In jurul meu se nasc prunci frumosi, vad viata cum creste sub ochii mei in fiecare zi de cand a venit Gia, in mine creste o minune de fetitza cu care vorbesc si rad de sase luni incoace..si oameni pleaca dintre noi..
Duminica, undeva in Moldova, pe un drum poleit, o masina s-a rascit in drum si s-a izbit de un copac. La volan era Geo, prietenulul alor mei, un barbat tanar si frumos si bun, care iubea familia noastra ca si cum am fi fost frati..
Un stelist mustacios, vesel mereu, nu tin minte sa il fi vazut vreodata pe Geo nervos. Cu familia lui ai mei sunt prieteni de cand ma stiu eu. Mama a lucrat cu Nesi iar tati si Geo erau amandoi in cadrul armatei. Nu cred ca a fost zi de nastere a alor mei la care sa nu ii am pe toti la masa, sa nu le fac poze ciocnind pahare si razand din tot sufletul.
Pe rand alor mei le pleaca prietenii. Li se nasc in jur prunci de care se bucura, dar sunt aproape sigura ca ar vrea sa aiba cu cine sa imparta aceasta bucurie, cu cine sa ciocneasca pahare cu vin si sa asculte muzica de petrecere..Mama ramane cu toate prietenele ei, tata a pierdut pe rand baietii si desi noi nastem fetite, el ramane intr-o masa de muieri dragute pe care trebuie sa le alinte, sa le ajute, sa fie pentru ele frate si prieten bun..
Seman asa de mult cu familia mea, ei au multi prieteni, eu la fel..Oameni cu care crestem impreuna, cu care radem si plangem..Dar asa as vrea ca tata sa nu planga niciodata, pentru ca el e puternic si trebuie sa se ocupe de tot..
Urmeaza Craciun si An Nou si masa o sa fie parca din ce in ce mai goala, uneori ma gandesc ca e mai bine sa stam cu parintii pana la batranete, ca sa nu fie niciodata singuri..caci uite..lor li se duc prietenii si noi ne ducem la casele noastre si ei raman singuri. Si e foarte trist. Dar e foarte vesel cand te gandesti la toti anii aia minunati in care fetele lor erau tinere si frumoase si eram la mare si radeam si ei erau tineri si frumosi..Geo si tati cu burtile alea de tatici, nevestele lor rotunjoare alintandu-se cu Nesi (diminutiv de la Nasoala - spus cu atata drag incat suna a ceva bine de tot:))), noi, trei pice slabanoage cu slipi din aia de plastic..
Era Eforie Sud, undeva in 1980 si ceva, cred ca 1986. Si tati si Geo evadau la bere..Noi eram cu mami si Nesi..si eram mici, mici..
Apoi sunt toate martie si noiembrie de ani de zile in care Nesi si Geo sunt la noi la masa, ei si ai mei neschimbati, noi trecand de la a le zice "saru-mana" ca piticii, la a ni se spune "saru-mana" ca la doamne..Si totul se spulbera intr-o clipa, fara sa apuci sa te prinzi ce s-a intamplat. De ce masina nu are air bag deschis, de ce pe partea lui Geo este intacta si pe partea ei zdrobita de copac, de ce el nu mai este cand masina e intacta??
Mergem mai departe cu frica de fiecare data cand tata pleaca intr-o delegatia. Acum inteleg de ce nu dormeau ei noaptea cand eu plecam de nebuna..inteleg frica asta deja de ani de zile dar mereu am fugit de ea, de teama sa nu atrag raul:(
S-a terminat. Sper sa fie Nesi bine si in curand sa treaca toate, toate..Si sa fie bine si sa mergem mai departe si Rox sa ramana insarcinata si sa nasca un fecior frumos si bun ca bunicul Geo..Asa le ordoneaza Doamne-Doamne pe toate. Eu stiu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu