M-am tot gandit care e faza asta a mea cu umblatul..Nu e ca in piesa VV, nu "m-am saturat de patul meu de acasa", caci mie cearsafurile chiar imi zambesc, doar sunt ale mele, alese cu mana mea, albastre..Insa pot sa dorm foarte bine si in alte paturi, de la rude pana la pensiuni de munte. Cred ca lipsa unui job si a stresului de la munca a fost inlocuita cu stresul domestic. Norocul meu este ca nu o las pe Kate sa ma streseze prea tare, ea este totusi cel mai bun partener de calatorie din ultima vreme.. Ii place la fel de mult cum imi place si mie sa fie pe drumuri. Anul asta o sa stam acasa de sarbatori (cred..) insa de la anul, cand e si ea om mare, o sa am grija sa plecam cat putem de des de acasa, poate facem Craciunul la bunica, sa ii povestesc picei cum era Craciunul meu cand eram copil, de Revelion poate plecam la munte, sa se sature si ea de zapada, cum m-am saturat si eu acum cativa ani..
Mie-e clar ca mie mi se potriveste o vorba: Calatorului ii sta bine cu drumul.
E ora 20. Sa plec undeva sau nu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu