Daca privesc in urma si incerc sa fiu oarescum obiectiva, adolescenta mea nu pare a fi fost mai putin tumultoasa decat perioada din ultimii 5 ani..Intr-o camara exista o cutie mare de la niste frumoase cisme. In cutie sunt 4 ani din viata mea, zeci de scrisorele si biletele din cei patru ani de liceu..sunt cam toate povestile noastre, dramele unor tinere eleve la filologie-istorie. Indragostite de profesorul de romana, partial speriate de o diriginta severa care in fapt era o femeie minunata si ar fi dorit foarte mult sa ne ridicam la nivelul asteptarilor ei, fascinate de iubiri marunte care veneau si plecau.. Patru ani in bucati de hartie asteapta sa fie pusi cap la cap. Sunt cateva povesti frumoase acolo, acum daca recitesc probabil ca mi se par toate niste prostioare, insa in vremurile acelea totul avea alta valenta. Si noi, desi parem neschimbate dupa atatia ani, noi am ramas cumva fetele de la 12 C..am vorbit dupa ani de zile cu Gurita, apoi putin cu Mada pe mess. Acum putina vreme mi-am auzit la telefon colega de banca si cea mai draga surpriza a fost sa dau de Corina pe facebook *sa traiasca, iasca, iasca..
Nu stiu de ce tine liceul numai 4 ani. Cred ca aveam nevoie de mai multa vreme. Mai multa vreme sa citim mai mult, mai multa vreme sa ne cunoastem mai bine, mai multa vreme sa invatam mai multe impreuna. Cred ca de fapt in liceu ne formam, numai ca problema este ca la 18 ani nu esti inca matur, nu asa de matur incat sa stii sa iti alegi viitorul. Sau poate nu eram noi pe vremea aia. Visam cai verzi pe pereti. O parte dintre noi alegeau facultatea de urmat pe baza recomandarilor venite de la parinti sau profesori. Nimeni nu stie de fapt ce isi doreste dupa ce da bacalaureatul. In fapt ne dorim o prima vacanta la mare, liberi! Liberi de parinti! O vacanta in care sa bei pana cazi sub masa, sa te pupi cu cine vrei. O libertate pe care crezi ca ai obtinut-o doar pentru ca ai 18 ani si ai luat Bac-ul. Apoi revii acasa si inveti pentru facultate..
Dupa patru ani de liceu in care eu zic ca m-am descurcat destul de bine pentru ce zuza eram, fatuca trecuta prin olimpiade si care terminase liceul cu 9.10 a picat la Litere. Intre bac si admitere am fost la mare:) Facultatea pe care o alesesem (oare de ce aia..) era de Comunicare si Relatii publice. Desigur, comunicam excelent. Am ratat franceza, desi slava domnului excelasem in liceu si dna Apostoiu ma placea maxim..dadusem bac la franceza..Am picat cu o masea umflata, tin minte ziua aia perfect. Imbracata cu un pulover alb lalau, sa nu se vaza nicio urma de feminitate, tunsa frantuzeste si desigur vopsita negru. Nebunia mea cu admiterea a durat 30 de minute, caci franceza era proba eliminatorie. Daca maine as putea sa aleg ce facultate ar trebui sa urmez, as alege tot Geografia:) Si as invata mai mult decat n-am invatat in cei 5 ani. Probabil ca materia mea favorita ar ramane Oceanografia, l-as iubi pe proful meu de Soluri la fel cum l-am iubit in anii in care am facut Geologie..Pentru ca am iubit mereu tot ce a fost legat de apa si pamant..Nu am jurnal din anii de facultate, ce ciudat. Cred ca din cauza ca munceam si mergeam la scoala in weekend. Nu am invatat cat as fi putut de mult. Inca imi suna in urechi vocea tatalui mei, convins ani de zile ca am "furat" notele. Am avut norocul sa fiu placuta de profesori, cred ca vedeau ceva "inteligent" in moaca mea. Sincera sa fiu am jucat teatru ani de zile, fiind o eleva model primele 5 intalniri. E importanta prima impresie. In rest invatam numai ce imi placea, eram relativ atenta la ore si cam atat..
Cred ca venirea lui K o sa imi aduca inapoi toata dragostea ratacita de a invata ceva..Ocazie cu care probabil ca imi voi aminti ani in care ne omoram cu turcii, conjugarea unor verbe, ce e o metafora si ce e ala un epitet:) Ciudat cum invatam ani din viata si o parte din invataturi nu ne folosesc la absolut nimic..
Acum ne retragem. Urmeaza doua zile in care jurnalul lui Jeni ne va astepta cuminte, lui ii este rezervat metroul bucurestean. Maine mergem la pranz la pestic cu mamaliga si usturoa. Oameni dragi vor pupa burtica si noi o vom ajuta pe bb sa intelega ca nu tot ce inveti la scoala te face de fapt mai inteligent:)
vineri, 8 ianuarie 2010
The one I loved..
Live at Ahoy in Rotterdam, the Netherlands.
Tour of the Universe, 30 November 2009.
from a nice person:) Stingoo >:D<
miercuri, 6 ianuarie 2010
Eroina interbelica
In orele de asteptare intru recoltarea sangelui meu gluconizat, m-am imprietenit si mai bine cu Jeni Acterian, cea de 17 ani. Am implinit 18 cu ea, caci ceasurile s-au tot derulat. La un moment dar am crezut ca o sa lesin pe scaunul ala cu tomul in brate, pierduta in gradina de vara a lui Jeni, sub caisii pe care doar pomenindu-i imi facea sa ploua in gura.
Spre seara m-am intors catre inceputul de secol si m-am bucurat primindu-mi cadoul - cateva fotografii din revista Luceafarul, de la 1905. O sa povestesc si despre asta, acum am fost doar atatata strasnic de un domn care stie cat de mari sunt lucrurile mici pentru mine.
Dar sa revin la Jeni. Fata asta tanjea dupa o iubire, atat. Citea extrem de mult si variat, o parte dintre lecturile ei nu imi suna nicicum, sunt desiguri si scriitori celebrii enumerati, nu pot sa spun cum mi s-a luminat fatza cand Jeni a primit carte de la Eliade, cu dedicatiune scrisa de mana lui M. Si in timp ce ea povestea, mi-am dat seama ca o parte dintre aceste carti, nume insirate cu explicatii in josul paginii (apropos, ce bizar, explicatiile sunt in franceza, parca cineva a dat asa copy-paste) imi sunt familiare. Eugen Lovinescu "Mite" de exemplu..o carte mica, copertile roshii. Si mi-am cautat in minte si acum ma ridic si ma uit pentru ca altfel nu voi dormi toata noaptea!
Iata-o. Eugen Lovinescu "Mite", editura Adevarul, editia II. 10.000 lei vechi, una dintre multele mele achizitii de la anticariatul dela metroul Universitate. Si langa ea, dragele mele carti vechi, o parte necitite inca, cumparate dintr-un salar de mizerie, alese dupa miros si rasfoite pret de cateva minute. Cred ca m-am folosit mereu de carti pentru a ma intoarce in timp.
Francois Coppee cu o "Poveste trista" din colectia Biblioteca pentru toti, anul 1930. Si la finalul cartii o pagina de "advertising" - "Volumasul, care desi dublu se vinde numai cu 8 lei si se gaseste la toate librariile, vine ca un omagiu acestei glorii a literaturii franceze si se cade sa nu lipseasca din manele nimanui" - reclama pentru "Moartea inamorata"a lui Theophile Gautier.
A. Vlahuta cu "Iubire" - volumul de poezii scrise intre 1888-1895, tot Biblioteca pentru toti.
Prima lectie
Taci ca doarme papusa!
MIMI
(si nota mea - Mimi e Margareta, fica-sa)
În colţişorul ei, stăpână
Pe-un vraf de jucării stricate,
Din cărţi de joc, din hârtioare
Ea-şi face parcuri şi palate;
Vorbeşte, râde cu păpuşa...
Ce fericite-s amândouă
Că s-a putut, din vechi nimicuri,
Zidi o-mpărăţie nouă!
Păpuşa n-are nas, e cheală,
Ş-un braţ din umăr îi lipseşte,
Dar Mimi-o vede tot frumoasă:
Căci ea e mamă, ş-o iubeşte.
Stau şi mă uit, cu câtă grijă
A rezemat-o de-o cutie,
Şi-i duce bunătăţi la gură
Cu linguriţa, ş-o îmbie:
Aşa, papă frumos, fii gigea,
Papă cu mama, să creşti mare...
Apoi o şterge, o sărută
Şi-i pregăteşte de culcare:
Într-un pantof i-aşterne cârpe,
Îi face loc ş-o cuibăreşte:
Închide ochii şi fă nani.
Păpuşii nu-i e somn... scânceşte...
E răsfăţată, vrea să-i cânte,
Şi basme de-ale ei să-i spună...
O, e un chin pân s-o adoarmă.
Noroc că-i Mimi mamă bună!
Să nu te-ncerci s-o iai în braţe,
Ori s-o săruţi, că nu se lasă;
Ce-i ea, copil? Nu-şi vede capul
De supărări, de griji, de casă...
Mă umflă râsul... ce drăguţă-i
În demnitatea ei de mamă!
Şi cuget la o viclenie:
Te fac eu să mă bagi în samă!...
Pe-ascuns, din buzunarul hainei
Mă fac că scot o păsărică,
Şi-ncep să-nşir ce pene are,
Cât de frumoasă e şi mică...
Ce bine-mi pare că nu-i nime
Să vadă ce am eu aici!...
Dar cine-o fi? Aud prin casă
Un tropot de picioare mici.
Mă-ntorc. Cu ochii mari şi limpezi
Mă farmecă, linguşitoarea!
Ce cauţi, mamă de păpuşă,
Fudula mea de-adineoarea?
Se uită după păsărică,
Şi i se pare c-o şi vede;
Degeaba-i spun c-am amăgit-o,
C-am vrut să râd de ea... nu crede.
Cerşind, mânuţele-şi întinde
Şi de genunchii mei s-agaţă...
De-ai şti tu păsărica asta
Ce adevăruri te învaţă!
Nu aveam cum sa nu impart asta cu voi:)) Urmeaza o carte de capatai "Ce trebuie sa stim despre bolile molipsitoare" care desigur concureaza cu o carte celebra pe care inca nu am pus mana, dar despre existenta careia am aflat si am incercat si o timida documentare internauta..celebra carte a doctorului Ygrec:)) sursa..tot Sibiu daca nu ma insel, incerc sa ma prind de unde am cartea..
Urmeaza Chateaubriand. Opere. Fara an.
Din 1925 - HP Bengescu cu "Romanta provinciala". Apoi 1935 - Le Rire, essai sur la signification du comique par Henri Bergson. De la 1897 Studii critice a lui Dobrogeanu-Gherea, volumul III.
"Plecat fara adresa" a lui Cezar Petrescu, scris la 1930 - am citit jumatatea apoi probabil ca am renuntat la mersul cu metroul si am uitat de bietul roman..Cred ca asta se petrecea prin anul 2002?!
Am mai gasit un Vasile Pop, o culegere de nuvele "Mai tare ca iubirea" de pe la 1930, cetita de C.C Tulescu la 16.V.1933 si de S. Lenuta la 3.XII.1931. De mine inca nu din pacate..
Cele doua comori ale mele sunt insa o carte in doua variante. Knut Hamsun. Foamea in limba romana si varianta in limba franceza, ambele cu prefata de Octave Mirabeau. Cea in limba franceza e din 1926. Superba carte..Si Jeni citise un Hamsun dar nu stiu ce..Am nevoie de o casa cu gradina si banca, sa stea copila intr-o copaie si sa doarma la umbra si eu sa citesc. Si sa fie 1930.
Spre seara m-am intors catre inceputul de secol si m-am bucurat primindu-mi cadoul - cateva fotografii din revista Luceafarul, de la 1905. O sa povestesc si despre asta, acum am fost doar atatata strasnic de un domn care stie cat de mari sunt lucrurile mici pentru mine.
Dar sa revin la Jeni. Fata asta tanjea dupa o iubire, atat. Citea extrem de mult si variat, o parte dintre lecturile ei nu imi suna nicicum, sunt desiguri si scriitori celebrii enumerati, nu pot sa spun cum mi s-a luminat fatza cand Jeni a primit carte de la Eliade, cu dedicatiune scrisa de mana lui M. Si in timp ce ea povestea, mi-am dat seama ca o parte dintre aceste carti, nume insirate cu explicatii in josul paginii (apropos, ce bizar, explicatiile sunt in franceza, parca cineva a dat asa copy-paste) imi sunt familiare. Eugen Lovinescu "Mite" de exemplu..o carte mica, copertile roshii. Si mi-am cautat in minte si acum ma ridic si ma uit pentru ca altfel nu voi dormi toata noaptea!
Iata-o. Eugen Lovinescu "Mite", editura Adevarul, editia II. 10.000 lei vechi, una dintre multele mele achizitii de la anticariatul dela metroul Universitate. Si langa ea, dragele mele carti vechi, o parte necitite inca, cumparate dintr-un salar de mizerie, alese dupa miros si rasfoite pret de cateva minute. Cred ca m-am folosit mereu de carti pentru a ma intoarce in timp.
Francois Coppee cu o "Poveste trista" din colectia Biblioteca pentru toti, anul 1930. Si la finalul cartii o pagina de "advertising" - "Volumasul, care desi dublu se vinde numai cu 8 lei si se gaseste la toate librariile, vine ca un omagiu acestei glorii a literaturii franceze si se cade sa nu lipseasca din manele nimanui" - reclama pentru "Moartea inamorata"a lui Theophile Gautier.
A. Vlahuta cu "Iubire" - volumul de poezii scrise intre 1888-1895, tot Biblioteca pentru toti.
Prima lectie
Taci ca doarme papusa!
MIMI
(si nota mea - Mimi e Margareta, fica-sa)
În colţişorul ei, stăpână
Pe-un vraf de jucării stricate,
Din cărţi de joc, din hârtioare
Ea-şi face parcuri şi palate;
Vorbeşte, râde cu păpuşa...
Ce fericite-s amândouă
Că s-a putut, din vechi nimicuri,
Zidi o-mpărăţie nouă!
Păpuşa n-are nas, e cheală,
Ş-un braţ din umăr îi lipseşte,
Dar Mimi-o vede tot frumoasă:
Căci ea e mamă, ş-o iubeşte.
Stau şi mă uit, cu câtă grijă
A rezemat-o de-o cutie,
Şi-i duce bunătăţi la gură
Cu linguriţa, ş-o îmbie:
Aşa, papă frumos, fii gigea,
Papă cu mama, să creşti mare...
Apoi o şterge, o sărută
Şi-i pregăteşte de culcare:
Într-un pantof i-aşterne cârpe,
Îi face loc ş-o cuibăreşte:
Închide ochii şi fă nani.
Păpuşii nu-i e somn... scânceşte...
E răsfăţată, vrea să-i cânte,
Şi basme de-ale ei să-i spună...
O, e un chin pân s-o adoarmă.
Noroc că-i Mimi mamă bună!
Să nu te-ncerci s-o iai în braţe,
Ori s-o săruţi, că nu se lasă;
Ce-i ea, copil? Nu-şi vede capul
De supărări, de griji, de casă...
Mă umflă râsul... ce drăguţă-i
În demnitatea ei de mamă!
Şi cuget la o viclenie:
Te fac eu să mă bagi în samă!...
Pe-ascuns, din buzunarul hainei
Mă fac că scot o păsărică,
Şi-ncep să-nşir ce pene are,
Cât de frumoasă e şi mică...
Ce bine-mi pare că nu-i nime
Să vadă ce am eu aici!...
Dar cine-o fi? Aud prin casă
Un tropot de picioare mici.
Mă-ntorc. Cu ochii mari şi limpezi
Mă farmecă, linguşitoarea!
Ce cauţi, mamă de păpuşă,
Fudula mea de-adineoarea?
Se uită după păsărică,
Şi i se pare c-o şi vede;
Degeaba-i spun c-am amăgit-o,
C-am vrut să râd de ea... nu crede.
Cerşind, mânuţele-şi întinde
Şi de genunchii mei s-agaţă...
De-ai şti tu păsărica asta
Ce adevăruri te învaţă!
Nu aveam cum sa nu impart asta cu voi:)) Urmeaza o carte de capatai "Ce trebuie sa stim despre bolile molipsitoare" care desigur concureaza cu o carte celebra pe care inca nu am pus mana, dar despre existenta careia am aflat si am incercat si o timida documentare internauta..celebra carte a doctorului Ygrec:)) sursa..tot Sibiu daca nu ma insel, incerc sa ma prind de unde am cartea..
Urmeaza Chateaubriand. Opere. Fara an.
Din 1925 - HP Bengescu cu "Romanta provinciala". Apoi 1935 - Le Rire, essai sur la signification du comique par Henri Bergson. De la 1897 Studii critice a lui Dobrogeanu-Gherea, volumul III.
"Plecat fara adresa" a lui Cezar Petrescu, scris la 1930 - am citit jumatatea apoi probabil ca am renuntat la mersul cu metroul si am uitat de bietul roman..Cred ca asta se petrecea prin anul 2002?!
Am mai gasit un Vasile Pop, o culegere de nuvele "Mai tare ca iubirea" de pe la 1930, cetita de C.C Tulescu la 16.V.1933 si de S. Lenuta la 3.XII.1931. De mine inca nu din pacate..
Cele doua comori ale mele sunt insa o carte in doua variante. Knut Hamsun. Foamea in limba romana si varianta in limba franceza, ambele cu prefata de Octave Mirabeau. Cea in limba franceza e din 1926. Superba carte..Si Jeni citise un Hamsun dar nu stiu ce..Am nevoie de o casa cu gradina si banca, sa stea copila intr-o copaie si sa doarma la umbra si eu sa citesc. Si sa fie 1930.
marți, 5 ianuarie 2010
O fata greu de multumit scria..
"Iata ce inseamna sa ai de-a face cu prostii: trebuie sa le suporti, mai mult, sa le inghiti prostiile."
"De ce oi fi venit aici? Ma-ntreb. Eram singura, linistita. Puteam sa fac tot ce-mi trecea prin cap, si totusi am venit aici. Nu e stupid?"
"Am ajuns. Aici e oribil. Pur si simplu oribil. Poate pentru ca ma asteptam la altceva...M-a apucat un plictis incomensurabil."
"E o schimbare. Catva timp am incetat de a ma plicitsi. Sunt atat de lucida ca ma-nspaimant. Mi se pare cu claritate (acum, cel putin) ca viata mea va fi o lunga, lunga plictiseala, intrerupta doar din timp in timp de cate un moment, scurt moment de bucurie sau huzur. Adevarul gol-golut, tristul adevar. E bizar ca tocmai in acest moment si cand am ajuns la aceasta deprimanta concluzie izbucnesc in ras. Rad de una singura. Ca o nebuna. E ceva in neregula aici. Redevin serioasa si conchid sententios-filozofic: rasul meu n-a fost decat un moment neinsemnat in care am uitat de plictiseala"
si scriitura meu favorita de pana acum:
"Sunt nervoasa si par rea. In fond sunt foarte buna. Daca nu eram atat de buna n-as suferi pentru atatea lucruri care nu ma privesc in niciun fel. "Buna" nu e cuvantul propriu. Eu nu sunt buna, sunt sensibila. Sensibila si fina: ar trebui un cuvant nou care sa le includa pe amandoua. Scene ca aceasta la care a trebuit sa asist ma fac sa sufar, imi sfasie inima. Si totusi am suras, facand pe indiferenta. Dar cat efort ca sa-mi retin lacrimile! Acum pot sa plang in voie. Lacrimi ca acestea sunt adevarata suferinta."
Intr-o cutie din debara sunt asezate jurnalele adolescentei mele. Ani de ganduri si drame tineresti, perioade influentate de scriitorii cu care ma hraneam in anii aceia. Am jurnal din clasa a 8 a cred. Pastrez scrisori si amintiri ale unor oameni al caror chip nici nu mi-l mai aduc aminte..insa fiecare om din trecutul meu are un corespondent intr-o vedeta, paradoxal..
Uite, de exemplu Luci de la 12 F - un tip pe care il placeam in clasa a noua de liceu, imi parea ca semana izbitor cu Roch Voisine, un cantaret frantuz din anii '90 - un bunes pe vremea aia.
Gandurile de mai sus, desi ar putea sa fie ale mele foarte bine, apartin unei tinere care avea 17 ani in 1933. Nici nu stiu daca sa plang sau sa rad. Am fost ani de zile convinsa ca m-am nascut intr-o epoca gresita, dar mereu m-am alinat cu gandul ca nu sunt singura care nu isi gaseste calea:)
Apoi am descoperit fascinatia pentru dantela si portelanuri, argintarie, dichis. Poate in fapt am fost slujnica la un conac si de asta gasesc atingerea unor obiecte familiare, mai stii ce chivutza am trait in alta viata?! Totusi sper ca daca am fost chivutza intr-o existenta, intr-o alta am fost doamna casei si curatam argintaria doar de drag, nu ca o indatorire saptamanala/zilnica.
Orice rezolutie as fi avut pentru 2010 sincera sa fiu nu imi doresc decat un copil sanatos si fericit, pace pe pamant si sa ma indragostesc..Poate copilul va schimba totul si niciodata fluturii din stomac nu vor mai avea aceiasi intensitate ca la ultimele iubiri, cine stie..Om vedea in ani de zile, analizand jurnalele virtuale care ma tin departe de caiete vechi, de la bunicul, cu pagini galbene dar goale..
"De ce oi fi venit aici? Ma-ntreb. Eram singura, linistita. Puteam sa fac tot ce-mi trecea prin cap, si totusi am venit aici. Nu e stupid?"
"Am ajuns. Aici e oribil. Pur si simplu oribil. Poate pentru ca ma asteptam la altceva...M-a apucat un plictis incomensurabil."
"E o schimbare. Catva timp am incetat de a ma plicitsi. Sunt atat de lucida ca ma-nspaimant. Mi se pare cu claritate (acum, cel putin) ca viata mea va fi o lunga, lunga plictiseala, intrerupta doar din timp in timp de cate un moment, scurt moment de bucurie sau huzur. Adevarul gol-golut, tristul adevar. E bizar ca tocmai in acest moment si cand am ajuns la aceasta deprimanta concluzie izbucnesc in ras. Rad de una singura. Ca o nebuna. E ceva in neregula aici. Redevin serioasa si conchid sententios-filozofic: rasul meu n-a fost decat un moment neinsemnat in care am uitat de plictiseala"
si scriitura meu favorita de pana acum:
"Sunt nervoasa si par rea. In fond sunt foarte buna. Daca nu eram atat de buna n-as suferi pentru atatea lucruri care nu ma privesc in niciun fel. "Buna" nu e cuvantul propriu. Eu nu sunt buna, sunt sensibila. Sensibila si fina: ar trebui un cuvant nou care sa le includa pe amandoua. Scene ca aceasta la care a trebuit sa asist ma fac sa sufar, imi sfasie inima. Si totusi am suras, facand pe indiferenta. Dar cat efort ca sa-mi retin lacrimile! Acum pot sa plang in voie. Lacrimi ca acestea sunt adevarata suferinta."
Intr-o cutie din debara sunt asezate jurnalele adolescentei mele. Ani de ganduri si drame tineresti, perioade influentate de scriitorii cu care ma hraneam in anii aceia. Am jurnal din clasa a 8 a cred. Pastrez scrisori si amintiri ale unor oameni al caror chip nici nu mi-l mai aduc aminte..insa fiecare om din trecutul meu are un corespondent intr-o vedeta, paradoxal..
Uite, de exemplu Luci de la 12 F - un tip pe care il placeam in clasa a noua de liceu, imi parea ca semana izbitor cu Roch Voisine, un cantaret frantuz din anii '90 - un bunes pe vremea aia.
Gandurile de mai sus, desi ar putea sa fie ale mele foarte bine, apartin unei tinere care avea 17 ani in 1933. Nici nu stiu daca sa plang sau sa rad. Am fost ani de zile convinsa ca m-am nascut intr-o epoca gresita, dar mereu m-am alinat cu gandul ca nu sunt singura care nu isi gaseste calea:)
Apoi am descoperit fascinatia pentru dantela si portelanuri, argintarie, dichis. Poate in fapt am fost slujnica la un conac si de asta gasesc atingerea unor obiecte familiare, mai stii ce chivutza am trait in alta viata?! Totusi sper ca daca am fost chivutza intr-o existenta, intr-o alta am fost doamna casei si curatam argintaria doar de drag, nu ca o indatorire saptamanala/zilnica.
Orice rezolutie as fi avut pentru 2010 sincera sa fiu nu imi doresc decat un copil sanatos si fericit, pace pe pamant si sa ma indragostesc..Poate copilul va schimba totul si niciodata fluturii din stomac nu vor mai avea aceiasi intensitate ca la ultimele iubiri, cine stie..Om vedea in ani de zile, analizand jurnalele virtuale care ma tin departe de caiete vechi, de la bunicul, cu pagini galbene dar goale..
luni, 4 ianuarie 2010
Se duse si Lhasa in ceruri..
In Montreal, Canada: Sunday January 3rd, 2010
The singer Lhasa de Sela passed away in her Montreal home on the night of January 1st 2010, just before midnight. She succumbed to breast cancer after a twenty-one month long struggle, which she faced with courage and determination.
Throughout this difficult period, she continued to touch the lives of those around her with her characteristic grace, beauty and humor.
Lhasa de Sela was born on September 27, 1972, in Big Indian, New York.
It has snowed more than 40 hours in Montreal since Lhasa's departure.
(pe Lhasa am descoperit-o in anii de Alma, cu Andi, Dona, cu Ion si Irina, Luminitza. La concertul ei m-am bucurat sa revad aceleasi fetze iubite - cunoscuti sua nu - oamenii cu care te vezi DOAR la anumite concerte, in anumite librarii, la niste lansari..Vremea aia pare asa de demult trecuta)
duminică, 3 ianuarie 2010
7 luni cu Kate
Azi Kate a implinit 7 luni de cand locuieste in burtica. Tot azi mi-au fost desemnate nasele, nascute pentru asta pare-se. Dupa ce am suferit de cate ori ma intreba cineva cine e nasul copilului si m-am tot framantat pentru ca nu stiam cum e treaba asta cu nasitul - nu e ca si cum sunt vre'o maritata si nasii popilului vin la pachet cu nasii de cununie..
Mi se pare destul de ciudat sa cer eu cuiva in an de criza sa imi naseasca copilul..desi nu stiu exact care e treaba cu nasii..stiu ca eu pe nasii mei ii iubesc si ii respect, ca am fost merue tratata regeste la nasa, ca e sora lui tati - deci e oricum in familie:) In rest stiu ca nasii sunt parintii spirituali ai copilului..ca sunt niste sarbatori in an la care te duci cu un cadou frumos de tot la nasi..ca nasii sunt foarte draguti si il adora pe copil..si cam atat:)
Habar nu am alte chestii babesti..Asa cum fac un copil aproape singura, in nebunia mea mi-as face toata treaba nasilor, ca nu cumva sa se deranjeze cineva sau sa simta ca are vre'o obligatie. Ceea ce ma face pare-se foarte proasta:)
Asa ca azi am primit razand o oferta de nerefuzat. Doua nase si o a treia pe hold, abia acum i-am dat mail sa o anunt in ce cumetrie intra in 2010. In timpul asta Kate imi misca intr-un mod ciudat burtica si nu stiu daca e de bine sau de rau...dar ma face sa rad:)
De maine merg la birou, sa speram ca voi rezista cu bine..macar 6 ore pe zi:)) Daca nu rezist..apoi asa de des o sa scriu pe blog - ca pe vremuri! De acasa, om vedea cum trecem peste toate, ca doar mai avem putin si o sa fie bine:)
Mi se pare destul de ciudat sa cer eu cuiva in an de criza sa imi naseasca copilul..desi nu stiu exact care e treaba cu nasii..stiu ca eu pe nasii mei ii iubesc si ii respect, ca am fost merue tratata regeste la nasa, ca e sora lui tati - deci e oricum in familie:) In rest stiu ca nasii sunt parintii spirituali ai copilului..ca sunt niste sarbatori in an la care te duci cu un cadou frumos de tot la nasi..ca nasii sunt foarte draguti si il adora pe copil..si cam atat:)
Habar nu am alte chestii babesti..Asa cum fac un copil aproape singura, in nebunia mea mi-as face toata treaba nasilor, ca nu cumva sa se deranjeze cineva sau sa simta ca are vre'o obligatie. Ceea ce ma face pare-se foarte proasta:)
Asa ca azi am primit razand o oferta de nerefuzat. Doua nase si o a treia pe hold, abia acum i-am dat mail sa o anunt in ce cumetrie intra in 2010. In timpul asta Kate imi misca intr-un mod ciudat burtica si nu stiu daca e de bine sau de rau...dar ma face sa rad:)
De maine merg la birou, sa speram ca voi rezista cu bine..macar 6 ore pe zi:)) Daca nu rezist..apoi asa de des o sa scriu pe blog - ca pe vremuri! De acasa, om vedea cum trecem peste toate, ca doar mai avem putin si o sa fie bine:)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)