vineri, 11 decembrie 2009

Schimbari

Urasc schimbarile. De orice fel. Urasc sa schimbe altcineva ceva in ceea ce mi se intampla. Apoi, cand urasc mai tare asta, imi dau seama ca eu ii fac unuia un copil. Schimbare mai mare decat asta nu stiu daca IASHTE..Pe de alta parte mie nu imi face nimeni un copil, deci mie nu imi schimba nimeni viata, deci ce imi pasa, cat timp EU imi schimb mie ceva? E foarte urat si rau..

Caci eu urasc schimbarile altora, nu cele pe care eu le pun la cale..Stiu, sunt egoista si pricinoasa. De putine zile sunt asa, pana acum imi pasa mai mult de cel de langa mine decat de mine. Nu sper decat ca acele vremuri au apus si ca nu vor mai reveni niciodata. Imi pasa de mine si de copil si nu vreau sa mai schimb asta niciodata. Am iubit atat de mult oamenii si mi-am cerut iertare intr-o disperare de a fi om bun, am dat mailuri in care ma ploconeam la diverse, ca nu cumva sa ard in iaduri pentru ca am visat cum le calcam caputzurile in noroi cu cismele mele de piele negre inalte(?! eu, vreodata..). Apoi mi-am cerut iertare in dementa de la oameni pentru care cuvintele mele erau praf in vant..cica daca esti un om bun si iubesti, o sa primesti inzecit inapoi. Am primit si mai primesc inca. Inzecit! Numai peste bot, zi dupa zi.
Stiu ca toata iubirea si bunatatea aia vor veni odata cu Kate, dar am un singur regret..ca nu am fost in stare sa gestionez iubirea data inutil in stanga si in dreapta..Puteam sa iubesc oameni care meritau de fapt sa fie iubiti si alintati, nu orice strain pe care eu l-am simtit aproape si in care am avut incredere.
Mi-am gasit mereu scuze..si cu mine au fost altii buni si mi-au facut pofte si m-au alintat. Asa este. Am primit cadouri si iubire, am fost alintata, tinuta in brate..luni de zile. Habar nu am avut sa apreciez, recunosc. Pentru ca am crezut ca mi se cuvine..si nu stiu daca mi se cuvinea, si mai si eram o increzuta careia ii placea sa fie iubita de toata lumea..
Nu mai vreau schimbari. Vreau sa stau in casa mea, sa am camera mea, sa am jobul meu, prietenele mele. Nu vreau sa mai fac absolut nimic din obligatie sau gandindu-ma ca se supara X si Y..Pentru ca asta fac de ani de zile si nu e bine. Am uitat sa ma gandesc la ce imi face mie de fapt placere.. am fost mereu ocupata sa nu deranjez pe cineva, sa nu supar pe cineva..Azi am decis sa nu ma mai supar pe mine. Vreau sa stau cu mine si K si acasa la mine, cu familia mea si atat..o sa fie luni de zile in care K o sa fie singura mea ocupatie asa ca..astept lunile alea.
Si acum ma inchid usor in cochilie unde e cald si bine si nu ma derajeaza nimeni. Sunt si eu o broasca testoasa mica si capoasa..

3 comentarii:

  1. am atâtea să-ți scriu despre postul ăsta, că mai bine mă opresc aici. am oftat des cât l-am citit. încă n-am învățat să zâmbesc orice s-ar întâmpla.

    RăspundețiȘtergere
  2. acum 4 luni am aflat ca am mari sansa ca intr-un an sa crap- la propriu- daca nu imi invat pe repede inainte lectia de viatza a acestui moment: iubirea... ai sa ramai surprisa cit de departe suntem de iubire, atunci cind spunem ca iubim. iubirea este una singura, draga mea mamica, nu o poti opri, nu o poti metamorfoza, nu o poti programa. in schimb, da,vanitatea si oroliul intind o plasa oarba peste ochii sufletului si ajungi sa "iubesti" cu cuvintele, cu ratiunea, cu portia, cu "nevoia". am sa iti fac cunostinta cu cineva care iti va vorbi atit de frumos despre iubire, incit ai sa ...simti iubirea aceea neconditionata. singura.
    ai grija de k!

    RăspundețiȘtergere
  3. de asta ma tem cel mai tare de fapt..ca nu am iubit pe bune pana acum ci doar am idealizat forme de iubire despre care am citit carti...habar nu am sa zambesc orice s-ar intampla, insa!! zambesc mai des decat inainte de K..din tot sufletul. ceea ce mi se pare frumos:)

    RăspundețiȘtergere