Explozie

Am reusit sa ma enervez la birou asa cum nu m-am enervat de luni de zile. M-am inrosit si apoi am simtit cum fiecare vena pulseaza. In timp ce colegul meu imi facea semn sa ma calmez, odata cu vorbele care imi ieseau din gura, in minte mi se invalmaseau mii de ganduri - ii fac rau copilului, urasc acest loc de munca in care s-a dus in cacat ultima farama de omenie, cine sunt oamenii astia si ce caut aici, oare cand o sa se termine totul si mai ales cum o sa traiesc dupa ce se va fi terminat..
Am inchis telefonul si Kate mi-a tras una sanatoasa. Am futut 15 minute din minunata mea viata degeaba. Pentru o problema care nici macar nu este a mea. Nu sunt angajata nimanui, sunt un om care cedeaza ore din viata pentru o suma de bani. Ma vand in numele pasiunii mele pentru o meserie pe care am facut-o mereu punand suflet. Acum sufletul meu are alte misiuni, alte chestii merita iubite. Am vrut o cariera, bad choice sa cred ca asta este o cariera. O femeie nu are nevoie neaparat de o cariera, are mai degraba nevoie de iluzia de a se simti folositoare. Fata tine casa, de aia is bune femeile in biznis - cica..
In realitatea am avut ocazia sa cunosc niste cretine absolute puse in functii..fara pic de pregatire, cu aere de pitzipoanca si outfitul de rigoare. Stiu si niste doamne cu picioarele bine infipte, profesioniste. EGZISTA.
Dar eu nu mai vreau nicio cariera. Nimic ce reuseste sa imi ridice tensiunea nu merita cesiunea unor drepturi. Eu iubesc sa fac ceea ce fac dar urasc sa fac ceva de dragul de a face. Nu ma aflu in situatia de a ma ridica si a iesi pe usa pentru ca nu e vina lui Kate ca lumea in care am decis sa o nasc nu este in regula, din pacate pana una alta este cea mai buna dintre lumile posibile si in plus pe planeta asta exista inca omeneni minunati si locuri ce abia astepata sa fie descoperite.
Asa ca ma calmez. Pentru ca eu nu am nicio problema. Frustrarile altora nu sunt ale mele, nu ma duc acasa cu ele, le simt aici, le alung si imi primesc piciorelele bine meritate de la puiul meu de om.
Ah! nu sunt suparata pe nimeni. Vreau asa o putere sa tin in frau sentimentele care navalesc cand navalesc. O mana invizibila care sa ma traga intr-un loc cu muzica si apa care curge, si sa imi urle in ureche Nikkfurie de la Caution cu The a la menthe pana cand se termina toate. Un om invizibil vreau care sa ma ia de mana si sa ma duca la mine acasa. Acum.
La reverede