Vroom-vroom cu volan

Am facut-o si pe asta. Azi am facut primul meu drum lung cu masina+copil, doar noi doua, singurele. O parte din drum am cantat. Eu. Am incercat sa ma simt singura cat am putut de mult, dar ma tot striga cineva din spate. Apoi s-a facut jumatatea de drum si pe cand ne apropiam de prelungirea Ghencea am auzit un horcait suspect. Si m-am uitat spre dreapta drumului si nu, nu aveam unde sa opresc. Pe contrasens, loc ioc, gard, linie de tramvai. Si ea belise niste ochi de capra si tot scotea sunete si sunete alea erau ceva oribil. Pe care l-a varsat si s-a albit la fatza apoi a devenit roz si minunata..Si eu am trecut de semafor si am vorbit cu ea mereu si i-am spus ca o sa fie bine, ca a trecut. Si trecuse. Erau niste blestemati de muci. Pe care ii urasc maxim. Cu o groaza de nedescris..Urasc toti mucii din lume din asa de multe motive, incat as avea nevoie de timp sa scriu..

A fost bine primul drum, am avut noroc de oras liber, nu as merge cu ea drum lung si ea cu muci fiind. De fapt nu as merge cu ea singura in spate niciun drum decat daca e de maxima placere, cum a fost cel de azi. Pentru ca nu pot sa fiu asa de stresata..Si mi-e mila si de ea. La intoarcere a fost buna si cuminte. Si eu asa de obosita ca nici macar nu i-am mai cantat. Dar ne-au incantat Gasca Zurli si cd-ul cu Tiribam Tiribum. Ei cantau, Kate aplauda. Acum vorbeste cu tataie la telefon, ii spune cum a fost la mosie, ce minuni de catei a vazut, cum a dormit de bine, la racorica..

Nu am mai scris de multa vreme. Am stat 2 saptamani acasa, la bunica. A fost minunat. Am venit la Bucuresti, am fost racite 1 saptamana. Pediatra e plecata din tara si sa fiu sincera sunt satula de doctori care imi spun telefonic ce am de facut, de parca am un carnetel lipit pe cur in care scriu repede, repede tot ce dicteaza ei..Este prima raceala care ma sperie, dar nu e o drama, vor urma si pojarul si alte multe minuni, bucurosi le-om duce toate..Cat timp suntem fericite noi doua, toate trec. Si trec de 1 an si ceva, si se uita si parca vaz cum, maine-poimaine va anunt ca suntem la gradi, apoi pun poze din prima zi de scoala si tot asa..

Viata noastra este minunata. Si ne suntem sufieciente una celeilalte, asa ca mergem mai departe la fel de fericite ca si pana acum, fara sa ne facem program in fct de oricine de pe planeta aceasta. Este asa de bine..Mi-e foarte somn asa ca va pup si va arat chiar si o poza foarte draguta..asa, de noapte buna..

Ah! Am uitat. Kate merge de cateva zile. Singura, cracanata ca o ratza. Si vorbeste. Dar ce face cel mai bine este..DANSUL:)) o sa o filmez si va arat, ca sa nu aud vorbe prin sat ca sunt ca tiganul si imi laud puiul cel negrutz

Partea foarte buna vs. cealalta parte

O margareta are o emisiune care se numeste Partea Buna. Nu am reusit sa prind postul de radio si sa ascult pana acum, pentru ca ba doarme K, ba nu stiu cat e ceasul..

Dar astazi, soare fiind pe cer, am mers la plimbare si m-am tot gandit la partea buna. A cui? A vietii in general. In timp ce ma gandeam la partea buna m-a lovit un gand frumos..Am parte numai de parte buna de ceva vreme..Cautam o alta parte decat partea buna si pentru ca nu am gasit o parte rea, ce am gandit am denumit partea cealalta..

Am 33 de ani. Asta e partea buna. Cealalta parte este ca as fi vrut sa am 23 si sa am aceasta minte si acest copil si aceasta viata. De ce? Nu pentru mine. Ci pentru ea si ai mei. Ca ai mei sa apuce sa fie strabunici. Asa cum e bunica mea acum. Caci asa de fericita cum este bunica atunci cand rade, cu fetitele in brate - eu nu am mai pomenit..Nu am mai auzit pe nimeni atat de fericit..As vrea ca ai mei sa ajunga sa fie fericiti cum e bunica. Acesti 33 de ani au fost minunati. Imi mai doresc inca 66 la fel de frumosi. Da, vreau sa traiesc mult..Dar vreau sa traiesc mult alaturi de toti cei dragi.

Am un copil. Minunat. Asta e partea cea mai buna. Sunt o mama singura. Asta e cealalta parte. Dar e o parte despre care nu am nimic de spus pentru ca nu stiu nimic despre aceasta treaba. Nu ma simt singura deloc de 1 an si ceva. Nu mai sunt si nu voi mai fi singura niciodata. De asta nu stiu cum e cu cealalta parte a "mamei singure".

Mi s-au cernut prieteniile singure. De ani de zile lucrurile se aseaza pur si simplu. Eu fac sau nu ceva, oricum ce trebuie sa fie, este.