luni, 1 aprilie 2013

Gand de aprilie

Am scris si sters. Iar scris si sters. Sunt bine. Suntem sanatoase. Suntem fericite. Iubite frumos de oameni frumosi. Ea de ta'su si de o planeta, eu de cine merit (si nu si de o planeta!).
Sunt muta de cam 24 de ore si imi face bine mutenia asta. Cuget. Rumeg mizerii auzite si ma minunez despre nerozia mea. Apoi (dupa ce ma minunez bine) imi dau seama ca in viata totul se petrece pentru ca trebuie sa se petreaca. Oamenii se cern si uneori se cern in moduri ingrozitor de urate. Urat e un cuvant frumos. I know now.

Urat e cand ploua si ni se murdaresc pantalonii cu noroi. Uratul asta e frumos:) Noroiul nu are nicio vina. Noi am putea sa dansam si sa ne ferim de stropi. Uratul asta e frumos.

Urat e cand e frig. Uratul asta e frumos. Cand e frig putem sa ne imbracam bine, sa bem vin fiert cu prietenii, sa ne strangem tare in brate si sa cantam "La multi ani!" Uratul asta e frumos.

Urat e cand un om are un defect pe fatza si suntem mici si zicem "ce urat e!". Uratul asta e frumos. Am cunoscut oameni care aveau un suflet atat de frumos, incat nu am reusit niciodata sa vad mai departe de sufletul ala, un chip. Erau cei mai frumosi urati din lume. Uratul asta e frumos.

Urat este cand cineva spune o prostie. "Gatu' ma'tii!" de exemplu. Uratul asta e frumos. Pentru ca nimic nu a fost mai frumos decat sa ii explic Giei mele iubite ca de cate ori ea spune "Gatu' ma'tii" pe mine (muma'sa injuratei..) ma doare gatul. Gatul asta parfumat pe care ma pupa ea. Uratul asta e
 frumos.

Urate sunt multe pe lume, asa de multe. Ma antrenez de multa vreme sa nu mai vad urat si trist. Am reusit partial, mintindu-ma intens. Nu mi-au murit zeci de oameni dragi, ci au plecat, care cu un tren, care pe o insula, care mai lucra la o tejghea de lemn, care mai face paine in cuptor, intr-un vis. Nimeni nu moare, doar pleaca putin. M-am aparat de durere, mintind. Nu mai vad urat in jur pentru ca am grija deseori sa ma uit in sus, spre cer.
Merg pe strada zambind mereu, rad catre orice fiinta mai mica de 1.5 m, de plans..plang(eam)  cel mai des in masina, unde nu ma vede/aude nimeni. Imi mai scapa lacrimi cand vad ceva la tv sau cand ii povestesc mamei umilinte pe care le AUD.

Si am ajuns la concluzia acestui post. Draga planeta, imi doresc sa nu mai aud nimic de rau despre mine sau oamenii pe care i-am iubit, ii iubesc sau o sa ii iubesc eu. Deci DESPRE NIMENI. Nimic.
Nu vreau sa stiu ce a zis nimeni despre mine. Uratul asta ma ucide. Ma omoara usor, zi de zi, cate putin. Nu vreau sa stiu ce a zis unul despre mine, cum a mintit mizerii despre mine in fatza unui sef. Nu ma intereseaza cine s-a culcat cu cine, de cate ori, cum a fost. Daca nu sunt intre ei doi in pat, nu cred oricum nimic. Nu vreau sa imi fie facute prietenele "curve". Daca ar fi curve, ar fi oricum curvele mele si le-as iubi si asa. Nu vreau sa imi fie jigniti prieteni. Oricum ar fi, eu tot o sa ii iubesc pentru ca sunt prietenii mei si cred ca ne-am ales cumva unii pe altii. Nu vreau sa mai aud nicio barfa. Nu ma intereseaza. Nu vreau sa imi mai faca nimeni "un bine". Pentru ca eu cred ca pot sa imi fac singura tot binele din lume. Si unde nu pot eu, apoi..sa faca "bine" doar oamenii care ma iubesc. Un singur om care ma iubeste poate sa imi faca tot binele din lume, iubindu-ma. Si, daca se poate, nefacandu-mi rau. E destul sa ma iubeasca un om..care sa aiba decenta sa nu ma minta, sa nu ma insele, sa nu ma loveasca. Cum ziceam..un OM.
Experientele URATE din ultima vreme ma fac sa inteleg ca uneori nu e destul sa vrei sa fii OM cu cineva. Oamenii sunt rari. In schimb lumea este plina de javre. Nu pot sa spun animale, pentru ca eu iubesc animalele, animalele sunt bune, animalele gandesc, iubesc, fac puii..Animalele sunt mai bune decat javrele, macar atat am invatat. O sa scriu intr-o zi multe despre javre, dar nu azi este ziua aceea. Azi este ziua in care voi aprecia cu adevarat uratul din jur. Uratul cel frumos. O sa conduc spre casa, cu cerul albastru in fatza si soarele in spate, o sa imi curat masina de baby vomit-ul de ieri, apoi o sa imi recuperez copilul si ne vom plimba pe strazi.
In scurta plimbare o sa ii spun o poveste cu si despre animale - despre cum animalele isi iubesc puii si ii protejeaza, despre cum mamele vaneaza pentru puii ei. Ea o sa rada si eu o sa uit cum am fost candva neroada si am lasat niste oameni sa ma mangaie si sa imi spuna minciuni.

Uratul din oameni este mai urat decat orice urat din cate exista. Nici macar nu pot sa le doresc ceva rau oamenilor astia urati..mi-e mila (si sila) de ei..Mi-e mila si de mine caci mi-a fost umbrita fericirea ultimelor 2 luni cu un calup de informatii complet inutile. Viata mea era vis. Si o sa fie in 5 minute. Dar ce cosmar crunt fuse ..

si fix cand sa termin aceasta urata poveste, vad pe FB ca o fata draga mie va avea un fecior strasnit si cu ochi de cer senin in Octombrie. Cum pot eu sa vad uratul din oameni, cand in jurul meu e totul asa de frumos?! Poate ca uratul ala e din lumea lor, urata si trista:( Saracii oameni..biete fete necajite..stiti voi care..

sa aveti o viata de vis si un aprilie frumos si cald. cei care meritati. si restul..nu.