joi, 24 noiembrie 2011

The real shit

99 % dintre mamele pe care le cunosc (pe viu sau online) nu povestesc niciodata momentele cele mai rele apropos de plozi. Toti sunt minunati. Toti plang. Ii iubim, ii adoram. Dar una nu am auzit sa spuna ca are zile in care si-ar carpi odrasla de i-ar zbura fulgii. Cred ca de..jena.
Ei bine, eu va spun. Soprana mea cea mica este cel mai dulce specimen de pe planeta, dar asa cum a reusit sa ma enerveze ea, nu a reusit pana acum decat..ta'su..Oare cu cine o semana, bietul copil?!?!
Luni de zile am socat audienta cu pesticul copil care facea baie direct sub dus, cu apa siroind-i pe fatza. Pesticul copil care se arunca in mare, in valuri - de la 6 luni, fara griji (nici nu mergea dar in apa..inota:)). Ei bine, la un moment dat s-a stricat copilul. Si a inceput scandalul. Copilul nu mai suporta apa pe fatza. Sau in cap. Despre dus, ce sa va zic? Monstrul marin, cel mai mare dusman, sa nu il vada, sa nu il auda. Ar sta ore in sir in apa, in fund, chiar cu apa pana la umeri, dar nu cumva sa se ude parul sau sa ajunga apa pe fatza. Orice spalat pe cap incepe si se termina cu urlete de neimaginat. Am ajuns fix ca mamele/femeile pe care le uram, o isterica roshie la fatza, cu ochii iesiti din orbite. Pentru ca nu mai pot sa aud acele sunete, pe o frecventa aproape inumana. Copilul meu are niste plamanii..Probabil ca asa cum ma enerveaza pe mine, enerveaza si vecinii.
Niciun copil nu vine cu instructiuni, dar acum stiu sigur de ce copiii se fac pana in 30 de ani. Pentru ca pana in 30 de ani ai rabdare, nu ti-au distrus nervii anii de munca, mizeriile de acolo, relatiile esuate. Pana in 30 inseamna ca e ideal sa faci copilul pe la 20-25:) Chiar dupa facultate, e numai bine. Cine imi spune ca nu merge asa, sa ma caute, vreau sa ii prezint pe cineva care a putut asa si are si copii superbi si cariera si ..TOT:) Exista si exceptii, dar eu stiu clar ca viata lui K ar fi fost minunata daca eu aveam in loc de 34, 24. Cred ca nici nu o auzeam cand tipa, as fi fost un zambet naiv toata, in fapt as fi fost o fetita care creste o fetita. Minunat. Acum, din pacate, copilul meu are parte de o muma foarte simpatica (rar), severa ca un plutonier nefutut acasa (ei bine, pot sa scriu asta). Cica o sa treaca si faza asta cu tipatul. Sper sa treaca inainte sa apuc sa o carpesc, caci, cu toata dragostea din lume, mama ce i-as arde una peste curul ala mic si perfect de pisecioasa pempersita care este ea. A mea, minunea mea, soprana.

si acum va rog, judecati si hai cu pietrele. ce mama rea! Cum s-ar zice in engleza: it hurts my hat:))

marți, 22 noiembrie 2011

Pe piatza

Acum foarte multi ani, intr-un septembrie de vara tarzie, eram pe malul marii noastre, cu parul in vant si inima rupta in doua. Sau in doi, nu mai stiu clar..Peste 300 de km condusesem langa o jumatate din inima, fara sa am habar asta. In tot acest timp, cealalta jumatate era la Bucuresti, impartindu-si viata cu "cealalta femeie", dar spunandu-mi, la fel ca in fiecare zi timp de 3 ani de zile, "te iubesc". Caci ma iubea si eu il iubeam, dar fiecare mai iubeam si pe altii, caci iaca, inima omului e mare si poate sa fie taiata intr-o multime de bucati..ideal e sa iti tai tu singura inima in feliutze, ca sa nu risti o sangerare prin inselare, pana la moarte..
300 de km de ras si fluturi. 300 de km de indicii, eu ca proasta, nimic. Nu m-am prins frate ca omul asta pe care il iubeam era fix omul ala pe care il iubeam si nu il cunosteam! Este complicat si nu are legatura cu povestea de azi, pe omul ala il iubesc si azi, stie, pierdem vremea (da, you are the one, blah, blah, brother lee). Pe plaja aia superba si pustie imi fluturam pletele in vant si mergeam eu cu tenisii mei converse roz, cu tricoul meu cusut cu paiete un scris - it's a baby girl (stia tricoul ce stia!!). Si ..emanam ceva. Imi iesea indragosteala aia prin toti porii. Cumva, in soarele ala, ochii mei straluceau ca doua faruri xenoane (printesa!! asta e pt Vlad, stie el ce inseamna:))). Si cum radiam eu si imprastiam ceva, nu stiam ce, ma trezesc cu cel mai iubit operator si dop de pe planeta, zisul Serghi, care vine langa mine si imi zice suspect: mamica, e ceva cu tine! fa ceva, ca ne-ai omorat pe toti.
Echipa mea continea barbati. Normali, frumosi, grasi, slabi, baietii mei..Echipa mea de electrica, omul care ma iubea, omul pe care il iubeam, iubitele mele fete, iubitii lor.
Si eu:)) O explozie hormonala. Habar nu aveam ca se vede ceva, dar atunci am aflat cum sta treaba.
Eram pe piatza, poate fara voia mea, caci eu nu vroiam sa fiu pe piatza, ci pe plaja. Eram pe piatza asa cum sunt oamenii care iubesc si care se ofera inconstient celor din jur. Am mai fost asa o singura data, demult, cand il iubeam eu pe Alin, un baiat golan corcovian. In rest nu am mai stralucit, sau nu mi-a mai spus nimeni. De 3 zile stralucesc ca farul de la Constanta. Ma vad in noapte, cu tot cu draperiile trase, abia doarme bietul copil langa mine:)) De o vreme scriu cu oameni, dar pana nu s-au strans 3 misto, nu s-a aprins farul!!
Pe aceasta cale doresc sa multumesc din suflet femeilor minunate din lume care au facut fix ce am facut si eu candva:)) Au dat paunul din curte, pe cioara fara coada si rupta in cur de pe gard. Sorin E. mi-a zis candva o vorba inteleapta - un barbat rau e suma tuturor femeilor care l-au facut sa sufere. Apoi fosta lui sotie mi-a zis ca o femeie rea e suma tuturor barbatilor care au ranit-o. Pai ce ne facem oamenilor?! Barbatii rai sa se cupleze cu femeile rele si mie, va rog, sa imi ramana toti baietii buni, sa am cu cine sa stau la povesti in scris, cast si safe si frumos:)) Caci da. Eu sunt ultima femeie buna ramasa pe lume. Am decis. Desigur, ultima din universul meu, ala in care EU sunt centrul universului:))
Stralucesc. Singura in pat, cu o tuse de batran fumator pe moarte, mucioasa teribil, cu parul valvoa..sunt superba, va zic. Am ismene albastre, barbatesti, de mos, scuze! de tata..(mi le-a imprumutat sotul surorii:)). Sunt de vis. Si scriu bine. Sunt pe piatza:))