Sorrow

Singurele momente in care regret ca nu mi-am urmat drumul, sunt momentele in care las nemultumirea sa doboare pozitivismul meu, atat de fals si de obositor pentru niste deprimati din jur..(acum am un moment din ala, e clar nu?)

Vesnicii nemultumiti nu inteleg nimic. Eu nu inteleg ce este in capul meu. Am primit un mail acum ceva vreme, cred ca exact inainte de a anula vara mea pe insula, printr-un alt mail, manata de o responsabilitate (vreau un semn care sa arate aplecarea corpului in fatza si vomatul, dar nu e pe tastatura) care de fapt nu are legatura cu schimbarile profesionale din viata mea, ci cu altceva.

Ce caut eu aici?! Acolo? De ce plec noaptea de nebuna de acasa? Si mai ales, unde m-am pierdut din nou?! Caci aproape credeam ca m-am gasit.
M-as urca acum in masina. Ma despart niste kilometrii de toata chestia asta stupida in care ma afund fara sa am macar un motiv..
Imi este cald si rau.
Mananc mult si gresit, dorm intr-un film serial de actiune, cu huruit de motoare si scartiait de roti, care se termina frumos in fiecare dimineata (rar am norocul sa fie furtuna si filmul meu devine de dragoste)..conduc pana la birou in virtutea inertiei, pe drumuri pe care le urasc, zi de zi, aceleasi strazi, aceleasi semafoare. Nici macar un strans de deget nu mai sterge din pacate, stii nu?
Caut un om care sa aiba curaj sa imi spuna in fatza totul..Din pacate omul acesta a murit acum 2000 de ani.

"Pou na 'sai tora;
Poios kserei pos pernas...
Pou na 'sai tora; Ah pos anteheis;
Horis na eheis afto pou agapas
kai dihos n' agapas afto pou eheis..."

"Don’t worry too much about your life problems, its everywhere the same. I want u to be happy and smile and everything will be fine. Miss u sexy, keep contact"

Absolut love..absolut me..

Tocmai m-am intors de la o piesa de teatru, jucata intr-o vitrina. O poveste care m-a ravasit ..nu stiu daca din cauza celor doi actori pe care ii iubesc maxim, nu stiu daca din cauza muzicii care parca a fost pusa pe piesa asta pentru mine..nu stiu daca nu cumva a contat ca povestea lor a fost povestea mea candva. Pret de un an de zile.
Deea a fost....hm...nu prea am cuvinte. A jucat de parca asta era ultimul lucru pe care il mai avea de facut pe planeta. Am ras cu hohote si mi-am sters lacrimile. Si eu si o intreaga audienta, parca aleasa pe spranceana.
Marin la fel..La iesire am simtit nevoia sa il intreb pe Titus daca el e vinovat pentru aceasta minunatie. Da. Si el.
Absolut!
Inca nu stiu cand se va mai juca piesa, insa este de vazut. Fiecare din noi a fost cel putin o data in viata unul dintre cele doue personaje..
Sunt obosita rupta, dar am fost fericita seara asta.

Absolut love
cu Andreea Gramosteanu si Marin Grigore, in regia lui Titus Scurtu, dupa piesa "What the night is for" a cunoscutului dramaturg Michael Weller.
Scenografia Corina Gramosteanu, draga mea Cora Gramos, printesa din regatul Balerin.
Muzica..Koop..mult Beatles, parca am simtit si niste Coco Rosie..iar proiectiile..well..foarte Bjork le-am vazut eu :)