Despre frica am senzatia ca am mai scris candva, demult. Apoi m-am invatat cu ea si am uitat-o. Am inceput sa conduc, am pus si copilul in masina. Am mai facut niste vitejii. Credeam ca m-a biruit sentimentul. Totul a fost minunaat pana azi noapte. Am adormit cu un zambet lung cat toata fatza, linistita. Am mutat-o pe Kate la locul ei, mi-am infipt cornul in perna, si da-i si trage-i.
Cea mai rea frica nu e aia din somn, ci aia de la limita somnului cu realitatea. Am visat ca mi-a cazut copilul din pat, l-am auzit cazand. M-am ridicat, am pus mana in pat, ioc. Adica jumatate de ioc, caci in par era DOAR un copil! Imi batea inima ingrozitor, simteam cum mi se face rau, desi o atingeam pe Kate, nu reuseam sa ating cel de al doilea copil, si tot cautam prin pat, spre patutul de copil..Mi-am dat seama tarziu ca visez..mi-am dat seama, trezindu-ma, frecandu-mi fatza si ochii si intreband cu voce tare: cati copii sunt in pat?? Am trezit-o pe Kate, avea febra. Si m-am trezit si eu ca omul, de tot..numarand copiii. Era numai unul, caci eu unul am. Frica nu imi disparuse, inima imi batea la fel de tare, dar eram sigura ca suntem ok, ca nu am pierdut celalalt copil:)
Cumva ..desi o sa par nebuna, cred ca celalat copil m-a trezit ca sa pun mana pe Kate, sa simt ca arde si sa fac ceva. Asa ca de la 5 ne-am ocupat de copilul real. Uitasem visul si sperietura, dar acum cateva minute am atipit si frica s-a intors. Copilul al doilea vrea sa imi mai spuna ceva si nu stie cum:)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu