Babuni si muica

De ani de zile imi tot propun sa scriu ceva despre "aproapecelmaidragomdepelume". Adica despre bunicile mele - bunica mea Ana si muica Angelica.

De fiecare data s-a intamplat ceva si mi-a fugit gandul, pentru ca eram prinsa in tot felul de porcarii zilnice, toate cu pachet de stres la purtator. Foarte trist. Bucuria de a scrie despre bunica, trebuie sa ucida stresul si mizeriile cotidiene. Astazi cineva mi-a spus ca nu are idoli, dar are un model. Unul..imbatabil as zice eu:) Bunicul lui.

Asa ca eu o sa va povestesc despre bunica mea. Nu stiu daca ea este modelul meu, caci pana azi nu m-am gandit sa am un model, dar stiu ca este femeia pe care o respect cel mai mult pe lumea asta. Si este si cea careia trebuie sa ii multumesc mereu pentru ca noi suntem cine suntem. Ea e cea care a nascut-o pe mama mea:)
Bunica mea s-a casatorit la 15 ani, dupa o viata destul de grea. Cand era mica, mama ei a murit in niste imprejurari care ne-au marcat copilaria, de aceea nu voi povesti despre ele acum. Tataie era cu 10 ani mai in varsta decat ea, bunica era practic o fetita cand a intrat in valtorile vietii. La 17 ani a avut primul copil si la 19 al doilea. Nu a muncit pentru altii nicio zi din viata ei.. Nu a mers la "colectiv", nu s-a dus la munca la straini, a muncit pentru familie si pentru casa si copiii ei. Desigur toate acestea s-au petrecut pentru ca tataie era gelos si ea era foarte frumoasa:)) Si azi este:)) Are 72 de ani si in ultimii doi ani am vazut-o mai fericita decat am vazut-o in toti 34 ai mei. Este multipla strabunica - are pana acum 7 stranepoti, toti o iubesc si toti ii spun la fel ca si mine: bunica.
Cand eram mici, primeam scrisori de la tataie, cu un scris frumos si clar, toate incepeau cu Dragii nostrii, despre noi sa stiti ca suntem bine....si se incheiau cu un sfat sau o pilda. Intotdeauna erau semnate Misu si Ana. Si mai erau si alte scrisori:) Cele scrise doar de ea. Ea, care a facut doar 4 clase, dar care a invatat sa scrie si sa citeasca singura. Bunica mea este cea mai deschisa si liberala femeie pe care o stiu. Acum multi ani ii povesteam despre o tipa care avea un iubit chinez. Bunica ma asculta si zicea: poate sa fie si negru, om sa fie!
Apoi ii povesteam ca alta fata lucra in Italia, ca dansatoare. Si bunica zicea ca munca nu a facut rau nimanui, daca dansul ala e o munca cinstita:)) Bunica-mea s-a bucurat de mine si de copilul meu de parca eram cea mai maritata femeie de pe planeta. Ba chiar ne-a povestit razand, mie si sora'mi, o conversatie (ireala:))) avuta cu "ajutorul" ei din sat, zisul Vasile, cel responsabil cu muncile neplacute si grele. Burlac convins, Vasile a intrebat-o pe bunica: tanti Ana, vazui fetile astia cu copiii pi la poarta, dar niciun barbat cu ele. Ai cui sunt copiii aia?!
Bunica mea este vesela si frumoasa. Si stiu sigur ca de la ea am luat-o toata sensibilitatea aia care ma face sa plang din orice..Si jena aia absurda de a nu face ceva, de teama sa nu supar pe cineva..Si multe altele, desi sunt frecvent acuzata ca ma trag din cealalata parte de neam! Nu stiu ei. Eu sunt combinatia perfecta dintre cele doua neamuri, am luat ce trebuia de la fiecare. Bunica mea ne face paine in tzest si cozonac, urca dealul la doua zile, ca sa isi verifice gradina, desi noi o certam ca se oboseste, eu stiu clar ca ei ii place sa vada satul de acolo de sus, sa bea apa din izvorul ala..cred ca acolo stie ca nimic nu s-a schimbat, ca tataie e cu noi, ca noi avem gradinile noastre de fetite, in gradina lor mare, de sub padure..Cred ca urcatul ala ii face bine, nu rau, asa cum credem noi..Bunica mea stie secrete ale viei. Caci la noi se facea mult vin..Anul asta a fost primul an in care am vazut toti pasii si am iubit-0 pe bunica si mai mult. Pentru ca ne-a invatat lucruri, pentru ca ne-a spus de ce s-au schimbat treburile, de ce nu mai iese vinul ca pe vremuri..Bunica stie.
Sper ca si voi aveti bunici care stiu minuni, caci daca aveti, musai sa aflati toate secretele inainte de a pleca din lumea asta in aia mai buna,...nu am invatat inca sa fac sosete de lana, cu 5 ace..dar stiu sa cos. Stiu sa fac cozonac ca bunica, stiu sa fac paine, stiu sa fac atat de multe..Si nu, pe mine nu m-a crescut bunica, de asta s-a bucurat sora mea, eu am stat la Bucuresti. Eram aia cu ciorapei si pantofiori, care nu puteam sa merg desculta pe drum, ca ma intepau pietrele. Doua zile, cam asa ma tinea fitzosenia, apoi eram murdara si belita toata in genunchi.
Pentru ca, desi la bunica mea, la casa de la vale, era un mediu mai sever, tataie era un om mai dur, exista intotdeauna si locul perfect de evadare si dezmat: casa muichii Angelica, de la deal. Casa lui tata.
Muica mea are peste 80 de ani. Este o batranica vorbareata, foarte draguta si mai nou atinsa de boala uitarii. In vacantele din copilarie, la muica, la deal, era cea mai mare distractie. Libertate maxima. Muica facea de mancare, taica era la lucru, la fel si unchii mei. Daca aduni adultii si apoi plozii, noi eram mai multi si deci, dupa ce scazi cine muncea, intelegi lesne ca muica ramanea cu 5 copii care faceau numai rele..La cei 5 poti sa mai aduni niste veri si vecini. Tin minte, ca prin vis ce-i drept, cum puneam muzica la pick-up-ul vechi si cu boxe haraite, si jucam ore in sir cu verii mei, pe muzica olteneasca. Imi aduc aminte si cum beam vin rece din beci, intr-o cana de plastic roz. Uneori puneam si zaharina. Imi aduc aminte perfect dulapul de bucatarie al muichii, dulapul in care era in permanenta o punga sparta de zahar, pusa pe o farfurie. Taiam painea aia neagra, pe care o aveau minerii (mama, ce buna era..) , o bagam la robinet (da, aveam apa in casa) si apoi o indesam in punga aia. Mancam savarine. Biata muma era disperata ca ii mancam tot zaharul..Mai tin minte perfect o lada mare de lemn in care muica tinea malaiu. Si colacii facuti de muma, pentru pomeni..Si ciorba de loboda, lungaaaa si cu putin orez, dar buna de tot. Si canta (galeata) plina cu untura si carnati trandafiri, canta in care varul meu Marocanul, baga mana pana la umar (deh, era copil, avea o mana mica) si cauta prin untura pana gasea un trandafir pe care nici nu il mai prajeam, stergeam untura de paine, indesam carnatul intr-o bucata si da-i! Muica ne trezea, inainte de a ne culca, cu cea mai buna vorba auzita de mine vreo data:)) Gicule, scoal' de te culca! Valabila pentru unchi-miu care adormea rupt de oboseala, in fata televizorului. Aveam tv color si antena parabolica. Si mai are muma mea un obicei, care ne chinuia cand eram mici. Muma se trezea prima, asa ca, om serios de la tara, venea sa ne trezeasca si pe noi: va scularati? Nu eram niciodata "sculati", am fi vrut sa dormim pana la 10!! Dar nu mergea asa. Acum muma mea are 85 de ani. O mananca de vie un Alzheimer ingrozitor care o duce inapoi intr-un timp in care cineva i-a injunghiat sora, pe Ioana. In momentele in care e in trecut, ne intreaba daca am vazut-o pe fata ei, ca ea a pierdut o fata, i-a murit. Si ea e Ioana. Apoi se intoarce printre noi, se joaca cu stranepoatele, mananca pufuleti cu ele, rade. Ne stie. Desi pare amuzant, boala e oribila. Eu am fost norocoasa sa o prind mereu in 2011, in fapt chiar daca mai era uneori cu 60 de ani inapoi, eu am asteptat-o sa se intoarca. Asa..pentru ca e muma mea. Si pentru ca nu stiu nimic despre Ioana, decat din povesti, o mai las sa ne zica chestii..Muica mea este si fosta moasha a satului, nici nu mai stie cati copii au venit pe lume in mainile ei..Cand eram mica-mica asa imi doream, sa nasc cu muma, cum vazusem eu in filme, ca se fierbe multa apa si se pregatesc multe cearsafuri albe, apoi se tipa-tipa, iese copilul si ta'su e la usa. Si in filme moashele erau super de treaba, ca muma. Si negre. Muma e alba.
Am scris despre aceste doua femei minunate pentru ca imi sunt foarte dragi si le vad mult mai rar decat ar fi normal, desi stiu ca putini ani vom mai avea de petrecut impreuna. Doua bunici si strabunici pe care le tot intreb secrete:) Si ele imi spun, si unde nu imi spun ele, mai fur eu invataminte!