Ani de zile sarbatorile au trecut ..pur si simplu. Eram fericita pentru ca faceam baclava sau mergeam la oameni acasa si mancam bunatati..si biserica..ne vedeam cu toti acolo si luam lumina. Era frumos.
Anul asta o sa fiu cu iubita mea mica in brate, asteptand sa luam lumina si apoi o sa pun un ou in apa rece si dimineata o spal pe fatza cu apa aia:) Nu stiu daca anul asta o sa fac pasca si baclava si alte minuni pentru ca asta ar insemna mama sa stea cu iubita mea..si deci nu m-ar ajuta nimeni:(
Dar..anul asta Pastele o sa fie chiar mai frumos decat anul trecut. Desi..ce fericita ar fi K la Balcic, pe malul marii. Eu as sta desculta in nisip (in sosete de fapt) si ea in carucior si ar rade in somn..
Mergem la vara, putin asa..intr-o fuga.
Oamenii ma intreaba "ce mai face brunetica" sau "aia mica". Ce frumos suna..
joi, 1 aprilie 2010
My love is your love
Proaspat trezita din somn, galusca deschise ochii larg. Greu e sa stea in patut. Ea ar vrea sa locuiasca lipita de mine anul asta. Si eu..eu vreau la fel:))
Cu limba scoasa bb s-a predat!
Apoi a inceput sa arate ca un papa dalmatian, unul trist:))
Mamici de sector 4
Eu sa fiu sincera nu credeam ca daca dau un mail la directia de protectia copilului sector 4 o sa imi dea cineva un raspuns, dar am zis sa incerc..caci poate cineva citeste si ma ajuta. Asa ca am scris frumos cerand putinel ajutor. Tot ce mi-au scris in mail se gaseste la sediul lor, dar eu inca nu ajunsesem sa depun dosarele. Oricum, extrem de draguti oamenii care lucreaza acolo, supportive asa:)
Asa ca mai mamici de 2010, cand o sa vreti sa va depuneti actele, iata ce e bine sa aveti cu voi:
(apropos...mai bine va duceti cu copiile xerox dupa voi caci altfel aveti de ales intre un aprozar unde vi se fac niste copii proaste..si un magazin cu vopseluri unde e o doamna draguta dar satula de facut copiile astea pt. toti care vin nepregatiti. si nu uitati de dosarele cu sina!)
Ah! Si mai este se pare un ajutor pentru familiile mono-parentale. Dar am uitat sa intreb despre asta si in plus..cica ma marit la toamna asa ca ..mwahahahha!
Asa ca mai mamici de 2010, cand o sa vreti sa va depuneti actele, iata ce e bine sa aveti cu voi:
(apropos...mai bine va duceti cu copiile xerox dupa voi caci altfel aveti de ales intre un aprozar unde vi se fac niste copii proaste..si un magazin cu vopseluri unde e o doamna draguta dar satula de facut copiile astea pt. toti care vin nepregatiti. si nu uitati de dosarele cu sina!)
Ah! Si mai este se pare un ajutor pentru familiile mono-parentale. Dar am uitat sa intreb despre asta si in plus..cica ma marit la toamna asa ca ..mwahahahha!
miercuri, 31 martie 2010
Lui Pricinel care nu mai poate sa mi citeasca blogul pentru ca scriu numai despre plozi
Pana s-a nascut K am scris despre cum o sa fie cand vine copilul. Inainte de asta am scris despre cum ma plimbam in lume cu ta'su, apoi cum ma enerva el teribil. Mai inainte de asta am visat cum o sa il iubesc eu pe unul, mai inainte de asta l-am iubit eu pe unul si mai inainte scriam chestii fun si scriam despre piese de teatru si puneam poze si povesteam peripetii..
Acum sunt mama - cum zice draga de Andreea Marin intr-un spot penibil la Garnier..si deci musai sa scriu chestiuni legate de mamosenie, nu?!
Pai mai Pricinel! Daca eu as iesi din casa si as da nas in nas cu oameni si mi s-ar intampla chestii, oare nu as scrie?! Tu crezi ca eu tiu sa scriu despre lehuzie? Contactele mele cu lumea de afara se impart intre taximetristi si cativa medici. As putea sa scriu desigur cat sunt de nemultumita de prestatia unor cadre medicale pe care le platesc cu niste sute de mii de lei vechi ca sa imi bandajeze copilul (chestie pe care eu insami pot sa o fac acasa..moka!), as putea sa povestesc cum (paradoxal!!) toate nevestele taximetristilor mei AU NASCUT! Si stiu cum a nascut fiecare dintre ele, la ce medic, cat au avut travaliul..Vezi, vezi?! Cand devii mamica intri intr-o lume plina de mamici! Si de sotii lor, desigur:)
As putea sa mai scriu despre filmele pe care le vad cand doarme K, dar despre asta mai arunc asa un rand pe feisbuc..caci blogul nu il ceteste toata lumea (mai ales acum de cand e mamos..ehe..).
Nu am subiecte:( Viata mea se rezuma la minunatia de langa mine, inalta de 48 de centimetrii si grea de 3 kile. Viata mea se rezuma la trezit, alaptat, schimbat scutec, ferit de jetul paranormal de mustar frantuzesc cu care ma ataca deseori copilul, ascultat plans de copil si intrebat in gand in diverse limbi wtf?!! sau eu ce cacart fac acum?..Si viata mea se mai rezuma la niste filme si atat..si muzica. Si carti. Caricior cand e soare. Mosafiri cand vin..Si familia mea. Probabil ca blogul nu mai e fun caci nici nu ma mai cert cu nimeni si nici nu ma mai jigneste nimeni, deci nu mai sufar deci..ce sa scriu?!
Nici macar lepsi nu primesc si ce primesc rezolv repede de tot:) Uof, uof, uof si'un pantof..Cu riscul de a te pierde de musteriu voi continua sa scriu despre mine si K pana cand voi da nas in nas cu realitatea REALA si voi avea subiecte fun sau pana cand o sa ma enerveze iar cineva si voi refula aci, in spatiul meu drag. Acum ma bucur sa descopar ca undeva, cineva se intreba
Ba, unde sunt paduchii de alta data?
Te salut!
Acum sunt mama - cum zice draga de Andreea Marin intr-un spot penibil la Garnier..si deci musai sa scriu chestiuni legate de mamosenie, nu?!
Pai mai Pricinel! Daca eu as iesi din casa si as da nas in nas cu oameni si mi s-ar intampla chestii, oare nu as scrie?! Tu crezi ca eu tiu sa scriu despre lehuzie? Contactele mele cu lumea de afara se impart intre taximetristi si cativa medici. As putea sa scriu desigur cat sunt de nemultumita de prestatia unor cadre medicale pe care le platesc cu niste sute de mii de lei vechi ca sa imi bandajeze copilul (chestie pe care eu insami pot sa o fac acasa..moka!), as putea sa povestesc cum (paradoxal!!) toate nevestele taximetristilor mei AU NASCUT! Si stiu cum a nascut fiecare dintre ele, la ce medic, cat au avut travaliul..Vezi, vezi?! Cand devii mamica intri intr-o lume plina de mamici! Si de sotii lor, desigur:)
As putea sa mai scriu despre filmele pe care le vad cand doarme K, dar despre asta mai arunc asa un rand pe feisbuc..caci blogul nu il ceteste toata lumea (mai ales acum de cand e mamos..ehe..).
Nu am subiecte:( Viata mea se rezuma la minunatia de langa mine, inalta de 48 de centimetrii si grea de 3 kile. Viata mea se rezuma la trezit, alaptat, schimbat scutec, ferit de jetul paranormal de mustar frantuzesc cu care ma ataca deseori copilul, ascultat plans de copil si intrebat in gand in diverse limbi wtf?!! sau eu ce cacart fac acum?..Si viata mea se mai rezuma la niste filme si atat..si muzica. Si carti. Caricior cand e soare. Mosafiri cand vin..Si familia mea. Probabil ca blogul nu mai e fun caci nici nu ma mai cert cu nimeni si nici nu ma mai jigneste nimeni, deci nu mai sufar deci..ce sa scriu?!
Nici macar lepsi nu primesc si ce primesc rezolv repede de tot:) Uof, uof, uof si'un pantof..Cu riscul de a te pierde de musteriu voi continua sa scriu despre mine si K pana cand voi da nas in nas cu realitatea REALA si voi avea subiecte fun sau pana cand o sa ma enerveze iar cineva si voi refula aci, in spatiul meu drag. Acum ma bucur sa descopar ca undeva, cineva se intreba
Ba, unde sunt paduchii de alta data?
Te salut!
marți, 30 martie 2010
De prin neturi adunate:)
Uite cum gasesc eu minuni si le impart cu oamenii, caci e pacat sa nu imparti minuni:) In plus eu is o veritabila olteanca si muica mea a mosit o multime de bebelusi (numele ei de cod e Moasa'ngelica, hihihi)
Ponoda
(obicei popular oltenesc)
Prof. PATACHIA NELA, Scoala cu cls I-VIII ,,DUMITRU BUZDUN,, Corabia,Olt
Prof. DIMULESCU RAMONA DIANA, Colegiul Tehnic,,Danubius,, Corabia ,Olt
Este un obicei care se întâlneşte în sudul ţării, (Oltenia,Muntenia) dar şi la bulgarii dincolo de Dunăre. Se pare că acest obicei a fost preluat de la slavi şi constă într-o petrecere făcută de femeile din familie la naşterea copilului (responsabiltatea revenindu-i bunicii cu care trăieşte în casă viitoarea mamă).
Interesant este că acest obicei s-a păstrat în zilele noastre deşi femeile nu mai nasc acasă.
În trecut (când femeile năşteau acasă) moaşa avea un rol important în desfăşurarea acestui eveniment. Când femeii îi venea sorocul era chemată ,,moaşa de neam,,sau ,,moaşa satului,, care era în general o femeie bătrână cu experienţă şi de obicei fără bărbat. Se mai numea şi ,,moaşa de buric,,. Aceasta era stabilită din timp şi de multe ori era sora sau cumnata viitoarei bunici (răspunzătoare de buna desfaşurare a acestui eveniment). Moaşa ajuta femeia să nască, tăia buricul, îl lega, scălda copilul, îl înfăşa cu lucruşoarele aduse de ea, (scutece, plăpumică, boneţică şi o faşă de lână împletită cu alb si roşu).
La unul din capetele faşei avea cusută o monedă de argint care avea rolul de a apăra pe copil de duhurile rele.
După ce îmbăia copilul şi se ocupa de îngrijirea lehuzei, moaşa mergea la preotul satului cu o sticlă de apă cu busuioc, la gura ei (firul de aţă cu care se lega busuiocul era neapărat roşu). Preotul făcea o rugăciune specială, sfinţea apa dusă de către moaşa care se numea moliftă. La prima îmbăiere în albia în care se spăla copilul aruncau flori şi monede de argint. Florile aveau rolul de a face ca pielea copilului să se cureţe frumos iar banii de argint îl apărau pe copil de forţele malefice.
Femeia abia născută era pusă într-un pat a cărui saltea se umplea cu paie, fân proaspăt şi busuioc. Copilul era pus lângă mama sa care îl punea imediat la sân.
După ce mama şi copilul se linişteau începea ponoda, petrecerea de bucurie că cei doi erau sănătoşi.
La ponodă erau chemate numai femei rude si vecine (de obicei bătrâne).Acestea beau, mâncau, făceau urări de sănătate pentru copil şi părinţii lui.
Pentru ca pruncul să fie vesel şi sănătos femeile făceau glume, chiuiau şi se stropeau cu apă.
După masa îmbelşugată invitatele plecau şi rămâneau, ,,ai casei,, şi moaşa.
În primele trei nopţi după naştere moaşa dormea în pat cu lehuza şi copilul pentru a-i păzi de lucrurile rele , dar şi pentru a-i da o mână de ajutor proaspetei mame .Ea era înzestrată cu puteri supranaturale de către ,,cetania preotului,, şi de faptul că s-a închinat în biserică de trei ori .
La trei zile după naştere moaşa sau mamaia copilului chema o fata fecioară (,,curată trupeşte ,,) cu acordul lehuzei, care aducea două căldări de apă. Cu apa din prima caldare frământa o ,,azmă,, (pâine nedospită), iar cu cea de-a doua căldare era îmbăiată lehuza. Pâinea era destinată ursitoarelor şi pe ea fetele făceau trei cruci din cocă. După ce se cocea, azma pe care nu trebuia să o atingă nimeni, moaşa înfigea trei lumânări aprinse şi făcea câte trei mătănii pentru fiecare ursitoare.
Lângă turta ursitorelor se mai puneau cute ,,de zahăr, o sticlă de ţuică şi cadourile pentru moaşă. Lumânările erau stinse de către moaşa înainte de a arde în totalitate apoi se culca în pat cu copilul şi proaspăta mamă. Atât mama cât şi moaşa trebuiau să ţină minte ce au visat. Dacă visele erau frumoase şi viaţa copilului va fi la fel. Moaşa pleca acasă cu cadourile, dar şi fetele care au făcut turta, erau răsplătite cu daruri făcute de părinţii copilului. Treptat femeia revenea la o viaţă obişnuită dar trebuia să ştie că nu avea voie să ţină ,,ţoalele,, copilului afară după asfinţitul soarelui, până la botezarea acestuia. Nu avea voie să iasă noaptea din casă până la şase săptămâni .
În zilele noastre femeile nasc la maternitate, dar obiceiul ponodei s-a păstrat şi s-a adaptat noilor condiţii. Acum moaşa este stabilită dinainte şi, de obicei este o femeie tânără, apropiată de vârsta viitoarei mame. Moaşa nu mai taie buricul, (acest lucru făcându-l cadrul medical). În schimb, moaşa face molifta la preot, o duce la spital pentru ca lehuza şi copilul să fie moliftiţi cu ea . În primele trei nopţi moaşa doarme în patul unde dormea femeia, iar ponoda se face în ziua când mama şi nou-născutul vin acasă. Când merge la biserică pentru a face molifta moaşa trebuie să poarte cu mândrie bosceaua roşie (olteneasacă), aceasta fiind un semn distinctiv că ea s-a pus moaşă şi că respectă tradiţia şi obiceiul popular.
Ponoda
(obicei popular oltenesc)
Prof. PATACHIA NELA, Scoala cu cls I-VIII ,,DUMITRU BUZDUN,, Corabia,Olt
Prof. DIMULESCU RAMONA DIANA, Colegiul Tehnic,,Danubius,, Corabia ,Olt
Este un obicei care se întâlneşte în sudul ţării, (Oltenia,Muntenia) dar şi la bulgarii dincolo de Dunăre. Se pare că acest obicei a fost preluat de la slavi şi constă într-o petrecere făcută de femeile din familie la naşterea copilului (responsabiltatea revenindu-i bunicii cu care trăieşte în casă viitoarea mamă).
Interesant este că acest obicei s-a păstrat în zilele noastre deşi femeile nu mai nasc acasă.
În trecut (când femeile năşteau acasă) moaşa avea un rol important în desfăşurarea acestui eveniment. Când femeii îi venea sorocul era chemată ,,moaşa de neam,,sau ,,moaşa satului,, care era în general o femeie bătrână cu experienţă şi de obicei fără bărbat. Se mai numea şi ,,moaşa de buric,,. Aceasta era stabilită din timp şi de multe ori era sora sau cumnata viitoarei bunici (răspunzătoare de buna desfaşurare a acestui eveniment). Moaşa ajuta femeia să nască, tăia buricul, îl lega, scălda copilul, îl înfăşa cu lucruşoarele aduse de ea, (scutece, plăpumică, boneţică şi o faşă de lână împletită cu alb si roşu).
La unul din capetele faşei avea cusută o monedă de argint care avea rolul de a apăra pe copil de duhurile rele.
După ce îmbăia copilul şi se ocupa de îngrijirea lehuzei, moaşa mergea la preotul satului cu o sticlă de apă cu busuioc, la gura ei (firul de aţă cu care se lega busuiocul era neapărat roşu). Preotul făcea o rugăciune specială, sfinţea apa dusă de către moaşa care se numea moliftă. La prima îmbăiere în albia în care se spăla copilul aruncau flori şi monede de argint. Florile aveau rolul de a face ca pielea copilului să se cureţe frumos iar banii de argint îl apărau pe copil de forţele malefice.
Femeia abia născută era pusă într-un pat a cărui saltea se umplea cu paie, fân proaspăt şi busuioc. Copilul era pus lângă mama sa care îl punea imediat la sân.
După ce mama şi copilul se linişteau începea ponoda, petrecerea de bucurie că cei doi erau sănătoşi.
La ponodă erau chemate numai femei rude si vecine (de obicei bătrâne).Acestea beau, mâncau, făceau urări de sănătate pentru copil şi părinţii lui.
Pentru ca pruncul să fie vesel şi sănătos femeile făceau glume, chiuiau şi se stropeau cu apă.
După masa îmbelşugată invitatele plecau şi rămâneau, ,,ai casei,, şi moaşa.
În primele trei nopţi după naştere moaşa dormea în pat cu lehuza şi copilul pentru a-i păzi de lucrurile rele , dar şi pentru a-i da o mână de ajutor proaspetei mame .Ea era înzestrată cu puteri supranaturale de către ,,cetania preotului,, şi de faptul că s-a închinat în biserică de trei ori .
La trei zile după naştere moaşa sau mamaia copilului chema o fata fecioară (,,curată trupeşte ,,) cu acordul lehuzei, care aducea două căldări de apă. Cu apa din prima caldare frământa o ,,azmă,, (pâine nedospită), iar cu cea de-a doua căldare era îmbăiată lehuza. Pâinea era destinată ursitoarelor şi pe ea fetele făceau trei cruci din cocă. După ce se cocea, azma pe care nu trebuia să o atingă nimeni, moaşa înfigea trei lumânări aprinse şi făcea câte trei mătănii pentru fiecare ursitoare.
Lângă turta ursitorelor se mai puneau cute ,,de zahăr, o sticlă de ţuică şi cadourile pentru moaşă. Lumânările erau stinse de către moaşa înainte de a arde în totalitate apoi se culca în pat cu copilul şi proaspăta mamă. Atât mama cât şi moaşa trebuiau să ţină minte ce au visat. Dacă visele erau frumoase şi viaţa copilului va fi la fel. Moaşa pleca acasă cu cadourile, dar şi fetele care au făcut turta, erau răsplătite cu daruri făcute de părinţii copilului. Treptat femeia revenea la o viaţă obişnuită dar trebuia să ştie că nu avea voie să ţină ,,ţoalele,, copilului afară după asfinţitul soarelui, până la botezarea acestuia. Nu avea voie să iasă noaptea din casă până la şase săptămâni .
În zilele noastre femeile nasc la maternitate, dar obiceiul ponodei s-a păstrat şi s-a adaptat noilor condiţii. Acum moaşa este stabilită dinainte şi, de obicei este o femeie tânără, apropiată de vârsta viitoarei mame. Moaşa nu mai taie buricul, (acest lucru făcându-l cadrul medical). În schimb, moaşa face molifta la preot, o duce la spital pentru ca lehuza şi copilul să fie moliftiţi cu ea . În primele trei nopţi moaşa doarme în patul unde dormea femeia, iar ponoda se face în ziua când mama şi nou-născutul vin acasă. Când merge la biserică pentru a face molifta moaşa trebuie să poarte cu mândrie bosceaua roşie (olteneasacă), aceasta fiind un semn distinctiv că ea s-a pus moaşă şi că respectă tradiţia şi obiceiul popular.
Together
Treaba asta cu maternitatea este frumoasa dar si destul de complicata. Am avut-o pe mama 3 saptamani cu mine, de dimineata pana tarziu in noapte, de cate ori eram lata mama prelua bebelusul si eu ma calmam. De doua zile suntem doar noi doua, ziua noastra incepe la 12 noaptea cu o masa la lumina lampii cu pisicuta. Apoi adormim si ne mai trezim la 3, cand masa are loc repede - cam jumatate de ora cat sa umplem matzucul. De obicei la 3 schimbam si scutecul si bebe ramane singura niste minute timp in care..plange. Nu are niciun motiv, dar ea plange pana vin eu de la baie..Apoi adormim si asteptam ora 6 sau 7. Ea mananca o ora timp in care si eu gasesc langa pat mancarea pregatita de mama. Nu o simt niciodata cand intra in camera si imi lasa ceaiul si sandwichurile..dar daca pitica mea respira sacadat ma trezesc pe loc, ciudat..
Mama mea e super. Nu ca mamele din reclama Tide, ci mai mult de atat. Este omul cel mai calm si bun din lume..Si iarta atat de multe incat uneori ma gandesc ce o sa se petreaca in ziua in care scorpionul din ea va iesi la lumina si va face praf pe cei care ne fac sa suferim aiurea..Bebelusul are o relatie speciala cu ea, cred ca stie ca bunicile sunt cele mai bune femei din lume..Asa cum e bunica mea, asa e mama mea pentru K. La mama in brate se calmeaza, la mama in brate adoarme pe romantze cantate asa de suspect incat eu o cert pe biata bunica eroina:)) Bebelusul stie ca EA este the one, nu stiu ce ii face, ce ii zice, dar cand a pus mama mana pe ea s-au sfarsit toate durerile de burtica, s-au evaporat toate parturile..De doua zile ne luptam cu parturile si durerile si bebelusul plange si eu sunt obosita si simt uneori ca nu mai fac fatza apoi imi aduc aminte: mi-am dorit acest copil mai mult decat alte lucruri (si bine am facut) asa ca ma linistesc, ma duc la ea, o iau in brate si o rog sa ma ierte..invatam impreuna..eu sa inteleg ce inseamna fiecare plans, ea sa inteleaga ca ce tot zic eu acolo is numa' vorbe in vant. Vorbele mele in vant de obicei sunt intrebari fara raspuns, caci bietul bebelus nu poate sa imi spuna exact ce o doare sau de ce plange. In rest toata ziua vorbim ..in gand. La fel ca in burtica. Azi am vazut THE GREATEST, un film la care mi-au dat lacrimile caci mi-a fost dor de Kate in burtica si de noi doua fiind una. As vrea sa creasca repede apoi imi dau seama ca imi va lipsi asa mica, bebelus..Sper sa nu ii dispara niciodata zambetul din somn. Sper sa fie fericita toata viata ei si sa aiba o copilarie magica, asa cum am avut eu. Nu stiu decat ca nu voi lasa niciodata pe nimeni sa ii faca rau...e Saptamana Mare si trebuie sa fiu om bun si sa nu gandesc nimic rau caci e pacat, insa am construit asa in jurul nostru niste ziduri groase si inalte si nu vreau sa treaca nimeni funii peste ele. Nu vreau sa imi bata nimeni in poarta, nu vreau decat pace si liniste si asa cum suntem acum este ok. Noi, fetitele.
Kate a primit cele mai frumoase vizite in ultima vreme! Margaretele si nasicile iubitele au venit si desi au venit in zile diferite ne-am simtit bine si ne-am bucurat din tot sufletul de zambete de copil si chipuri dragi si imbratisari din toata inima. Apoi am primit numai minuni, minunate! Si carti de la mosicile noastre!!! Si atat de multa iubire! Copilul asta o sa fie atat de fericit si inconjurat de oameni buni:) Desi casa a fost inchisa o vreme, am inceput sa deschidem usor usa sa vina oameni cu sufletul deschis la noi. Si iesim la soare si eu inca ma bucur de Jeni Acterian si jurnalele ei timp in care fie'mea isi apara fatza cea mica de razele de soare cu manutele ei mici si degetelele raschirate. Astept primavara cu flori si copacii infloriti..soare mult si visez un picnic cu paturica si cu bebe la soare dormind. Si oamenii mei iubiti aproape!
Mi-e dor de rasete! Mi-e dor de fumul din curte si de vocile pitigaiate ale fetelor mele mici - surorele mele care acum is domnisorici, mi-e dor de drum la Piatra sau la Baia Mare, mi-e dor de masa cu peste si mujdei cu nuci gatit acasa, mi-e dor de caldura caci odata cu ea vine la pachet si fericirea!
Acum doi ani eram cu Sarga si Patlemus la Baia Mare si Luci ne facuse prajituri si ne-am dus cu "tati ei" la o cabana si am mancat papanasi si am sarit pe coclauri si am cules branduse apoi am coborat printre munti si vai pana la Piatra unde ne asteptau oameni buni si am baut palinca si am fost la Bisericani si Doamne cat de fericiti eram!! Si cat de fericiti o sa tot fim an dupa an pentru ca asa suntem noi..indiferent de gastile mele, eu am fost atat de fericita toti acesti 33 de ani:) Acum avem de educat o papusica, caci fericirea se invata..si musai se imparte.
Mama mea e super. Nu ca mamele din reclama Tide, ci mai mult de atat. Este omul cel mai calm si bun din lume..Si iarta atat de multe incat uneori ma gandesc ce o sa se petreaca in ziua in care scorpionul din ea va iesi la lumina si va face praf pe cei care ne fac sa suferim aiurea..Bebelusul are o relatie speciala cu ea, cred ca stie ca bunicile sunt cele mai bune femei din lume..Asa cum e bunica mea, asa e mama mea pentru K. La mama in brate se calmeaza, la mama in brate adoarme pe romantze cantate asa de suspect incat eu o cert pe biata bunica eroina:)) Bebelusul stie ca EA este the one, nu stiu ce ii face, ce ii zice, dar cand a pus mama mana pe ea s-au sfarsit toate durerile de burtica, s-au evaporat toate parturile..De doua zile ne luptam cu parturile si durerile si bebelusul plange si eu sunt obosita si simt uneori ca nu mai fac fatza apoi imi aduc aminte: mi-am dorit acest copil mai mult decat alte lucruri (si bine am facut) asa ca ma linistesc, ma duc la ea, o iau in brate si o rog sa ma ierte..invatam impreuna..eu sa inteleg ce inseamna fiecare plans, ea sa inteleaga ca ce tot zic eu acolo is numa' vorbe in vant. Vorbele mele in vant de obicei sunt intrebari fara raspuns, caci bietul bebelus nu poate sa imi spuna exact ce o doare sau de ce plange. In rest toata ziua vorbim ..in gand. La fel ca in burtica. Azi am vazut THE GREATEST, un film la care mi-au dat lacrimile caci mi-a fost dor de Kate in burtica si de noi doua fiind una. As vrea sa creasca repede apoi imi dau seama ca imi va lipsi asa mica, bebelus..Sper sa nu ii dispara niciodata zambetul din somn. Sper sa fie fericita toata viata ei si sa aiba o copilarie magica, asa cum am avut eu. Nu stiu decat ca nu voi lasa niciodata pe nimeni sa ii faca rau...e Saptamana Mare si trebuie sa fiu om bun si sa nu gandesc nimic rau caci e pacat, insa am construit asa in jurul nostru niste ziduri groase si inalte si nu vreau sa treaca nimeni funii peste ele. Nu vreau sa imi bata nimeni in poarta, nu vreau decat pace si liniste si asa cum suntem acum este ok. Noi, fetitele.
Kate a primit cele mai frumoase vizite in ultima vreme! Margaretele si nasicile iubitele au venit si desi au venit in zile diferite ne-am simtit bine si ne-am bucurat din tot sufletul de zambete de copil si chipuri dragi si imbratisari din toata inima. Apoi am primit numai minuni, minunate! Si carti de la mosicile noastre!!! Si atat de multa iubire! Copilul asta o sa fie atat de fericit si inconjurat de oameni buni:) Desi casa a fost inchisa o vreme, am inceput sa deschidem usor usa sa vina oameni cu sufletul deschis la noi. Si iesim la soare si eu inca ma bucur de Jeni Acterian si jurnalele ei timp in care fie'mea isi apara fatza cea mica de razele de soare cu manutele ei mici si degetelele raschirate. Astept primavara cu flori si copacii infloriti..soare mult si visez un picnic cu paturica si cu bebe la soare dormind. Si oamenii mei iubiti aproape!
Mi-e dor de rasete! Mi-e dor de fumul din curte si de vocile pitigaiate ale fetelor mele mici - surorele mele care acum is domnisorici, mi-e dor de drum la Piatra sau la Baia Mare, mi-e dor de masa cu peste si mujdei cu nuci gatit acasa, mi-e dor de caldura caci odata cu ea vine la pachet si fericirea!
Acum doi ani eram cu Sarga si Patlemus la Baia Mare si Luci ne facuse prajituri si ne-am dus cu "tati ei" la o cabana si am mancat papanasi si am sarit pe coclauri si am cules branduse apoi am coborat printre munti si vai pana la Piatra unde ne asteptau oameni buni si am baut palinca si am fost la Bisericani si Doamne cat de fericiti eram!! Si cat de fericiti o sa tot fim an dupa an pentru ca asa suntem noi..indiferent de gastile mele, eu am fost atat de fericita toti acesti 33 de ani:) Acum avem de educat o papusica, caci fericirea se invata..si musai se imparte.
duminică, 28 martie 2010
Acum un an si MULTUMESC anonimului:))
"Vineri am Mash-up-uit pana la patru, sambata m-am bucurat de soare si mi-au dat lacrimile. Da, sunt adrenaline junkie, love junkie, life junkie.
Prima mea experienta cu Suz m-a scapat de traume..Mi-a placut sa simt km in par si soarele in fatza..Am revazut oameni dragi sambata seara, am baut cocktail fara alcool la Planters si am dormit visand filmari cu coloana sonora ciudata.
Duminica am mancat tampenii, am fost la targ, apoi am lasat iar soarele sa ma alinte, ca o soparla ce ma aflu.
Seara am Rokelectiv-it la MNAC unde muzica nu mi-a trezit nicio senzatie, insa oamenii erau ok si mi-a facut bine sa fiu acolo cateva ore..suspecta si exapata adunare. Vorba lui Bubu, cine sunt oamenii astia si ce fac ei in viata lor de zi cu zi?!
In rest nu stiu daca sunt bine sau nu. Cred ca m-am bagat in ceva care ar putea sa ma faca praf, desi ma dau matura (nu din aia cu care cureti casa..). Pe de alta parte nicio experienta nu merita ratata, asa ca merg inainte si incerc sa iau ce e mai bun din tot ce ma inconjoara.
Nu ca m-ar mira ce se petrece cu mine, insa pare ca am o predilectie de a ma baga in cele mai siropoase telenovele, apoi dau din colt in colt si ma intreb: de ce mie?! de ce eu?
Raspunsul pertinent al Mirelei este : daca trebuia sa i se intample cuiva, apoi aia esti tu.
Si nu, nu iubesc inca pe nimeni. Traiesc fiecare moment ca si cum ar exista doar el. Fara trecut si viitor. Ma mai pocneste cate un episod de "relatie" apoi ma trezesc si imi dau doua palme.
Fostele iubiri raman in agenda telefonului si mai apar in fraze scurte, intreband daca sunt bine..apoi isi vad de drum, care calare, care pe jos:)"
Excelent. Cum naibii am reusit ca in 20 de zile de la cuplatura sa ma implic intr-o "relatie" cu bunuri la comun?! Frate, 20 de zile!! Dau o masa la chinez din primii bani din indeminzatie de crestere a copilului anonimului care mi-a scris commentul la postul anterior:))
Si da, K este minunea care a sters anul trecut. Cu totul:)) 20 de zile..care vrea sa ii fac viata un vis?! deschid un loc pe facebook:))) sa se inscrei baieteii:))))
Prima mea experienta cu Suz m-a scapat de traume..Mi-a placut sa simt km in par si soarele in fatza..Am revazut oameni dragi sambata seara, am baut cocktail fara alcool la Planters si am dormit visand filmari cu coloana sonora ciudata.
Duminica am mancat tampenii, am fost la targ, apoi am lasat iar soarele sa ma alinte, ca o soparla ce ma aflu.
Seara am Rokelectiv-it la MNAC unde muzica nu mi-a trezit nicio senzatie, insa oamenii erau ok si mi-a facut bine sa fiu acolo cateva ore..suspecta si exapata adunare. Vorba lui Bubu, cine sunt oamenii astia si ce fac ei in viata lor de zi cu zi?!
In rest nu stiu daca sunt bine sau nu. Cred ca m-am bagat in ceva care ar putea sa ma faca praf, desi ma dau matura (nu din aia cu care cureti casa..). Pe de alta parte nicio experienta nu merita ratata, asa ca merg inainte si incerc sa iau ce e mai bun din tot ce ma inconjoara.
Nu ca m-ar mira ce se petrece cu mine, insa pare ca am o predilectie de a ma baga in cele mai siropoase telenovele, apoi dau din colt in colt si ma intreb: de ce mie?! de ce eu?
Raspunsul pertinent al Mirelei este : daca trebuia sa i se intample cuiva, apoi aia esti tu.
Si nu, nu iubesc inca pe nimeni. Traiesc fiecare moment ca si cum ar exista doar el. Fara trecut si viitor. Ma mai pocneste cate un episod de "relatie" apoi ma trezesc si imi dau doua palme.
Fostele iubiri raman in agenda telefonului si mai apar in fraze scurte, intreband daca sunt bine..apoi isi vad de drum, care calare, care pe jos:)"
Excelent. Cum naibii am reusit ca in 20 de zile de la cuplatura sa ma implic intr-o "relatie" cu bunuri la comun?! Frate, 20 de zile!! Dau o masa la chinez din primii bani din indeminzatie de crestere a copilului anonimului care mi-a scris commentul la postul anterior:))
Si da, K este minunea care a sters anul trecut. Cu totul:)) 20 de zile..care vrea sa ii fac viata un vis?! deschid un loc pe facebook:))) sa se inscrei baieteii:))))
Abonați-vă la:
Postări (Atom)