Vendredi

Ma intreba Andra aseara ce se intampla cu prietenele ei, care cum se cupleaza cu un tip, dispar pur si simplu o vreme. Depinde cat dureaza relatia desigur. Sper ca nu dispar de tot (in cazul in care relatia dureaza ani si ani..).
Eu dispar din cand in cand. Rar, caci nu ma "cuplez" des. Workoholismul ma rupe oricum de realitate, ajung acasa cu un singur gand: sa dorm. Mult. Perna mea ikea ma asteapta si ma alinta toata noaptea, mi se sterg toate gandurile rele de peste zi si visez, visez.
In ultima vreme visez film. Castingul e bun, muzica..excelenta. Ma trezesc inainte sa strige asistentul de regie "It's A Wrap!" si nu stiu niciodata cum se termina filmul. In noaptea urmatoare, alte cadre se deruleaza in somnul meu. Ciudata natie de om sunt. Oare mai viseaza cineva filme?! Cu muzica cu tot? Color de fiecare data..Am visat si alb negru candva. Un film destul de trist.

In fine. Am o carte de cumparat si facut cadou. Am o carte de cumparat, primit autograf pe ea si citit urgent. Am o fata blonda care a scris ceva frumos. Am fost mandra, asa cum sunt eu de fetele mele..

Sexy clothing

Ravasala ploioasa, o canapea plastic acoperita cu un halat galben, intuneric. Miros de nou si vechi, mobila grea, picaturi de sudoare..
Blugi uzi, fuste 70's, ulcele impiedicandu-se in picioarele mele si nuditati cu care ne obisnuim curand. A stat ploaia. Pana si sosetele sunt ude, eu rad. A venit un circ in oras, tu esti skiny si razi. Nu, nu ne place maoam de portocale.
Oare mi-ai adus pantaloni?!

[Ce vesela e lamaia tarnosita ingrozitor de omuletul verde, perversul cu limba scoasa!]

Iarmaroc in padure

23 24 mai
la padure
iuhuu!

Back in biznis

M-am simtit "acasa" ieri pe platoul de filmare. Acasa, lipsindu-mi o Marie mica, plina de ciocolata la gura. Acasa, dar intr-o casa goala fara acele chipuri dragi mie. Ma scoate din minti un cuvant "producatoarea". Eu sunt un om inainte de toate..Echipa de electrica cu care am filmat luni de zile si-a adus aminte de aia mica si nebuna, acum destul de calma pe set:) Cum o chema ma?! Cu R..ceva. Cu greu mi-am infranat pornirile..asa as fi pus mana pe propsurile alea si as fi dat niste directive, razand toata. Nimic nu se compara cu masa luata in parc, pe dolie, razand cu baietii de la electrica:( Cele mai misto povesti le auzi de la echipa, nu din alta parte..Eu am fost o trista cumva. Partea cealalta a baricadei nu iti ofera mari satisfactii, but is fun. Si as sta pe platourile de filmare zi lumina..

Despre indragosteala si alti demoni

Cand aveam eu fre'o 14-15 ani, ma amorezasem iremediabil de Danoras. Avea o bicla rosie cu care ne plimba prin cartier. Ce grozavie..toate picele il iubeau, era o drama continua. De la Mihaela de la 2, pana la Andreea roscata. Nu stiu daca a fost vre'o fatuca ne-indragostita de Bogdan. Aveam chiar si o melodie pe care dansam la toate bairamele din cartier (eu cu el desigur)


BLACK -WONDERFUL LIFE
Asculta mai multe audio Muzica »
Ce mai plangeam pe melodia asta cand ma apuca amocul si imi dadeam seama ca el o iubeste pe Liliana, vecina mea de palier care la 14 ani avea rasarit pieptul. Generos rasarit as cam zice..
Bogdan avea un dublucas, imi trasese un "fir" peste bloc si ascultam aceiasi muzica zi si noapte. Doua casete care rulau over and over.
Cumva emotia primei indragosteli s-a pierdut in timp. Adica da, mai vine un roi de fluturi, inca ti se taie genunchi cand zisul X face poante, inca te apuca geloziile spupide fata de diverse fatuce foste si posibil viitoare..dar..ceva s-a schimbat. Din ce trec anii, indragosteala isi schimba farmecul. Poate felul in care devenim mai pretentiosi afecteaza "sentimentul". In plus am constatat ca oamenilor mari le e frica sa admita ca sunt indragostiti. Daca la 14 ani puteam sa scriem pe biletele de hartie un "te iubesc" si sa desenam penibile inimioare cu paharele si sageti, in paharele se scurgeau picaturi-inimioare..ehee...fosta-i lele si te-ai dus.
Nu mi-a cerut decat un singur barbat prietenia in scurta mea viata de pana acum! Stefan. Ce greseala, am fugit ca o apucata si nu am mai vrut sa vorbesc cu bietul baiat. Apoi a mai fost Popa George, undeva prin liceu. Ce baiat..Cu el plecam zi de zi de la scoala si ne pupam tot drumul pana acasa..insa intr-o zi, dupa o vacanta, s-a petrecut ceva. Mi s-a parut mie ca George m-a urmarit. Si din nou am fugit ca o apucata si nu ne-am vorbit cam un an de zile. Desi eram colegi de clasa si ne vedeam zi de zi.
Cand m-am facut mare, nu s-a mai obosit nimeni sa imi ceara prietenia. Nu mai era in trend. Te pupai la un chef si era clar ca pana la urmatorul nu stii daca esti sau nu "prietena" pupaciosului..O asteptare stupida.
Azi imi dau seama ca asta cu cerutul prieteniei era o stupizenie. Cum zicea cineva, prietenia se castiga, nu se cere, nu se da. Ca nu suntem la piata.
Si o iubire se castiga. Partea cu fluturii nu e o iubire. E chimie, e hormonal, e altceva, nu stiu ce..

Cand m-am apucat de scris ma gandeam la o copila anume. Apoi gandul a plecat catre o femeie anume. S-a lasat leganat in povestea ei de iubire, apoi a plecat catre o alta femeie. Am ajuns sa scriu despre mine, ca de obicei. Fara nicio legatura cu femeile de mai sus, desi eu am fost pe rand fiecare dintre ele. Ca in Caotica Ana, insa fara durerea si drama de acolo..Azi noapte am facut un tur de forta in blogurile favorite. Fetele mele dragi au scris si scris. Anda m-a facut sa ma simt mandra, mandra. Ina este ca de obicei o frumoasa si o efervescenta, Miki si Mara..ce sa zic..Zuzzu la fel..Alice creste mare si artista..
Azi am decis sa fiu fericita. Am o stea, o buburuza si o capsuna pe tricou. Nu cred ca am nevoie de un motiv mai bun.

Damele de odinioara

Cred ca pe vremuri femeile erau cum trebuie.
In sensul in care femeia facea anumite lucruri, era mama eroina, o gospodina desavarsita, sotie devotata. O artista care facea tot felul de chestii hand made, picta, citea, se culturaliza. Ah! Si mai erau desfranatele! Si ele..femei. Dar acum eu vorbesc despre cum banui ca erau damele.
Nu ma refer la o perioada anume in timp. Insa recunosc ca sunt influentata de vizionarea unui album foto unde o doamna purtand un costum "militar" alb (de marinar as zice) saluta intr-o fotografie sepia. Mie doamna asta mi-a adus aminte de George Sand. Din toate doamnele din album, ea era singura ne-feminina, desi avea ceva sexy in salutul ala militar dar strangaresc. Cu siguranta era o rebela, o non-conformista. Cu siguranta ca poza fusese facuta ca o manifestare a rebeliunii ei. (sper sa fie asa! ca altfel s-ar spulbera povestea pe care mintea mea a tesut-o).
Mi s-a pierdut gandul! reviu..oricum..ce mistoace erau gagicile de altadata. M-am gandit mult la Elsa Exarhu fiind plecata departe. La Elsa si superbele ei matusi, la Elsa si felul in care ea pretuieste lucrurile..Mici, vechi, rare.
Si la Andra mea m-am gandit. Ultimul bastion al feminitatii:))
Plec fericita acasa. Am primit o ghinda. Virtuala. There is hope after all. And yes, I am a lady cum ar zice domnul ala din Little Britain.

Sub arini

Stau intr-o casa veche, incalzita de covoare tesute, din lana, cu pereti varuiti cu o rola care imprima desene ce trec peste timp.

Intr-o camara descopar cutii de metal vechi, de ceai, alte cutii albastre de tabla..eu stiu, candva am fost o printesa.

De asta am emotie cand ating cutia unei pudriere vechi care acum ascunde cuie mici, de asta imi stralucesc ochii cand descopar imagini ingalbenite de vreme.

Candva am trait un alt timp. Undeva, nu stiu unde. Poate aici?
Patul asta mare si cald, in care ma ghemuiesc in puf imi aduce aminte de ceva. Aici nu mi-e nici frig nici cald..Mi-e bine. Pare ca am Balcicul cu mine, oriunde ma duc..

Descopar cartea cu plante medicinale a bunicului, imi aduc aminte cum dadeam paginile cu mainile mici, usor, cu grija, nu cumva sa rupem o fila. Aceiasi carte. Doua cani de cafea albe, cu marginile albastra. Mirosul de "bunica" intr-un dulap care pastreaza pe umeras un halat de casa. doar bunicile au halat de casa din bumbac moale, imi aduc aminte ca al bunicii Ana era lung si incapeam in el si eu si Sabina..Halatul acestei bunici e mai mic. Si papucii ei..

Poate tot soarele asta ar putea sa ma faca fericita. Poate as putea sa las apa care tasneste si goneste porumebeii si piticii sa ma ude si as putea sa fac cumva sa nu imi mai pese de nimic..As putea sa iubesc din nou copiii, as putea sa ma uit la familii, as putea sa rad si sa ma bucur de tot. Si totusi nu o fac. E ceva care ma opreste si care ma pastreaza muta. Fara sa deranjez. Sunt un fin observator al lucrurilor pe care nu le-am vazut pana acum pentru ca am fost prea ocupata sa fiu EU in mijlocul atentiei. Dar acele lucruri exista.
Sunt mii de trairi intr-un loc. Un parc urias care se pierde in munte, copaci uriasi cum numai in povesti am citit, iarba proaspata, bogata, flori marunte..si eu nu sunt desculta si nu pot sa fug de toate.. Ma trage ceva in jos, desi eu sunt mai degraba genul de om care ar zbura ca sa vada parcul de sus.

Imi bate vantul in par..ce bine sa te fi gasit, ce bine sa te fi iubit. (Atat l-am parafrazat pe D. zilele astea..)
Daca as opri timpul in loc, l-as opri acolo, sub arini. Am o casa mica, cu o gradina mica si geamuri cu obloane care au inimi pe unde mi se filtreaza lumina diminetii. Am doi copii si o familie frumoasa. Asa cum am visat mereu. Si am cativa ani in plus fata de ziua de azi, cand imi amintesc de noi..sub arini.

what if...

The price we must pay in order to receive what we are wishing for is
...humiliation?
Tot ce am crezut despre mine s-a spulberat ca un mit in cateva
secunde. Dorm acum. Maine voi pleca inapoi, intr-o lume minunata plina
de lucruri vechi. O lume in care am dormit in puf. Nu o sa inteleg
niciodata de ce trebuie sa ma intorc de undeva..sau de ce acest undeva
poate sa fie perfect o vreme si ingrozitor o alta vreme. De ce as sta
desi as pleca? De ce stiu ca pasii mei vor calca urmele altor pasi, si
nu fac un pas lateral ca sa incerc altceva? Ah..stiu. Pentru ca pasul
meu e paralel cu al tau. Pentru ca totul e minunat si apoi ingrozitor
pentru ca asa e cu tine. Si tu, tu nu ma cunosti.

Nu sunt cum sunt cand tu ma vezi...