joi, 27 noiembrie 2008

Monday all week

Ma simt de parca fiecare zi e luni. O luni obositoare, inca o dimineata in care nu apuc sa ma satur de somn, aceleasi haine care miros a balsam-ocean, fier de calcat, gel de dus, ochii inchisi, pasta de dinti, cafea, prosop, sutien, camasa, pantaloni, cizme, alte cizme, alta camasa, alt pantalon, fond de ten, uscator de par, luni iar si iar si iar. 
Mi-e frig in camera verde, goala fara Sabineta dormind cu patura in cap si bodoganind ca s-a saturat de fatzaiala mea in fiecare zi. Hainele mele aranjate fix ca intr-un magazin au devenit enervante, imi vine sa imi bag mana in ele si sa le ciufulesc, refuz sa fac patul si din cand in cand aprind lumanari parfumate. Nu mai tin minte ce visez, ma culc din ce in ce mai tarziu dupa incercari nereusite de a termina de vazut un film. Un film al carui final in visez distorsionat..actorii vorbesc engleza desi filmul era in spaniola, intr-un cadru surprind moaca mea intr-o oglinda si ma intreb ce caut acolo, ma trezesc putin si iau perna in brate apoi ma intorc in alt film, ala de acum doua nopti, Palestina, Kaif Nashif pe care il strig Said, alearga si mie imi pare atat de frumos tuns, ma intorc cu spatele la el si sunt in Iran, acasa, in paradisul colorat unde alerga trei pici.
 
Mai dorm putin in masina, o cucoana cu numar sugestiv B 74 VMP si blana la gluga claxoneaza si o invit in aia masii dupa care un domn din trafic ii serveste o noua portie orala. Ajung intr-o ora la birou, muta asa cum sunt deja de o saptamana si ma intreb: asta e nearga depresie despre care citeam in carti? Oare Simona avea dreptate si e ceva in neregula in filmul meu?

marți, 25 noiembrie 2008

What else..


Clatindu-mi ochii intr-un loc secret despre care nu va voi povesti (inca) mi-am dat seama ca nu mai gatesc! 

Nu mai fac minuni, nu tu un orezel, nu tu o "moula" (singular de la moules) marinere cu sos de branza albastra si vin alb, nu tu o vanata prajita..

De cumparaturi nu mai zic, emptyness-ul din frigider ma sperie, ajung oricum asa de tarziu acasa incat nu mai mi-e foame, si daca imi e, are mama precis niste paste sanatoase! 

Poate weekendul asta imi rezerv cateva ore sa fac ceva bun si mic, chiar daca o sa fie vorba de painici la cuptor stropite cu ulei de masline si usturoi. 

Mi-am adus aminte cum am pregatit o masa intr-o noapte, intr-o camera de hotel. Totul in 10 minute. Ce orgie culinara!
Vin alb la sticla mica, blue cheese, struguri si mere, painica prajita, icre negre, unt, pasta de masline, babybel si kiri, rosii cherry, anchoave. O camera cu un pat mare si un frigider mic, doi oameni si in mijlocul patului un festin.
 

luni, 24 noiembrie 2008

"I wonder where the rest of me went"

"I miss who I was. I miss who I was before there was you. I miss that I thought that I knew what love was. And I had conquered love. Bent my emotions to my will. I miss that I believed I was invincible. That I had loved the love of my life and I would never hurt like that again. I miss my naivety. I miss my silly beliefs. I miss who I was before I met you. I miss who I was before you saw me, before you made me look at who you saw. I miss who I was before I was aware that Shelley had a point. That he should have written our names in that poem because it’s about us. I miss me before there was us. And now it’s me again. But not the same. Before, being just me was not a deficiency. Now I wonder where the rest of me went. I miss me when I was fearless and uninhibited. When I threw caution to the wind and wore my heart on my sleeve. I miss me before there was you. "

Citind asta mi-am dat seama ca ultima mea relatie a schimbat foarte multe. I don't miss who i was at all. Eram o rasfatata. Vesnic nemultumita. Obisnuita sa stiu ca ma iubeste cineva si ca de fapt totul mi se cuvine. Nu m-am simtit invincibila ca fata asta care scrie mai sus. Nu imi lipsesc eu, cea de demult. Daca imi lipseste ceva acum, acel ceva este felul in care ultima mea relatie m-a facut sa ma simt. Lipsita de orice inhibitie, libera, nebuna. Regalata.

Nu stiu ce naiba am in ultima vreme de scriu asa:)) Vorba Donei, tot dulcele asta o sa iti faca o greatza intr-o zi. Poate incerc sa par un pic romantica? Ma intreaba toata lumea ce mai face baiatul ala, habar nu am. Dar celalalt? Cum sa fie doar un amic? Ca noua ne place de el..O alta voce ma intreba "ce vrea baiatul asta de la tine" si eu zambesc si raspund - o cafea.

Trebuie sa imi amintesc cum era cand ma trezeam senina. Nu inteleg de ce par asa de nefericita in scris. Cred ca asa de bine am invatat sa disimulez niste stari incat ..nu mai scriu. I wonder where the rest of me went..

POE HAUNTED



Ba da pa pa ba da pa pa...
Come here
Pretty please
Can you tell me where I am
You won't you say something
I need to get my bearings
I'm lost
And the shadows keep on changing

And I'm haunted
By the lives that I have loved
And actions I have hated
I'm haunted
By the lives that wove the web
Inside my haunted head

Ba da pa pa ba da pa pa...

Don't cry,
There's always a way
Here in November in this house of leaves
We'll pray
Please, I know it's hard to believe
To see a perfect forest
Through so many splintered trees
You and me
And these shadows keep on changing

And I'm haunted
By the lives that I have loved
And actions I have hated
I'm haunted
By the promises I've made
And others I have broken
I'm haunted
By the lives that wove the web
Inside my haunted head

Hallways... always

I'll always want you
I'll always need you
I'll always love you

And I will always miss you

Ba da pa pa ba da pa pa...

Come here
No I won't say please
One more look at the ghost
Before I'm gonna make it leave
Come here
I've got the pieces here
Time to gather up the splinters
Build a casket for my tears

I'm haunted
(By the lives that I have loved)
I'm haunted
(By the promises I've made)
I'm haunted
By the hallways in this tiny room
The echos there of me and you
The voices that are carrying this tune

Ba da pa pa...

Father :
What is it Annie?

Daughter :
You think I'll cry? I won't cry!
My heart will break before I cry!
I will go mad

duminică, 23 noiembrie 2008

Lumea văzută de Twister

Am primit ceva. Pentru ca demult, cand ne-am gasit noi doua, radeam. Apoi am visat impreuna. Apoi am si plans putin impreuna. Si am mancat un cake de ciocolata si am ras iar. Apoi eu nu am vrut sa mai visez, dar culmea! ea, care parea mai putin kamikaze decat mine, ea ESTE cea care nu doar ca viseaza, dar face ceva. Actioneaza. Eu m-am lenesoit putin, sunt pe chill si relash.
Si primesc chestii..mustacesc si ma bucur.
Iote aici o "explicaie" caci a mancat blogger din nume.

¿Quién soy yo?

Mi-a ramas "Caotica Ana" in minte de asta se numeste asa postul asta. Acum revad "Lucia y el sexo" si poate in zilele urmatoare voi scrie un post care se va numi "Sola en el sol". Am petrecut vineri. Mi-a fost rau samabata pana tarziu, apoi am continuat cu un botez unde am dansat pana am scos toata raceala din mine. A revenit acum, dar e deja duminica seara si pana maine o sa piara.

Vineri noaptea m-am trezit spunandu-i lui Robert (care ma ducea acasa ca un prieten bun) ca mie nu imi place de nimeni. Ca nu mai simt. Vad oameni in jur, ma uit si nimic..nu cred ca ei sunt goi, ci eu m-am golit cumva. Vremea in care hormoneii alergau si eu straluceam s-a pierdut undeva. Am crezut initial ca mi-a ramas "stralucirea" intr-un demisol, gresit - nu era acolo. Nici nu m-am intors vreodata sa o caut, dar stiu. Nici macar nebunia internationala nu mi-a facut mare inginerie. Ca sa aflu daca "stralucirea" e acolo, trebuie sa ma intorc undeva unde nu am ce cauta daca nu e soare. Asa ca nu voi cauta. Inca.
Vineri seara am deschis prima carte a prietenei mele, margarete Ina. Se numeste "Femeia care a uitat sa nasca". Ca de obicei, mi-au dat lacrimile si nu, nu eram destul de machita ca sa fiu emotionala. Mi-au dat lacrimile pentru ca una dintre povestirile Inei se numeste "Cum am devenit curva". Mi-am amintit ca acum luni de zile cand aveam senzatia ca sunt indragostita de Andrei am vrut sa scriu o povestea care se numea "Barbatul care a ucis curva din mine". Biete femei duse cu capul. Nu am apucat sa citesc nimic din cartea Inei.
Vineri dimineata m-am surprins urmarind un barbat cu privirea. Unul anume. Care nu parea gol. Au contraire..avea ceva care in mod normal m-ar fi intaratat. Dar nu..I'm not a chaser anymore. Am lasat privirea sa se intoarca si el si-a vazut de treaba. Inca nu m-am dumirit daca barbatii simt semnalele.
Vineri noaptea m-am trezit singura intr-un ocean de oameni. Prezentul meu, trecutul meu. Totul intr-o ora. O ora in care m-am invartit si am cautat sa vad unde s-a ascuns viitorul. Vag mi s-a parut ca zaresc ceva, dar pana sa ma prind ce si cum m-am intors pe calcai si am plecat.

"Un rayo de sol, guo jo joo..a mi corazon, guo jo joo
Bienvenida Lucia, da gusto oirte canta! Donde estas?
Cada dia mas aqui que alli"

Cred ca ultima farama din ceea ce am fost este in dor. Inca imi este dor. Cred.

"Ay, mi amor,
sin ti no entiendo el despertar.
Ay, mi amor,
sin ti mi cama es ancha.
Ay, mi amor
que me desvela la verdad.
Entre tú y yo, la soledad
y un manojillo de escarcha
"

Imi place Medem. Il pastram in secret la "iubiti". Regizori iubiti.