Mi-e un dor de mare, de apa, de slapi mei si de paharul care se plimba cu mine pe plaja. Mi-e dor de soarele care ma iubeste goala sau imbracata, de parul meu sarat si mai blond, de cafeaua de dimineata..Mi-e dor de apa, de scoici, de agate, de pietre, de crabi, de guvizii halucinogen inotand. Mi-e dor de toate marile lumii, nu numai de a noastra. Mi-e dor de Costinesti in 1998, de dansul meu la terasa de 1 mai, de somnul pe plaja pe chez-longue cu o gasca de punkari cu nume ciudate care avea grija de mine ca de un copi, mi-e dor de trenul Costinesti-Neptun care a mers cel mai repede din lume ca sa ma duca undeva unde venea un El..mi-e dor de decoperirea Vamii in 1999 sau 2000, cu Almeti minunati si cu mama Radu care ne iubea pe toti ca pe copii ei, mi-e dor de Lumi neagra si goala pe plaja razand de chilotii mei de baie, de Dona care iesea cu periuta de dinti in dinti si inca netrezita din somn, de la Bibi de la budele cool..Mi-e dor de Mamaia si de Kudos si de Schultz. Si de Alina de demult. Mi-e dor de dansat pe mese, de hainele mele care acum nu mai sunt potrivite..De parul meu scurt, de nici un make-up pe fatza, de blugii largi si maieeeleee mele unul peste altul. M-am babotermit si ma transform intr-o varzuca cu posetica si cu dres, futu-i..Desi ma simt acum 10 ani, cumva cred ca "societatea" vrea sa ma port ca la 30. Ceea ce ma scarbeste ireversibil. Pentru ca nu vreau sa am 30, nu vreau sa am "program", nu vreau sa am "tinute"..Vreau sa ma bucur ca termin facultatea ca si cand as avea 25 de ani. Vreau sa plec la mare dupa licenta 1 luna de zile, sa manac crenvustei si clatite si sa fiu fericita si fara griji. M-am transformat intr-un om pe care nu il cunosc, care nu imi place. Un om care are responsabilitati si care se lupta cu demonii din el si din jur. .
Undeva pe drum am patit ceva care m-a schimbat. Nu cred ca banii schimba un om..Oricum nu am asa de multi bani incat sa fiu altcineva, insa ma gandesc cu groaza: unde sunt eu?! Atat de mult au contat cei din jurul meu incat sa ma schimb in cine cred ei ca sunt si sa uit de mine, aia de demult?
Imi este dor de mare, imi este dor de lipsa de griji, imi este dor de ceva ce am avut si nu stiu unde zace in mine.
Nu stiu sa pun un filmulet in postul asta, asa ca il pun pur si simplu pe acolo pe blog sa imi aduca mereu aminte de mine demult. Dansand, intr-o Vama sau la o mare care nu mai are nici o legatura cu Vama de azi.
I am the passenger
And I ride and I ride
I ride through the citys backside
I see the stars come out of the sky
Yeah, theyre bright in a hollow sky
You know it looks so good tonight
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu