joi, 3 decembrie 2009

Despre instinctul de autoconservare

Am citit ca "instinctul de autoconservare are ca scop nu neaparat conservarea ta fizica ci mai mult, are ca scop conservarea GENELOR tale.... Femeile, instinctiv, sunt foarte meticuloase cand vine vorba de alegerea unui tata pentru copiii lor. Ele cauta un barbat cu gene cat mai bune astfel incat copilul sa dobandeasca aceste gene si sa asigure supravietuirea speciei."

Am ratat niste lectii in viata asta. Nu sunt capabila sa gandesc rational cand este vorba de grija fatza de mine, ma aprind ca o flacara si ma sting la fel de repede, fara a fi apucat sa ard astfel incat odata arzand, sa topesc toate trairile.
Nu stiu sa am grija de mine. Nu sunt in stare sa protejez copilul asta si ne fac rau pentru ca am cu ce. Mi se etaleaza in fatza armele necesare unui chin demn de epopeile antice. Inima pompeaza litrii de sange pe secunda, mi se contracta muschii si ma umplu de pete. Minute irosite, viata irosita..
A mea, a copilului. Urmeaza minute intregi de liniste intr-un zgomot infernal, tipete care se ineaca in lacrimi, pareri de rau inutile, faptul e consumat. Apoi vine noaptea si cineva sterge tot cu un burete care nu lasa decat dare de sange in urma-i. Si uitarea cea care ne pacaleste ca maine o sa fie mai bine, ca o sa fie bine candva din nou.

Dar nu o sa fie. Noi nu stim sa fugim de ceea ce ne face rau, ne avantam in durere crezand ca ceea ce nu ne omoara ne face mai puternice. Nu stiu daca suntem mai puternice sau de fapt iubirea moare putin cate putin zi de zi..Lucrurile pe care le iubim cel mai mult sunt cel mai usor de pierdut.

Aceasta este povestea in care un baiat intalneste o fata, dar nu este o poveste de iubire. Ma uit la un film. Asa a inceput. Baiatul a crescut convins ca nu va fi niciodata fericit, pana a intalnit-o pe ea. Ea iubea doar 2 lucruri, primul era parul ei lung, al doilea - cat de usor putea sa taie parul si sa nu simta nimic.

This is not a love story. O sa scriu intr-o zi povestea noastra asa cum a fost ea de la inceput si pana s-a nascut Kate. Daca am putut sa scriu un roman despre iubirea mea cu EL, o sa pot sa scriu o nuvela lunguta despre tatal copilului meu si despre cum iubirea mea pentru el a reusit sa darame tot ceea ce credeam ca sunt, ca pot, ca simt..

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu