Tatal lui Kate

Am avut un status la feisbuc in care strigam cat sunt de indragostita. Si eram..Si sunt. Adica nu stiu daca am fost ne-indragostita vreodata..Desigur iubirile mele sunt in capul meu, asa mi se spune. Asa a fost si cu statusul. Eu iubesc o idee. Iubesc ideea barbatului al carui copil imi creste in pantec. Cum ar fi frumos sa fie el, cum ar fi frumos sa fi fost viata noastra.
Iubirea este cand te pupi toata ziua cu omul ala, cand te tine de mana peste tot unde mergeti caci iubirea se vede de la distanta. Iubirea este sa te tii in brate cand dormi, chiar daca e cald..mai si suferi din cand in cand..Iubirea nu este neaparat cand zici de 100 de ori pe zi "te iubesc". Si nu este cand zici "te iubesc" pentru ca ea ti-a cumparat ceva frumos, sau pentru ca tu ai facut ceva rau si te simti vinovat. Cred ca "te iubesc" trebuie sa vina din senin, sa fie asa ..usor timid. Sincer. Iubirea este cand te atingi din greseala si ti se ridica parul pe maini si te curentezi.
Asa de indragostita am fost eu cateva zile. De acelasi om despre care se aude de departe ca nu e ok sa fiu indragostita. Dar e ciudat cu iubirea asta. Pentru ca invatam ca poti sa iubesti ceva ce ai, ceva ce poti sa vezi, sa atingi. Nu e ca si cum e OK sa iubesti un barbat dintr-un film! Sau un actor! Asta denota ca nu esti in toate mintile..
Si totusi iubim proiectii ale mintii noastre. Vedem in cel de langa noi nu pe cel ce este de fapt ci pe cel ce am dori sa fie. De multe ori noi insine nu suntem ceea ce doreste cel de langa noi, insa orbiti de asa zisa iubire, nu observam lipsurile pe care celalalt le simte. Si mergem mai departe intr-o falsa relatie, facand compromisuri si sperand ca exista iubire si ca o sa fie intr-o zi asa cum am fost educati de mici. Doar vedem filme si citim si stim cum este. Baiatul intalneste fata, o place, se iau de mana, se pupa. Cand lucrurile se petrec altfel e clar ca nu e ceva in regula.
In niciun caz nu e ok cand fata intalneste baiatul! Am vazut eu un film! Fata nu poate sa il ia de mana pe baiat, nu poate sa il pupe ea prima.

Eu l-am luat de mana pe tatal lui K, el m-a pupat primul. Cred. Eram usor ametiti. Nici nu mai stiu cine a pupat primul. Nici nu mai conteaza. Pentru ca eu al ales sa mergem mai departe, chit ca el a stiut ce i se intampla sau nu. Apoi tot eu am ales de fiecare data ce facem, unde mergem. Pentru ca asa am fost educata - n'are el initiativa, ai tu, ca vremea trece si e pacat de ea. Si sincera sa fiu eu am crezut ca ce aveam acasa era iubire. Desi nu ne tineam de mana. Si de pupat ne pupam acasa, dar nu ne pupam asa cum stiam eu ca trebuie sa fie iubire.
Asa ca am decis ca asta e un nou fel de iubire. Unul despre care nu stiam nimic, dar care ma tinea mereu in priza. Cred ca foarte importanta a fost din nou mintea mea. Eu am stiut ca el este "acela". De cand am vazut florile de mina din casa si de cand am descoperit ca e ceva care ma atrage ca un magnet la omul ala. Si apoi, ce crezi? Zodia. Asta am intrebat: cine din casa e Pesti sau Scorpion? a intrebat casnicul Rac, asa de atasat de casa si de lucruri vechi, vrajit de povesti, de aventurile altora..
Nu mai am regrete:) Am iubit cum am stiut eu mai bine. Pana cand a inceput sa ma enerveze maxim ceva. Asemanarea noastra. Proiectia mintii mele eram cumva eu intr-o oglinda. Eu, cea despre care doar am auzit vorbindu-se eram el. Cu bune si rele. Tot ce probabil a deranjat pe cei din jur la mine, ani de zile, eu am regasit in el si asta m-a intrigat. Adica eu puteam sa fac acele rele, dar cand mi se faceau mie nu mai era in regula. Hm. Am mai scris despre asta.
De ce il iubesc pe omul asta? Pentru ca avem un copil care ne-a legat. Pentru ca ma iubesc pe mine si implicit el fiind eu in oglinda, il iubesc pe el.
Pentru ca stie ca poate sa scoata ce e mai rau din mine, imi da senzatia ca am toata puterea din lume, apoi suna si crede ca ma face sa uit ca pot sa ii fac rau in cateva minute..Desi eu doar il speriu, nu mai am nervi sa ii fac mizerii...
De ce nu ma iubeste el? Cred ca ii e frica. La pachet cu mine vin o armata de reguli pe care nu le va putea aplica niciodata. Stiu asta pentru ca sunt regulile mele si ca si pentru mine e un chin sa ma tin de ele cu mine insami:(
De ce in loc sa scriu chestii care ma deranjeaza la el ajung mereu sa scriu cat de drag imi este desi i-as da destul de frecvent una in nas sa il vad plin de sange? Pentru ca stiu ca dupa ce i-as da un pumn in nas, i-as indesa doua tampax si am rade impreuna de moaca lui cea noua..
Am avut o pauza de o saptamana in care si eu si copilul am fost foarte calme, fara el si toate prostiile cu care ma alimenteaza, povestile despre fostele lui prietene (femei pe care o sa ajung sa le plac, de mila de sila, atatea chestii aud despre ele de luni de zile..), fara messurile lui in care invariabil ajungea sa ma scoata din sarite cu teorii ciudate si glume nesarate, toate denotand o imaturitate care la un moment dat ma oboseste.
O saptamana de liniste si de un ciudat dor. Mi-era dor de mine si nebunia mea? S-a intors. Cu tot cu cohoarta de fumei care l-au "insemnat" in toti acesti ani. Pas. Avem si noi o armata de barbati in urma, unul si unul. Toti extraordinari de misto. Pe care i-am iubit cu tinut de mana si pupat in mall, la film, pe strada..Pe care i-am lasat pititi intr-un colt din mintea mea, dorm toti..si isi traiesc vietile alaturi de iubirile lor..
Si totusi fac un copil cu mini-me. Sau hairy-me..Am un copil cu omul din mintea mea, cel pe care il iubesc aproape tot timpul. Fara sa ne vedem, fara sa ne auzim foarte des..