La 7.45 a inceput sa scartaie. Asa ca m-am trezit si eu. Am facut un pipi (ea), eu am dormit pazind-o de pe buda, sa nu caza copilul. Apoi am incalzit apa si i-am tras ei un biberon cu lapte si mie un ceai verde cu goji, plin de antioxidanti, sa ma curete de rele. Era ora 8, asa ca am parcat-o la tata in pat si m-am apucat sa ma trezesc. Intre timp am dar 1 clickuri cu drag, si am raspuns la 100 de telefoane. Apoi am muiat 2 paini fara seminte, cu ulei de masline, le-am lasat la dospit 45 de minute, am uitat de ele, mi-am adus aminte fix in vremea in care deja terminasem de montat un tiramisu, cel pregatit cu mult calm in cele 45 de minute ale dospelii. Spala tavile, taie hartia, imparte coca in doua, rasuceste pituca, sus pe frigider la caldura inca 10 minute. Cerne cacao peste tiramisu, pune dres pe copil si tricou curat caci, pe fostul tricou curat am varsat pe la minutul 24 din cele 45 de dospeala, niste propolis C, dulce si lipicios. Not good. Paine se baga la cuptoriu, tiramisul se baga la rece, corpul de mama se spala repede, cel de copil se primeneste, se indeasa-i in gura un piscot ramas de la tiramis si se mai raspunde la 100 de telefoane cu voci frumoase in ureche. Intre timp, bip bip mesaje super frumoase, copil crizat impinge carucior de copil peste carucior de om mare si eu vreau sa fac pipi si sa plecam afara. Inchid toate telefoanele, suna cuptorul, scot paine si o pun sa isi traga sufletul, asez si leg copil in carucior si fug la buda. Nu mai e hartie! Sa mori tu!!!! In buzunar la blugi servetele, pipi, apa calda, sapun, viteza, sting cuptorul si ies. Alo. Daaaaaaaaaaaaa. Viteza pana in mall, viteza la tavi de tort cu marginile desfacubile, peste, avocado, foi de placinta, copil razand si tipanad. Mi se face rau de foame. Smulg copilul de la masa Lego, urla si ma uraste, indes niste somoni si toni afumati in carucior, bere, esente si miroase-uri. Ma ustura gatul de mor, tusesc si ma doare, dar imping cu nadejde. Ajung la lift, copilul urla ca din gura de sarpe, urcam, asez copilul in Hello Kitty, si simt bala cum imi curge. Mama masii, am o casa plina cu bunatati de mancare. Un meniu de la KFC, indes 2 cartofi in gura, azvarlu copchilul in tanc, ii indes si ei un cartof, o smulg din tanc si o arunc in carucior, apoi o presez bine, ca sa nu iasa de acolo. Intr-o mana are un ciupaciup, in alta un cartof. La lift dam cartofi si unui pici de 3 ani si 3 luni care poftea teribil. Apoi plecam in viteza spre casa. Sushi, sushi nene! La statia de tramvai copilul a adormit cu cartofii in mana, stransi! sa nu cumva sa ii fur. Am ras cartofii pe drum, am ajuns in scara blocului, am tras cu greu caruciorul pe topoganul de la gunoa, am intrat in scara si ce crezi?! Ambele lifturi blocate. Am fost foarte calma si fericita pana la faza asta. Aici am crezut ca imi sare capul in aer. Ok, sa iau copilul care doarme in brate, bagajele le bag in rucsac si mai iau o parte intr-o mana, in care nu stiu, dar gasesc eu una. Si carutul il duc la masina, cu restul de maini ramase. Sau pot sa nu mai fac spume, sa sun la nash la usa si sa cer ajutor, ca de aia exista nashii pe lume:) Si sun si nashul ma salveaza. Pana la 5 mi-au iesit ochii din cap, eram vanata de la efort, dar a meritat. Copilul a dormit fix cat a fiert orezul pentru sushi, am taiat legumele si pestele si m-am apucat de montat si de vorbit cu surora din Haberica la telefon. Caci in timp ce faceam la sushi si vorbeam, s-a trezit fiara si s-a terminat. Lipita de mine, se racea orezul si nu se mai lipea, tusea ma termina. Apoi mi-am dat seama ca nu am timp sa mai fac pachetele. Si ta'su imi zice senin ca el nu vine. Fetele au treaba. Nasha zice ca da o fuga, daca eu nu ies sa bem ceva. Nu ies. Ca vine lumea. Poate. Asa ca mai rulez cu o mana, mai tin copilul lipit cu alta mana si mai vorbesc cu un domncupasareadelemn pe fb. Ca imi place sa scriu. Apoi vine mama, preia copilul si eu fac un cheese cake, ca asa sunt eu, imi place sa gatesc. Am si zacusca si o super chestie de vinete, facute de mine. Si 4 feluri de branze si o salata calda cu crispy bacon. E 19.40 si totul e gata, nu ma schimb ca nu am nervi. Sushi dorm pe balcon, tiramisu la frigider, cheese cake la rece si el, salata si ficatei in bacon + piure la cald. Ah! Am uitat de ficatei si de bacon, contemporane cu tiramisu si painea.
Inca nu a venit nimeni, e patetic nu? Poate nici nu vine nimeni, dar eu sunt asa de fericita pentru ca si daca nu vine nimeni, asta seara, de ziua mea, in timp ce ma uit la Vocea Romaniei, voi super manca din toate, alaturi numa' de 2 dintre cele 5 cele mai importante femei de pe lumea asta: muma mea si fata mea. Usa e deschisa pana la 9.30 ca apoi vreau sa ma culc dupa cea mai lunga zi din ultima vreme. Bag 2 anghiroale si sa vezi ce trai nineaca!
Am decis ca este ultima oara cand sarbatoresc gatind ziua de nume. Sau de nastere. Sau orice zi. De acum o sa plec in lume cand e ziua mea. As prefera sa fie ziua mea de nume vara, ca in noiembrie nu stiu unde sa plec. La vara, de ziua mea, o sa fiu departe-departe. Acum ma duc sa imi pozez mancarurile, inainte de a ma infinge iremediabil in ele.
Hepi neim dei! Sa mancam si sa ne veselim!
