sâmbătă, 22 decembrie 2007

Cresc mare dar nu singura!

http://atelier.liternet.ro/articol/5257/Simona-Cratel-Mihaela-Racescu/Kamikaze-kids.html



--------------------------------------------------------------------------------------------


Cred ca vom avea cel mai frumos Craciun din lume. Mama o sa ne faca sarmale si piftie, tata o sa se lupte cu mine sa vedem cine face pestele si eu voi invinge pentru ca eu voi avea CARTEA! ( adica voi gati cu Jamie!hihihi), sora-mea o sa toace la legume pentru salata si poate daca e in toane bune o sa ne faca un tort bun-bun. Intre timp nu mananc mai nimic pentru ca nu imi e foame. Am impachetat toata ziua la cadouri si sunt cumva multumita, si calma, desi cadourile is mici si inca nu ajung pentru toti.
Pup cu ocazia Craciunului minunat ce va sa vie pe Simona si feciorii, pe Miruna, o printesa Ana, pe draga mea Andreea, pe fetele mele dragi de la NY - Lolita si fetita Ina, pe Dsh, pe Vlad cel bun, pe Mircea si Cavalera, pe Andrei, pe Alex Brie, pe Mazi + gasca Robert, Dani+ soldatel, pe Zaza cea minunata, pe cel caruia ii simt lipsa si i se spune Musculin, pe Markus cu cronicile lui si daca nu ma opresc acum cine stie cand mai termin curatenia!
Craciun fericiti neobositi scriitori blogosferici! Sa va fie casa plina si sa va bucurati de parintii vostri, de prieteni si de sarbatoare:)

Pe cine nu am mentionat mai sus voi pupa direct.

joi, 20 decembrie 2007

Baba Omida sa graiasca!

..sa scoatza cartea de vise si sa imi zica ce inseamna ce am visat:))

Se facea ca eram pe marginea unei sosele care trecea pe langa un baraj inalt, genul ala ca in America. Soseaua facea un ocol si am zis ca decat sa mergem pe marginea drumului mai bine sa trecem peste parapet si sa o luam direct pe camp, era un camp de grau cosit, eram imbracata cu o geaca cu gluga, neagra si aveam manusi. De mana ma tinea varu-miu, Marcel Bidileci - pe care mi-l aduc aminte perfect cu moaca de cand era mic:)) Ne-am pus amandoi glugile in cap si am strans siretelul sub barbie ca sa nu ne bata vantul.
Am mers pe campul ala pana am ajuns aproape de baraj, apa era sub noi departe, departe si stiam ca e foarte adanca, cineva ne-a strigat si noi nu am fost atenti. Am cazut tinandu-ne de mana de la o inaltime uriasa, nu imi era frica deloc si ii strigam lui Marcel sa se tina de nas si sa fie atent sa intram cu capul in apa. ca glugile or sa ne protejeze. Apoi imi aduc aminte ca dadeam tare din picioare si incercam sa imi scot manusile ca sa pot sa dau mai bine din maini, sa ma ridic la suprafata. Apa nu era murdara, ci asa, maronica, ca o apa de lac (nu ca aia de la mare, albastra, clara). Nu stiu decat ca dadeam tare din picioare - am dat pana m-am descoperit si m-am trezit partial razand, apoi "urmatorul cadru" era cu multi oameni la o masa de lemn, lunga. Ufulica facea o lista cu ce sa comandam de mancare. Eu am cerut o ciorba. Cred ca mi-era frig dupa baia aia:))
Ce bine nu nu am murit inecata azi dimineata!! Ce ciudat ca nu mi-a fost frica! In mintea mea era un singur lucru - sa ma misc repede ca am putin aer!

Ce-o insemnand???

Hihihihi!

miercuri, 19 decembrie 2007

Calm de seara si lista cu liniute despre 2007-le de pana azi


Am avut 16 proiecte, "Viata e o calatorie" mi-a schimbat existenta si viziunea asupra lumii (lumea mea, desigur!).

De cand am 30 de ani si pana fac 31 tot ce mi se petrece este revolta mea fata de ce am facut pana in 30 de ani.

Drept pentru care nu imi refuz nici o bucurie. Mai e pana la dead-line!

Am calatorit ceva anul asta, am descoperit locuri care au devenit spectaculoase numai pentru ca am avut langa mine oamenii potriviti.

M-am bucurat de niste prieteni speciali, am atatea gasti intre care ma impart cu greu si totusi am zile in care vreau sa fiu singura, ca mi se face dor de mine.

In zilele alea scriu - proiectul meu implica 12 femei.

Cand o sa fie gata o sa pot sa ma apuc de altceva din care sa iasa si bani zic.

Am facut poze bune anul asta, desi de ceva vreme nu mai simt nimic si nu mai pozez..o sa imi reviu eu miraculos.

Am socat o armata de femei indragostindu-ma over and over. Si atat.

Am baut si ras ca la 18 ani, am dansat si am facut investitii majore in incaltari si genti.

De haine nu mai vorbim.

M-am razboit cu cel care acum un an imi era cel mai apropiat om sufleteste, de la dragoste la ura e un pas mic pe care noi il facem la cateva zile..dar cat timp nu ne zmulgem parul suntem ok.



Ce vreau sa fac in 2008 ?

- sa ma urc in avion si sa zbor la Dona la Chicago
- apoi sa ma opresc la Monica in Scotia
- de la Monica sa ma opresc la Zurich, Mihut - daca ma mai vrea de oaspete
- de la Mihut sa zbor la Ruxa-Puxa la Praga si sa sarbatorim ce am pierdut in anii astia
- de la Praga sa ma opresc la Budapesta si sa il prind acolo la munca pe BojeMoi si sa il cunosc pe marele artist (maestrul)

Apoi vreau sa vin acasa si sa dorm cateva zile, sa plec in Ibiza cu Adalex 1 saptamana, sa vina ziua mea, sa plec in Thassos, sa vina nunta sora-mi si sa dansez pe mese si apoi sa ma linistesc putin. Din punct de vedere financiar unele din dorintele de mai sus nu is chiar realizabile..Dar pentru ca pot sa visez, visez.

Inca nu am inotat cu delfinul, nu am vazut un desert si un ocean. Inca nu am apucat sa fac un copil si sa fiu sincera cred (mai nou) ca copii se fac cu cap ( nu numai cu sex) si implica doua capete. Daca se poate unul responsabil, ca pe ala in nori il am eu.

(Nu am scris nimic de dragoste si de licenta, ce ciudat. Cred ca astea is ale doua domenii care in acest moment nu isi fac loc intre atatea zboruri. De dragoste numa' de bine, de licenta numa' de rau. )

O sa fac un biletel in care o sa imi scriu dorinta, Ina zicea sa cer chestii realizabile. Apoi il impaturesc si ii dau foc. Si apoi ma concentrez tare de tot, ca in filmul ala THE SECRET si Legea Atractiei va aduce totul la mine! Iupiiiiiii!!

Remember


Sandy Bell


Lidia in jurul lumii


Noapte buna copii!


Denver, ultimul dinozaur





Ratonii


Aventurierii spatiali


Sidbad marinarul


Vai ce mai mai dixtrat!!

Zduf peste gura!

M-am trezit intre doua patratele de ciocolata Lindt, imi ingheata capul in camera asta, sub patura e cald si bine, eu am cantat toata noaptea. Am cantat la party, am cantat pe strada mergand cu pasi mici , de dans desigur, am cantat in visul meu care era desigur despre o filmare, am cantat in gand dimineata, apoi sub dus, am cantat pana am ajuns langa masina mea parasita pe o strada din ratiuni bahice care nu permiteau drivingul pana peste strada, acasa. Cant si merg intr-un trafic infernal, dau semnal ca ma bag dreapta, vaz un domn politist in mijlocul strazii si ce crezi? Zduf! Fix in poponelul lui Bubu s-a oprit un domn cu un Renault murdarel. El era pe banda de facut dreapta si vroia sa faca stanga(!!), eu pe mijloc, incadrata frumos. Bubu nu avea nimic, masina lui nimic. Si dl. politist a zis sa ii dam drumul acasa, nu inainte de a ii spune domnului ca el e de vina. whatever. Nu am mai cantat. In ultima luna eu si Bubu am patit chestii asa ca m-am decis - e vremea ca Bubu sa stea acasa. Nu mai conduc o vreme, trebuie sa ma invat sa pun mai multe haine pe mine, sa ma dau cu metroul si sa citesc. Sunt cam stresata cred. Si Alexa imi trimite un banc sa ma bucure :
"mama molie catre fiii molie: cine nu mananca ciorapel, nu primeste pulovarash"

Zduful peste gura:
Ma simt framantata de anumite intrebari:

01. Ce fac oamenii fara familie de sarbatori?
02. Sau cei care nu se duc acasa cu drag?
03. Ce fac nefericitii/depresivii de sarbatori?
04. Este ok eu sa fiu atat de fericita doar pentru ca vine Craciunul, cand alti au "probleme" serioase?

Sa ma lumineze cineva frate, ca ma simtzesc vinovata ca nu mai vreau sa vin la munca, ca vreau sa imi bag mainile in zapada de pe fiecare masina necuratata, ca vreau sa dorm si cand ma trezesc sa simt miros de lemne, prajituri cu mere si scortisoara, vin fiert, tuica fiarta, parfumul maica-mii sau al lui tata care vine inghetat in casa.




in alta ordine de idei:
Am inceput sa cred asa in soarta, sa vaz semne si sa inteleg ca roata se intoarce. Dupa cum vorbeam cu mister B. am incercat sa vad un film "The secret" - filmul care iti va schimba viata. La jumatate am adormit. Nu mi-a schimbat viata, am pricipit cu e cu Legea Atractiei asa ca ma rog cu putere sa mi se intample chestii! O parte se intampla. ma gandesc cu voce tare si zic "there is a God".
Nu mai gandi papusha, taci!
"Avea dreptate aia cand zicea ca tu comentezi aiurea. Dar eu eram orb."

Mult sgomot pentru nimic la noi in batatura.

Intre timp eu CANT!!

Santa Claus got stuck in my chimney,
Stuck in my chimney, stuck in the chimney
Santa Claus got stuck in my chimney
When he came last year

There he was in middle of the chimney
Roly-poly, fat and round
There he was in middle of the chimney
Not quite up and not quite down

Santa please come back to my chimney
Back to my chimney, back
Santa please come back to my chimney
You can come back here.

Cause baby, made a brand new chimney
Just for you this year!

Santa, come on back!

luni, 17 decembrie 2007

Aproape de sarbatoare



Noi suntem putini la birou, dar buni. In anul care se apropie de sfarsit am muncit si am petrecut bine. Da, stiu lipsesc niste torturi..o fata care e din familia noastra nu mai sarbatoreste zile de nastere, un baiat nu sta la poza si tot asa..La multi ani sa traim zic caci tare bine ne-am petrecut si in 2007. Am cunoscut oameni noi si ne-am facut noi prieteni. Constanta firmii este lumanarea galbena! Nu a fost tort fara lumanarea galbena la noi la birou! Urmeaza un Craciun la care poate nu o sa avem brad si luminite, dar ne avem unul pe altul. La noi mai pleaca si mai vin oameni, dar si cei care au plecat is tot in familie. Si sincer vorbind as da multe sa fie o zi in care sa vina la birou Tritica, Trostas, Sarga, Razvan, Parfi, Mircea Craciun, Petit, Mircios, Serghi, Neli, Ilinca Palinca, Andra si Vlad piticul ...si as putea sa scriu nume dupa nume.
Am gasit atatea poze in computer!! Ce moace avem si cum ne schimbam frezele!
Realizarile anului is spoturile pe sticla. Anul asta am pierdut oameni dragi. Si tot anul asta s-au nascut fetite minunate, am fost la nunti si botezuri, am ras si am bocit ca toantele. Ne-am certat si impacat ca asa e in neamul asta mare al publicitarilor..gurile is slobode, cerintele is mari si e nevoie de nervi de otel. Dar uite ca mai trece un an si noi mergem mai departe. Cu tort si o lumanare galbena de la cine stie ce filmare.
1, 2, 3 ! Sufla ca fac poza!!