de la oameni pentru care cuvintele mele erau praf in vant..cica daca esti un om bun si iubesti, o sa primesti inzecit inapoi. Am primit si mai primesc inca. Inzecit! Numai peste bot, zi dupa zi.
Stiu ca toata iubirea si bunatatea aia vor veni odata cu Kate, dar am un singur regret..ca nu am fost in stare sa gestionez iubirea data inutil in stanga si in dreapta..Puteam sa iubesc oameni care meritau de fapt sa fie iubiti si alintati, nu orice strain pe care eu l-am simtit aproape si in care am avut incredere.
Mi-am gasit mereu scuze..si cu mine au fost altii buni si mi-au facut pofte si m-au alintat. Asa este. Am primit cadouri si iubire, am fost alintata, tinuta in brate..luni de zile. Habar nu am avut sa apreciez, recunosc. Pentru ca am crezut ca mi se cuvine..si nu stiu daca mi se cuvinea, si mai si eram o increzuta careia ii placea sa fie iubita de toata lumea..
Nu mai vreau schimbari. Vreau sa stau in casa mea, sa am camera mea, sa am jobul meu, prietenele mele. Nu vreau sa mai fac absolut nimic din obligatie sau gandindu-ma ca se supara X si Y..Pentru ca asta fac de ani de zile si nu e bine. Am uitat sa ma gandesc la ce imi face mie de fapt placere.. am fost mereu ocupata sa nu deranjez pe cineva, sa nu supar pe cineva..Azi am decis sa nu ma mai supar pe mine. Vreau sa stau cu mine si K si acasa la mine, cu familia mea si atat..o sa fie luni de zile in care K o sa fie singura mea ocupatie asa ca..astept lunile alea.
Si acum ma inchid usor in cochilie unde e cald si bine si nu ma derajeaza nimeni. Sunt si eu o broasca testoasa mica si capoasa..

.....

Oare daca nu as mai visa, m-ar durea mai putin tot ce se intampla cu noi si nu se intampla de fapt?
Caci mai nou in vise doare mai tare decat pare ca ma durea cand visele erau frumoasa si realitatea nu era decat haos..

miercuri, 9 decembrie 2009

Robert la ceas de seara



mi-a readus aminte de bucuria de a fi femeie..Are niste saptamani de training in Dubai, inconjurat fiind de branduri de lux asa ca s-a gandit sa imi faca seara frumoasa si m-a sunat cu tema de gandire. D'orsay shoes.
Niceeeeee! Stiam eu de ce merita iubit omul asta, asa din tot sufletul. Asa ca doamnelor, enjoy!




Sper ca vara viitoare sa ne putem reveni la marimi ca e pacat de cutiile alea de pantofi care ascund minuni atat de rar purtate..
si pentru ca mi-e dor de ele..uite-le si pe Anabellele mele:))

Saptamana 24 + 5 zile cu K


Am inceput sa iau calciu si magneziu pentru ca nu am prea mai dormit in ultimele nopti din cauza carceilor. In afara de cele doua pulpitze, mi se mai pun carcei la mana, sus. Very strange..Asa ca am fost din nou la doctor si ne-am cautat. Suntem ok in mare, doar ca sunt niste mici issu-uri cu placenta care e destul de jos pozitionata..adica dupa cum zice inteleptul internet exista sansa sa nu nasc natural asa cum vroiam eu:( Cica daca nu as mai face niciun efort, daca nu as mai lucra si m-as proteja mai tare, placenta s-ar putea "repozitiona" in saptamanile care urmeaza. Cum de la munca nu am cum sa lipsesc, oi vedea ce si cum facem cu treaba asta. In rest ma mai chinuie maselutza de minte si o gingie inflamata, alta treaba destul de frecventa cica. Asa ca iata ce surpriza! Nu am nimic iesit din comun, ceva ce nicio alta gravida nu are:))
Sunt doar extrem de obosita si ma simt si mai rupta de lume de ceva vreme incoace. Nu am o depresie pentru ca nu am timp de asta, dar nu vreau sa ma vad cu oameni, sa vorbesc cu ei, nu vreau nimic de fapt. Decat sa dorm si sa nu ma mai chinuie carceii..
Mai am de facut inca o serie de analize care vor zgudui destul de bine firavul buget, o sa le fac saptamana viitoare pentru ca daca le fac saptamana asta nu ies cu siguranta ok, la cat sunt de obosita:(

marți, 8 decembrie 2009

Dear daddy

It is almost Christmas. Mommy, Timmy and I miss you lots and lots. I cannot even sleep. Nobody can sleep because we all miss you. I can't stop thinking about you. How big is your ship? Do you like riding on a ship? I bet it is fun. I wish I could ride on a ship. I would like it a lot and I mean a lot! I hope you bring me a present and for Timmy too. Don't forget Mom. Timmy is sick. The Doctor came to see Timmy. We bought you a present. When are you coming home? We miss you.
Love,
Sophie



Dear Kate,
it's almost Christmas. I'm working a lot and this is why I'm so tired all the time..but soon it will be over and we will have all the time in the world. There are so many books dear K, you can't imagine the adventures!! You'll meet soon Winnie and Eeyore and Christoph Robin! And there is also Habarnam and doctor Pilula! And Surubel si Piulita! And the famous Doctor Aumadoare with Trage-Impinge animal:)
One day you will remember that you already know these stories! You'll see:) And the music! I know that you love the music because i saw you dancing:)
Right now mom is not ok, she is tired so let's go to sleep.
Good night. Sleep tight. Don't let the bed bugs bite!

Love
Mom

luni, 7 decembrie 2009

Baby K



Kate was dancing in the morning. i wasn't..

Am avut o zi atat de plina incat am uitat sa ma bucur de curba ascendenta a evolutiei copilului meu, de graficele frumos colorate care ne spun despre mica K cum ca e foarte bine, ca este foarte draguta si are totul in regula, inclusiv destul lichid in care sa inoate..Si in timp de dna dr imi spunea cum e cu bebe, Kate a deschis gura si am vazut-o cum inghitea..Si din nou mi s-au udat genele rimelate, caci pana acum am vazut manutze pe fazta, costitze frumos aliniate, talpite si 148 de batai pe minut..dar azi am vazut-o la mic dejun, azi inghitea cu o gura mica-mica de tot. Are si un nas mic si frumos:) si desi nu o sa se vada foarte clar in filmul de mai sus, acolo e ea, copilul K, mica mea sirena..
Intre timp acasa la mine Gia creste in parul i se schimba la culoare. Ochii sunt inca gri, dar fatza ei se schimba si devine o fetita, pe zi ce trece nu mai este brotacel..
Sunt asa de curioasa cum o sa arate Kate si mai ales..cat par o sa aiba:)) Sunt obosita si satula de tot..Asa de obosita incat biata mea Karakiri abia ma mai suporta in pat, seara dupa seara, eu cu burtica mea greu de cuprins cu tentaculul cel lung, eu cu piciorelul chinuind pe biata Kiri..

atat

sâmbătă, 5 decembrie 2009

Pregatind ciubotele

"Plecase deja de ceva vreme. La inceput nu i-am simtit lipsa, am iesit cu fetele, ajunsesem sa pot sa beau pana la o sticla de vodca pe seara, apoi ajungeam acasa, faceam dus, dormeam cateva ceasuri si plecam la munca unde ma drogam cu efortul care imi anchiloza simturile. Am continuat asa saptamani bune, apoi au venit pe nesimtite sarbatorile..Si in noaptea de 5 decembrie nu am iesit si nu am baut. Dimineata m-am trezit singura in casa, cizmele mele erau pe hol, frumos aranjate..goale toate. Nikolaus nu venise anul asta. Eram singura intr-un oras din Germania, departe de ai mei, departe de sotul meu, fara macar o bomboana in cizme. Si am plans. Am plans si mi-a parut tau pentru tot..apoi a sunat telefonul si era el, singur ca si mine, trist ca nu venise Nikolaus nici la el. Am facut impreuna Craciunul si Anul Nou..si au trecut anii si nu am mai plans niciodata de Nikolaus pentru ca suntem impreuna si nimic nu va mai schimba asta" - (povestea iubirii lui Angi de Mos Nicolae)



De ani de zile imi aranjez cizmele (multele perechi!!) pe hol. Noaptea ne trezeam pe rand si puneam dulciuri si portocale in incaltari, imparteam pe rand, sa ajunga la toti, desi stiam ca mami si tati ne dau tot noua tot. Anul asta vom avea o pereche de cizme mici si roz, de blanita in plus. In minus eu voi avea o pereche de ghete, dar nu-i bai. Noaptea asta mergem sa il sarbatorim pe unul dintre cei mai iubiti dintre pamaneteni..Vin acasa si sper sa nu dau nas in nas cu Mos Nicolae care are desigur o joarda pentru mine, caci nu am fost cuminte..si multe dulciuri pentru Kate, care e cea mai cuminte..
Azi a plecat Robert, omul meu care ma certa asa de cu drag si care se juca cu parul meu si o alinta pe Kate la film cand eu o luam razna dupa 3 ore de stat pe scaun..Acum 2 zile a nascut Oana, un pui de Simionov, micul print Matei Mihail.

Alte vesti nu mai avem. Pregatim ciubotele. Kate nu are inca cizme.

vineri, 4 decembrie 2009

Alexandru Vlahuta catre fica sa Margareta

“Sa traiesti Mimilica draga, si sa fii buna, – sa fii buna pentru ca sa poti fi fericita. Cei rai nu pot fi fericiti. Ei pot avea satisfactii, placeri, noroc chiar, dar fericire nu. Nu, pentru ca cei rai nu pot fi iubiti, si-al doilea…al doilea…de! norocul si celelalte “pere malaiete”, care se aseamana cu el, vin de-afara, de la oameni, de la imprejurari, asupra carora n-ai nici o stapanire si nici o putere, pe cand fericirea, adevarata fericire in tine rasare si-n tine-nfloreste si leaga rod, cand ti-ai pregatit sufletul pentru ea. Si pregatirea asta este opera de fiecare clipa,- cand pierzi rabdarea, imprastii tot ce-ai insirat si iar trebuie s-o iei de la inceput. Si de aceea vezi asa de putini oameni fericiti… Atati cati merita.

A, daca nu ne-am iubi pe noi asa fara de masura, daca n-am face atata caz de persoana noastra si daca ne-am dojeni de cate ori am mintit sau ne-am surprins asupra unei rautati, ori asupra unei fapte urate; daca, in sfarsit, ne-am examina mai des si mai cu nepartinire (lesne-i de zis!), am ajunge sa razuim din noi partea aceea de prostie fudula, de rautate si de necinste murdara, din care se ingrasa dobitocul ce se lafaie in nobila noastra faptura. Se stie ca durerea este un minunat sfatuitor. Cine-i mai deschis la minte trage invatatura si din durerile altora.

Eu am mare incredere in vointa ta. Ramane doar sa stii ce vrei. Si vad c-ai inceput sa stii si asta. Doamne, ce bine-mi pare c-ai inceput sa te observi, sa-ti faci singura mustrari si sa-ti cauti singura drumul cel adevarat!

Asa, Mimilica draga, cearta-te de cate ori te simti egoista, de cate ori te musca de inima sarpele rautatii, al invidiei sau al minciunii. Fii aspra cu tine, dreapta cu prietenii si suflet larg cu cei rai. Fa-te mica, fa-te neinsemnata de cate ori desertaciunea te indeamna sa strigi: “Uitati-va la mine” ! Dar mai ales as vrea sa scriu de-a dreptul in sufletul tau aceasta: Sa nu faci nici o fapta a carei amintire te-ar putea face sa rosesti. Nu e triumf pe lume, nici sprijin mai puternic, nici multumire mai deplina, ca o constiinta curata.

Pastreaza scrisoarea asta. Cand vei fi de 50 de ani ai s-o intelegi mai bine. Sa de-a Dumnezeu s-o citesti si atunci cu sufletul senin de azi.

Te imbratiseaza cu drag, Al. Vlahuta
Cand ai implinit saptesprezece ani.”




joi, 3 decembrie 2009

Despre instinctul de autoconservare

Am citit ca "instinctul de autoconservare are ca scop nu neaparat conservarea ta fizica ci mai mult, are ca scop conservarea GENELOR tale.... Femeile, instinctiv, sunt foarte meticuloase cand vine vorba de alegerea unui tata pentru copiii lor. Ele cauta un barbat cu gene cat mai bune astfel incat copilul sa dobandeasca aceste gene si sa asigure supravietuirea speciei."

Am ratat niste lectii in viata asta. Nu sunt capabila sa gandesc rational cand este vorba de grija fatza de mine, ma aprind ca o flacara si ma sting la fel de repede, fara a fi apucat sa ard astfel incat odata arzand, sa topesc toate trairile.
Nu stiu sa am grija de mine. Nu sunt in stare sa protejez copilul asta si ne fac rau pentru ca am cu ce. Mi se etaleaza in fatza armele necesare unui chin demn de epopeile antice. Inima pompeaza litrii de sange pe secunda, mi se contracta muschii si ma umplu de pete. Minute irosite, viata irosita..
A mea, a copilului. Urmeaza minute intregi de liniste intr-un zgomot infernal, tipete care se ineaca in lacrimi, pareri de rau inutile, faptul e consumat. Apoi vine noaptea si cineva sterge tot cu un burete care nu lasa decat dare de sange in urma-i. Si uitarea cea care ne pacaleste ca maine o sa fie mai bine, ca o sa fie bine candva din nou.

Dar nu o sa fie. Noi nu stim sa fugim de ceea ce ne face rau, ne avantam in durere crezand ca ceea ce nu ne omoara ne face mai puternice. Nu stiu daca suntem mai puternice sau de fapt iubirea moare putin cate putin zi de zi..Lucrurile pe care le iubim cel mai mult sunt cel mai usor de pierdut.

Aceasta este povestea in care un baiat intalneste o fata, dar nu este o poveste de iubire. Ma uit la un film. Asa a inceput. Baiatul a crescut convins ca nu va fi niciodata fericit, pana a intalnit-o pe ea. Ea iubea doar 2 lucruri, primul era parul ei lung, al doilea - cat de usor putea sa taie parul si sa nu simta nimic.

This is not a love story. O sa scriu intr-o zi povestea noastra asa cum a fost ea de la inceput si pana s-a nascut Kate. Daca am putut sa scriu un roman despre iubirea mea cu EL, o sa pot sa scriu o nuvela lunguta despre tatal copilului meu si despre cum iubirea mea pentru el a reusit sa darame tot ceea ce credeam ca sunt, ca pot, ca simt..

"Come back or I shall die"

My beloved,

Do not be afraid. Do not speak. Stay as you are. I'm here at your side. Do you feel me? When i touch you the first time, you will feel the warmth, but you will not know where, perhaps it will be on your eyes. Who could ever erase this moment? There is no end to it. Don't you see? What we were meant to do, we have done. Believe me, my love. We have done it forever, and if it serves your happiness, do not hesitate for a moment to forget this woman who now says, without a trace of regret, farewell...



- Helene


luni, 30 noiembrie 2009

Alte stiri...

Saptamana trecuta am facut o schimbare. Am invatat apoi sa apreciez lucrurile care conteaza cu adevarat pentru mine..si oamenii. Iata ca am ajuns la 32 de ani ca sa descopar ca acasa este iubirea nu in orice casa unde m-am simtit eu acasa pentru ca iubeam pe cineva..Iubirea nu era unde iubesc eu, ci unde ma iubeste pe mine cineva. Bietii de ei, nu au de ales de aia ma iubesc, ar zice gurile rele, dar eu stiu ca nu e chiar asa.
Acasa e bine. Conduc si cant in masina, parcurg drumul care inainte era de cam 50 de minute in numai 30, parca si distanta a intrat la apa de cand e Sabi la noi si a venit Gia pe lume. Oboseala acumulata am rezolvat-o azi dormind toata ziua cu copila. Mi-e bine. Apoi am plecat in oras si mi-am dat seama pe strazi ca sunt singura. Ca desi copilul meu e cu mine, eu sunt singura in mall, ma duc singura la film, imi iau singura de mancare. Asa ca m-a pocnit. Cred ca inchipuita mea drama a facut automatul care incasa banii de parcare sa nu ma taxeze..asa ca am plecat spre casa dezamagita din nou de cat de singura sunt de fapt. Nimic nou. Doar ca uitasem. Am sters totul repede din minte si am plecat acasa, acolo unde am mancat junk food la masa ca si cum ar fi gatit pentru noi o armata de maestrii bucatari.
Copila a stat cuminte cat timp noi am mancat apoi a tras somn de voie pana la 11 fara un pic. Gandurile negre dispar ca prin farmec, cred ca nimeni nu s-a gandit la terapia cu nou nascuti..asa cum exista aia cu delfini:)
Nu am nicio veste. Nu mai las sa mi se intample nimic pentru ca mi-e frica. Nu sunt nefericita, dar nici nu imi mai zburda fluturii in burtica. Acum imi zburda o fetita.

Ah! Am fost fericita ieri (cred) cand fica-mea l-a pocnit fix in ureche pe tatane'su, om bun care se asezase cu capul pe burtica in scop precis de a comunica diverse chestii cu entitatea plutitoare. Si cand colo, ce crezi? Jang, un piciorel! Am ras din tot sufletul. In ultima vreme nu a mai fost asa de activa si mi se pare foarte frumos ca in rarele momente in care ne vedem si comunicam civilizat copilul il recunoaste si il saluta. Azi a salutat-o si pe mica vara-sa Gia si culmea! si pe sora-mea. In rest nu doreste sa comunice cu nimeni. Pana acum foarte rar si-a facut simtita prezenta in public, o sfioasa ca ta'su..ce ma mira?
Acum ne e somnic. Maine e o zi pe care as vrea sa o simt altfel, poate scoatem afara fetele sa se bucure de soare..

vineri, 27 noiembrie 2009

Zambim in somn apoi facem chestii..



Cica blogul a devenit asa cu prea multe poze cu pici. Bine, uite punem si doua filme cu pitica, facute azi dimineata.



Cand o sa am ce sa scriu despre mine si viata mea, o sa scriu. Pana una alta am pus pauza. Si nu am de gand sa ridic degetul de pe acel buton cu pauza pana cand nu sunt sigura ca ce urmeaza dupa pauza este muzica linistita.

miercuri, 25 noiembrie 2009

This is how we do it!


Minunea noastra a mancat asa cum nici nu credeam ca poate sa manance un pici. Dupa alapatarea ca la carte a inceput sa ma mataie pe la 2 (cred), am dormit cu ea de la 11 la 2, apoi am predat-o muma'si si ne-am mai vazut la 6 azi dimineata. Ora la care cantacioasa sugea deja de 1 ora, apoi a mai vrut un biberon (30 ml) si apoi a vrut si pipilica..si deci la 7 ma culcam zob cu amandoua caprele in pat. La 8 a sunat ceasul, m-am mutat la mine in camera si am dormit ca un prunc pana la 9.30 cand datoria m-a facut sa ma ridic cu greu in capul oaselor si sa ma pregatesc de birou..ce trist..Gia Palaria dormea de nu avea treaba! Am plecat de acasa la 10 lasand-o pe minunata curat, frumos imbracata, zambind in somn..Si pe Sabelina rupta ca si mine, pregatindu-se de venirea popei acasa la noi sa ii citeasca nu stiu ce copilului.


Galusca cantacioasa ma asteapta si eu abia astept sa vad fata de perna si pe Karakiri care o sa ma tie in brate..Kate a inteles ca acest nou copil aparut in viata noastra este "antrenamentul" meu pentru luna martie si este foarte cuminte, nu ma chinuie deloc, nu mai prea avem contractii, cantam si radem in masina si din cand in cand avem ganduri triste pe care le ushuim repede-repede. Si da..radem mai rar si cel mai des radem doar eu cu Kate (pentru ca suntem singure)..Dar acasa ne asteapta zi de zi o Gie Palarie..

marți, 24 noiembrie 2009

Ziua a 7 a

Gia are 7 zile. A invatat cu greu sa se foloseasca de uriasul piept al maica-si, mananca mult si bine, doarme linistita si este o minunatie. Eu vorbesc cu ea non stop, ii cant, radem, dormim amandoua (ea la mine in brate, eu cazand lata in miez de noapte..)

Ce mi se pare fascinant este cum plang bebeii fara sa scoata o lacrima! Si cum in timp ce eu ii fac baie pe ea o apuca pipiul si alte treburi..sau cum rade in somn si isi misca ochii pe sub pleoape..Mi se pare cea mai frumoasa si smechera jucarie pe care am avut-o vreodata! Vie..Este ca si papusa mostenitorului Tutti din cei Trei Grasani - copila vie, nu papusa facuta de Doctorul Gaspar!

Sunt obosita. Nu m-am mai gandit la bebeul meu si nu am mai vorbit cu ea in ultima vreme pentru ca am fost acaparata de Gia, mama denaturata ce sunt..nu dorm destul si cred ca oboseala asta nu ne face bine, dar nici nu pot sa nu ma trezesc noaptea cand o aud pe matza cum plange cu lacrimi de crocodil..

Buna dimineata Kate,

mai avem foarte putin pana o sa mergem la doctor sa vedem ce se petrece in burtica cu dumneata:) Sper sa te bucuri si tu la fel ca mine de apropierea cu Gia Palaria - ea este chestia aceea calda pe care o simti mereu deasupera ta, sunt convinsa ca de fapt comunicati excelent si stii exact care e treaba cu pitica (altfel nu imi explic de ce esti asa de calma in ultima vreme..)
Am observat ca lipsa lui Vic vine la pachet cu lipsa contractiilor. Good. Din pacate vine la pachet si cu lipsa dansului de seara..intre 7 si 8 Kate imi dansa in burtica..Imi lipseste asta..Si mai ales imi lipseste cat radeam in masina amandoua. In rest suntem bine. Ne impacam cu situatia si mergem inainte. Am obosit sa luptam in zadar, asa ca luptam cu un scop nobil - sa creasca beba mare si sanatoasa si sa fim super fericite impreuna.

Alte vesti nu avem. Adica nu sunt importante. Nu asa de importate ca Gia Palaria si Kate..

luni, 23 noiembrie 2009

Zi de vara pana in seara


Am mancat bun si bine cu fetele si apoi am avut sedinta foto in parc, cu ochelarii de soare sa protejam ochii obositi de nesomn si plans. Ina a facut un concurs cu Mirela, sa vedem cine pozeaza mai bine burtica.

Aici ne strambam..pentru ca mai nou zambetele sunt asa..grimase..

Iata si o parte din femeile din clan + feciorul care ne pune cu boticul pe labe dintr=un zambet!

Trei fete cucuiete

si cel mai iubit dintre pamanteni, Nichita razand la o buburuza marioneta.

Ce minune de zi asa de prost inceputa..dar asa de frumos sfarsita..

The Most Beautiful Girl In The World


Asa ne iubeste Tata Paiu, cel care are mainile mari si puternice de la atata munca. Ii este si teama sa ne atinga, asa de mica si fragila suntem..

Asa dormim noi si din cand in cand raschiram degetelele lungi de pianista.

Asa radem noi la Mikiriki.

Asa ne strambam cand Mikiriki ne chinuie cu blitzul cel rau.

Asa arata buzele noastre fara sa le dam cu glossi-glossi!

Asa suntem noi senina cand am mancat si ne-au alintat toti.

Asa sunt de mici talpitele noastre, de printesa.

Asa e de mica manutza noastra de fetita care adoarme in loc sa faca burp!

Asa stam noi cuminte.

Asa ne tine in brate Mikiriki si ne iubeste mult de tot de tot! Cam cel mai mult de 7 zile incoace..si Mikiriki are in burtica o fetitza care a fost putin trista in ultimele zile..Dar fetitza din burtica stie ca eu sunt doar prima printesa si ca abia astept sa o cunosc si sa impart cu ea toate lucrurile frumoase si cantecele lui mami si ale lui Mikiriki!

Ah! Numele meu este Gia Palaria. Sunt iubita si puiul lui mami si a lui tati. Asa aud in continuuuuuuu!!


Mikidos zice asa:

Bebe are 7 zile. Doarme, mananca si trage niste parturi care nu sunt demne de o printesa, dar cica toti bebeii fac la fel, ceea ce inseamna ca de nascut ne nastem egali, deci partaitori toti!
De cand a venit acasa Sabineta (sora mea) cu minunea asta, sunt mai fericita decat am fost in toti cei 32 de ani..Un copil mic este o minune, degeaba tot auzi povesti, pana nu doarme langa tine in pat, habar nu ai despre ce vorbim.
Gia a dormit cu mine o noapte, cand Sabi era sfarsita si pritzi nu se oprea din marait si partait si oftat..Pana cand am vorbit cu ea in faimoasa limba ushi-mushi si am cantat si am dansat pana la 4 dimineata. Gia este ea insasti de pe planeta Ushi, desi nu prea vorbeste limba, mimica ii este expresiva. Ma atinge cu degetele ei lungi si subtiri, imi prinde cu degetele de la picioare degetul meu fix ca o maimutica..rade, tuguie buzele cand face "treaba aia" si face multe-multe chestii care pe mine ma fac sa imi doresc din ce in ce mai tare sa vina si bebele meu. Ma antrenez care va sa zica..

In rest suntem bine si eu si bebe. Reviu cu niste poze cu noi doua de ieri din parc.

Fireste..

There's something that you're holding on to that you need to let go of . There are things that we are so attached to that we try to defeat the laws of nature to continue to hold on to that attachment. It is apparently time for you to refocus, transition, and let go of what once was so that you can look ahead into what the stars promise to be a more prosperous future. Don't let disappointment or and the sense of loss get you down now, you have too much to look forward to.

joi, 19 noiembrie 2009

Maybe you're the next best thing to happen

copilului meu..

Despre mama ta o buna parte din cei care o cunosc or sa spuna atat: "Miki? Ce nebuna!". Daca ii intrebi pe tata Paiu si pe Dusi ei or sa-ti spuna lucruri diferite.
Tata Paiu o sa zica " Ciughiriki a lui tata, e nebunaaa!" si Dusi o sa spuna "Mikitza e diferita, speciala". Sora mea ti-ar spune "vezi ca maica-ta are gura mare si e rea de gura dar are un suflet bun, nu pune la suflet tot ce auzi".
Apoi urmeaza armata de prieteni.. luati in parte fiecare o sa iti spuna cate ceva, dar cel mai des vei auzi ca muma'ta este nebuna. In sensul simpatic. Verificata de un medic specialist, muma'ta nu e nebuna, e doar "complexa".
M-am intors intr-un noian de sentimente pe care le-am uitat pentru ca am vrut sa fiu fericita in aceste luni care urmeaza. Nu stiu de ce m-am intors, cred ca sunt confundata des cu cea care scrie aici. Care pe viu nu sunt eu. Pare ca scriu mai frumos decat SUNT..ca scriu mai frumos decat merit sa fiu tratata. Sau poate nu merit nimic din cele care imi sunt in fatza si eu incerc sa intind mana si sa ating ..neant.

Suntem numai noi doua, stii. O sa avem asa Paste, Craciun, zile de nastere. Nu cred ca e vre'o luna in care sa nu celebram pe cineva drag. Incepem cu Mircios in ianuarie, ce te vor iubi Maria si Teo si mai ales ce prajituri bune o sa faca Daneza..Apoi in februarie avem varsatorii, o matusica frumoasa cu ochii asa calzi, de caprioara + o alta matusica margareta, Martie esti tu, apoi tata Paiu si o bunica frumoasa, Aprilie mese intinse, Mai mergem la mare si avem un Taur cel putin, Iunie mancam cirese si ne bucuram de gemenii dragi de peste mari si tari, le scriem felicitari si ne pozam si postam pe blog pupici,avem si pe Mioara si inca fete blonde.. in Iulie o sa fie ziua lui mami care te iubeste cel mai multi din lume si mai avem o armata de Raci care ne iubesc, multi de tot..nici nu stii..August, Mirela Margareta si Boje-moiul si leoaicele frumoasa..apoi e Sabinica - matusa ta, Septembrie avem Dani si Greu, Octombrie o familie de Caramei si Bozzache, Noiembrie mama Dusi, Onuta, Vic si inca o armata de scorpioni..Decembrie..
Sper sa treaca repede anii astia si sa cresti mare si sa pot sa iti explic de ce mama ta a fost mereu altfel decat oamenii care se casatoresc si fac un copil si traiesc fericiti pana la adanci batraneti...Sa stii ca in mare astea sunt povesti :(
Dar sunt cele mai frumoase povesti si se intampla uneori. Deseori. Imi doresc foarte tare sa treaca repede lunile astea, sa fie martie, sa stau intr-o zi in pat si sa citesc o carte frumoasa sau sa vad un film, cu mintea curata, fara niciun gand trist si ..tu sa provoci o cascada, sa am emotii, sa ajung la dr si sa fiu nerabdatoare sa facem cunostinta..imi doresc sa trimit prima poza cu tine oamenilor care ne plac cu adevarat si ne iubesc si nu pierd nicio clipa ocazia sa ne alinte..Apoi vreau sa te aud plangand tare si sa stam noi doua in pat si eu sa ma uit la tine si sa stiu ca asta este noul meu inceput, ca tu ai fost mereu urmatorul meu lucru bun care trebuia sa vina.

E 19 noiembrie, peste 4 luni totul o sa aiba alta valoare si nimic din cele petrecute pana acum nu vor mai conta.

miercuri, 18 noiembrie 2009

Sedinte la un psiholog special

Cand ni s-a comunicat inceperea de sedinte la psiho, toti au ras si au facut poante specifice necunoscatorilor. Eu am stat cumintica si m-am gandit: oare ce pot afla despre mine mai mult decat stiu? Hm..Oare tot ce aud despre mine e mai ADEVARAT decat ceea ce cred eu ca este ADEVARAT despre mine?!
Ion a venit cand eu eram bine cu nervii ( bine cu Vic) bine cu ai mei si bine cu jobul. Caci aceastea trei sunt variabilele din viata mea, astea erau unghiurile triunghiului in care ma loveam de ipotenuza, eu biata bila..Acum sunt patru colturi si locuiesc intr-unul din ele - in ala in care este fica-mea.
Apoi au inceput grijile. Vic facea numai tampenii si nu ne mai ajungeam cu banii, eu ma incapatanam sa nu spun nimanui despre parteneriatul nostru financiar si au inceput frustrarile. Cele 14 nopti de huzur in Grecia cu o gramada de bani s-au transformat in 9 zile cu un buget decent..Si certurile nu se mai terminau. Ah, da, banii nu aduc fericirea. Dar mie banii mei mi-au adus mereu fericire pentru ca fiecare leu a fost muncit cu greu si deci meritat..Cand vezi ca cineva isi baga penisul in munca ta parca ti se cam umfla venele pe gat..Ion mi-a zis clar "femeie, esti nebuna cu capul. In ce te-ai bagat? Il iubesti pe omul asta? Daca da, taci. Ca ti-ai facut-o cu mana ta. Daca nu, du-te in vacanta, fa-ti de cap si cand ajungi acasa da-i papucii. Nu e bine sa te desparti inainte de concediu!"
M-am gandit. Eu il iubesc pe omul asta. Asa iresponsabil cum este, cu capul in nori, cu moaca aia de copil cand se trezeste..e iubitul meu. Si poate e mai bine sa nu ma mai gandesc unde rahat se duc banii mei si sa incerc sa ma port ca intr-o relatie in care impartim totul. Nu a fost chiar asa. Toata iubirea din lume nu o sa stearga nervii si umilintele. Reciproce. Ca nu a tacut nimeni luni de zile. Compatibilitate intre zodiile nostre?! Maxima. Nervosi amandoi, plini de pasiune amandoi, nebuni cu capul amandoi..Ce putea sa iasa din atata flacara?!
Un copil. Probabil cel mai iubit dintre pamanteni pentru mine. Ion a aflat despre copil si s-a emotionat tot. Pentru ca stia cat de mult imi doream sa fiu implinita pe planul asta. Si ..baiatul? I-ai dat papucii? Neh! Mi-i da el mie. Toate perechile inapoi, peste botic. Lasa, stai cuminte, esti puternica, sunt asa de mandru de tine. Nu mai face "aia", "aia" si "aia" ever! Nu e treaba ta! Vezi-ti de tine si de minunea de copil! Si daca il iubesti..apoi nu ai cum sa il schimbi. Taci in inveti ca astia suntem noi barbatii! Nu ai ce sa schimbi la el. Daca il iubesti il iubesti asa cum este.

Au trecut lunile, bebe creste mare. Vic are locul lui special in viata noastra, mai mult a fica-si. Eu mai merg la Ion cu care rad si povestesc. Este un prieten care ma asculta si imi spune ca stiu tot ce am de facut si ca el e mandru de noi. Imi spune ca sunt o gravida frumoasa si ca daca Vic nu ne vrea, e alegerea lui. El e LEUL - el e mascului cel puternic. Eu si Kate suntem ale lui dar el nu e al nostru. Ca asa sunt leii, au fetele lor care ii adora si pe care le protejeaza doar asa..cu coama lui.

La multi ani tatal lui Catrinel. Fata ta are o verisoara nascuta foarte aproape de tine, ce soarta..Fica-ta o sa alerge Timisoara-Bucuresti ca sa impace zilele de nastere. Ce coincidenta! La fel ca mama ei care a alergat in ultimii ani intre zilele de nastere ale oamenilor dragi ei!

Prima noastra fetita


a venit pe lume azi noapte la 23.45, in tipetele sora-mi. Eu si mami asteptam in masina, eu cu fica-mea in burtica tropaind ca un hipopotam, mama facand calcule si gandindu-se la puiul ei care aducea un alt pui pe lume.
Brotacica era plina de o pudra care o facea suspect de creatza si serioasa, in realitatea e mult mai frumoasa. In plus blitzul de la telefonul meu o deranja si am auzit-o scancind fix ca o broscuta de pe lac. Tatal nostru si tata ei cred ca au fost de departe cei mai terminati de emotie..Eu as fi ramas cu Sabi la spital sa ii masez inca doua ore burta daca ma lasau oamenii aia, mama este un scorpion puternic si sigur pe el asa ca a dominat toata noaptea si a trecut prin doctori si asistente cu spagile aferente ca prin branza.
Eu am avut vreme sa vad conditiile in care nasti in Romania daca esti speriat asa cum a fost Nusha mea..Nu ma deranjeaza sa nasc langa o surora tiganca, as tine-o de mana daca salonul in care "deliveram" arata omeneste si mesele pe care stam cracite nu sunt de pe vremea razboiului de independenta..
Sabi a nascut "pe viu", fara anestezie. A nascut la fel cum ne-a nascut si pe noi mami. La camera de garda o armata de doamne romales isi asteptau fata care nastea si ea. Cand mi-au vazut burtica a inceput dixtractia: sa nu nasti cu anestezie ca nu e bine, Dumnezeu a lasat sa impingem noi, care putem cum putem, nu cu medicament sa nu simti ca esti vie.

Toate mamele stiu secrete, nu-i asa? Nusha mea nu a stiut ..i-a fost frica. Sper mie sa nu imi fie, eu vreau sa fie mama cu mine in camera, nu mi-am pus niciodata problema ca as vrea sa nasc cu barbatul meu in camera, dar mama e mandatory! Si daca e loc si de fete sa vie sa ma tie de mana si sa strige ca nebune IMPINGE, apoi...asa vreau sa nasc. Cum am trait toata viata - inconjurata de lume!
Sarga zicea: cata lumea te-a sunat? Multa? Iti dai seama daca acum a fost asa, cum o sa fie cand nasti tu? :))))
Mi-e dor de sora mea si vreau sa vina acasa cu copila si sa ne bucuram de mocutele pe care le face, sa radem cand faca kk si trebuie sa o schimbe cineva!! Abia astept sa vina bb acasa!

marți, 17 noiembrie 2009

this is for the one I love..



Did you ever think of me
As your best friend
Did I ever think of you
I'm not complaining
I never tried to feel
I never tried to feel this vibration
I never tried to reach
I never tried to reach your eden
Did I ever think of you
As my enemy
Did you ever think of me
I'm complaining

I never tried to feel
I never tried to feel this vibration
I never tried to reach
I never trïed to reach your eden

Me, My daughter and I

Citeam demult povesti in care mame nebune incercau sa isi realizeze visele prin intermediul ficelor lor, fetele ajungeau sa faca doar ce vroiau parintii, nu aveau niciun pic de libertatea, nu aveau personalitatea conturata..
Pe noi mama ne-a lasat sa alegem. Am cerut sa facem diveste chestii, le-am facut. Desigur in limita posibilitatilor financiare..oricum nu am cerut niciodata mai mult decat si-ar fi putut permite ai mei:(

Mi-as dori ca fica-mea sa imi ceara sa faca balet si sa ajunga sa viseze macar ca poate dansa asa:



Mi-as dori sa iubeasca firul ierbii si sa vrea sa umble desculta fara sa aiba aere de copil de oras ca ii intra pietricele in talpa..Vreau sa imi ceara sa o duc la bunica si sa alerge prin padure asa cum am alergat eu..
Vreau sa iubeasca apa la fel ca mine si ca ta'su, sa inoate de mica si sa isi doreasca sa descopere minunile de pe fundul marii..
Vreau sa isi doreasca sa citeasca la fel ca mine, sa scrie frumos ca ta'su si ca mine, sa iubeasca imaginile si sa faca fotografie (ca tatal meu, ca mine si ca ta'su), vreau sa fie curajoasa si sa stie sa ceara ceva, cu mentiunea ca "a da e mai frumos decat a cere". Vreau sa stie ca lucrurile bune ajung la noi cand le meritam. Vreau sa iubeasca muzica si sa simta totul asa de frumos cum simt eu de 32 de ani incoace..sper sa ajung sa o invat tot ce am fost eu invatata ca e bun si frumos..
Uneori mi-e frica. Mi-e frica de lipsa mea de rabdare si de tact, mi-e frica de mine cea care, cand sunt nervoasa, reactionez gresit si ma port rau cu oameni pe care ii iubesc foarte mult. Ma gandesc ca poate intr-o zi o sa fiu nervoasa pentru ca nu sunt fericita (ca doar is om si o sa ma apuce si pe mine dambalaua) si o sa fiu rea in fatza copilului..dar apoi imi dau seama ca mama mea nu a fost rea cu noi niciodata, indiferent cat a suferit. Noi eram de fapt bucuria ei. Decat ca eu seman cu tata:))
Tocmai va saluta Kate. Nu sta asa cum am crezut eu, cu spatele la dvs, au contraire, este asezata cu fatza catre buricul meu deci va saluta cu ambele maini si din cand in cand mai suteaza cordonelul care ii aduce ce mananca muma'sa.

luni, 16 noiembrie 2009

In cautarea printesei

Ne-am rotunjit destul in ultimele 5 luni.. In weekend mintea ne-a jucat feste. Ne-am trezit in fosta noastra viata, total neinvitate peste noapte, cu pijamaua cu ursi in geanta, cu buna dispozitie si dor..degeaba. Nejustificat as spune..
Apoi am spulberat totul cu binecunoscuta vehementa si isteria specifica (scuza cea mai buna ramane hormonalul disconfort..).
Vic ne-a aratat jocuri pe computer. Ambele cu un lait motiv destul de suspect pentru un domn de 29 de anisori..
Primul joc este cu un robotel extrem de simpatic, genul meu de animatie. Tot jocul e o poveste, o poveste in care asta micul isi cauta iubita..robotica.
Machinarium.
Apoi mi-a aratat un alt joc, in care un baiat care a facut ceva rau a fost parasit de iubita lui. Si deci baiatul asta (cam pitic el asa) sare si trece tot felul de obstacole in incercarea lui de a ajunge sa fie iertat de fata aia, o printesa, ca si robotica. Si mai are ceva frumos baiatul asta! Nu moare. Si mai poate sa dea si timpul inapoi si sa repare greselile.
Robotul e preferatul meu. Pentru ca are amintiri frumoase cu iubita lui. Apar in niste bule.

Vineri seara Kate a facut cunostinta cu tatal ei. L-a salutat destul de sgomotos, surprinsa fiind probabil de tandretea lui din ultima vreme (la adresa lui Kate exclusiv)..
E un copil atat de bun, pe care amandoi l-am chinuit atat de tare. Poate de asta nici nu sunt in stare sa vorbesc non stop cu ea, sau sa ii scriu in micul jurnal chinezesc primit de la Vic..Toata lumea cere poze cu noi doua, avem cateva acasa dar ..nu le-am descarcat inca. Si Kate creste si e o mica dansatoare de flamenco.
Intr-o lume ideala eu as putea sa fiu printesa robotica, cea cu care robotelul din Machinarium are amintiri frumoase in bule. Sau as putea sa fiu printesa pe care o cauta piticelul ala scotian care sare in continuu. Intr-o lume ideala Vic ar avea bule de amintire cu o printesa pe care a iubit-o candva..una cu care a mers in adancuri, una cu care s-a plimbat pe plaja. Doar ca el, spre deosebire de robotel nu si-a aratat niciodata sentimentele. Si nici nu ne-a cautat pentru ca nu ne-a pierdut cu adevarat pana acum. Poate doar pe mine, pe Kate inca o are.
Daca fiecare printesa are undeva un print care o cauta, oare si pe noi o sa ne caute cineva candva? Sau e nevoie sa plecam atat de departe incat dorul sa mistuie un pitic sau un robotel?

Caci daca e nevoie..poate soarta o sa ne duca departe. Intr-un loc in care daca vrei sa ajungi trebuie sa mergi pe drumuri cu panouri albastre si sperietori de ciori imbracati in politisti, apoi ai de trecut printre munti verzi unde vezi din cand in cand o biserica cu turle aurite, apoi accelerezi si ajungi pe faleze unde vantul iti bate in casca si ai marea pe partea dreapta, ramai fara gaz, gonesti, gonesti..si apoi un bac te duce pe o insula unde pe o plaja, sub pini, langa o barca rosie e un chaise-longue cu un prosop albastru pe care sta o robotica cu picioarele facute tzarc,si in tarc mai e cineva - o si mai mica robotica cu o palarie in cap.

Insa..ca sa treci de la un nivel la altul dureaza si costa mult. Si nu ai decat o viata, una in care nu poti sa te intorci inapoi si sa stergi tot ce ai spus, tot ce ai gandit, tot ce nu mai vrei sa simti, dar ai simtit..


(ce nu stie nimeni este ca undeva intr-un colt e un bec mic care clipeste, pe care daca apesi o sa iti apara tot felul de solutii agice care pot sa te ajute sa nu mori in aceasta singura viata si sa mai si repari din greselile pe care le-ai facut)

vineri, 13 noiembrie 2009

Mood de vineri



Un ceai cu menta pe fundalul acelorasi barfe de pusti corditi care nu se mai opresc dintr-o vesnica "retardeala" cu scuza ca sunt copii si ca nu ii duce mai mult capul. I'm so sick and tired..Nu cred ca vreau sa mai fiu un om bun.

marți, 10 noiembrie 2009

Despre cum iubesc oamenii in filme

Cand am vazut Notebook am zis..mama nene ce iubire, cum trece totul peste ani. Si da, mi-am dorit intr-o zi sa dau nas in nas cu un baiat pe care il iubeam eu cand eram mica, si el sa isi dea seama ca ne iubim inca..si sa fie asa ca in film.
Apoi s-a terminat filmul si am vazut ca in spatele unei iubiri e un pret care trebuie cumva platit. Azi am vazut un alt film, cu o alta iubire. La fel de frumoasa, cu un pret la fel de mare..Si filmul cu aceiasi actrita - Rachel McAdams.

Daca pentru fiecare iubire platim un pret..oare eu platesc pierzandu-l pe Vic din viata copilului meu? Cat de cat in ultima vreme am fost coborata cu picioarele pe pamant insa nu stiu sa imi tin cismele in contact cu noroiul..mereu am plutit deasupra firelor de iarba, peste campurile de flori..Mereu am avut norii in par si viata mea a fost peste un film caci am lasat ca dramele mele sa fie "cele mai dramatice"..pentru ca erau ale mele. De asta uneori ma mai ia cate o doamna si da cu mine de pamant si ma intreaba cine naibii e aia care scrie pe blog si de unde atatea sensibilitati si mai ales atata drama..Pai..aia de pe blog a fost si rea si buna. Eu in lumea din afara blogului nu stiu unde sunt, caci nu ma mai lasa nimeni de multa vreme sa fiu cum credeam eu ca sunt de fapt..Si de cate ori am incercat sa fiu eu, sa traiesc ceva asa cum simt eu..mi-am luat-o. Mi-am luat-o primind echivalentul unui "sut in burta". Si totusi nu m-am oprit din a ma bucura de scrisul tau pe o foaie invechita de hartie..Oamenii aia din filme iubesc frumos din cauza unui scenarist iscusit. Azi la film l-am strigat pe bunul meu prieten Robert cu numele tau si apoi am ras ca prostii..ce stupid! si nu am plans la film, pentru ca in burtica fica-ta imi dansa si probabil nu intelegea de ce langa mine e un alt om, unul care rade mereu si care a vorbit non stop cu ea, cu teama. Cu teama sa ma ia in brate si sa ma pupe pe obraji dupa o lunga nevedere. Cu teama sa nu fie reci mainile lui cand pune mana pe burtica, cu teama sa nu intrebe de tine si de noi, ca sa nu plang din nou. Toata teama asta pentru ca s-a prins ca nu mai sunt eu cea de demult..ca acum suntem altcineva si habar nu avem cum sa gestionam asta..

Oamenii din filme au in spatele unei lacrimi o sticluta cu glicerina si cateva replici. Eu am nevoie de o zi de liniste si apoi de un mail din care nu inteleg nimic. Decat ca poate sa fie ceva rau, ceva care ne va face rau din nou..
Oamenii din filme se trezesc imbratisati si el o priveste asa cum te-am privit eu dimineti intregi..Poate ca nu esti tu singurul barbat pe care il voi mai iubi vreodata, sper ca ala sa fie fiul meu:)) dar mi-as dori ca un om care nu e din filme sa ma trezeasca asa macar o data in viata mea urmatoare. Caci da, eu in trecut am avut dimineti in care am deschis ochii si langa mine era toata iubirea care putea sa existe in lume. Si am vazut asta de asa de multe ori si nu am stiut ca ASTA poate sa dispara pur si simplu..
Oamenii din filme au ceva pret de minute. Candva am crezut ca poate nu exista nimic in afara de scenarii bine scrise si oamenii din filme..Dar imi vreau visele inapoi si vreau sa cred din nou ca exista privirea aia si ca intr-o zi o sa ma trezesc asa..
Fara o camera de filmat oriunde pe o raza de mii de km!

Disappointed

Azi ii scriu Irinei, iubita fostului meu prieten. Este fata care a fost iubita lui in timp ce noi eram inca impreuna. Am aflat dupa 1 an jumate de la despartirea mea de el ca eram o triula. Cand am aflat povestea ei, am ras si am fost socata. Am povestit alor mei despre viata dubla a omului cu care traiam in casa, nu mi-a venit sa cred ca in 3 ani jumate nu am simtit mai putina iubire de la el..caci nu am simtit. Si in plus, sa ne aducem aminte, cand iubirea a murit, ne-am separat. Am plans amandoi si apoi..am ramas prieteni. De ce?! Pentru ca ne-am iubit si el e o parte din viata mea. Apoi, la un an jumatate distanta, din senin ma suna o fata care imi spune ADEVARUL. Nu cred ca vreau sa mai stiu niciun adevar. Am ras si am fost socata, apoi am fost in vizita la Robert, i-am zis ce mi-a facut baiatul ala, am ras iar..mama cum sunt unii..apoi s-a facut noaptea si mi-am dat seama ca nu am stiut nimic atata vreme..
Am plans si am vorbit cu el la telefon jumate de noapte, intreband DE CE? Caci problema mea nu era ca ma inselase, f bine, e barbat, asta e..Nu e corect, dar la naiba..ce e corect pe lumea asta? El a fost dragut ca de obicei si a facut ce stia cel mai bine. M-a facut sa ma calmez, mi-a spus ca nimic nu e adevarat desi nu mai conta..Oricum am pastrat legatura pentru ca aveam niste obiceiuri. Apoi am tot vorbit cu Irina, zilnic. Cu el am vorbit dar mai rar, pentru ca am crezut ca e mai bine asa..Desi invatul are si dezvat, mi-a fost greu sa nu sun si sa nu intreb ce face..nu am mai sunat. El suna de cate ori plangeam, ma prindea cumva in momente cheie si mereu ma certa ca sunt un copil care boceste din orice, ca Vic ma iubeste si ca sunt eu sisi la scufita..
Ei bine azi am trait-o si pe asta..Irina mea i-a "confiscat" mesangerul si cand eu am intrebat pe "fostul" meu "de ce nu mai vb cu mine" ea (care va citi aceasta scrisoare!) mi-a raspuns foarte taioasa ceva..

"de trei ani de zile sufar din cauza voastra
de cate ori ai aparut cu un tel sau sms s a purtat ca o javra cu mine"

Hm..cred ca sunt de departe cea mai cretina femeie de pe planeta. Cum reusesc eu sa ma imprietenesc cu nevestele si iubitele actuale sau foste ale barbatilor care m-au iubit?! Cum ridic eu in slavi prietenia intre femei, caci "barbatii IE porci si minte".. Un rahat!
Nu vreau sa fiu prietena cu nicio fosta, prezenta (ce'ar mai fi) sau viitoare femeie a barbatilor cu care m-am iubit, ma iubesc sau o sa ma iubesc. Sunt atat de dezamagita incat voi deveni exact o nemernica din aia care sparge telefoane si da cu laptopul de pamant..Nu exista foste si nici viitoare, potentialele sa dispara. Nu vreau sa mai aud niciun nume de femeie in viata mea, in afara de MUMA SA! Si mamele de baieti sunt DESTUL.
Asa ca daca stiti pe cineva demn sa participe la un posibil casting pentru urmatorul barbat din viata mea si a fica-mi, let him know ca in fisa de casting trebuie sa scrie clar ca "NU MENTIN LEGATURA CU VIATA LOR ANTERIOARA!"

Trei femei in viata barbatului care ma va iubi e destul. Una e muma'sa, de care este legat cu un subtirel cordon ombilical, aproape transparent. Sa fie. Le iubim pe mamele de baieti! A doua sunt eu. De mine e legat cu un cordon mai gros decat poate sa care. Si a treia femeie e fica-mea. De care e legat cu niste legaturi mai puternice decat cu mine si muma'sa.

Acum am refulat. Cu Irina sunt dezamagita..restul sunt aberatii.. Printre cele mai misto fete pe care le-am cunoscut si cu care am ras sunt foste iubite sau actuale neveste ale unor fosti iubiti..
Baietii or sa fie mereu baieti..Pana una alta noi ne avem unele pe altele. Insa! Doamne ce rele sunt femeile!!!