joi, 7 aprilie 2011

Statul acasa si realitatea cruda

Sunt comoda. Se stie. Am auzit si atatea critici la adresa mea, ani de zile..is satula. Comoda si satula. Comoda eram si inainte, comoda sunt si acum. Mi-e lene si bine. O lene activa ce-i drept..Niste tipe misto, mame, s-au intors rapid la munca, adica la cateva luni dupa nastere. Eu as sta acasa pana cand face copila 7 ani. Desigur as ramane mama singura pana s-ar duce ea la scoala, caci statul acasa = zero viata sociala. ZERO. Nu va mint. Zero nenica. Daca televiziunea nu ar fi de rahat si daca as avea casa mea, poate ca statul acasa nu m-ar tampi de tot..Insa deocamdata sunt comoda si la tv is numai mizerii, casa mea e casa noastra, sunt tampita, e clar. Sa va spun cum e acasa, caci atunci cand mergi la birou habar nu ai!! O sa va spun cum e acasa povestindu-va de fapt cum era viata cand mergeam la munca. Trezitul era si a ramas o corvoada. Nu mi-a placut niciodata sa am program, sa fiu obligata sa ajung la ora X la birou. Slava Domnului ca m-au iubit sefii si nu ma certau ca ajung dupa ora X..si cand nu m-au mai iubit eram gravida si nu se facea sa certi Oul Kinder, caci abia se rostogolea saracutul..Ma trezesc greu pentru ca visez frumos si as dormi cu visul meu cu tot. Acum ma trezesc cu visul devenit realitate. Visul ma impunge cu degetul in ochi si ma intreaba ceva intr-o limba pe care in visul vis o stiu, in realitate nu o pricep. Visul devenit realitate ma musca de fatza si ma trezesc. Ma trezesc alaturi de aceiasi 2 barbati (deveniti 4) - toti la antena 1. Cafeaua mea s-a transformat in duteiaoala si tigara in stailangaoalapanafacepipi. Aceiasi durata de timp, ochii mei lipiti de somn. Mai buna si mai sanatoasa transformarea, va asigur! Apoi eu nu ma mai imbrac. Cand mergeam la birou imi placea maxim sa ma imbrac. Imi placea sa fac dus, sa ma fardez, sa aleg haine. Acum fac un dus pe fuga, nu ma fardez aproape niciodata, nu aleg haine. Pentru mine nu aleg. Aleg insa haine si imbrac zi de zi un copil. De cam 2-3 ori pe zi. In functie de cata apa varsa pe ea, cata mancare..
In loc sa plec la birou, acum plecam in sufragerie. In loc sa ascult Guerilla la volan si sa ajung cantand la munca, acum ascult muzica doar pe computer si cel mai des muzica este exclusiv pentru a dixtra maxim copilele (execut impecabil dansuri orientale, ajutata de recuzita din dotare, cadou de la Eghipet, numai bun de legat in jurul shalelor). In loc sa mananc eu diverse la volan, in drum spre munca, acum mananca omuletii cei mici chestii bune la gust, de oameni mici. Apoi ne uitam la tv. Adica nu ne uitam, caci eu sunt deseori lipita de aceasta unealta a diavolului, computerul. Tv se uita la noi. Nu pot sa va spun ce este la tv in timpul zilei, caci e rusine, dar Doamne!! Trebuie sa va luati liber si sa vedeti!! Cand zice cineva Mare ti-e gradina Doamne, bine zice. Ma uit la Nora pentru mama si la Te vreau langa mine. Ca sa nu mai vad Tanar si nelinistit. De fapt aceste 2 emisiuni le AUD, caci de vazut, vad chestii pe net. Tot AUD si alte emisiuni. Incredibile. Senzationale. Nu glumesc, vorbesc foarte serios! In timpul in care noi munceam, la tv avea loc CEVA. Nu am stiut asta ani de zile..Nu am inteles ani de zile cine sunt oamenii care se duc in mall in timpul saptamanii, in mijlocul zilei. Nu am inteles cine sunt oamenii aia care stau acasa si se uita la tv. Acum stiu. Sunt somerii, pensionarii, chiulangii de la scoala, mamele si EU.. Ma uit si ma minunez. Cand vedeam glume la Mondenii facute despre emisiuni si seriale radeam ca proasta pentru ca erau misto poantele, habar nu aveam despre ce emisiune este vorba. Ei bine acum stiu! Si nu mai rad la poante, caci is serioase glumele si emisiunile sunt..slabe nene..
In timpul in care, pe vremea cand mergeam la birou, ieseam la masa cu colegii si povesteam si radeam - ca durata zic timp - acum gatim chestii in portii mici, foarte gustoase. Totul pentru pice. Apoi picele se culca. Si eu mananc. Si mai stau pe net. Si mai vorbesc la telefon. Si apoi se trezesc fetele si mergem la cumparaturi sau in parc. Si mai vad oameni. Majoritatea cu copil atasat.
Orele trec si in vremea in care m-as fi putut afla in trafic cu Guerilla in urechi, ma trezesc pe fotoliu, cu ochii in monitor si urechile in niste mizerii teribile. Caci dupa-amiaza este cea mai urata parte din zi. Dupa-amiaza auzi povestile cele mai stupide, indiferent pe ce canal ramane tv-ul, tot mizerii auzi. Apoi se face seara. Mai mananca ceva copilele, mai dorm, se trezesc, facem baie si se culca si .. asa a fost ziua. De fapt asa sunt zilele. Si cu toate astea nu m-as intoarce la munca. Pentru ca tv-ul poate fi oprit si eu pot sa vad filme pe computer. Pentru ca dupa toate zilele astea care seamana ca picaturile de apa, vin zile superbe in care mereu descopar cate ceva din lumea cea mare. Pentru ca dupa ce trec toate zilele cu emisiuni si peripetii ale unor stupizi, vin zile in care ma vad cu putinii oameni care au ramas importanti pe lume, in afara de ai mei si Kate. Oricum ar fi, acasa sau la birou, zilele trec.
O sa mai creasca copilul si o sa mai ies in lume si o sa mai vad oameni frumosi. Pana cand se va intampla asta, ma "vad" cu oamenii pe unde apuc, cel mai des in poze. Si apoi, mai e putin si vine vara, cu iesit la terasa, cu plimbari la soare..cu plecari de acasa. Realitatea cruda este ca statul acasa te tampeste, indiferent ce varsta ai:( Si desi am crosetat si cusut si pictat si gatit, m-am saturat de toate..asa cum si de job ma saturasem candva:))
E joi. la orele 21 vad la tvr 2 Arena Leilor. Pentru ca mi place. Pana la 9 le voi dansa fetitelor, intru ras si veselie.