Caleasca fermecata

V-am povestit istoria marelui dovleac? Cel adus de la Mama Tzurli pentru a fi tocat marunt si facut placinte pentru fecior?! Ei bine, am facut si poze, dar am uitat de ele. Azi le-am gasit.

Un urias de cam 7 kg, care era numai un sfert din ceea ce ar fi putut fi caleasca unei Cenusarese intarziate la bal.

A intins mama o foaie cat masa, are ea nu stiu ce reteta secreta de la buni a mea. Eu vroiam o alta foaie, din aia subtirica..dar te pui cu olteanca?

A calit dovleacul ras cu unt, zahar si nu mai stiu ce, ca nu am participat activ, apoi a invelit in foaia subtire compozitia si a stropit totul cu scortisoara si a mai dat cu ceva..habar nu am cu ce.
Desi povestea asta era numai buna pentru linkul de food, mi-am dat seama ca am prea multe bloguri si prea multe griji. Asa ca de acolo punem link aci:)