Despre dragoste, Jude Law, cani si decalcomanie in zilele noastre

Desi Breaking and Entering e un film din 2006, eu pana azi nu l-am vazut. Ceea ce ma face iar sa rad si mi dau seama ca nimic nu este intamplator pe lumea asta. (sper ca e clar ca luna asta il iubesc pe Jude Law)

d(-.-)b

Ultimele zile au fost palpitante. Am sters o buna perioada din viata mea cu un burete din ala din sarma. Am racait cu putere pana din mainile mele a curs sange, unghiile date cu oja grena s-au tocit, rimelul s-a scurs pe fatza odata cu transpiratia datorata efortului depus.

Am frecat cu buretele ala de sarma cat am putut de tare, sa nu mai raman nicio urma din ce a fost acolo.

Stiti cum se numeste procedeul prin care se imprima un desen pe o cana ca si cand ar fi fost facut o data cu cana?! Decalcomanie!! Un procedeu important! Sa tineti minte! Pe mine aproape m-a costat un job =))

Ei bine..viata mea e un set de cani nebrandate. Oamenii vin si pleaca, se imprima in functie de perioade pe una dintre cani. Avem cani pentru femei si cani pentru barbati. Sunt femei a caror cana dureaza ani de zile, a caror relatie cu mine a ajutat la formarea mea, evolutia mea. Canile pe care acele femei si-au pus amprenta sunt bine puse, in loc secret.

Apoi sunt cani pentru barbati. Canile pentru amici sunt mai micutze asa, de cafea. Cu tortitza. Canile pentru barbatii pe care i-am iubit (stati cuminti ca nu facem de-un set!) sunt niste cani speciale. Mai mari. De 350 de grame, cu gura larga, cum e cana mea de la Disney cu magarul Eeyore!

Sa vedeti cum am ajuns de la Jude Law la cani! Ca nu sunt nebuna:) Dar imi plac povestile..si metaforele. Ca lui Jude Law.

Fiecare barbat e un desen anume, pe unele cani, unii si-au pus amprenta prin procedee tehnologice care au permis ca in cursul anului "amprenta" sa dispara. S-a mai decolorat, s-a mai tocit, s-a mai ciobit cana..

In schimb exista barbati a caror amprenta a fost pusa pe cana prin decalcomanie..

Daca viata mea, eu sa zicem sunt cana si el e sigla, imaginati-va ca pentru a fi noi doi UNA, cana+desenul sunt bagate intr-un cuptor, la o temperatura uriasa. Si sigla se topeste si devine una cu cana.

Asa un astfel de barbat am incercat eu sa scot azi de pe cana mea, azi noapte, nu azi. Cu un burete mic de sarma, apoi cu o perie de sarma. Am frecat cana ore in sir si ..degeaba. Odata ars in cana mea, este acolo. Nu sunt multe cani "personalizate" asa.

Insa pe asta o sa o sparg. Pentru ca degeaba frec cu buretelul, nu va disparea de acolo niciodata.

Sunt cani pe care mai bine le dam de pereti. Si sunt cani pe care le asezam frumos pe primul raft. Si ne mandrim cu ele. Sunt si cani cu fete si cani cu baieti:) Si de ceai, de cafea..

Si sunt cani pe care la un moment dat trebuie sa le scapi din mana si sa zici UPS! cu o fetisoara vinovata si cu gestul ala cu mana asa la guritza.

Eu nu zic ups! si nici nu duc mana la gura. Eu sunt genul care ia cana de pe raft, vede zidul de beton din fatza si da, da tare cu ura. Si mai zice si un "futu-i", hai sa o lasam mai moale cu atata domnishorie si delicatete.

Peste o vreme o sa ma duc si o sa strang cioburile, o sa ma uit bine sa vad ca nu s-a spart de tot sigla. O sa cumpar un lipici scump, o sa lipesc cu meticulozitate fiecare ciobulet, o sa ma uit la cana mea stirba, o sa o mangai cu drag...si apoi o sa o pun intr-o cutie de carton si o sa o ascund undeva!

Pentru ca asa sunt eu. Si buna, si rea. Poate ca sunt cani pe care ar trebui sa trec cu buldozerul, dar eu mai bine o fac zob, o lipesc si o ascund pe a mea.

Sa stiti ca a fost o cana atat de frumoasa candva..Dar a fost o cana din care am baut fara sa stiu ca in spatele unui lichid parfumat se ascundea o otrava..una cu efect intarziat. Asa..cam de 1 an jumate.

Aveti grija de canile voastre.

A doua fatza a monedei sau a monezii *who gives a fuck..

dupa ce mi-a trecut amocul mi-am adus aminte de o poveste. E un film. E un scenariu, poate sa nu fi existat niciodata aceasta poveste, insa este atat de frumoasa:)

Este pentru tine, oricare fata din lumea asta care ai iubit pe cineva.
Este pentru Madalina. La Multi Ani Pitico! Sa cresti mare si sa devii macar ca mine in zilele mele bune de senina si cretina:)





I'm sorry.
Why should I say I'm sorry?
If I hurt you,
You know you've hurt me too.

But you get lost inside your tears,
And there is nothing I can do,
'Cause I get lost inside my fear
That I am nothing without you.

You're angry.
Why shouldn't you be angry?
With what we've been through,
Well I get angry too.

Chorus
'Cause I am nothing without you.

Why should we have taken so long
To be looking inside of our mind?
Everything we tried went wrong.
Are we worried 'bout what we might find

I'm sorry,
But can I say I'm sorry?
If I hurt you,
You know it hurts me too.

Chorus
And you get lost inside your tears,
And there is nothing we can do,
'Cause I get lost inside my fear
That I am nothing without you.

'Cause I am nothing without you.
And I am nothing without you.
'Cause I am nothing without you.
'Cause I am nothing without you.

Despre dragoste si alti demoni

Se spune ca prima dragoste doare cel mai tare si nu o uiti niciodata. Hm..Neh..Doare si a doua. Si dor cumva toate la un moment dat. Vrei nu vrei, nu poti sa te maturizezi emotional in asa masura incat sa nu te mai doara nimic. Cred ca s-ar pierde partea de uman daca nu te-ar mai durea..
La 18-20 de ani, orice ti se intampla dim amor e o drama. Lacrimi, crize de nervi, posesivitatea aia absurda care il loc sa ti-l aduca pe flacau inapoi il face sa isi ia campii. Daca nu ai noroc si dai de un nebun, in loc sa ti-l iei inapoi, ti-o iei. Da, mai sunt barbati care dau in muieri si nu, nu dau cu flori. Pe la 18-20 de ani, cand se iveste o alta/altul (ca e valabil si la fete) si incep certurile, la nervi pustanii isi dau palme. Cica prima palma e din dragoste. Sa mori tu?!
Si eu mi-am luat palme. O parte peste fund ca era bombat..Ne mai pliciuia in liceu baietii, golanii. Ce marlanie dar ce ne mai placea cand ne lovea "ala cu geaca de motor". Si mi-am luat si am dat si eu palme din dragoste. Nu e valabila scuza ca el era beat, nu exista scuze sa dai. Dai pentru ca ceva nu e in regula, insa inainte de a da trebuie sa te gandesti daca dupa o palma nu ajungi mai departe. Unii ajung. Sunt femei care fara sa isi dea seama cer palme. Multe. Ca sa fie calmate. Insa sunt si alea care stiu ca mereu dupa o cearta sanatoasa urmeaza sexul de impacare, asa ca accepta una, doua palme. Si nu, nu sunt pe fund si nu, nu suntem la liceu. Se presupune ca ne-am maturizat. Eu am luat 4 palme in toti acesti ani. Peste fatza. La primele doua eram mica si neroada si e adevarat ca daca nu ma pocnea ii dadeam cu scaunul in cap. Asa..scaunul a cazut langa usa. Celelalte doua au venit la pachet cu o relatie tumultoasa dar frumoasa candva. Mai stiu si alte femei care si-au luat palme, stiu cum arata o fatza vanata, stiu cum suna vocea ei la telefon spunandu-mi ca e plina de sange, stiu cum e sa cari noaptea bagaje din casa.
Dramele astea nu sunt din dragoste, ci din prostie. Gresit! Scuze. E frica. O frica oribila ca vei ramane singura, ca lumea ta se termina la el. El e lumea ta. Of, e atat de fals. Tu esti lumea ta de cele mai multe ori si dragostea nu se reduce la o relatie si la good quality sex. O relatie este un parteneriat. Stiu si relatii in care cei doi s-au batut ca chiorii, el era zgariat pe maini pentru ca lovise peretii ca sa nu dea in ea. Ea dadea. Unele dau nene! Cu sete. Stiu batai in public, cu sange pe bluza si buze umflate. Aia nu e dragoste!
Stiu si partea a doua a povestii, de la el. Crize in continuu, mereu o alta femeie la mijloc, rar mai era cate un barbat, caci da..si femeile se indragostesc si inseala. Si ele sunt la fel ca ei. Suntem oameni. Si eu mint si el minte. Mintim frumos ca sa fie bine acasa desi dormim si in alte asternuturi.
Dragostea e un parteneriat. Daca vorbim de o casnicie poate vorbim de un parteneriat de lunga durata. Cand apare un copil regulile jocului se schimba pentru ca s-a marit echipa. Dar cand nu e o asnicie la mijloc, cand nu e un copil, ce scuza ai sa accepti un comportament violent care te-a indepartat de lumea ta, de prieteni, de ai tai?! Nu poti sa te duci la mama batuta, nu poti sa povestesti fetelor la cafea cum ala vine beat acasa si te incinge de obicei fara motiv sau! cu motivatia ca ai fost o depravata pana te-a gasit el si te-a facut o doamna. Nu le spui fetelor si nu spui mamei pentru ca stii exact ce vei auzi. Nu e bun! Du-te cat vezi cu ochii, o sa mai gasesti alt barbat care te va iubi si nu va da in tine. Lasa-l mama, ne ai pe noi. Stii ca fetele il vor uri. Stii ca mama ta nu il va mai privi la fel niciodata. Pe el, barbatulpe care tu crezi ca il iubesti mama il va vedea mereu ca pe nenorocitul care ii bate fata. Fata ei frumoasa, delicata. Fata ei cuminte, care a avut mereu note mari, care a muncit, care nu a umblat cu tot targul.
Fata ei este indragostita si i s-a sters mintea.
Palmele nu vin din dragoste niciodata. Decat alea de peste fund si acolo nu e dragoste, e pasiune, e posesie, e dorinta de a domina. Acolo e voie sa fie salbatic.
Bataia nu e rupta din rai. Stiu si barbati care au avut parte de femei nebune, slava Domnului. Exista o balanta, dam si noi si dau si ei. Sunt unele care au noroc de baieti buni pe care ii incing de nu se vad. Si el o tine de maini si da sa o calmeze, stie ca daca ar da in ea ar face-o terci intr-o clipita. Asa ca accepta. Istericale, betivanii. Da, si doamnele beau si sunt crizate. Asta nu e dragoste. Dupa toate palmele, chiar daca el te tine in brate si iti varsa in ureche vorbe dulci care ti se scurg in minte, chiar daca te tine in brate si face amor cu tine de parca nimic altceva nu conteaza, TOTUL s-a schimbat. Dupa o palma nimic nu mai poate fi la fel. Pentru ca exista un precedent. Si la prima cearta mare, va veni a doua palma. Apoi a treia. Nu exista niciodata o singura palma. As vrea sa fiu contrazisa si sa aud povesti cu barbati/femei care au dat o singura palma si apoi relatia lor s-a transformat in ceva fantastic. Nu cred..Violenta duce la violenta. Cand eram eu foarte tanara si necoapta si mi-am luat acea prima palma am intrebat pe cineva "cum a putut sa dea in mine, unde a invatat asta?!" si raspunsul a fost "nu la noi in casa. Taticu' nu i-a zis nici da-te mai incolo lui mamica". Eu stiu. Nu a invat niciunde. Asta nu se invata. Ori o ai in sange, ori nu. Si da, parerea mea este ca violenta se naste din neputinta de a comunica, de a rezolva un conflict. Dai ca sa te aperi de isteria nebunei, dai ca sa o calmezi, dai pentru ca iti vine sa o strangi de gat, pentru ca o urasti, dai pentru ca nu mai vrei sa ii vezi fatza aia de cutra, dai cu toata puterea ca sa stergi vina pe care o ai si despre care ea nu stie nimic dar simte ca relatia voastra e putreda. Femeia da ca sa arate ca si ea poate, ca si ea lupta. Femeia da ca nebuna, zgarie, trage de par. Timp pierdut. Energie irosita. Cand dragostea a murit poti sa dai pana ti se invinetesc palmele, nimic nu mai este la fel. Totusi exista cazuri. Nu sunt fericite, sa ne fie clar. Exista cazuri in care dupa ani de zile de scandal, relatia nu moare, ci intra in coma. Nu mai da nimeni. Nu se despart pentru ca au averi de impartit, copil de impartit. Stau asa..traiesc cu gandul ca daca frigiderul e plin si masina la scara, poate si dragostea o sa vina inapoi. Daca nu mai vine dragostea, macar apare (rar!) respectul. Inveti sa traiesti cu omul de langa tine. Faci dragoste pentru ca imparti un pat si de fapt stii ca cea/cel de langa tine e omul iubit. Speri mereu ca dupa o noapte de amor va urma o zi frumoasa, ca el iti va trece in telefon din nou numarul si va scrie Iubita mea, tu nu faci asta! nu! astepti sa faca el primul! Apoi mergi in vacante si speri ca intr-o zi totul o sa fie ca la inceput - frumos. Ca el o sa te alinte din nou, ca o sa fiti o familie. Stiu si norocosi de genul asta. Poate ca in spatele fetzelor fericite din poze amandoi sufera, dar au ramas impreuna. Nu au lasat nimic sa ii desparta. Asta ma face sa zambesc si sa ma bucur ca mai exista oameni care nu renunta la ceva ce iubesc. Dupa ani de zile de scandal, bucuri si necazuri, parca toate trec mai usor in doi sau trei sau patru. Familia. Asta este o familie.
Dar cand nu ai un copil, cand ala care te incinge nu e sotul tau, de ce ai accepta asa ceva?! Totul are o limita, eu asa cred. Si da, mereu exista un alt barbat si o alta femeie. Nu apar certuri din senin in relatii. In familii aud mereu despre certuri de la bani, deh, e criza, nu mai sunt bani ca inainte si femeia nu se opreste din facut investitii neprofitabile. Insa vorbim din nou de o FAMILIE.
O relatie de concubinaj (ca nu imi vine alt cuvant in minte) nu e o familie. El nu e familia ta daca doar tu dai si el nu da nimic. Cu toata dragostea din lume, cu tot ce vrei tu, el NU E familia ta. El este barbatul care se culca cu tine. Si pe care nu il doare gura sa iti spuna te iubesc.
Ma framant cu iubirea asta de ceva vreme. Habar nu am! Pentru ca eu am crezut ca ce fac eu este "te iubesc". Sa dai este "te iubesc", sa nu astepti inapoi este "te iubesc". Sa suni, sa gatesti, sa faci surprize, sa alinti, sa arati in lume personajul, sa povestesti despre el, sa fii mandra de realizarile lui, asta am crezut eu ca este "te iubesc". Neh..
Nu-i. Te iubesc e cu totul altceva. Habar nu am ce, dar nu e nimic din ce am crezut ca stiu pana acum. Concluzionez ca doar am crezut ca am iubit pe cineva. Nu cred ca m-au durut asa de tare despartirile. Pentru ca am termen de comparatie de ceva vreme:)
Tradarea doare si mai tare. Metamorfozarea unui om pe care ai crezut ca il iubesti intr-o IUDA. Sentimentul pe care ti-l da nenorocitul, durerea aia surda. Ei bine daca habar nu am cum e cu iubirea, cu tradarea stiu. Dezamagirea. Minciuna. Marul putrezit inauntru, dar cu coaja stralucind in soare.
Poate ca o sa imi revizuiesc putin gandurile si nu voi mai cauta atata iubire, caci oricum, cand vine, vine. As vrea insa sa simt cumva tradarea in aer inainte sa ma loveasca precum o ghilotina.
As vrea sa invat sa nu mai am incredere in oameni, pentru ca nimeni nu merita:( Imi pare rau sa spun asta, dar asta e adevarul. Niciodata nu stii cu cine dormi in pat, cu cine bei cafeaua, cui ii povestesti cele mai ascunse secrete..Pentru ca omul pe care tu il vezi langa tine, nu e niciodata cel care crezi tu.
Sunt dezamagita, scarbita. Am fost amuzata. Socata. Acum sunt muta. Nu fac o drama din nimic, doar am scris ce am gandit. As fi putut sa va scriu cat de frumos am visat azi noapte, cum Mirela era la un eveniment unde se dona sange pentru animalutze care aveau nevoie. As putea sa va spun cum centru Bucurestiului era renovat, cum mergeam cu Serghi cu masina si am luat-o si pe Pitica in drum si asta isi cara doua geci pentru ca o tragea curentul la birou si vroia sa si le faca perna. As putea sa va spun ca eram imbracata in paltonetul negru, aveam o camasutza alba si niste pantaloni negri..As putea sa va spun cat e de inalt Dragos si cum ne-am intalnit pe scari si mi-a povestit ca el lucreaza "in living" si face compilatii cu Tricky si alte trupe..Dragos care avea un fel de paltonel gri si era "matur", se ma ingrasase si mi-a zis ca eu am ramas mica si uscata (hihihihihhi).

Intr-o zi o sa plec undeva unde sa nu mai aud nimic. Unde sa fie cativa oameni care sunt prea ocupati sa traiasca si deci nu isi dau palme, nu tradeaza, nu dezamagesc pe nimeni. O sa plec undeva unde sa nu imi sune telefonul decat de acasa, de la mama mea. Restul sa imi dea mail. Sa nu aud voce de pamantean trist. Cine vrea sa ma vada, sa ma caute acolo. Undeva departe.

Margarina TIP sau despre cum a afectat criza financiara frigiderul

Cand aveam sute de euro salariul, cumparam toate prostiile din lume, de la apa roz cu aroma de fructe pana la branza de capra (pe care nu o mancam pentru ca nu imi placea gustul).
Am cumparat tricouri pe care nu le-am purtat niciodata, perechi de tenisi, ghetele cele mai scumpe de pe raft (purtate de maxim cinci ori), cizme peste cizme, camasutze, blugi si blugi. Peste parfumurile pe care mi le cumparam, primeam. Ajunsesem sa am 8 parfumuri diferite, Allure insa ramasese in capul listei. Pentru ca venea cu el la pachet.
Insa cea mai mare nebunie ramanea mersul la cumparaturi de casa. Supermarket. Metro era cel mai aproape si aveau peste proaspat. Mergeam cu Greu in fiecare weekend la cumparaturi si caram zeci de plasutze pline ca orice cu mintea gandesti. Am avut un fix de cand eram mica - sa fie frigiderul plin, sa am cel putin doua-trei feluri de branzeturi, sa fie camara full, sa am orez, legume chinezesti pentru wok in congelator..de astea, chestiuni de gospodina.

De curand am fost la cumparaturi. Hm..cum sa zic..Sub 100 de euro rar am lasat la supermarket. Cu criza, fara criza, cu bonurile lui tata plus ultimii firfirei, am reusit sa spargem tot cam asa.
Insa ceva m-a lovit in moalele capului. Stiti ca fiecare lant de magazine are niste produse "ale lor" la niste preturi mici-mici. Carrefour are produsele 1, Metro are Aro, Realul are Tip. Ei bine..printre rafturi mi-a venit pofta sa fac o negresa. Prajitura aia buna de tot. De obicei o fac cu margarina Unirea, insa in ziua aia, la Realul din Berceni city, m-am indreptat spre raft si m-am blocat la margarina TIP. Aia pe care o cumpara oamenii normali, carora nu le pasa de brand. Care se gandesc sa economiseasca un leu de unde pot. M-am uitat la pret. Nu am facut asta niciodata cand aveam job..ca nu imi pasa. Mi-a placut mereu sa pun in cos tot ce mi-am dorit. Si sa nu fie Danone, ca sa fie clar. Da, am sustinut economia romaneasca si am cumparat majoritatea produselor Made in Romania (ce se putea).
Margarina Tip m-a facut sa ma trezesc la o realitate care ma amuza. Nu ma simt saraca. Langa Margarina Tip am pus in cos ca de obicei Blue Cheese si salamioare uscate si telemeaua mea favorita de la Napolact.
Margarina Tip m-a facut sa inteleg ceva. Am muncit ani de zile ca o turbata. Doua lucruri m-au motivat in afara de bucuria de a imi vedea munca la tv. Masina de plata si vacantele. Pentru asta am muncit in afara de lunga lista de la inceputul postului.
Inca nu am facut negresa, habar nu am cum o sa ii modifice gustul o margarina super ieftina. Insa..nu voi mai pierde ore din viata muncind ca o idioata pentru a putea sa imi permit doar unt President, margarina nu stiu de care, haine nu stiu de care.
Inca am de platit masina si da, inca iubesc sa umblu in lume. O sa platesc si masina si o sa umblu in lume, sunt singura de asta. Dar! Nu o sa castig acei bani uitand din nou de mine. Nu o sa mai muncesc 24 de ore pe zi pentru sute de euro care se duc naibii pe tampenii. O sa muncesc cat sa traiesc bine. Si daca negresa cu margarina Tip iese bine, o sa mai fac si alte teste. Dar nu aici, in Romania. Ci altundeva. O sa vad pe pielea mea cum e sa faci sacrificii pe bune. Poate la capatul tuturor sacrificiilor nu se ascunde ceva ce se putea cumpara cu bani, ci altceva. Mai important.
Poate intr-o zi cineva nu o sa imi mai spuna ca viata mea e un nerv si o suparare. Poate o sa fie cineva mandra de mine intr-o zi, cumva, printr-o minune. Nu ca asta mi-ar schimba viata.

Sunt bine. Ma simt bine dupa multa vreme.