Mamele si mamele

Eu nu prea ies in parc cu cineva. In afara de Del si Buli care sunt normale, de Dana si ai ei, sor'mea si Gia. Atat. De imprietenit cu mamici straine, jamais. Azi am primit o lectie asa ca "la revedere", s-au lins cu totul pe bot toate maiculitele de cartier. Nu vom mai merge in parcurile de la bloc ever!

Am coborat cu princess proaspat intepata in vena. Da, i-am facut analize copilului, frumos, cu bani, la Regina Maria. A plans cu lacrimi de crocodil, apoi i-a trecut, am vindacat-o cu prima ei gura de Joe - napolitana cu ciocolata + niste crema din noile croissante double de la 7 days (ca nu aveam altceva la indemana si ii scadea popilului glicemia:))

Si cum isi punea Katiush nisip in cap cu o lopatica ciordita de la o bruneta, apar in parc o mamicuta cu 2 copii frumosi, un el mai alb asa si o ea super draguta. Aia mica, 2 ani. El, mai mare. 3..cred. Si alb.

Kate e alba de cand s-a nascut, ii ziceam papusa de porcelain. Eu de cand ma stiu is rumena ca lamaia, noroc cu L'oreal care au facut niste pudre magice de bronzeaza fumeile..ca altfel..o lesinata si eu. Mamicutza vede plasturele de pe vena si zice:

- e bolnava, nu?

- cine??

- asta mica

- ah, nu-i. I-am facut analize, ca e cam albicoasa..

- ah..nu e grav. poate are talasemie. si al meu are. si el e alb.

Si incepe si imi zice ce si cum, cum de la ma'sa (adica eu! rumena ca lamaia) sau de la ta'su (alt brunet focos, pardon, era flocos, pf..), si imi zice..si imi zice..Nu cu rautate, dar asa..ca sa stiu.

Regula de aur pentru toti oamenii de pe planeta: MAMELE NU VOR SA AUDA NIMIC DE RAU. NICIODATA. Nu vor sa vada stiri cu porno cu copchii, nu vor sa vada filme triste, nu vor sa auda nimic, dar nimic de rau care implica copilul lor sau al oricui de pe planeta. Mamele astea care nasc natural sau prin cezariana, care alapteaza sau fierb biberoane, mamele astea (care sunt MAME) sunt mai sensibile. Cel putin in primii doi ani ai copilului, cat stau cu el acasa - sau de fapt pana devine oarecum OM..Mamele sunt si asa stresate dupa nastere, fix o alta muiere care povesteste ceva le trebuie. Nu mai zic cat le trebuie o soacra sau o mama/prietena din alta generatie care sa le faca observatie despre cum isi cresc plodul..

Am ajuns acasa, da-i cu goagal, citeste, beleste ochii, descopera similitudini, etc, etc. Kate doarme. E bronzata si are prima ei buba de om serios in genunchi. E alba de la cot in sus, unde nu a ajuns soarele. In rest..e neagra. Tiganca, fix ca ma'sa!!

Habar nu am daca eu sau ta'su am avut talasemie sau avem. Cica daca avem amandoi e belita, nu trebuia sa facem copil. Ei, sa mori tu!! Cam tarziu..Cica poti sa descoperi f tarziu ca ai..In 5 zile vin rezultatele, poate ca alte mame s-ar cam caca pe ele de frica si ar mai merge si la alte teste, ar mai chinui putin copilul, dar eu nu mai vreau sa chinui pe nimeni. Vreau sa merg eu km cu copilul meu, sa ii povestesc tot ce vad, sa o bronzez TOATA in orele alea cu soare safe, unsa ca o tartina cu ulei de masline si apoi cu protectii protectoare. Asa, sa nu mai fie alba, na! Si o sa ii mai dau si niste multivitamine daca o sa fie cazul. O sa mergem si la homeopat, ca asa e in trend. O sa o si intarc, ca cica poate eu ii dau ceva rau cu laptele meu Elevitat (caci eu inca iau vitamine, ca sa nu cad pe strada de pe oasele-mi fragile).

Si daca o avea vreuna din noi talasemie sau cine stie ce alte boale, apoi..asta-i viata. Ce sa fac? Bucurosi le-om duce toate. Ce stiu clar este ca eu nu vreau cu alte mame. Nu vreau sa ma imprietenesc, nu vreau sa ne dam sfaturi, nu vreau sa ma intrebe nimic, poa' sa rada de pantalonii mei cu turul lasat si de "baietelul" meu cu cercei, mi se rupe coana (mama ce era sa o scriu pe aia cu prostii..) mi se rupe. Mamele astea sunt o specie bizara. Mai ales mamele cu oja suspecta si unghii f mari la picioare..Mi-am dat eu seama..Nu mai mergem unde e lume, o sa ne plimbam noi doua pe strazi noi.

In alta ordine de idei, pot sa scriu candva ce trebuie facut cand mergi in vizita la copil sau cand e ziua cuiva sau cand mai sunt niste situatii in care oamenii nu stiu ce sa faca? Sau e rusine sa zic eu ce trebuie facut? Ca mi-am dat eu seama ca oamenii nu stiu..La street delivery am tras un biletel. Zicea ca aia care au mereu dreptate sunt singuri, era ceva de dragoste. Eu am mereu dreptate si nu sunt singura (mereu) si sunt destul de loveble si lovely..Mi-e somn. Vreau sa aud numai de bine si sa ma bucur. Si rad zi de zi. Multumesc lui. Lui Calin, desigur. (nu, nu ala de la Racla...)

Bucuresti la pas, prin soare

Am avut o zi de turista. Am inceput prin a pleca din strada Sf. Elefterie, fara chef de mers pe jos, impingand la copilul din carutul din dotare. Numai gandul de a cobori la metrou ma ingrozea, 16 trepte inmultite cu 2 sau 3, apoi oasele mele fragile, cele 10 kg ale lui K plus rucsacul din spinare, plus 30 de grade, plus romanul mitocan care, nu doar ca nu ma ajuta, dar ma impinge, caci nu are loc de mine..deci NU. Asa ca, simtindu-ma ca la 20 de ani, proaspat fericita dupa vazutul ochilor dragi (albastri si caprui), am pornit.

Din sf. Elefterie am luat-o spre Piata Victor Babes (habar nu aveam ca asa se numeste locul ala - aka Piata Operei), apoi pe Splaiul Independentei.

Am taiat parcul Izvor pana spre Natiunile Unite si am ajuns la Institutul National de Statistica. In tot acest timp copilul K a adormit si am folosit asta ca scuza de plimbare. Buna scuza si miros frumos de tei in aer..Pe strada Apolodor am scapat de cladirile albe si urate si am dat de cladiri negre si urate. Si vechi..Apoi am traversat Bulevardul Unirii, am vazut Monastirea Antim, si am luat la pasi marunti strada Justitiei..Unde, la numarul 55 se gaseste o casa parasite, o casa frumoasa, ascunsa de un zid de iedera atarnand(a) din copaci batrani. In curte niste gunoaie, plina de tigani zona. Si de cacat:( Adica as putea sa scriu rahat, dar nu era..era fix c*&at de om, roman sau tigan, nu conteaza. Plin in multe locuri..adica pe strazile cele vazute azi:( Banuiesc ca si in alte urbe se mai caca oamenii pe strada, dar ca la noi nu cred..Strada Justitiei este lunga, lunga..Si undeva, spre capatul ei, poti sa alegi in ce parte vrei sa o iei. Bine, poti sa faci asta pe orice strada, dar e mai interesant sa descoperi locuri noi. Asa ca o iei pe strazi pe care nu le ai vazut niciodata..

Cumva, de pe strada cea lunga a Justitiei, mi s-a facut sete spre Regina Maria, am iesit la linia de tramvai, am cumparat cirese si apa si am urcat spre Rondul lui Cosbuc. Am ratat la mustata doua strazi pe care le stiam si am intrat pe Constantin Bosianu, ca era cu interzis pentru masini deci ok pentru mine si carutul rosh. Din Bosianu, doua case mai sus am cotit pe Str. Slobozia, apoi mi-am gasit locul devenit cel mai drag din oras.

Strada Lamaitei. Vreau sa stau intr-o casa aflata intre Strada Lamaitei si Alea Suter:) Intr-o casa inalta, care nu e din Bucuresti, o casa cu balcon de la care vezi copacii din parc. M-am zgait la fiecare casa in parte, am mers incet si am urmarit norii. Apoi am luat-o pe aleea vecina, sa vad si cealalta parte. In capatul stradutei, Hotelul Carol Parc si o casa in lucru.

Dupa ce zile intregi am urat barbatul roman cel mitocan si *&&^^%%$#$%%^& lui si neamului lui (caci NIMENI nu m-a ajutat sa car carutul pe scari niciodata - desi is destul de decoltata - des! ) - ce crezi? La casa in lucru erau niste domni care faceau ceva cu beton si fier..si unul dintre ei s-a oferit sa ma ajute sa cobor multe trepte cu tot cu baby K si greul rucsac. Cred ca am succes la barbatii care au treaba cu beton si fiare (mwahaha), caci omul m-a dus fix pana in strada, si mi-a spus povesti pe trepte si am decis ca as putea sa fiu foarte fericita daca m-as caza eu un weekend la hotelul asta de vis, asa, un weekend de amor zic..

Asaaaa..coborai pe Xenofon, urcai pe Ctin Istrati, traversai pe Cutitul de Argint si intrai in Parcul Carol pe la Arenele Romane. In parc..superb.

In parc oamenii plecau de la munca, erau treziti de la sase, si erau bucurosi, asa ca le-am facut o poza.

Copilul deja se trezise, asa ca am eliberat-o din chingi si am facut cativa pasi impreuna, pe la umbra. Am gasit chiar si niste ciuperci. Halucinogene:))

Imi pare rau ca nu am intrat sa vad Biserica Cutitul de Argint:( dar eram zob si am zis ca reviu. Si o sa.

Am mers toata strada, apoi am traversat Serban Voda si am intrat in parcul Tineretului. Mers usurel prin spatele cimitirului Belu pana in Oraselul cel murdarel al copilului, apoi cu nasul in vant pe langa McDo. Si fix cand sa o iau pe Oltenitei, sa dau piept cu praful si claxoanele, am intors cariciorul si jang, pe o straduta. Strada Secerisului, paralela cu Graului si cu Obolului - desi obolul e un banut, eu eram precisa ca e si un animal din "vantul prin salcii" si ma bucuram ca se afla langa strada graului si a secerisului, caco obolul imi parea o rozatoare simpatica si grasuna:)) omisesem un S din nume, atat..

Si din Secerisului dadui in Martisor si vazui ciresii si casa lui Arghezi (inchisa, caci as fi vizitat putinel pomii ceia cu elefanti in ei..) apoi un greu urcus pe Calea Vacaresti, putin de mall si mancare vietnameza - muream de foame mon cher!..Si dupa toate cele acasa..Acasa, cu durere de calcaie si sete de coca-cola si cu fericire.

Am intrebat asa: om frumos, ai gasit fericirea? Si omul frumos mi-a spus ca sunt nebuna, ca fericirea e langa mine si eu il cred, dar eu intrebam daca mai e de cautat si alta fericire in afara de asta. Si am vorbit si am gandit si ce am vorbit si stiu ca omul frumos are uneori dreptate, dar eu cred ca exista mai multe feluri de fericiri si mai cred ca exista si suflete pereche..Caci oamenii sunt sfere rupte in doua..

Am fost turist. Nu am avut nevoie decat de bani de apa. Copilul a fost exemplar. La fel si pantofii mei. Pot sa vad lumea cu Kate si o pereche de papuci buni. Si niste apa. Si niste mancare sa am putere. Mai am nevoie de un loc sa ne spalam si apoi o perna sa ne hodinim. Dar important este ca PUTEM sa vedem lumea:) A fost bine.