Pe piatza

Acum foarte multi ani, intr-un septembrie de vara tarzie, eram pe malul marii noastre, cu parul in vant si inima rupta in doua. Sau in doi, nu mai stiu clar..Peste 300 de km condusesem langa o jumatate din inima, fara sa am habar asta. In tot acest timp, cealalta jumatate era la Bucuresti, impartindu-si viata cu "cealalta femeie", dar spunandu-mi, la fel ca in fiecare zi timp de 3 ani de zile, "te iubesc". Caci ma iubea si eu il iubeam, dar fiecare mai iubeam si pe altii, caci iaca, inima omului e mare si poate sa fie taiata intr-o multime de bucati..ideal e sa iti tai tu singura inima in feliutze, ca sa nu risti o sangerare prin inselare, pana la moarte..
300 de km de ras si fluturi. 300 de km de indicii, eu ca proasta, nimic. Nu m-am prins frate ca omul asta pe care il iubeam era fix omul ala pe care il iubeam si nu il cunosteam! Este complicat si nu are legatura cu povestea de azi, pe omul ala il iubesc si azi, stie, pierdem vremea (da, you are the one, blah, blah, brother lee). Pe plaja aia superba si pustie imi fluturam pletele in vant si mergeam eu cu tenisii mei converse roz, cu tricoul meu cusut cu paiete un scris - it's a baby girl (stia tricoul ce stia!!). Si ..emanam ceva. Imi iesea indragosteala aia prin toti porii. Cumva, in soarele ala, ochii mei straluceau ca doua faruri xenoane (printesa!! asta e pt Vlad, stie el ce inseamna:))). Si cum radiam eu si imprastiam ceva, nu stiam ce, ma trezesc cu cel mai iubit operator si dop de pe planeta, zisul Serghi, care vine langa mine si imi zice suspect: mamica, e ceva cu tine! fa ceva, ca ne-ai omorat pe toti.
Echipa mea continea barbati. Normali, frumosi, grasi, slabi, baietii mei..Echipa mea de electrica, omul care ma iubea, omul pe care il iubeam, iubitele mele fete, iubitii lor.
Si eu:)) O explozie hormonala. Habar nu aveam ca se vede ceva, dar atunci am aflat cum sta treaba.
Eram pe piatza, poate fara voia mea, caci eu nu vroiam sa fiu pe piatza, ci pe plaja. Eram pe piatza asa cum sunt oamenii care iubesc si care se ofera inconstient celor din jur. Am mai fost asa o singura data, demult, cand il iubeam eu pe Alin, un baiat golan corcovian. In rest nu am mai stralucit, sau nu mi-a mai spus nimeni. De 3 zile stralucesc ca farul de la Constanta. Ma vad in noapte, cu tot cu draperiile trase, abia doarme bietul copil langa mine:)) De o vreme scriu cu oameni, dar pana nu s-au strans 3 misto, nu s-a aprins farul!!
Pe aceasta cale doresc sa multumesc din suflet femeilor minunate din lume care au facut fix ce am facut si eu candva:)) Au dat paunul din curte, pe cioara fara coada si rupta in cur de pe gard. Sorin E. mi-a zis candva o vorba inteleapta - un barbat rau e suma tuturor femeilor care l-au facut sa sufere. Apoi fosta lui sotie mi-a zis ca o femeie rea e suma tuturor barbatilor care au ranit-o. Pai ce ne facem oamenilor?! Barbatii rai sa se cupleze cu femeile rele si mie, va rog, sa imi ramana toti baietii buni, sa am cu cine sa stau la povesti in scris, cast si safe si frumos:)) Caci da. Eu sunt ultima femeie buna ramasa pe lume. Am decis. Desigur, ultima din universul meu, ala in care EU sunt centrul universului:))
Stralucesc. Singura in pat, cu o tuse de batran fumator pe moarte, mucioasa teribil, cu parul valvoa..sunt superba, va zic. Am ismene albastre, barbatesti, de mos, scuze! de tata..(mi le-a imprumutat sotul surorii:)). Sunt de vis. Si scriu bine. Sunt pe piatza:))