We rise, we fall

Wake me up
Make me a blind believer
You're my Jesus
You're my demon
Wake me up
And promise me your tomorrows
I can see you
The fire to rainbow

So the fire burns
And always burns for war
Forever changes futures
And colors die where flowers grow

We rise
We fall...
I'm so lost
Living in a house of secrets
I know nothing of human weakness
I'm messed up, shaking the hands that blew it
Foolish come down
Messiah is strapped in

So the fire burns
And always burns for war
Forever changes futures
And colors die where flowers grow

We rise
We fall...

So the fire burns
And always burns for war
Forever changes futures
And colors die where flowers grow

We rise
We fall...

My love, my island

Pentru ca mi s-a spus ca nu e ok sa fiu trista (cica nu ma prinde) am mai facut un filmuletz (sau era un platouash?!)



Maluf, that's my song..Enjoy..

Me, myself and I

Am zile in care imi dau seama ca desi sunt inconjurata de o multime de oameni eu de fapt caut sa fiu singura. Cu gandul meu, cu mine. Oamenii devin obositori, probabil si eu insami sunt uneori (sau deseori) obositoare - cu toate povestile mele, cu nebunia mea, cu rarele mele depresii, desele mele explozii de fericire.
Am plecat din Ro inamorata sau crezand asta..Poate de fapt totul este in mintea mea si nu stiu sa mai "iubesc" pe cineva, Oh, ce cuvinte mari! Ma obisnuisem sa spun asa de des "te iubesc" incat suna ca si "buna ziua"..
Nu cred ca iubesc pe nimeni, cred ca doar mi se pare. Cred ca am lasat lucrurile sa-mi scape putin din mana si am amagit aiurea niste oameni care habar nu aveau cu cine au de a face.. O zuza care crede ca "scanteia" exista, ca dragostea exista, ca poti sa iubesti "ca in filme". Habar nu am sa am aventuri, la mine aventurile dureaza vre'o 4 ani si se termina brusc, ca si cum ar fi durat o noapte. Am ales sa iubesc numai barbati pe care EU i-am gasit potriviti pentru mine, nu si restul lumii. Poate este o chestiune de ambitie - ce imi pasa mie de ce spune lumea?! Care lume de fapt?!
Fiecare dintre cei "alesi" au ajutat la transformarea mea in timp. Azi nu stiu cine sunt decat daca ma raportez la un alt om..trist, nu? Poate de fapt eu habar nu am cine sunt, de asta par rupta de lume cand sunt singura.
M-am intors nervoasa si dezamagita de toti si toate. De cum am venit acasa am inceput sa ma simt rau, din nou ma doare spatele, din nou imi sangereaza gingiile. 14 zile nu m-a durut nimic, nu am dormit 10 ore pe noapte, am mancat o data pe zi + mic dejun, am baut alcool si nu mi-au aparut pete..Insula asta a mea are ceva magic care ma face fericita si paradoxal acolo nu mi-e rau niciodata. Aici da. In fiecare zi. De cand ma trezesc si pana adorm. Nu stiu daca totul are legatura cu "fericirea" caci pana la urma fericirea asta e o notiune. Insa trebuie sa ma intorc. Nici macar nu mai cred ca ma intorc acolo pentru cineva, cred ca trebuie sa ma intorc pentru mine.
In Limenas am cunoscut o familie. Val si Beatrice. El este irlandez si este pe insula de 30 de ani, ea este nemtoaica si locuieste in Thassos de doar 15 ani. Are 54 de ani, este o femeie frumoasa, inalta, blonda, ochi albastri. Senina. Cei doi au un magazin de genti si o bucata de pamant cu maslini. Beatrice povestea ca ultimii 15 ani au fost poate cei mai frumosi din viata ei, in Thassos este o comunitate mica si toata lumea stie pe toata lumea. Verile sunt exclusiv dedicate muncii, iarna insa este totul pustiu si trist. Ii lipseste agitatia orasului si cel mai tare ii lipseste o biblioteca. Sau o librarie..Vrea sa poata vizita un muzeu, sa mearga la o piesa de teatru, sa se plimbe noaptea printr-un oras luminat. Eu am toate astea si vreau o insula, fara prea mult asfalt, fara agitatie. Cu o librarie sau o biblioteca. Si cateva cafenele deschise iarna..
Ma uitam la ei si ii simteam atat de tineri si de fericiti..Exact asa cum ma simteam si eu acolo. Aici ma simt ..inutila. Goala in interior, nemultumita..Nici macar nu are vre'o legatura insula cu notiunea de vacanta. As prefera sa merg acolo si sa lucrez pentru a putea trai, nu imi doresc o viata de stat la plaja pentru ca eu nu sunt o persoana "inactiva"..or something.
Ma intorc pe 1 august. Cu greu. Sper ca soarta nu imi va pune foarte multe piedici, iata ca tocmai ce se decalara cateva zile de filmare si deci o sa plec dupa ce se termina ultima zi de shooting..masina o sa imi fie in service..Banii sunt pregatiti. Si eu nu. Caci plec cu un singur gand. Sa imi fie atat de bine incat binele sa continue si cand o sa fiu nevoita sa ma intorc. Poate daca as avea 20 de ani as avea curaj sa renunt la tot, la 20 de ani suntem inconstienti si facem ce ne taie capul. La 30 parem responsabili si ne temem sa luam decizii. Ne gandim mai bine la consecinte..Ce porcarie..Am fost kamikaze de cand ma stiu..Nu stiu de ce simt ca ma transform intr-o lasha. Poate pentru ca am nevoie de certitudini..
De 4 zile ma gandesc si nu gasesc niciun raspuns. Ce caut aici de fapt? Unde simt ca nu ma vrea nimeni? La munca zic, nu acasa unde sunt the royal highness..Ma uit la mainile mele negre care omoara tastatura si imi dau seama ca as putea munci orice, de la spalat pahare pana la tocat dovlecei si tras la tigaie..Am terminat o facultate de turism, lucrez in publicitate si suspin dupa o insula unde as fi in stare sa servesc la mese doar ca sa fiu acolo..
Well..that's me right now..The crazy flying princess..

Fly baby, fly

Ei bine, am sarit si am prins aripi..

Random photos..

Langa steag la Glifoneri

La Pachis Beach, Cafe tropical, acolo unde e locul nostru de nababi. Fuarteeeeeeeee inchipuita desigur, fumand tigari de foi

Abia trezita din somn si bulversata de lumea din jur

O ratusca singura intr-un pat mare de printesa

Cu pantalonii mei urmariti de fashion police, in Limenaria in port

Uite asa umflam eu la saltea in incercarea de a ma mentine pe o linie de plutire.

Am fost Pink la Kazaviti, in brat cu leandrii si mancand regeste..

M-am pupacit cu mica Alma la Golden Beach

M-am prajit la Glifoneri unde Nikitas si-a adus aminte de mine, the beautiful Romania from the radio station:)) (grecii astia, ce oameni..)




Si continuam ...

Alte poze moze..cu poveste

Asa arata doua matze albe, unsharf desigur. La cafea, in munte, la Thassos Inn.



On the way to heaven

Alegand cafeaua si coniacul..

Doing what i know to do best!


Bronzata si extrem de inchipuita, intr-o noapte speciala. Una care va intra in istorie..

EXTREME!!

Asa arata "THE ROYAL HIGHNESS" in ultima zi pe insula. Ne place cu parul in vant, ne place in viteza!!!!!!!!!!! Ne place cu casca in cap si nu ne place ca nu auzim nimic..