Buna, ce faci?

As putea sa va spun ce mult mi-a placut filmul. Sau ca la un moment dat am filmat cu regizorul. Sau ca mi-au placut locatiile si costumele si ..tot..Dar, surpriza. Nu o sa vorbesc despre film, decat facand asa..o paralela intre film si experientele mele internaute.
Acum foarte multi ani, pe cand eram eu mica si yahoo era la cea mai mare moda, pe cand lumea nu avea chiar bloguri-bloguri, ci avea un fel de loc pe cate un site, unde putea sa posteze diverse povesti, am gasit eu niste chestii scrise de un baiat. Si citeam, si radeam. Si apoi (copil de securist, cum se stie) l-am gasit pe bunul scriitor. Asa ca..i-am scris. Si apoi am inceput sa ne scriem. Si in cateva luni, el ma suna de peste o mare si imi zicea "mandro" si eu plangeam la telefon, ca eram chinuita in acele vremuri si eram departe de casa..si imi era greu.
Iar el era acolo, mereu. Mircea. I-am declarat iubire maxima, pe vremea aia era cu viza in UK, eu deja faceam planuri cum o sa trec inot apele, numai ca sa stau cu el de vorba, sa o vad pe Jennifer live. Iubirea lui. Caci desigur..avea o iubire. Jenny. Era o dragoste casta, ma sicana cu ea. Jenny era mereu in cadru, caci DA, la un moment dat chiar ne-am vazut cu webcam. Dupa multe poze trimise, care mai de care mai photoshopate, ca sa nu il vad pe bune pe omul caruia ii declarasem iubire eterna. Jen era desigur masina de spalat. Al nostru iubea in secret o poeta. Si deci, fiindu-mi dragostea compromisa, am decis sa ma intorc in Romania si sa il parasesc pe Mircea. Cu care de fapt m-am si vazut la cofetarie la Casablanca, intr-o iarna:) Alesesem bine, ma indragostisem de un om la fel de bun si de minunat ca si scrierile lui, cele care ma fericisera in lunile acelea in care eram singura si necajita.
Despartirea nu s-a terminat nici astazi, cumva, l-am pierdut, desi inca il am in lista de mess..si iata, tocmai ce am dat click si il am si pe FB siiiiiiiiiiiiiiii!!! Omul meu drag si bun s-a insurat in iulie cu o superba femeie!! OMG!!Respir si continui sa va anunt (desi habar nu aveti cat sunt de fericita acum si nici nu il stiti pe tipul asta minunat) ca la sotie pe profil este o minunatie de fetita, deci dragul meu prieten este si tata:)
Ce seara!! Si eu vroiam sa scriu partile neplacute la internauteala:)) Bravo Mircea! bravo om bun si drag!
Apoi au trecut anii. Stau la taclale pe net de ani de zile cu oameni de tot soiul, cumva am avut mereu noroc de oameni foarte buni, ma "stiu" cu femei superbe, pe care nu le-am vazut niciodata, mi-am scris cu barbati minunati in scris, dar cu care nu aveam nicio legatura in viata fara vorbe scrise..
Cum a zis candva tatal lui popil - e ca la porno, tre sa vezi, sa iti placa si apoi mergi mai departe. El vorbea despre cu totul altceva, eu am facut iar o comparatie:))
Chatul nu te inseala. Iti lasa loc de sperante false. Vorbesti si povestesti si razi. E fix ca in film. Esti liber sa spui/tastezi orice, pentru ca nu ai nimic de pierdut..Apoi faci greseala "sa te suni" - tu cu el. Sa te auzi. Si te auzi si inca e ok. Dar daca faci prostia sa te vezi, ai inceput sa ai de pierdut. Cu unii oameni ai chimie, cu unii nu. Indiferent cat de bine te intelegi in scris, live e altceva.
E ca faza in care se trezesc aia doi in parc, cu trandafirii in mana. Razi tu razi, dar nu e rasul tau. Povestile care incep minunat pe net, se termina foarte des cu rasul nervos. Apoi iti vezi domnule de drum, caci ce e al tau, e pus deoparte, undeva, cineva a scris un plan de la care nu prea e voie sa deviezi, am vazut eu intr-un alt film.
Paradoxul este ca de 2 ori, dupa imprietenire din asta internauta, eu nu am mai vrut sa tin legatura cu oamenii aia si doar 1 data mi s-a intamplat sa nu mai vrea interlocutorul sa ne scriem. Ok ambele situatii, cred ca oricum nu am pierdut nimic, niciodata..Insa ma enervez. Si m-am suparat si la film. Si m-am mai suparat si acum cativa ani.
Acum 100 de ani am cunoscut un tip ..timid. Asa zice el, despre el. Modest! Ne-am scris luni de zile. Nici nu stiu despre ce vorbeam, nu mai conteaza oricum. Era frumos. Nu era nimic gresit. Fiecare avea acasa cate o iubire, intre noi era o prietenie. Ne-am vazut la o masa. Al meu, de acasa, a tinut sa vina sa ma ia dupa pranzul ala, s-au ratat la mustata. A fost fan. Eu o placeam foarte tare pe iubita lui. Repet, era ceva foarte curat si foarte frumos. Asa a si ramas,dar vai..vai cum am oftat dupa baiatul ala timid si ..foarte misto. Ca dupa Ryan Gosling, la naiba!
Ma enerveaza ca omul cu care vorbesti este altcineva cand il vezi fatza in fatza, desi tu stii ca este tot el, e altceva cand te vezi. Cu toate chimiile de pe planeta, cu tot alcoolul de la bord, te placi sau nu, e foarte simplu. Si nu e neaparat corect, caci ar fi corect asa: domnule, te placi in scris, apoi e un SEMN! Trebuie sa te placi si cand te vezi. Asa, si ai un neg pe varful nasului! Da..daaaaaaaarrrrrrrrrr!! Cand ati vorbit, negul ala nu se vedea foarte tare..Il operam, fir'ar sa fie de neg..Sau! El e scund..si parea asa de inalt..
Mint. E asa: te plac in scris si te iubesc de iti promit si luna de pe cer. Daca ne vedem si ai facut ceva gresit, te-am uitat. E oribil. E mai rau decat in film:( Teoretizez pentru ca mi s-ar parea normal sa fie dragoste peste tot in jur, pentru ca desi as opera negul de pe nas, eu nu iert magarii, glume, glumitze..Nu am timp. Ne-am vazut, ne-am placut, ce ramane de facut, e ok cat timp ne-am placut. Dar daca nu ne-am placut, ura si la gara. Si patesc fix la fel. Si patim la fel toti, dar eu as vrea asa..cand imi place mie de EL, el sa ma placa inapoi si sa nu fie ca in film. Egoista. Stiu..
Am vazut filmul intr-un moment bun. Cica eu nu sunt asta de pe blog. Si nici aia de pe chat cica nu sunt. Cica astea sunt niste inchipuite. Dar ea asa de bine ma simt si aici si acolo, razand. Daca eu nu sunt asta, care sunt? O plicitisita care nu bea, nu fumeaza, nu iese noptile in oras? Hm..bad advertising is better than no advertising?!
Eu nu pot sa ma las de "buna, ce faci?" pentru ca mie imi place sa vorbesc. Acum sunt f bolnava si nu pot sa vorbesc, ma doare gatul, tusesc, etc. Asa ca scriu. Nu ma doare nimic. As scrie pana la 3 dimineata, dar ma incurca niste filme la care ma uit, ca sa nu mi se atrofieze creierul..Plus ca o mai ard pe net si visez la lucruri frumoase, facubile..Nimic imposibil.
Trebuie sa invat sa plec din fatza computerului. Este foarte greu, e foarte frig afara. Nu ma vad in parcuri si cu trandafiri in mana. Am zis.

Buna, ce faci?