Saptamana trecuta am facut o schimbare. Am invatat apoi sa apreciez lucrurile care conteaza cu adevarat pentru mine..si oamenii. Iata ca am ajuns la 32 de ani ca sa descopar ca acasa este iubirea nu in orice casa unde m-am simtit eu acasa pentru ca iubeam pe cineva..Iubirea nu era unde iubesc eu, ci unde ma iubeste pe mine cineva. Bietii de ei, nu au de ales de aia ma iubesc, ar zice gurile rele, dar eu stiu ca nu e chiar asa.
Acasa e bine. Conduc si cant in masina, parcurg drumul care inainte era de cam 50 de minute in numai 30, parca si distanta a intrat la apa de cand e Sabi la noi si a venit Gia pe lume. Oboseala acumulata am rezolvat-o azi dormind toata ziua cu copila. Mi-e bine. Apoi am plecat in oras si mi-am dat seama pe strazi ca sunt singura. Ca desi copilul meu e cu mine, eu sunt singura in mall, ma duc singura la film, imi iau singura de mancare. Asa ca m-a pocnit. Cred ca inchipuita mea drama a facut automatul care incasa banii de parcare sa nu ma taxeze..asa ca am plecat spre casa dezamagita din nou de cat de singura sunt de fapt. Nimic nou. Doar ca uitasem. Am sters totul repede din minte si am plecat acasa, acolo unde am mancat junk food la masa ca si cum ar fi gatit pentru noi o armata de maestrii bucatari.
Copila a stat cuminte cat timp noi am mancat apoi a tras somn de voie pana la 11 fara un pic. Gandurile negre dispar ca prin farmec, cred ca nimeni nu s-a gandit la terapia cu nou nascuti..asa cum exista aia cu delfini:)
Nu am nicio veste. Nu mai las sa mi se intample nimic pentru ca mi-e frica. Nu sunt nefericita, dar nici nu imi mai zburda fluturii in burtica. Acum imi zburda o fetita.
Ah! Am fost fericita ieri (cred) cand fica-mea l-a pocnit fix in ureche pe tatane'su, om bun care se asezase cu capul pe burtica in scop precis de a comunica diverse chestii cu entitatea plutitoare. Si cand colo, ce crezi? Jang, un piciorel! Am ras din tot sufletul. In ultima vreme nu a mai fost asa de activa si mi se pare foarte frumos ca in rarele momente in care ne vedem si comunicam civilizat copilul il recunoaste si il saluta. Azi a salutat-o si pe mica vara-sa Gia si culmea! si pe sora-mea. In rest nu doreste sa comunice cu nimeni. Pana acum foarte rar si-a facut simtita prezenta in public, o sfioasa ca ta'su..ce ma mira?
Acum ne e somnic. Maine e o zi pe care as vrea sa o simt altfel, poate scoatem afara fetele sa se bucure de soare..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu