Gloomy Sunday

De la oamenii pe care ii cunosc invat. Invat sa descopar lumii necunoscute mie, lucruri care ma sperie si ma fascineaza in acelasi timp. Mi-e foame de informatii, de iubire, de sunete, de senzatii. Strang langa mine oameni si povesti, ganduri, griji ale lor, bucurii. Caut oameni de la care sa am ce sa invat.

Eu nu am marele meu proiect..Investesc in iubiri care au sau nu un final. Invat. Invat sa rad, sa plang. Nu pot sa urasc, nu pot sa nu vreau sa iubesc pe cineva despre care aud doar ca este "un om bun".
Mi-e groaza de mine si de iubirea mea, de ce vreau sa dau si ce mi-as dori sa primesc. Rad. Descopar, ma bucur, ascult. Ma sochez si apoi o iau de la capat cu siruri interminabile de intrebari care nu isi au rostul dar care ma ajuta sa ma descopar pe mine, in altii. Raul din mine doarme acum. Stiu ca sunt capabila sa ranesc foarte usor, nu vreau sa fac asta asa ca raul din mine va dormi cat se poate de mult.
Nu vreau sa admit ca sufar. Eu sunt cea care se contrazice, oricum. Eu declar ca nu fac si nu dreg, apoi eu fac si dreg.
Traiesc ceva maxim si nu as renunta la nimic. Am schimbat totul intr-o clipa. Intr-o noapte. Fara sa ma uit inapoi. Fara sa ma gandesc la cei care au de suferit. M-am gandit ca este momentul in care voi incepe sa contez EU. Nu am avut nici un motiv. Am avut insa o explozie de furie, totul s-a revoltat in mine. Raul dormea insa. Cumva am vrut sa il protejez pe cel care sufera acum. Eu am inceput sa contez. Eu. Suna crud, stiu. Am fost o simpla bila intr-un triunghi ani de zile.
Acum traiesc intr-un cub de sticla, cu marginile de inox, inconjurata de flori. Fetele mele stiu.